1ra-261/2016 — art. 145 alin. 2 lit. i CP

1ra-261/2016 — art. 145 alin. 2 lit. i CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-261/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

16 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către inculpatul

Rusnac Sergiu și avocatul său Buliga Ion, inculpatul Cecîrlan Alexandru și avocatul său

Ciubuc Grigore, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 02 septembrie 2015 și a sentinței Judecătoriei Drochia din 09 octombrie 2014,

în cauza penală privindu-i pe,

Rusnac Sergiu Haralampie, născut la 07 mai 1970, originar și

domiciliat r-l Drochia s. Gribova

Cecîrlan Alexandru Simion, născut la 14 aprilie 1979, originar și

domiciliat r-l Drochia s. Gribova.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

vinovați și condamnați Rusnac S. și Cecîrlan A. în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal,

la cîte 15 ani închisoare fiecare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de către Cucu Dumitru privind încasarea prejudiciului

material a fost admisă în principiu și lăsată spre examinare în procedură generală.

S-a încasat în beneficiul statului cheltuieli pentru efectuarea expertizei de la Rusnac

S. în sumă de 840 lei, iar de la Cecîrlan A. în sumă de 2.572,50 lei.

Rusnac S. și Cecîrlan A. aflîndu-se împreună la intersecția drumului de lîngă casa de

cultură din s. Gribova, r-l Drochia, în urma unor relații ostile apărute la moment între

ei și Grozavu Grigore, i-au aplicat ultimului lovituri cu mâinile, picioarele și cu alte

obiecte contondente, în diferite părți ale corpului, în rezultatul cărora acesta a decedat.

Ulterior, Rusnac S. și Cecîrlan A., cu scopul de a ascunde urmele crimei, au aruncat

1

cadavrul lui Grozavu G. într-o fîntînă de canalizare din preajmă, părăsind locul

comiterii infracțiunii.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a calificat de drept faptele inculpaților Rusnac S. și Cecîrlan A. în baza art. 145

alin. (2) lit. i) Cod penal și anume – omorul intenționat a unei persoane, săvîrșit de două

persoane.

3.1 Avocatul Barbacar A. în numele inculpatului Cecîrlan A., care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care ultimul să fie achitat de învinuirea adusă în baza art.

145 alin. (2) lit. i) Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că:

- învinuirea adusă lui Cecîrlan A. nu și-a găsit confirmare, acuzatorul de stat nu a

prezentat careva probe directe sau indirecte ce ar confirma cu certitudine faptul că

anume ultimul ar fi comis omorul lui Grozavu G.;

- prima instanță la adoptarea sentinței, nu a luat în considerație faptul că învinuirea

formulată de către procuror este incompletă, a fost combătută integral atât în cadrul

urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, iar declarațiile inculpaților nu

au fost combătute de către procuror prin probe pertinente, concludente și utile;

- învinuirea adusă lui Cecîrlan A. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (2) lit. i) Cod penal, se combate prin următoarele probe acumulate în cadrul

urmăririi penale și cercetării judecătorești: raportul de examinare medico-legală nr. 103

din 30.06.2011, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 28.06.2011; raportul de

expertiză medico-legală nr. 129 „D” din 11.07.2011; raportul de expertiză medico-legală

biologică nr. 417 din 28.07.2011; raportul de expertiză nr. 2598 din 05.12.2011; scrisoarea

nr. 2/6782 din 03.10.2012, ce are un conținut vag, bazat pe presupuneri; proces-verbal

de confruntare din 01.11.2012 între martorul Cucu N. și Rusnac S.; raportul de

expertiză medico-legală nr. 431 din 27.11.2012 a cadavrului Grozavu G.

- învinuirea adusă lui Cecîrlan A. este combătută prin declarațiile succesorului

victimei Cucu D., care a declarat că Grozavu G. a fost adus la fața locului, fiind evident

că este un accident rutier, la locul depistării cadavrului, nu se vedeau urme că s-au

bătut, scândura depistată era putredă, de asemenea este combătută și prin declarațiile

martorilor Cucu D., Grițiuc V., Straticiuc V., Grosu R., Grigoraș L., Cojocaru A., Pitula

V., Postolachi L., Stratievschi C., Cecîrlan A., Rusnac Z., Cucu A. și a specialiștilor Isac

V. și Balea V.;

- martorul Cucu A., posesorul la acel moment al automobilului de model Renault

Kangoo cu n/î BLCZ 312, nu a putut explica instanței de judecată în ce circumstanțe a

fost deteriorat automobilul și în ce circumstanțe pe pătura ridicată din automobilul său

au fost depistate pete de sînge de origine umană, care ar fi aparținut decedatului

Grozavu G.;

- martorul Ataman A. a declarat că nu a calculat dimensiunile ștachetei ridicate de

la fața locului, iar corpul delict nominalizat nu corespunde cu corpul delict indicat în

rechizitoriu;

- Cecîrlan A. nu l-a cunoscut niciodată pe Grozavu G. și nu a comunicat cu el,

2

inclusiv la data de 27 iunie 2011, astfel în opinia acestuia nu au existat careva motive

pentru omorârea ultimului;

- corpurile delicte prezentate și cercetate în instanța de judecată nu au fost

împachetate și sigilate corespunzător și în așa fel încît să nu poată fi deschise fără a

rupe ambalajul și sigiliul, pantalonii prezentați în instanța de judecată că ar fi aparținut

victimei nu au aparținut acestuia - acestea au fost ridicate din automobilul de model

Renault Kangoo cu n/î BLCZ 312 și nu corespund procesului-verbal de examinare a

cadavrului;

- în cadrul examinării cauzei s-a constatat prezența mai multor dubii în ceea ce

privește circumstanțele survenirii morții lui Grozavu G., probe ce în opinia ultimului

indică că este vorba despre un accident rutier, dubii ce nu au fost înlăturate de către

procuror.

3.2 Inculpatul Cecîrlan A. care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

ultimul să fie achitat de învinuirea adusă în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că:

- vinovăția sa nu a fost demonstrată prin probe veridice, pertinente și concludente,

în sensul art. 101 Cod de procedură penală, iar probele enumerate de instanța de

judecată și puse la baza sentinței de condamnare, sunt apreciate unilateral, față de alte

probe existente la dosar;

- prima instanță, a pus la baza sentinței de condamnare declarațiile succesorului

părții vătămate Cucu D., a martorilor Țaranu I., Cucu N., Cucu A., Grițiuc V., Balea V.,

Isac V., Strateciuc V., Ataman A., declarații care nu demonstrează vinovăția sa în

comiterea infracțiunii incriminate;

- prima instanță s-a expus în sensul aprecierii critice a declarațiilor martorilor

Grosu R., Grigoraș I., Cojocaru A., Pitula V., Railean M., Rusnac Z., Cecîrlan A.,

Stratievschi C., Postolachi L., care fiind audiați în instanța de judecată au fost

preîntâmpinați de răspundere penala pentru darea de mărturii false, astfel a decăzut

suspiciunea cu privire la veridicitatea mărturiilor depuse de către aceștia;

- sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, mai mult ca

atât partea descriptivă se contrazice cu partea dispozitivă, ceea ce denotă o examinare a

cauzei penale la nivel superficial;

- la adoptarea sentinței de condamnare, instanța de judecată urma să stabilească,

conform prevederile art. 385 Cod de procedură penală, dacă infracțiunea a fost

săvârșită de inculpat, argumente ce au fost invocate și de partea apărării, în cadrul

ședinței de judecată și care nu au fost dezbătute în sentința adoptată;

- prima instanță la adoptarea sentinței de condamnare nu a ținut cont nici de

prevederile art. 389 alin. (1), (2) Cod de procedură penală;

- nu a fost argumentată motivația inculpaților de a săvârși infracțiunea

incriminată.

Inculpatul Cecîrlan A. la data de 21 octombrie 2014 și 23 octombrie 2014 a depus

apeluri suplimentare prin care a menționat că nu este vinovat și nu a comis

infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, fiind bolnav de epilepsie, iar

prima instanță a dat apreciere incorectă probelor administrate și circumstanțelor

3

cauzei, fapt ce a dus la emiterea unei sentințe neîntemeiate, ce urmează a fi casată, cu

emiterea unei decizii de achitare și eliberarea sa de sub arest.

3.3 Avocatul Buliga I. în numele inculpatului Rusnac S. care a solicitat casarea

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care ultimul să fie achitat de învinuirea adusă în conformitate cu

prevederile art. 390 alin. (1) pct. 2) și pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece fapta

nu a fost săvârșită de inculpat și acțiunile ultimului nu întrunesc elementele infracțiunii

incriminate.

În motivarea apelului a invocat că:

- prima instanță a apreciat doar probelor prezentate de către partea acuzării,

nefiind apreciate la justa valoare probele prezentate și argumente invocate de către

partea apărării;

- în rezultatul cercetării probelor în instanța de judecată și anume: a declarațiilor

succesorului părții vătămate, martorilor, experților medico-legali, a raportului de

examinare medico-legală nr. 103 din 29-30.06.2011, raportului de expertiză medico-

legală nr. 129 „D” din 11.07.2011, raportului de expertiză nr. 431 din 29.10-27.11.2012,

raportului de expertiză medico-legală biologică nr. 417 din 18-28.07.2011, precum și în

rezultatul examinării corpurilor delicte, au apărut mai multe suspiciuni referitor la

desfășurarea urmării penale și temeinicia înaintării acuzațiilor inculpaților privind

decesul lui Grozavu G.;

- au rămas neilucidate mai multe aspecte în vederea soluționării juste a cauzei

penale, astfel urmează a fi apreciate ca juste declarațiile inculpaților pe caz în coraport

cu probele și argumentele aduse de către partea acuzării în susținerea învinuirii aduse

ultimilor în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal.

3.4 Avocatul Ciubuc G. în numele inculpatului Cecîrlan A., care a solicitat casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care ultimul să fie achitat, din motiv că fapta nu a fost comisă de acesta.

În motivarea apelului a invocat că:

- prima instanță a apreciat unilateral probele acumulate, acordând prioritate

probelor acuzării, ignorând în totalitate probele apărării;

- probele reținute de către prima instanță prin sentința adoptată și anume

declarațiile martorilor Țaranu I., Cucu N., Cucu A., Balea V., Isac V., Grițiuc V.,

Strateciuc V., Ataman A., precum și rapoartele de examinare medico-legală nu

confirmă sub nici o formă vinovăția inculpatului Cecîrlan A. în comiterea infracțiunii

incriminate;

- nu s-a dat nici o apreciere faptului că leziunile corporale, ce au provocat decesul

lui Grozavu G. sunt caracteristice unui accident rutier, deoarece toate vătămările

corporale constatate sunt pe partea stîngă a corpului, astfel consideră, că organul de

urmărire penală justificat a intentat cauza penală, potrivit prevederilor art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal;

- constituie o neclaritate problema pierderii hainelor în care a fost îmbrăcată

victima în momentul producerii crimei, iar examinarea acestora ar putea contribui la

elucidarea condițiilor în care și-a pierdut viața Grozavu G. ;

4

- există suficiente motive ce confirmă că depozițiile martorilor Cucu N. și Cucu A.

sunt compromise, în materialele dosarului sunt date, ce confirmă că decesul lui

Grozavu G. putea fi produs în rezultatul accidentului rutier de automobilul Renault

Kangoo cu n/î BL CZ 312 ce aparținea lui Cucu A., dar aceste date nu sau verificat, iar

din procesul verbal de examinare a automobilului Renault Kangoo din 28.06.2011 se

vede, că automobilul avea parbrizul din față deteriorat și oglinda din stângă stricată,

iar până a depune depoziții în privința lui Rusnac S. și Cecîrlan A., de la Cucu A. s-a

luat o explicație, dar nu a fost interogat pe marginea originei petelor de sânge de pe

cuvertura ridicată din automobilul său și asupra defecțiunilor tehnice ale

automobilului său;

- pe caz nu s-au constatat careva relații ostile între inculpați și Grozavu G., astfel

motivele expuse în învinuire nu sunt confirmate, iar alte motive nu s-au constatat,

învinuirea fiind întemeiată pe presupuneri, care nu pot constitui temei de pronunțare a

unei sentințe de condamnare;

- afirmația adusă în învinuirea inculpaților, precum că ar fi fost folosite alte obiecte

contondente, este una declarativă în situația în care astfel de obiecte nu s-au stabilit, iar

cu ștacheta puteau fi cauzate doar niște leziuni corporale nepericuloase pentru viață,

astfel unicul mod în care putea fi fracturată gamba în două locuri putea fi accidentul

rutier;

- nu au fost stabilite aspectele ce au servit ca temei de anulare a ordonanței de

suspendare a urmăririi penale din 09 decembrie 2011.

fost respinse apelurile declarate ca nefondate și menținută sentința.

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și în baza

art. 101 Cod de procedură penală a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere a pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a constatat că vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal se confirmă prin declarațiile succesorului

părții vătămate Cucu D., martorilor Țaranu I., Cucu N., Cucu A., Grițiuc V., Cibotari S.

cît și materialele cauzei și anume: procesul - verbal de cercetare la fața locului, unde a

fost depistat cadavrul lui Grozavu G. și fototabelă (f.d. 17-20 v. 1); procesul - verbal de

cercetare la fața locului și planșe fotografice (f.d.21-23 v. 1); raportul de examinare

medico-legală nr.103 din 30.06.2011 (f.d. 41-43 v. 1); raportul de expertiză medico-

legală nr. 129 „D” din 11.07.2011 (f.d. 55 v. 1); rezultatele verificării declarațiilor

martorului Cucu N. la fața locului (f.d. 4-7 v. 2); rezultatele declarațiilor consemnate în

procesul verbal de confruntare din 01 noiembrie 2012, între martorul Cucu N. și

învinuitul Rusnac S. (f.d. 8-11 v. 2); rezultatele declarațiilor consemnate în procesul

verbal de confruntare din 01 noiembrie 2012, între martorul Cucu N. și învinuitul

Cecîrlan A. (f.d. 12-14 v. 2); avizul de testare poligraf nr. 569 din 12.02.2013 (f.d. 22-25 v.

2); rezultatele examinării obiectului din 24.10.2012 (f.d. 31-37 v. 2); rezultatele verificării

declarațiilor martorului Țaranu I. la fața locului (f.d. 43-48 v. 2); rezultatele declarațiilor

consemnate în procesul verbal de confruntare din 01 noiembrie 2012 între martorul

5

Țaran I. și învinuitul Cecîrlan A. (f.d. 49-51 v. 2); rezultatele declarațiilor consemnate în

procesul verbal de confruntare din 01 noiembrie 2012, între martorul Țaran I. și

învinuitul Rusnac S. (f.d. 52-54 v. 2); avizul de testare poligraf nr. 565 din 12.02.2013

(f.d. 62-65 v. 2); concluzia raportului de expertiză medico-legală nr. 431, din 27.11.2012

(f.d. 76-84 v. 2); rezultatele cercetării locului comiterii infracțiunii, consemnate în

procesul - verbal din 18.10.2012 (f.d. 102-103 v. 2); ordonanță de ridicare a

documentelor (f.d. 109-111, 112-116 v. 2); rezultatele examinării descifrărilor

convorbirilor telefonice, consemnate în procesul verbal din 04.12.2012 (f.d. 211 v. 2);

proces-verbal de notificare privind dispunerea efectuării testului poligraf (f.d. 4-7 v. 3);

concluziile raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 164a-2013 (f.d. 15-

17 v. 3); concluziile raportului de expertiză psihiatrică legală staționară nr. 24sn-2013,

în privința învinuitului Cecîrlan A.(f.d. 127-129).

Instanța de apel a apreciat din punct de vedere critic declarațiile inculpaților

Rusnac S. și Cecîrlan A., fiind aduse cu scop de apărare și evitare a răspunderii penale.

Cu referire la argumentele avocatul Barbacar A. în numele inculpatului Cecîrlan A.,

cu privire la faptul că procurorul nu a prezentat careva probe directe sau indirecte,

precum și a inculpatului Cecîrlan A., care apreciază critic declarațiile martorilor,

instanța de apel le-a respins, deoarece declarațiile martorului Țaranu I. sunt în

coroborare cu celelalte materiale administrate la cauza penală și care în ansamblu

dovedesc vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii încriminate și anume:

rezultatele verificării declarațiilor martorului Țaranu I. la fața locului, rezultatele

declarațiilor consemnate în procesul verbal de confruntare din 01 noiembrie 2012, între

martorul Țaranu I. și învinuitul Cecîrlan A., și rezultatelor declarațiilor consemnate în

procesul verbal de confruntare din 01 noiembrie 2012 între martorul Țaranu I. și

învinuitul Rusnac S.

Instanța de apel a apreciat ca veridice declarațiile martorului Țaranu I., reieșind din

faptul că ultimul de la început a dat așa declarații și a fost examinat cu tehnica poligraf,

iar conform avizului s-a stabilit că nu s-au evidențiat modificări semnificative ce pot fi

interpretate ca indici ai comportamentului simulat al subiectului.

Referitor la argumentul avocatului Buliga I. precum că mai mult corespund

adevărului și sunt mai credibile declarațiile inculpaților, decât insinuările acuzării,

instanța de apel l-a considerat nefondat menționând că apreciază critic declarațiile

inculpaților, deoarece nu se coraportă cu materiale cauzei, de asemenea între

declarațiile inculpaților sunt divergențe, fapt ce pune la îndoială veridicitatea acestor

declarații.

Argumentele avocatului Ciubuc G. în numele inculpatului Cecîrlan A. precum că

nu sunt credibile declarațiile martorului Cucu N., instanța de apel le-a respins,

deoarece nu este careva temei de a le pune la îndoială, acestea raportîndu-se la celelalte

materiale administrate la cauza penală și anume: rezultatele verificării declarațiilor

martorului Cucu N. la fața locului; rezultatele declarațiilor consemnate în procesul

verbal de confruntare din 01 noiembrie 2012, între martorul Cucu N. și învinuitul

Rusnac S.; rezultatele declarațiilor consemnate în procesul verbal de confruntare din 01

noiembrie 2012, între martorul Cucu N. și învinuitul Cecîrlan A.; rezultatele examinării

6

obiectului din 24.10.2012, adică a bicicletei de model „Aist”; avizul de testare poligraf

nr. 569 din 12.02.2013.

Argumentele avocatului Ciubuc G. în interesele inculpatului Cecîrlan A., cu privire

la declarațiile succesorului părții-vătămate Cucu D. din care rezultă că decesul lui

Grozavu G. s-a soldat în urma accidentului rutier, instanța de apel le-a considerat

neîntemeiate, pe motiv că Cucu D., ca succesor al părții vătămate o astfel de concluzie

nu a făcut și nici nu a nominalizat-o.

Pe marginea argumentului invocat de apelanți cu privire la versiunea că decesul lui

Grozavu G. s-a soldat în urma accidentului rutier, instanța de apel l-a respins ca

neîntemeiat, din motiv că în cadrul urmăririi penale, au fost emise un șir de acte

procedurale și anume: ordonanța ofițerului superior de urmărire penală din 19.10.2012,

prin care s-a recalificat fapta privării de viață a lui Grozavu G. de la art. 264 alin. (3)

Cod penal la art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, ca fiind omor intenționat comis de două

sau mai multe persoane; ordonanțele de punere sub învinuire din 20.10.2012 în privința

lui Rusnac S. și Cecîrlan A., ce nu au fost contestate.

În opinia instanței de apel, învinuirea adusă inculpaților în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, și-a găsit deplin confirmare prin probele

administrate pe caz ce au fost cercetate de către prima instanță cât și instanța de apel și

reieșind din declarațiile martorilor și a inculpaților, care în ziua de 27 iunie 2011, mai

întâi au fost în centrul satului să servească o bere, apoi au plecat la un bar să servească

bere, văzând că afară se întunecă au plecat spre casă și au mai servit cîte 50 grame de

rachiu și fiind lângă casa lui Rusnac S. s-au întâlnit cu Grozavu G. și în urma unor

relații ostile apărute la moment între ei și ultimul, i-au aplicat lovituri cu mâinile,

picioarele și cu alte obiecte contondente, în diferite părți ale corpului, în rezultatul

cărora acesta a decedat. Ulterior, Rusnac S. și Cecîrlan A., cu scopul de a ascunde

urmele crimei, au aruncat cadavrul lui Grozavu G. într-o fântână de canalizare din

preajmă, părăsind locul comiterii infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a considerat că, acuzarea a prezentat probe în

confirmarea vinovăției inculpaților, însă inculpații și apărătorii ce au acordat asistență

juridică, având drepturi egale, nu au prezentat careva probe în susținerea pozițiilor

sale.

Concluzionând asupra vinovăției aduse inculpaților de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, instanța de apel a notat că prima instanță

la stabilirea măsurii de pedeapsă a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și

justificat a reținut că corectarea și reeducarea inculpaților este posibilă numai în

condițiile izolării de societate, aplicându-le pedeapsa cu închisoare.

ordinare de către:

6.1 Inculpatul Rusnac S. prin care solicită casarea acestora cu rejudecarea cauzei și

atragerea la răspundere a persoanelor care au comis crima.

În motivarea recursului invocă că:

- inițial colaboratorii IP Drochia au deschis dosar penal în baza art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal, în aceiași zi fiind găsit și automobilul Renault Kangoo cu n/î BL CZ 312

ce aparținea lui Cucu A. În cadrul cercetării automobilului s-a depistat cuvertura cu

7

pete de sânge, iar conform expertizei sângele este de origine umană și coincide cu

grupa de sânge a cadavrului, de asemenea parbrizul din față și oglinda stângă a

automobilului sunt parțial deteriorate;

- martorul învinuirii Cucu N., tatăl lui Cucu A. deținătorul automobilului Renault

Kangoo cu n/î BL CZ 312, a depus mărturii pe care le consideră mincinoase, fiind

depuse după un an și patru luni, în care a menționat că este obligat de a da declarații

pentru a-și apăra feciorul;

- procurorul și ofițerul de urmărire penală au pus ca bază mărturiile lui Cucu N.,

neluând în considerație raportul de expertiză medico-legală, în care este indicat că

moartea lui Grozavu G. s-a soldat în urma loviturii de automobil;

- este învinuit de omorul lui Grozavu G. pe care nu l-a săvârșit;

6.2 Inculpatul Cecîrlan A. prin care solicită casarea acestora cu rejudecarea cauzei și

atragerea la răspundere a persoanelor care au comis crima.

În motivarea recursului invocă aceleași motive pe care le-a menționat și inculpatul

Rusnac S., suplimentar indică că în dosar sunt probe ce dovedesc că cauza morții lui

Grozavu G. este accidentul rutier și anume: expertiza medico-legală și descifrările

convorbirilor telefonice din 27-28 iunie 2011, de asemenea este bolnav de epilepsie,

fiind învinuit fără nici un temei, fapt ce îi dăunează grav sănătății.

6.3 Avocatul Buliga I. în numele inculpatului Rusnac S. prin care solicită casarea

acestora, cu dispunerea achitării lui Rusnac S., pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de

acesta și acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate.

În motivarea recursului invocă:

- nu s-a luat în considerație în nici un fel raportul de examinare medico-legală nr.

103 din 29-30.06.2011;

- leziunile sunt descrise de acuzare în rechizitoriu și de instanțele de judecată în

hotărârile sale, însă toate leziunile au fost depistate pe partea stângă a corpului, mai

mult ca atât leziunile corporale descrise au fost provocate de acțiunea unui corp dur

contondent sau prin lovire de el, se prepoate cu părțile de dinainte a autovehiculului,

concluzii reconfirmate de același expert în raportul de expertiză medico-legală nr. 129

„D” din 11 iulie 2011, aceleași concluzii, le-a făcut comisia de experți în raportul de

expertiză nr. 431 din 29.10.- 27.11.2012;

- după ce a făcut comparație dintre declarațiile experților nominalizați făcute în

realitate în ședința primei instanțe, cu cele scrise de către grefier în ședința de judecată,

a constatat diferențe substanțiale, de natură să orienteze corect instanța spre justa

soluționare a cauzei. Astfel, la cererea apărării, în instanța de apel a fost audiat CD-ul

cu înregistrarea declarațiilor experților medico-legiști făcute în prima instanță și în

ședința instanței de apel s-au constatat divergențele, însă, aceste împrejurări nu au fost

reflectate în decizia instanței de apel;

- instanța de apel nu a combătut faptul că conform raportului de expertiză

medico-legală biologică nr. 417 din 18-28.07.2011, s-a stabilit grupa de sânge a lui

Grozavu G., totodată, în raport se menționează „pe scurtă și chipiu, pe cuvertura din

automobilul Renault Kangoo, pe tamponul de lângă gura de canalizare și pe o bucată

de scândură din gard (ștacheta)...au fost găsite pete de sânge de origine umană<.nu e

exclus și de la pătimitul Grozavu G.”

8

- instanța de apel nu s-a expus asupra faptului că conform procesului-verbal de

cercetare la fața locului din 28 iunie 2011, în urma examinării automobilului Renault

Kangoo n/î BL CZ 312, ce-i aparținea lui Cucu A., s-au constatat deteriorări ale

parbrizului din față și a oglinzii din stânga de la ușa șoferului, de asemenea din

automobil a fost ridicată o cuvertură, cu urme de sânge, anexată în calitate de corp

delict;

- instanțele de fond nu s-au referit asupra împrejurărilor de la fața locului și

anume că lipsea încălțămintea decedatului, deși în acea zi poluaseră și în jur era noroi,

ciorapii victimei erau curați și uscați, lipseau urme de scurgeri masive de sânge ceea ce

vorbește în cumul despre faptul că decesul lui Grozavu G. a survenit în alt loc, iar în

urma loviturii produse de autovehicul acesta a rămas desculță;

- nu au fost luate în considerație nici declarațiile martorilor Cecîrlan A. și Rusnac

Z.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6),

8), 12) Cod de procedură penală.

6.4 Avocatul Ciubuc G. în numele inculpatului Cecîrlan A. prin care solicită

casarea acestora cu dispunerea rejudecării cauzei.

În motivarea recursului invocă că:

- instanțele de judecată nu s-au expus referitor la argumentele invocate în apel ce

ține de versiunea cu privire la un accident rutier, care putea fi produs de către Cucu A.,

iar afirmațiile ultimului precum că în automobil transportase rațe nu corespund

realității;

- probele materiale care confirma, decesul lui Grozavu G. sunt rapoartele de

expertiza medico-legale în care se menționează că leziunile corporale din regiunea

capului, care au cauzat decesul, puteau fi provocate și în rezultatul unui accident rutier,

fapt ce a fost omis de instanțele de fond;

- instanța de fond din concluzia raportului nr. 147 au omis fraza „pe cuvertura din

a/m Renault Kangoo cu n/î BL CZ 312”, iar din concluzia raportului de expertiza în

comisie nr. 431 au omis fraza de după cuvintele forța majora „și nu se exclude

posibilitatea formării lor în cadrul unui accident rutier”, astfel au apreciat probele în

contradicție cu prevederile art. 101, 385, 394 Cod de procedură penală;

- nu s-a dat o apreciere faptului, că leziunile corporale, ce au provocat decesul lui

Grozavu G. sunt caracteristice unui accident rutier, deoarece toate vătămările corporale

constatate sunt pe partea stângă a corpului, de asemenea având în vedere fractura

deschisa a oaselor bolții craniului cu lezarea meningelui la locul cadavrului trebuia sa

fie o hemoragie masiva, însa la fața locului nu sau constatat scurgeri masive de sînge,

fapt ce confirmă ca leziunile corporale puteau fi cauzate în alt loc decît cel unde

cadavrul a fost găsit. Consideră că organul de urmărire penală justificat a intentat

cauza penală conform prevederilor art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal;

- nu a fost verificat cine din alte persoane implicate avea grupa de sînge la fel ca a

pătimitului și dacă nu este și la Cucu A. aceiași grupă, de asemenea nu s-a verificat și

dacă decesul lui Grozavu G. s-a produs în rezultatul tamponării cu automobilul

Renault Kangoo n/î BL CZ 312 ce aparținea lui Cucu A.

9

- nu s-au constatat careva relații ostile între inculpați și Grozavu G., de aceea

motivele expuse în învinuire nu sunt confirmate, iar alte motive nu s-au constatat;

- învinuirea este întemeiată pe presupuneri, ce nu pot constitui temei de pronunțare

a unei sentințe de condamnare;

- s-a confirmat faptul că cu ștacheta, originea căreia nu s-a stabilit, puteau fi cauzate

niște leziuni corporale nepericuloase pentru viață, iar fractura gambei nu putea fi

provocata de loviturile cu ștacheta. Alte obiecte ce ar fi fost folosite de inculpați nu au

fost constatate, astfel consideră declarativă afirmația adusă de învinuire că, ar fi folosit

„alte obiecte contodente” în situația în care astfel de obiecte nu s-au stabilit;

- despre lipsa scurgerilor masive de sînge la fața locului a confirmat partea

vătămată Cucu D., martorul Ataman A. cât și expertul legist care a participat la

examinarea cadavrului, astfel nu este combătută versiunea că Grozavu G. și-a pierdut

viața în alte condiții și în alt loc decît cel în care a fost găsit;

- nu este verificata nici versiunea accidentului rutier în rezultatul căruia Grozavu G.

și-a pierdut viața. Existența urmelor de sînge uman, pe cuvertura ridicată din

automobilul Renault Kangoo cu n/î BL CZ 312 ce aparținea lui Cucu A., proveniența

căruia nu era exclusa de la pătimitul Grozavu G., precum și faptul că cadavrul era fără

încalțăminte aduce multe întrebări ce nu sau soluționat de prima instanță;

- nu s-a stabilit motivul din care a fost pierdut CD-ul cu informația convorbirilor

telefonice primit de la SA „Moldcell”, ce conținea informația cu privire la convorbirile

telefonice purtate în noaptea respectiva de către Cucu A. și putea să conțină și

informația veridică cu privire la condițiile în care și-a pierdut viața Grozavu G.;

- afirmațiile din scrisoarea nr 2/6782 din 03.10.2012, precum că omorul lui Grozavu

G., potrivit datelor operative, a fost comis de către Rusnac S. si Cecîrlan A. din cauza

unor divergențe de nerespectare a regulilor criminale sunt declarative și lipsite de un

suport probatoriu, deoarece Cecîrlan A. nu fusese anterior judecat pentru a avea

divergențe criminale cu Grozavu G.

- nu s-a verificat dacă Cecîrlan A. în general s-a cunoscut cu partea vătămată până

la data de 27.06.2011 și daca au avut careva discuții, precum și ce relații aveau. La fel,

din materialul desecretizat la 29 noiembrie 2012 se vede că toate masurile operative de

investigații au fost efectuate după reținerea inculpaților și plasarea lor în izolatorul de

detenție CGP Chișinău și nu s-au prezentat informații dacă până la 03 octombrie 2012

s-au efectuat careva masuri operative de investigații pe acest dosar;

- instanța de apel și-a motivat soluția în mod generalizat precum că vinovăția lui

Cecîrlan A. a fost demonstrată, nefăcând referire la careva probe concrete. De

asemenea, s-au menținut ca probe ale învinuirii și depozițiile lui Balea V. și Isac V., deși

depozițiile acestora verificate și în cadrul ședinței instanței de apel confirmă, că

vătămările corporale ale lui Grozavu G. puteau fi provocate ca rezultat al accidentului

rutier;

- instanțele de judecată au indicat ca probe ale învinuirii declarațiile lui Balea V. și

Isac V., care la fel ca și rapoartele de expertiză confirmă poziția apărării și nu a acuzării,

depozițiile lui Grițuc V., Strateciuc V. poartă un caracter informațional, iar depozițiile

lui Ataman A., nu confirma vinovăția sub nici o formă;

10

- procesele-verbale întocmite de ofițerul de urmărire penală, Grosu R., sunt o

tentativă de a contraface probele în sensul acuzării nejustificate a inculpaților, deoarece

în procesele-verbale de audiere a lui Cucu N. și Balea V. a indicat afirmații pe care

ultimii nu le-au confirmat în ședința de judecată;

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6),

8) Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate, solicitând

respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece instanțele de fond au analizat obiectiv

probele prezentate, hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de

condamnare, totodată corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală.

al Curții Supreme de Justiție concluzionează, că acestea urmează a fi respinse din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în baza temeiurilor stipulate în acest articol.

8.1 Cu referire la recursurile declarate de către inculpații Cercîrlan A. și Rusnac S.

Autorii își întemeiază recursul său, semnalând pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care,

nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare

pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, recurenții au invocat, că inițial colaboratorii IP Drochia au deschis

dosar penal în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în aceiași zi fiind găsit și

automobilul Renault Kangoo cu n/î BL CZ 312 ce aparținea lui Cucu A. În cadrul

cercetării automobilului s-a depistat cuvertura cu pete de sânge, iar conform expertizei

sângele este de origine umană și coincide cu grupa de sânge a cadavrului, de asemenea

parbrizul din față și oglinda stângă a automobilului sunt parțial deteriorate.

Colegiul lărgit, consideră aceste argumente neîntemeiate și declarative, deoarece

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 417 din 08 iulie 2011 (f.d. 64 vol. 1)

rezultă că au fost supuse expertizei: scurtă, pantaloni trening, chipiu, cuvertură, o

bucată de scândură, tampon de sifon (2) și mostre de sânge ale defunctului. Astfel din

concluziile expertului judiciar biolog medico-legal, rezultă că defunctul a avut grupa

de sânge 0-alfa, beta(I). Totodată pe scurtă, chipiu, pe cuvertura din automobilul

”Renault Kangoo” cu n/î BL CZ 312, pe tamponul de lângă gura de canalizare și pe o

11

bucată de scândură din gard, prezentate pentru examinare au fost găsite pete de sânge

umană, în care la determinarea aparenței de grupă a fost stabilită antigena 0(H), iar în

unele pete aglutininele cu grupa alfa și beta. Aceasta presupune proveniența sângelui

de la orice persoană cu grupa de sânge 0-alfa, beta(I), nu e exclus și de la defunct. Mai

mult, în petele suspecte de pe pantalonii trening din automobilul ”Renault Kangoo” cu

n/î BL CZ 312 și din spălătura pe tamponul de tifon de pe aripa stângă ridicată de pe

același mijloc de transport sânge nu a fost depistat. De menționat este faptul că această

probă și temei invocat de către recurenți nu coroborează cu restul probelor

administrate pe cauza penală, și respectiv nu demonstrează expres versiunea inițială a

organului de urmărire penală privind decesul lui Grozavu G. în urma unui accident

rutier. Colegiul lărgit totodată reține, că inițial organul de urmărire penală a analizat

versiunea unui accident rutier, iar în urma mai multor expertize s-a constatat greșită

fapta așa cum bănuia organul de urmărire penală,, fiind recalificată ulterior prin

ordonanța ofițerului superior de urmărire penală al DUP MAI, Grosu R. (f.d. 209 vol.

1), din prevederile art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal în prevederile art. 145 alin. (2) lit. i)

Cod penal.

Referitor la argumentul inculpaților, precum, că martorul învinuirii Cucu N., tatăl

lui Cucu A. a făcut declarații false, Colegiul lărgit de asemenea îl consideră

neîntemeiat, deoarece martorul Cucu N. atât în cadrul cercetării cauzei de către

organul de urmărire penală, cât și în cadrul examinării cauzei de către instanțele de

fond a depus declarații analogice, totodată efectuându-se un șir de expertize și

dezbateri între martor și inculpați, (f.d. 8-14 vol. 2) care dovedesc vina acestora. Mai

mult organul de urmărire penală a efectuat și audierea martorului la fața locului care

a reprodus toate acțiunile întâmplate la data de 26 iunie 2011 (f.d. 6-7 vol. 2). Totodată,

Colegiul lărgit reține că declarațiile martorului Cucu N. coroborează cu declarațiile lui

Țaranu I., care au fost testate cu poligraful, fiind efectuată de către Direcția Tehnico

Criminalistică al MAI. Astfel conform concluziilor experților în răspunsurile

numitului Țaranu Ion Anatol la întrebările relevate nu s-au evidențiat modificări

semnificative care pot fi interpretate ca indici ai comportamentului simulat al

subiectului (f.d. 62-65 vol. 2).

Ce ține de argumentul inculpaților, că nu ei au săvârșit infracțiunea imputată,

instanța de recurs îl va aprecia ca declarativ, fiind-că probele administrate de către

organul de urmărire penală și cercetate de către instanțele de fond, menționate la pct.

5 al prezentei decizii, care au fost nemijlocit verificate suplimentar în ședințele de

judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, și totodată au fost

just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, demonstrează contrariul,

iar nerecunoașterea vinei de către inculpați este o modalitate a acestora de a se

eschiva de la răspunderea penală.

În concluzie, Colegiul atestă că, criticele recurenților referitoare la greșita

condamnare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i)

Cod penal, nu sunt întemeiate și nu pot determina adoptarea unei soluții contrare

celei adoptate de instanța de apel.

Colegiul penal apreciază că situația de fapt a fost stabilită de instanța de apel în

urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat și ca urmare

12

anume instanțele de fond cele care au procedat la o corectă încadrare juridică, fiind

stabilită o corectă determinare și constatare juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpați și semnele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, legătura cauzală dintre acțiunile inculpaților și urmările prejudiciabile

cauzate.

Ca urmare, Colegiul penal consideră că nu este incident cazul de casare prevăzut

de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, apreciind ca fiind

neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către recurenți.

8.2 Cu referire la recursurile declarate de către avocatul Ciubuc G. în numele inculpatului

Cercîrlan A. și a avocatului Buliga I. în numele inculpatului Rusnac S.

Din textul recursurilor declarate, se constată că recurenții invocă drept temeiuri de

declarare a acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură

penală, și anume, menționând că: „instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au

fost întrunite elementele infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”.

Instanța de recurs reține că, avocatul Buliga I. invocă în prezenta speță

concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală. Însă, din conținutul recursului declarat Colegiul atestă că, în opinia

părții apărării, inculpatul nu este subiectul infracțiunii imputate, deoarece acesta nu a

comis infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, considerând astfel că

în prezenta speță vina lui Rusnac S. nu a fost dovedită. Deci, în atare împrejurări,

instanța de recurs consideră că, de fapt, apărătorul în recursul declarat invocă temeiul

pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, prin prisma

neîntrunirii elementelor infracțiunii în acțiunile inculpatului, solicitând în cele din

urmă achitarea ultimului. Respectiv, este alogică invocarea concomitentă și a temeiului

pentru recurs stipulat la pct. 12) al aceleiași norme, precum că faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, fiindcă în asemenea abordare se subînțelege că totuși

inculpatul a săvârșit o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost încadrată juridic corect.

Totodată, din conținutul recursului nici nu se atestă o argumentare desfășurată a

acestui temei pentru recurs, fiind doar indicat la temeiurile de drept.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin prisma

incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele

de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, autorii recursurilor au indicat că, instanța de apel în decizia sa la

mod general a redat acțiunile inculpaților încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod

penal și în motivarea hotărârii sale nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

13

în apel, expuse în pct. 5. al prezentei decizii și anume, nu s-a luat în considerație în nici

un fel raportul de examinare medico-legală nr. 103 din 29-30 iunie 2011.

Colegiul lărgit menționează, că instanța de apel a analizat minuțios alegațiile

invocate în acest sens și s-a expus în decizia sa (f.d. 229 vol. 5) asupra raportului de

examinare medico-legală nr. 103 din 29-30 iunie 2011. Din raportul menționat rezultă,

că decesul lui Grozavu G. a survenit în urma leziunilor corporale grave, provocate de

acțiunea unui corp dur contondent, s-au prin lovire, se prepoate cu părțile de dinainte

a autovehiculului (f.d. 41-43 vol.1), astfel prin raportul de expertiză sus menționat și

efectuat de către expertul judiciar s-a dat răspuns la întrebările expuse pentru

soluționarea cauzei cum ar fi: ”care este mecanismul, localizarea și gradul de gravitate a

leziunilor corporale a cadavrului defunctului?, care este cauza survenirii morții defunctului?, a

întrebuințat Grozavu G. înainte de deces alcool, dacă da care este gradul de ebrietate?”.

Colegiul penal menționează, că expertul judiciar în concluziile sale a menționat mai

mulți factori ce au dus la decesul defunctului unul din care fiind și presupunerea lovirii

victimei cu partea de dinainte a autovehiculului. Astfel, întru a înlătura suspiciunile

unui accident rutier organul de urmărire penală a efectuat mai multe măsuri pentru a

depista automobilele suspecte care au fost expuse expertizei. În asemenea condiții, a

fost efectuată și expertiza medico-legală nr. 417 din 08 iulie 2011, fapt descris la pct. 8.1.

al prezentei decizii. De menționat este și faptul că concluziile expertizei medico-legale

nr. 129 ”D” din 11 iulie 2011 (f.d. 55 vol. 1) sunt analogice celor din raportul de

examinare medico-legală nr. 103 din 29-30.06.2011.

Colegiul reține că aceste probe au fost just apreciate atât de către prima instanță

cât și de către instanța de apel, dându-le o apreciere justă, ele coroborând între ele și

excluzând suspiciunile producerii presupusului accident rutier, acestea fiind doar o

versiune a organului de urmărire penală.

Referitor la argumentul recurenților privind divergențele existente dintre

procesele-verbale de audiere a experților Balea V. (f.d. 43-44 vol. 5), Isac V. (f.d. 46-48

vol. 5) și CD-ul de înregistrare a ședinței de judecată nr. 1-709 (anexat la vol. 5),

Colegiul lărgit reține, că în cadrul examinării CD-ului menționat și a proceselor-verbale

de audiere a experților, nu au fost depistate careva divergențe de sens, dar de

interpretare ce nu au afectat substanțial sensul declarațiilor acestora. Totodată,

Colegiul menționează că, conform prevederilor art. 336 alin. (6) Cod de procedură

penală, rezultă: ”în termen de 3 zile lucrătoare de la data pronunțării semnării procesului-

verbal, participanții la proces au dreptul să formeze obiecții asupra lui, indicând inexactitățile și

motive pentru care îl consideră incomplet”, astfel din materialele cauzei rezultă că

obiecțiile asupra proceselor-verbale au fost înaintate abia în cadrul examinării cauzei

penale în instanța de apel omițându-se termenul prevăzut de lege, în asemenea condiții

încălcându-se norma legală prevăzută de art. 336 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul lărgit reține ca neîntemeiat și argumentul recurenților precum,

că, instanța de apel nu s-a expus asupra faptului că conform procesului-verbal de

cercetare la fața locului din 28 iunie 2011, în urma examinării automobilului Renault

Kangoo n/î BL CZ 312, ce-i aparținea lui Cucu A., s-au constatat deteriorări ale

parbrizului din față și a oglinzii din stânga de la ușa șoferului, or conform expertizei

nr. 417 din 08 iulie 2011 (f.d. 42-46 vol. 1) căreia a fost supus mijlocul de transport și

14

bunurile ridicate din el, s-a constatat că pe automobilul sus menționat careva urme de

sânge nu au fost depistate de unde rezultă că parbrizul și oglinda din stânga nu au nici

o tangență cu cazul dat.

Instanța de recurs apreciază ca neîntemeiate argumentele recurenților referitoare

la declarațiile martorilor Cecîrlan A. și Rusnac Z., deoarece acestea sunt persoane

cointeresate să îngrădească accesul justiției pentru a stabili circumstanțele de facto care

au avut loc în seara din 27 iunie 2011, mai mult declarațiile acestora contravin tuturor

probelor acumulate și examinate de către instanțele de judecată care confirmă

incontestabil vina inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit.

i) Cod penal.

Neîntemeiat este și argumentul, privind faptul , că instanța de fond din concluzia

raportului nr. 147 au omis fraza „pe cuvertura din a/m Renault Kangoo cu n/î BL CZ

312”, iar din concluzia raportului de expertiza în comisie nr. 431 au omis fraza de după

cuvintele forța majora „și nu se exclude posibilitatea formării lor în cadrul unui

accident rutier”, astfel au apreciat probele în contradicție cu prevederile art. 101, 385,

394 Cod de procedură penală, deoarece aceste alegații nu a fost invocate în instanța de

apel pentru a constitui obiect de discuții ceea ce vine în contradicție cu prevederile art.

427 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează, că ”temeiurile menționate la alin.

(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut

loc în instanța de apel”, în asemenea condiție instanța de recurs nu se va pronunța

asupra acestui temei invocat.

Referitor la argumentul privind leziunile corporale, ce au provocat decesul lui

Grozavu G. acestea fiind caracteristice unui accident rutier, deoarece toate vătămările

corporale constatate sunt pe partea stângă a corpului, Colegiul lărgit menționează că a

la acest temei a fost dat răspuns desfășurat la pct. 8.1. al prezentei decizii.

În continuare, din cuprinsul recursurilor declarate se atestă că recurenții de fapt își

expun dezacordul cu motivarea soluției de condamnare, în particular menționând că

instanța de apel a omis să se expună corespunzător asupra tuturor împrejurărilor

cauzei și nu a apreciat probele la justa valoare.

Cu referire la cele invocate de recurenti și reieșind din jurisprudența constantă a

Curții Europene, Colegiul penal reiterează că motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în

prezenta cauză. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat

corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod

penal.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs specifică, așa cum rezultă din textul

deciziei atacate, se constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelurilor declarate.

15

La fel, Colegiul penal reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelurile a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform

materialelor din dosar, ajungând la concluzia corectă că sentința urmează a fi

menținută, din considerentele expuse pe larg în partea descriptivă a deciziei adoptate.

Respectiv, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată.

În același context, în vederea respingerii argumentelor invocate privitor la

chestiunea de apreciere a probelor, Colegiul remarcă că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o apreciere materialului probator și

nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de către instanțele ierarhic

inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond. Deci, Colegiul penal

nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor

administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la

situația de fapt stabilită de prima instanță și cea de apel, corectitudinea condamnării

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii imputate.

Instanța de recurs, pe această linie de considerente specifică că, pentru a constitui

caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat

asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădit neîndoielnică. Eroarea gravă de

fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

susține.

În cauza deferită judecării o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de

recurs. Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul, verificând

materialele dosarului, consideră că instanța de apel a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de menținere a sentinței în

baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare

cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în

condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, și totodată fiind just apreciate prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu

certitudine că inculpații au săvârșit infracțiunea imputată.

Totodată, instanța de recurs consideră că, în prezenta speță nu și-a găsit

confirmarea temeiul pentru recurs prevăzut la la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, în ce privește vina inculpaților în săvârșirea infracțiunii baza art.

145 alin. (2), lit. i) Cod penal.

La analiza prezenței temeiului de casare invocat și anume – nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă

decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde. Așadar, temeiul pentru recurs invocat,

în cauza supusă judecării este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

16

intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Analizând textele hotărârilor judecătorești atacate instanța de recurs consideră că,

motivele invocate de recurenți nu sânt aplicabile din punct de vedere al prezentei erorii

de drept, ce ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

hotărârilor judecătorești adoptate în această cauză.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel judecând apelurile declarate în

speța dată, a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, verificând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și cercetate de instanța de apel, care s-a pronunțat

asupra motivelor invocate în apel.

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate în prezenta cauză,

verificându-le sub aspectul pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării

reciproce, atât pe cele obținute în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării

judecătorești, atât ale acuzării cât și ale apărării, stabilind aspectele de fapt și de drept,

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpaților de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal.

Alegațiile recurenților precum că, partea acuzării nu a prezentat probe suficiente

ce ar confirma vinovăția inculpaților, iar cele administrate la caz nu indică la comiterea

de către ultimii a infracțiunii imputate lor, Colegiul consideră că nu au nici un suport

legal.

Din studiul hotărârilor judecătorești, în prezenta speță, se constată că, concluziile

instanțelor de judecată privind vinovăția inculpaților în săvârșirea omorului

intenționat de două sau mai multe persoane a victimei Grozavu G., au fost bazate pe

cumulul de probe enunțat în punctul 5. al prezentei decizii și anume: procesul-verbal

de cercetare la fața locului, unde a fost depistat cadavrul lui Grozavu G. și fototabel

(f.d. 17-20 vol. 1); procesul-verbal de cercetare la fața locului, unde a fost examinat

cadavrul lui Grozavu G. și fototabel (f.d. 21-23 vol. 1); raportul de examinare medico-

legală nr. 103 din 30 iunie 2011 (f.d. 41-43 vol. 1); raportul de expertiză medico-legală

nr. 129 ”D” din 11 iulie 2011 (f.d. 55 vol. 1); declarațiile martorului Cucu N. (f.d. 4-7 vol.

2); declarațiile consemnate în procesul-verbal de confruntare dintre Cucu N. și Rusnac

S. (f.d. 8-11 vol. 2); declarațiile consemnate în procesul-verbal de confruntare dintre

Cucu N. și Cecîrlan A. (f.d. 12-14 vol. 2); avizul de testare poligraf nr. 569 din 12

februarie 2013, la care a fost supus martorul Cucu N. (f.d. 22-25 vol. 2); rezultatele

examinării obiectului din 24 octombrie 2012 (f.d. 31-37 vol. 2); declarațiile martorului

Țaranu Ion la fața locului (f.d. 43-48 vol. 2); declarațiile consemnate în procesul-verbal

de confruntare dintre Țaran I. și Cecîrlan A. (f.d. 49-51 vol. 2); declarațiile consemnate

în procesul-verbal de confruntare dintre Țaran I. și Rusnac S. (f.d. 52-54 vol. 2); avizul

de testare poligraf nr. 565 din 12 februarie 2013, la care a fost supus martorul Țaran I.

(f.d. 22-25 vol. 2); raportul de expertiză medico-legal nr. 431, din 27 noiembrie 2012 (f.d.

76-84 vol. 2); rezultatele cercetării locului comiterii infracțiunii consemnate în procesul-

verbal din 18 octombrie 2012 (f.d. 102-103 vol. 2); ordonanță de ridicare a documentelor

(f.d. 109-116 vol. 2); declarațiile martorului Cibotari S. (f.d. 129-133 vol. 2); descifrările

17

convorbirelor telefonice, consemnate în procesul-verbal din 04 decembrie 2012 (f.d. 211

vol. 3); proces verbal de notificare privind dispunerea efectuării testului poligraf (f.d. 4-

7 vol. 3); concluzia raportului de expertiză pisihiatrico-legală ambulatorie nr. 164a-2013

(f.d. 15-17 vol. 3); concluzia raportului de expertiză pisihiatrică legală staționară nr.

24sn-2013 (f.d. 127-129 vol. 3).

Instanțele de fond, în opinia Colegiului penal, just au reținut ca probe indirecte, ce

coroborează cu declarațiile, martorilor Cucu N., Țaran I., precum și celelalte probe

menționate mai sus, și declarațiile martorului Cibotari S., care a fost într-o celulă de

detenție al izolatorului mun. Chișinău cu inculpații, din declarațiile căruia se reține acel

fapt că învinuitul Cecîrlan A. i-a adus la cunoștință circumstanțele din seara zilei de 27

iunie 2011, unde s-ar fi întâlnit cu decedatul Grozavu G., care era un batrân de vre-o 60

ani, menționând că inculpații, fiind aproape de casa lui Rusnac S. sau apropiat de acel

bătrân, au început să se certe, l-au împins și ultimul a căzut peste un gard. Ulterior

Cercîrlan a spus că organul de urmărire penală avea versiunea că acel bătrân a fost

lovit de o mașină, iar Rusnac S. a spus să se țină de această versiune.

Tot la capitolul în ce privește alegațiile recurenților precum că instanțele ierarhic

inferioare nu au luat în considerație probele părții apărării, bazându-se pe cele ale

acuzării, ce nu corespund adevărului, Colegiul consideră că în prezenta speță, pe

parcursul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești în ambele instanțe au

fost respectate normele de procedură penală, probele fiind administrate, verificate și

apreciate în condițiile legii.

Învederând prevederile art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că

declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, ale martorilor sânt probe egale, nefiind

stipulat că declarațiile inculpaților au prioritate față de cele ale părților vătămate sau

martorilor, iar instanța de judecată, ținând cont de egalitatea părților în proces, este

obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și probelor prezentate de

părți, în egală măsură, ca ulterior să le dea acestora o apreciere obiectivă și sub toate

aspectele.

Așa cum reiese în mod evident din lucrările dosarului, prima instanță a dat

deplină eficiență probelor cercetate, evaluându-le în mod unitar și evidențiind

aspectele concordante ce confirmă vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii ce le-

a fost imputată prin rechizitoriu. La fel, reieșind din analiza textuală a deciziei instanței

de apel, Colegiul lărgit constată că și această instanță a respectat această obligație,

apreciind în mod obiectiv atât declarațiile martorilor, inculpaților, cât și alte probe

cercetate și verificate în cadrul ședinței de judecată.

După cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul acestor

probe în modul în care dânșii au relatat informațiile cunoscute de ei și care întemeiat

au permis de a conchide vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, făcând o apreciere obiectivă și corectă a tuturor

probelor.

Deși, în prezenta cauză supusă judecării, prevalează probele indirecte în coraport

cu cele directe, însă potrivit considerentelor teoretice și jurisprudenței în cazul dacă

există două sau mai multe probe indirecte, acestea ar putea fundamenta o hotărâre de

18

condamnare, dacă din înlănțuirea lor logică rezultă o concluzie univocă referitoare la

vinovăția inculpaților, fapt incident și în prezenta speță.

De altfel, Colegiul lărgit reiterează că, indiscutabil, chestiunea cu privire la

aprecierea probelor dată de instanțele ierarhic inferioare, care este invocată de

recurenți, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea ei este de competența instanțelor

de fond.

Prin urmare, având în vedere și jurisprudența constantă a Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului

ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau

face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Generalizând cele expuse mai sus, Colegiul lărgit, apreciază ca juste concluziile

instanței de apel, privind constatarea vinovăției inculpaților Rusnac S. și Cecîrlan A. în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit concluzionează că recursurile declarate

sânt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca inadmisibile.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către inculpatul

Rusnac Sergiu și avocatul său Buliga Ion, inculpatul Cecîrlan Alexandru și avocatul său

Ciubuc Grigore, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02

septembrie 2015, în cauza penală privindu-i pe Rusnac Sergiu Haralampie și Cecîrlan

Alexandru Simion.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 15 martie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

19