1ra-716/2015 — art. 264-1 al.1, 264 al.3 lit.a CP

1ra-716/2015 — art. 264-1 al.1, 264 al.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-716/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal Curții de Apel

Chișinău din 17 februarie 2015, declarat de avocatul Victor Mocanu, în numele

inculpatului

Rusu Mihail Gheorghe, născut la

25 iunie 1971 în or. Cimișlia, locuitor al or. Căușeni,

str. Unirii 30, ap. 2, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 29 mai – 18 septembrie 2014,

în instanța de apel: 14 octombrie 2014 – 17 februarie 2015,

în instanța de recurs: 21 mai – 24 iunie 2015;

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, Rusu

Mihail a fost condamnat în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal la 150 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani, și în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total

al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani 2 luni și 15 zile

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat, pe un termen de probă de 3 ani.

1

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Sîrbu Elena prejudiciul material

de 16.480 lei și moral de 10.000 lei.

Rusu Mihail, conducînd microbusul de model „Mercedes 108D”, număr de

înmatriculare CM AL 291, pe traseul Zaim - Căușeni, în direcția or. Căușeni, dînd

dovadă de sineîncredere exagerată, văzînd în față că în aceeași direcție de

deplasare se deplasa un biciclist, a încălcat regulile de securitate a circulației

rutiere și anume prevederile pct. 45 din Regulamentul circulației rutiere, care

stipulează că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita

de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră, iar în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, cît și

prevederile pct. 52 alin. 2) din același Regulament, care prevede că conducătorul

trebuie să mențină în timpul depășirii un interval lateral suficient în raport cu

vehiculul pe care îl depășește, mai cu seamă la depășirea bicicletelor, în rezultatul

căror l-a tamponat pe biciclistul Sterpu Gheorghe, care se deplasa regulamentar, și

care în consecința impactului a fost lovit de caroseria camionului de model „ZIL

MMZ 4520”, număr de înmatriculare CS AC 308, ce staționa pe acostament,

biciclistul Sterpu Gheorghe decedînd pe loc.

Tot el, la 31.10.2013, aproximativ orele 22:30, a condus autovehiculul de

model „VAZ-21099”, număr de înmatriculare CM AI 120, pe str. Unirii, or.

Căușeni, fiind în stare de ebrietate alcoolică, avînd concentrația vaporilor de alcool

în aerul expirat de 0,71 mg/l și concentrația alcoolului în sînge de 1,90 g/l, care

constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, acțiuni prin care a încălcat

prevederile pct. 14 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, care stipulează că

conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și aceasta este dovedită prin

probele administrate.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 264/1 alin. (1) Cod

penal, ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a recunoscut vina,

s-a căit sincer în cele comise, a săvîrșit o infracțiune ușoară și alta gravă, la locul

de trai și de muncă este caracterizat pozitiv, anterior a comis încălcări legate de

circulația rutieră, are la întreținere doi copii minori, concubinează cu o femeie

invalid gr. II, care au nevoie de întreținere, concluzionînd că nu este rațional ca

inculpatul să execute pedeapsa stabilită, aplicînd față de el prevederile art. 90 Cod

penal.

2

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 264/1 alin. (1), 264 alin. (3) lit. a), 84 Cod penal la 3 ani 2

luni și 15 zile închisoare, cu executare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Apelantul a indicat că instanța de judecată a aplicat o pedeapsă prea blîndă,

și nu a ținut cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat. În cazul

dat, inculpatul este la a treia infracțiune din domeniul transportului, însă acesta din

start nu și-a făcut concluzii și nu s-a corectat, iar în final continuitatea acțiunilor

acestuia s-a soldat cu decesul unei persoane.

Prin sentința nu a fost atins scopul legii penale și anume corectarea

persoanei, prin aplicarea unei pedepse echitabile în raport cu fapta comisă,

consecințele survenite, precum și pentru a preveni comiterea a astfel de infracțiuni

de către alte persoane.

3.1 A declarat apel și succesorul părții vătămate Sîrbu Elena, solicitînd

casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care să fie încasat de la inculpat prejudiciul material de 30.000 lei și prejudiciul

moral de 300.000 lei.

Apelantul a invocat că prejudiciul material de 16.480 lei a fost încasat doar

în mărimea confirmată prin bonuri de plată, fără a se lua în considerație alte

cheltuieli cum ar fi produsele alimentare procurate de la piață, cheltuielile de

transport, plata serviciilor pentru gătirea bucatelor la mesele de pomenire, plata

serviciilor bisericești ș.a., la care nu se eliberează bon de plată și pot fi dovedite

doar prin declarații.

Mărimea prejudiciului moral încasat este incomparabil de mică în raport cu

suferințele pe care le-a suportat familia.

februarie 2015, ambele apeluri au fost admise, casată parțial sentința, rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărîre.

Rusu Mihail a fost condamnat în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal la 150

ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, și în baza art. 264 alin. (3) lit.

a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani și 2 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Sîrbu Elena prejudiciul moral de

de 40.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că inculpatul a săvîrșit o infracțiune gravă și una

ușoară, iar pedeapsa aplicată nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a

persoanei și nu va fi restabilită echitatea socială, tulburată prin acțiunile

3

inculpatului, deoarece el a comis consecutiv două infracțiuni obiectul căror

constituie securitatea traficului rutier.

Necatînd la faptul că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat ca examinarea

cauzei să fie examinată potrivit prevederilor art. 364/1 CPP, ultimul se

caracterizează pozitiv la locul de trai și muncă, are la întreținere doi copii minori și

concubina sa este invalidă, el nu a conștientizat gravitatea acțiunilor comise, și

anume că în urma neglijenței sale a decedat o persoană.

Prin ordonanța procurorului din 22.12.2010, a fost încetată urmărirea penală

în privința inculpatului pe art. 264/1 alin. (1), cu liberarea lui de răspundere penală

și atragerea la răspundere contravențională conform art. 55 Cod penal, cu stabilirea

unei amenzi în mărime de 100 unități convenționale, adică 2000 lei.

Astfel, instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului nu a ținut cont de

cerințele legislației în vigoare și a aplicat față de el o pedeapsă blîndă, în raport cu

circumstanțele obiective ale cauzei.

Prin urmare, scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate față de

inculpat poate fi atins doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate.

Din caracterul și metoda prin care a fost săvîrșită infracțiunea, cert se atestă

că prevenirea de noi infracțiuni din partea inculpatului în ceea ce privește relațiile

sociale a căror existență și desfășurare normală sunt condiționate de ocrotirea

regulilor de securitate și de exploatare a mijloacelor de transport, este posibilă doar

prin aplicarea unei pedepsei mai aspre, alta decît suspendarea executării pedepsei

cu închisoare, adică cu aplicarea pedepsei reale cu închisoarea, cu executarea ei în

penitenciar de tip semiînchis.

Astfel, inculpatul a comis consecutiv două infracțiuni obiectul cărora este

securitatea traficului rutier, unul fiind soldat cu deces.

Potrivit cererii depuse de Sîrbu Elena și actelor anexate, cheltuielile

suportate în legătură cu înmormântarea părții vătămate sunt echivalente cu 16.480

lei, sumă care corect a fost încasată de la inculpat.

Suma de 10.000 lei este derizorie în raport cu suferințele psihice ale

succesorului părții vătămate, cauzate în urma decesului fratelui acesteia care era

singurul întreținător al mamei acestuia.

Prin urmare este rezonabil de încasat de la inculpatul în beneficiul

succesorului părții vătămate, în scopul recuperării prejudiciului moral, suma de

40.000 lei, cea ce constituie o sumă echitabilă în raport cu suferințele suportate de

succesorul părții vătămate.

în care solicită casarea parțială acestei decizii și menținerea sentinței instanței de

fond.

Recurentul a indicat că inculpatul a recunoscut vinovăția în săvîrșirea

infracțiunilor incriminate și se căiește sincer de cele comise.

După înmormîntarea părții vătămate a mers la succesorul părții vătămate -

Sîrbu Elena, pentru a-i ajuta cu mijloace bănești, însă ea a refuzat.

Anterior inculpatul nu a fost judecat, or cauza penală nr. 2010180690 a fost

încetată conform art. 55 Cod penal, prin ordonanța Procuraturii r-nului Căușeni din

4

22.12.2010, cu liberarea inculpatului de răspundere penală și atragerea la

răspundere contravențională.

Inculpatul se caracterizează pozitiv la locul de trai și la locul de muncă, are

la întreținere doi copii minori și concubina sa este invalidă.

Instanța de fond, la aplicarea pedepsei inculpatului a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, și respectiv i-a aplicat o pedeapsă echitabilă conform

legislației în vigoare, care este adecvată și oportună infracțiunii comise și va

asigura atingerea scopului pedepsei penale, anume corectarea inculpatului.

Instanța de apel n-a stabilit circumstanțe agravante în privința inculpatului.

Totodată, instanța neîntemeiat a considerat că inculpatul nu a conștientizat

gravitatea acțiunilor comise, necătînd la faptul că inculpatul a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii, solicitînd ca examinarea cauzei fie examinată potrivit

prevederilor art. 364/1 CPP, se caracterizează pozitiv la locul de trai, are la

întreținere doi copii minori și concubina lui este invalidă.

Inculpatul a conștientizat cu certitudine cele comise, iar scopul educativ și

preventiv al pedepsei aplicate în cauza dată, nu poate fi atins doar prin stabilirea

unei pedepse privative de libertate.

Inculpatul regretă profund de cele întîmplate, că o persoană a decedat în

urma tragicului accident, este de acord să repare prejudiciul, însă faptul că

pedeapsa nu îi convine acuzării, nu este temei de a casa o hotărîre judecătorească

legală și întemeiată.

Prin urmare, instanța de apel a aplicat o pedeapsă prea aspră, neținînd cont de

circumstanțele cauzei, persoana celui vinovat și de cele invocate în prezentul

recurs.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12)

Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este bazat în drept pe art. 427

alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri

de drept pentru recursul ordinar - nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

5

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde, faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită (pct. 5 din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat care ar fi esența circumstanțelor că nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, că instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă

decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde, că faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită (pct. 5 din decizie).

Rezultă, că recursul ordinar menționat nu îndeplinește cerințele legale de

conținut în aspectul dat, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, conform art. 420 alin. (4), 427 alin. (2) Cod de procedură

penală, nu poate fi atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul nu au

folosit calea apelului. În recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost

indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele de drept specificate în recursul

ordinar, adică cele prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură

penală, nu au fost invocate de apărare și în apel, nefiind în genere utilizată de

inculpat această cale de atac (pct. 3- 5 din decizie).

Prin urmare, recursul ordinar în acest sens nu are niciun suport legal.

În al treilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul apărării (pct.

5 din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concrete și clar

definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt

și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd

cont de prevederile art. 61, 75, 84 Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod de

procedură penală, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui

6

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Dacă o persoană este

declarată vinovată de săvîrșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost

condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțînd pedeapsa

pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de

infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate. Inculpatul care a

recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare.

În această consecutivitate, instanța de apel just și-a întemeiat soluția pe

gravitatea infracțiunilor săvîrșite, una fiind ușoară, iar alta gravă, și pe persoana

inculpatului - a comis consecutiv două infracțiuni obiectul cărora este securitatea

traficului rutier, una fiind soldată cu decesul părții vătămate, concluzionînd

întemeiat că aplicarea față de inculpat a unei pedepsei privative de libertate va fi

echitabilă faptelor infracționale săvîrșite și va atinge scopul de corectare și

reeducare a ultimului (pct. 4 din decizie).

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl

propune avocata este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită

de orice temei legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța a aplicat

inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

7

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Victor Mocanu, în

numele inculpatului Rusu Mihail Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2015, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iulie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

8