1ra-957/2018 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-957/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători - Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Cujba Vasile Xxxx, născut la xxxxx, originar din

r-nul xxxx, s. xxxx, domiciliat în mun. xxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Cujba Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 2 ani, iar conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoarea pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind

încasarea de la Cujba Vasile a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei medico-

legale în sumă de 785 lei.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpatul

Cujba Vasile, la data de 11.08.2016, aproximativ la ora 18:00, conducând

autovehiculul de model „MERCEDES VITO” cu n/î xxxx2, cu permis de

conducere, se deplasa cu spatele pe str. Drumul Viilor în regiunea imobilului cu nr.

28, din mun. Chișinău. În timpul deplasării, conducătorul auto Cujba Vasile, nu a

1

manifestat prudență sporită la trafic, n-a ținut permanent cont de totalitatea de

factori care caracterizează condițiile rutiere de care trebuie să țină cont fiecare

conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalităților de

conducere a vehiculului, prin ce a încălcat prevederile pct. 41 alin (2) a

Regulamentului circulației rutiere care prevede că: „ Conducătorul vehiculului

care intenționează să se deplaseze cu spatele poate să înceapă manevra numai

după ce s-a asigurat că o poate face fără a crea un pericol sau un obstacol pentru

ceilalți participanți la trafic. În cazurile în care cîmpul vizual îi este limitat,

conducătorul trebuie să recurgă la ajutorul altei persoane, aflate în afara

autovehiculului”, și ca urmare a tamponat pe pietonul Botnari Ion, a.n. xxxx, care

mergea pe carosabil. În rezultatul accidentului, pietonului Botnari Ion, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 141D 1776 din 11.11 2016, i-au fost

cauzate traumă cerebrală închisă cu fracturi a oaselor bazei craniului, edem

cerebral pronunțat cu hemoragii secundare în trunchiul cerebral, care se califică ca

vătămare corporală gravă, în rezultatul cărora la 23.08.2016 a decedat în IMSP

Institutul de Medicină Urgentă.

2.1. Procuror, care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea

cheltuielilor judiciare și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să fie admisă solicitarea procurorului de încasare

de la Cujba Vasile în beneficiul statului, cheltuielile judiciare pentru efecutarea

expertizelor medico-legale, în mărime de 785 lei.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că în temeiul art. 227, 229

Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată suportate de către stat în cauza

penală în privința lui Cujba Vasile Gheorghe urmează a fi încasate din contul

acestuia, or efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea infracțiunii, care impune defășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui care a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare

sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul

juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel

de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

2.2. Avocatul Sarsaman Grigore în numele inculpatului Cujba Vasile,

solicitând casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Cujba Vasile să-i fie

suspendată pedeapsa cu închisoarea pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

În argumentarea apelului, avocatul a invocat că:

- prin probele examinate la urmărirea penală și în instanța de judecată,

inculpatul a manifestat un comportament ireproșabil. După producerea

2

accidentului, inculpatul a acordat părții vătămate primul ajutor medical, a chemat

ambulanța și poliția, și-a recunoscut vina, se căiește de cele comise, a constribuit la

descoperirea infracțiunii, nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv, a

reparat integral prejudiciul, iar succesorul părții vătămate a solicitat instanței

aplicarea unei pedepse cât mai blânde;

- perioada de doi ani de probațiune va corespunde criteriilor de

individualizare a pedepsei penale.

2018, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința atacată

fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că sentinței, instanța

de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras

concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări

au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

De asemenea, instanța de apel a considerat că prima instanță a ținut cont, la

stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Cujba Vasile, de toate

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, și anume: de

caracterul prejudiciabil al infracțiunii care este gravă, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării lui, de persoana inculpatului - că este fară

antecedente penale, de comportamentul acestuia de până la comiterea infracțiunii și

după aceea.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a aplicat față

de Cujba Vasile pedeapsa, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, art. 90 Cod penal, ce este legală și întemeiată, proporțională

faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către

prima instanță.

Cu referire la cheltuielile judiciare pentru plata expertizelor solicitate de

procuror, instanța de apel a indicat că Codul de procedură penală prevede unele

situații și împrejurări, în prezența cărora, cheltuielile judiciare sunt suportate de

către stat și nici într-un caz de către inculpat.

Astfel, instanța de apel a indicat că conform prevederilor art. 143 alin. (2)

Cod de procedură penală, prevede expres, că plata expertizelor judiciare efectuate

în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, iar

solicitarea apelantului cu privire la încasarea de la Cujba Vasile, în beneficiul

3

statului, a cheltuielilor judiciare în mărime de 785 lei este una eronată, nu are

suport juridic legal.

care indică temeiul de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea ce

ține de neîncasarea cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului, recurentul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în

partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor de judecată;

- potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, „Cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfașurări a procesului penal”. Potrivit alin. (3) a aceleiași norme „Cheltuielile

judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate”. Aliniatul (3) a normei indicate este o normă generală și nu obligă

statul să suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces;

- legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat;

- instanța de apel nu a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. 101,

394, 414 Cod de procedură penală și nu a indicat temeiurile care au dus la

respingerea apelului declarat de procuror.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

4

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că hotărârea atacată nu curpinde motivele pe care se întemeiază soluția,

criticând decizia instanței de apel anume în partea motivării soluției acesteia

privind respingerea apelului declarat de procuror, prin care a fost solicitată

încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei judiciare în prezenta

cauză penală din contul inculpatului.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-

au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Colegiul penal analizând textul deciziei atacate (f.d. 147-148) în coraport cu

motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus argumentat și

motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar, bazându-și just

soluția privind respingerea apelului și solicitării părții acuzării de a dispune

încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei din contul inculpatului în baza

prevederilor legale stipulate în art. 227, 229 Cod de procedură penală, iar instanța

de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări

inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal invocă că prevederile art. 227 Cod de procedură

penală, reglementează care anume cheltuieli sunt incluse în categoria cheltuielilor

judiciare, în această listă nefiind însă incluse cheltuielile suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare.

Mai mult, se relevă că prevederile alin. (3) a art. 75 din Legea nr. 68 din

14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,

stipulează expres că: „În cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei

sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală al

Republicii Moldova”.

5

În această ordine de idei, se reține că potrivit prevederilor art. 142 alin. (2)

Cod de procedură penală, - „Părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt

în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al

instanței de judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului

de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru

constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea

intereselor lor”.

În acest context, se atestă că în prezenta cauză penală ordonatorul expertizei

judiciare a fost organul de urmărire penală (f.d. 33-34), fără a exista o asemenea

cerere din partea părții apărării.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2018, în cauza penală

privindu-l pe Cujba Vasile Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 septembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

6