1ra-775/2015 — art. 287 al.3, 264-1 al.3, 352-1 CP

1ra-775/2015 — art. 287 al.3, 264-1 al.3, 352-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-775/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinând, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei Colegiului

penal Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2015, în privința inculpatului

Stoian Veaceslav Anatolie, născut la

12 octombrie 1991, originar și locuitor al mun.

Chișinău, str. Doina și Ion Aldea-Teodorovici 16/2, ap.

36, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 06 noiembrie 2013 – 04 februarie 2015,

în instanța de apel: 05 martie – 08 aprilie 2015,

în instanța de recurs: 03 iunie – 09 septembrie 2015,

C O N S T A T Ă :

Stoian Veaceslav a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani

închisoare, în baza art. 264/1 alin. (3) Cod penal la amendă în mărime de 550

unități convenționale, ceea ce constituie 11.000 lei, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, și în baza art. 352/1 Cod

penal la 6 luni închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani

închisoare și amendă în mărime de 550 unități convenționale, ceea ce constituie

11.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 04 februarie

2015.

1

21:00, Stoian Veaceslav, în timp ce se afla la intersecția străzilor I. Pelivan cu N.

Costin, mun. Chișinău, încălcând grosolan ordinea publică, dând dovadă de cinism

și obrăznicie deosebită, fără nici un motiv a început a-l numi pe Codrean A. cu

cuvinte necenzurate, amenințându-l cu moartea, cu vătămarea integrității corporale

și a sănătății, cu ajutorul unei șurubelnițe, cu care ulterior a deteriorat geamul ușii

portbagajului și ambele oglinzi retrovizorii a automobilului de model „Mitsubishi

Space S”, n.î. CPP 652, ce aparține părții vătămate Codrean A.

Tot el, continuând acțiunile huliganice, la 09.10.2013, aproximativ orele

22:00, fiind în incinta IP Buiucani de pe str. Calea leșilor 12, având un

comportament agresiv, exprimat prin încălcarea grosolană a ordinii publice, fără

nici un motiv l-a lovit cu piciorul pe colaboratorul INP a IGP, sergent major de

politie Rusu D. și pe locotenentul de poliție Savin A., căruia i-a fost cauzate leziuni

corporale ce, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 5085 din

10.10.2013, se califică ca vătămări ușoare. Ulterior, la încercările polițiștilor de a

aplana situația și a-l calma, Stoian V. nu s-a conformat cerințelor legale a

colaboratorilor de poliție, scuipându-i și numindu-i cu cuvinte necenzurate,

opunând rezistență violentă, după care s-a apropiat de una din ușile din termopan

de la etajul 1 a IP Buiucani, mun. Chișinău și a deteriorat sticla cu picioarele.

Tot el, deținând permis de conducere al mijlocului de transport de categoria

„B, C”, la data de 09.10.2013, aproximativ orele 21.05, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, a urcat la volanul autoturismului de model ,,Opel Astra”, n.î. CQS 712,

și deplasându-se pe str. A. Teodorovici, mun. Chișinău a comis accident rutier.

Colaboratorul de poliție a INP a IGP mun. Chișinău, Cazacu A., sosind la fața

locului în vederea documentării faptului accidentului rutier, l-a însoțit la IP

Buiucani. La IP Buiucani, Stoian V. exprimând agresivitate și nemulțumire pentru

faptul însoțirii sale la organul de poliție, cu capul și cu picioarele a spart geamurile

de la unitatea de gardă a IP Buiucani, motiv pentru care a fost necesară

transportarea lui la spitalul de urgență la DMU pe str. T. Ciorbă nr.1, pentru a-i fi

acordat ajutor medical.

Aici, Stoian V. a fost examinat de către medicii spitalului de urgență prin

metoda rapoport, constatându-se starea de ebrietate, concluzia fiind consemnată în

procesul verbal nr. 7185 din 10.10.2013. Mai apoi însă, samavolnic a părăsit

incinta spitalului, eschivându-se de la procedura de colectare a probelor biologice,

fapt confirmat prin certificatul de vizită nr. 77973 din 09.10.2013, acțiuni prin care

a împiedicat procedura legală de prelevare a probelor biologice de sânge necesare

examenului medical pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, fapt prin ce a

încălcat prevederile pct. 11 lit. j) al RCR, în conformitate cu care „conducătorul de

vehicul înainte de plecare și în timpul deplasării, este obligat: să se supună, la

solicitarea agentului de circulație, procedurii de testare a aerului expirat sau, după

caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării

alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de

medicamente cu efecte similare”.

2

Tot el, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale precum și a

consecințelor care pot surveni în rezultatul depunerii declarațiilor

necorespunzătoare adevărului și dorind survenirea acestor urmări ilegale,

exprimate în deschiderea de către reprezentanții organului de poliție a unui dosar

de accident rutier, iar în consecință și obținerea sumei asigurate de la compania de

asigurare Casco în rezultatul deteriorării automobilului datorită producerii

accidentului rutier, la data de 15.10.2013, aproximativ orele 21.30, a telefonat în

unitatea de gardă a SSTCR a DP mun. Chișinău, declarând în mod intenționat fals

că la data de 15.10.2013, la orele 21.30, aflându-se la volanul propriului automobil

de model „Opel Astra”, n.î. CQS 712, și deplasându-se pe str. N. Costin mun.

Chișinău, pierzând controlul asupra volanului, s-a tamponat într-un copac.

Tot atunci, Stoian V., prezentându-se la sediul SSTCR a DP mun. Chișinău

pentru a depune declarații, fiind preîntâmpinat despre răspunderea penală pentru

falsul în declarații, conform prevederilor art. 352/1 CP, a depus în adresa Direcției

de Poliție mun. Chișinău o declarație intenționat falsă, prin care a indicat că,

anume la data de 15.10.2013 deplasându-se pe str. N. Costin intersecție cu str. O.

Ghibu, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport și s-a tamponat în

copac. Drept consecință a depunerii declarației în cauză, la aceeași dată de

15.10.2013, de către organul de constatare, Tambur M., a fost înregistrat materialul

accidentului rutier nr. 12062 din 15.10.2013, pe când de fapt, în acea zi un

asemenea accident rutier cu implicarea lui Stoian V. nu a avut loc.

Instanța a reținut că vina inculpatul în săvârșirea infracțiunilor incriminate

este dovedită prin probele administrate.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

ca huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, acțiuni ce au fost săvârșite cu aplicarea sau cu încercarea

aplicării obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății, în baza art.

264/1 alin. (3) Cod penal, ca refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului

mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în

vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor

biologice în cadrul acestui examen medical și în baza art. 352/1 Cod penal, ca

falsul în declarații, adică declarația necorespunzătoare adevărului, făcută unui

organ competent în vederea producerii unor consecințe juridice, pentru sine sau

pentru o terță persoană, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declarația

servește pentru producerea acestor consecințe.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a recunoscut parțial vina, este tânăr, nu are antecedente penale,

a reparat paguba materială pricinuită, concluzionând că corectarea și reeducarea lui

poate avea loc prin aplicarea pedepsei penale în limitele stabilite de sancțiunea

normelor ce i se incriminează.

3

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

287 alin. (3) Cod penal la 5 ani închisoare, în baza art. 264/1 alin. (3) Cod penal la

amendă în mărime de 600 unități convenționale, ceea ce constituie 12.000 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani și în

baza art. 352/1 Cod penal la 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani

și 5 luni închisoare, cu executare, și amendă în mărime de 600 unități

convenționale, ceea ce constituie 12.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Apelantul a indicat că instanța nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal și anume de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, că infracțiunile

săvârșite de inculpat au fost comise atentând la ordinea publică, la securitatea

circulației rutiere, la activitatea organelor publice.

Infracțiunea prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, este una gravă și la

stabilirea pedepsei inculpatului nu-i putea fi aplicată absorbția, or, în cazul în care

instanța a considerat că în privința lui era oportun a-i fi aplicată pedeapsa prin

cumulul parțial, acestuia trebuia să-i fie aplicată o pedeapsă cu închisoarea pe un

termen mai mare de 3 ani.

Infracțiunile pentru care este învinuit inculpatul aduc atingere unor valori

importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte,

neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea

făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea

tacită a acestuia și la săvârșirea unor fapte similare.

3.1. Avocatul Alla Pelevaniuc și inculpatul la fel au declarat apel, solicitând

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

ultimul să fie achitat pe art. 264/1 alin. (3) Cod penal, să fie recalificate acțiunile

lui din art. 287 alin. (3) Cod penal în art. 287 alin. (1) Cod penal și stabilirea

pedepsei cu amendă.

Apelanții au invocat că în cadrul cercetării judecătorești vina inculpatului în

comiterea infracțiunii pe art. 264/1 alin. (3) Cod penal nu a fost dovedită.

Utilizarea de către inculpat a șurubelniței pentru deteriorarea automobilului

nu a creat un pericol real pentru viața și sănătatea persoanelor date, astfel acțiunile

inculpatului urmau să fie recalificate de la alin. (3) la alin. (1) art. 287 Cod penal,

ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încălcau grosolan ordinea

publică, însoțite de opunerea de rezistența violentă reprezentanților autorităților

precum și acțiunile, care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită.

4

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată nu a motivat de ce corijarea și

reeducarea inculpatului, poate avea loc numai cu izolarea de societate.

Instanța nu a luat în considerație circumstanțele cauzei ce atenuează

răspunderea penală, că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut parțial

vina, în cele comise se căiește sincer, a recuperat prejudiciul material, partea

vătămată Codrean A. l-a iertat și careva pretenții față de el nu are, totodată a

solicitat instanței de a-l nu pedepsi pe inculpat.

Circumstanțe ce agravează răspunderea inculpatului n-au fost stabilite.

2015, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Stoian Veaceslav, în temeiul art. 84 alin. (1) și (3) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, și amendă în mărime de 550

unități convenționale, ceea ce constituie 11.000 lei, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că probele administrate și cercetate de către

instanțele de fond și de apel, au dovedit vina inculpatului în comiterea

infracțiunilor incriminate și acțiunile lui au fost corect încadrate juridic.

Referitor la refuzul de a trece examenul medical, chiar dacă inculpatul nu a

primit vreo îndreptare de la organele de drept pentru un astfel de examen, el a

recunoscut că a plecat din spital fără să aștepte vreo permisiune a medicilor.

Respectiv, vina lui în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin. (3)

Cod penal se confirmă prin declarațiile martorilor Rusu D., Matei A. și Cazacu A.,

certificatul de vizită nr. 77973 din 09.10.2014, procesul-verbal de refuz de a trece

controlul în vederea stabilirii stării de ebrietate, procesul-verbal nr. 7185 din

10.10.2014 al examinării medicale pentru constatarea stării de ebrietate și naturii

ei.

Totodată, infracțiunea prevăzută la art. 287 alin. (3) Cod penal face parte din

categoria celor grave.

Inculpatul nu are antecedente penale, este de o vârstă tânără, circumstanță

care îi atenuează răspunderea.

Careva circumstanțe agravante nu sunt.

Astfel, instanța de judecată corect a individualizat pedepsele și i-a numit

inculpatului pedeapsă pe fiecare articol în limitele minime ale sancțiunii.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de 3

ani închisoare, deși au fost cumulate un termen de 3 ani și altul de 6 luni, iar

metoda absorbirii pedepsei mai ușoare de cea mai aspră nu poate fi aplicată

deoarece una din infracțiuni face parte din categoria celor grave.

5

Prin urmare, instanța urma să-i aplice inculpatului pedeapsa finală pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, care să fie mai

mare decât cea mai aspră pedeapsă, adică mai mult de 3 ani.

Ținând cont de persoana inculpatului, că se caracterizează pozitiv, este atras

la răspundere pentru prima dată, a recuperat benevol prejudiciul cauzat, instanța a

concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa cu

închisoarea, concluzionând aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod

penal.

acestei decizii, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului: „să-i fie

stabilită o pedeapsă cu excluderea art. 90 Cod penal”.

Recurentul a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată, motivată

inadecvat și pasibilă casării în partea individualizării pedepsei inculpatului.

Constatarea eronată prin care instanța de apel s-a mizat pe circumstanțe ce

reiese din personalitatea inculpatului, nu pot substitui acel fapt că inculpatul a

săvârșit 3 infracțiuni, una dintre care este gravă, acțiunile huliganice ale acestuia s-

au manifestat printr-o obrăznicie deosebită, exprimând o vădită lipsă de respect

față de societate, vina în comiterea a două infracțiuni nu a recunoscut-o, astfel este

oportun de a aplica în privința inculpatului pedeapsa privativă de libertate.

Instanța de apel urma să aprecieze just dacă pedeapsa a fost aplicată în raport

nu numai cu sancțiunea normelor penale imputate inculpatului, ci cu toate

prevederile ce reglementează pedeapsa penală, individualizarea acesteia, precum și

alte criterii ce țin de tratamentul juridic penal.

Totodată, în colaborare cu normele art. 61, 75 Cod penal, în privința

făptașului deja nu mai pot fi folosite alte măsuri de constrângere mai blânde, unica

și indiscutabila metodă de reeducare și corijare, este condamnarea inculpatului la

pedeapsa reală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

6

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este bazat în drept pe temeiul

din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel (pct. 5 din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat asupra căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța de

apel, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Rezultă, că recursul ordinar menționat nu îndeplinește cerințele legale de

conținut în aspectul dat, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul ordinar al procurorului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-

ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul procurorului

(pct. 5 din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concrete și clar

definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt

și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

cont de prevederile art. 61, 75 și 90 Cod penal, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

7

Mai mult, recurentul solicită: „să-i fie stabilită o pedeapsă cu excluderea

art. 90 Cod penal”, însă în recurs lipsește cu desăvârșire argumentarea

netemeiniciei aplicării de către instanța de apel a prevederilor art. 90 Cod penal.

Acest recurs denotă doar dezacordul cu modul în care instanța de apel a apreciat

circumstanțele cauzei în latura pedepsei stabilite inculpatului, nu și a suspendării

condiționate a executării acesteia.

Totodată, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl

propune procurorul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită

de orice temei legal.

Pe lângă aceasta, conform art. 66 alin. (2) pct. 2) și 8) Cod de procedură

penală, inculpatul are dreptul de a tăcea și a nu mărturisi împotriva sa, să facă

declarații sau să refuze de a le face, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea

declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații

acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa. Potrivit art. 103

alin. (3), 104 alin. (2) Cod de procedură penală, inculpatul nu poate fi forțat să

mărturisească împotriva sau să-și recunoască vinovăția și nu poate fi tras la

răspundere pentru refuzul de a face astfel de declarații.

Deci, argumentul recurentului că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța

de apel urma să ia în considerare faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vina este

neîntemeiat (pct. 5 din decizie).

Or, această circumstanță constituie un drept legal al inculpaților și nu face

parte din categoria celor agravante, prevăzute în art. 77 Cod penal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

8

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2015, în privința

inculpatului Stoian Veaceslav Anatolie, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 septembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9