1ra-1674/2016 — art. 320 alin. 1 CP

1ra-1674/2016 — art. 320 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1674/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul din

procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016, în cauza penală

privindu-l pe

GUȚU Ruslan Ștefan, născut la 04 iunie

1987, originar și locuitor în s. Vărzărești, r-nul

Nisporeni,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.06.2015 - 25.08.2015;

Instanța de apel:

1) 14.09.2015 - 28.10.2015;

2) 22.03.2016 - 05.05.2016 rejudecarea cauzei;

Instanța de recurs:

1) 28.12.2015 - 23.02.2016 dispusă rejudecarea;

2) 02.08.2016 – 12.10.2016.

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 320 alin. (1) Cod penal la 3 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

de faptul că, conform Hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 08 august 2013, urma să achite în

contul lui Tataru N., suma de 4900 euro ca datorie, 107 euro - dobînda de întîrziere, 2436 lei

taxa de stat și 2590 lei cheltuielile de judecată, însă în perioada 04.09.2013-10.06.2015 s-a

eschivat cu rea voință de la executarea hotărîrii judecătorești, neachitînd nici un ban din

suma menționată.

Conform înscrisurilor din dosarul penal, la 11 februarie 2014, în privința lui Guțu R.,

de către executorul judecătoresc Șevcenco O., a fost întocmit procesul-verbal cu privire la

1

contravențiile prevăzute de art.318 alin. (1) și art. 319 alin. (1) Cod contravențional și prin

decizia Judecătoriei Cimișlia din 22 aprilie 2014 lui Guțu R. i-a fost aplicată sancțiunea

contravențională sub formă de amendă în mărime de 50 unități convenționale, ceea ce

constituie 1000 lei.

Cu toate acestea, Guțu R. nu a manifestat nici o inițiativă personală pentru a executa

hotărîrea instanței. Mai mult ca atît, conform depozițiilor executorului judecătoresc, Guțu R.

tot timpul a creat impedimente în executarea hotărîrii, neprezentîndu-se la executor cu toate

că a fost citat de nenumărate ori și nu a răspuns la apelurile executorului. În legătură cu

acest fapt executorul a fost nevoit să aplice în privința lui Guțu R. interdicția de nepărăsire a

țării pentru o perioadă de 6 luni, aducerea forțată a acestuia la executor, interdicția de

perfectare a pașaportului, întocmirea procesului-verbal pentru atragerea la răspunderea

contravențională.

În afară de aceasta executorul a indicat asupra faptului că, în perioada cînd avea spre

executare documentul executoriu, a ridicat de la Guțu R. un telefon mobil Iphone 5, care

avea un preț destul de înalt și un aparat industrial de preparat cafea, prețul căruia de

asemenea era mare. Pentru realizarea acestora era necesar de decodat telefonul mobil și de

descuiat aparatul de cafea, pentru a demonstra potențialilor cumpărători, valoarea bunurilor

și starea lor. Însă, la cerințele executorului de a transmite cheia de la aparatul de cafea, Guțu

R. de fiecare dată refuza să facă acest lucru. De asemenea, a refuzat să comunice

executorului codul pentru decodarea telefonului mobil.

În continuare, instanța a constatat că cauza penală a fost intentată la demersul

executorului judecătoresc, care a anexat copiile documentelor ce prezintă importanță.

Organul de urmărire penală nu a considerat necesar de a ridica hotărîrile judecătorești

din dosarele respective, în ședința judiciară procurorul a prezentat copiile hotărîrilor

instanțelor judecătorești, care au fost autentificate de către executorul judecătoresc Șevcenco

O., care conform legii dispune de dreptul de a le autentifica, aceste hotărîri avînd puterea

lucrului judecat, respectiv nu poate fi pusă în discuție legalitatea lor.

De asemenea, a fost anexată hotărîrea Judecătoriei Cimișlia prin care Guțu R. a fost

atras la răspundere contravențională și care nu a fost contestată, fiind ulterior expediată de

către executorul judecătoresc procurorului cu demersul privind pornirea procesului penal.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate

juridic de către prima instanță în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, adică neexecutarea

intenționată sau eschivarea de la executarea hotărîrii instanței de judecată, dacă aceasta a

fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.

art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul I. Ponici în

numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare în privința lui Guțu R., pe motiv că în acțiunile acestuia nu sunt prezente

elementele constitutive ale infracțiunii incriminate prin actul de sesizare a instanței. În

argumentarea apelului s-a invocat că:

- în cadrul cercetării judecătorești nu au fost acumulate probe pertinente, concludente

și utile din care ar fi posibil de concluzionat că fapta lui Guțu R. întrunește toate elementele

2

infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal. Astfel, învinuirea înaintată inculpatului

și starea de fapt constatată în instanța de fond nu și-a găsit pe deplin confirmarea în cadrul

cercetării judecătorești, iar probele administrate de către instanța de judecată au fost

apreciate în mod greșit;

- instanța a apreciat critic caracteristica emisă de o autoritate publică în privința lui

Guțu R. deoarece cu cîteva luni în urmă acesta a condus mijlocul de transport în stare de

ebrietate și a fost tras la răspundere contravențională. La fel, instanța de judecată a apreciat

critic că primarul localității a indicat în extrasul din Registru de evidență a gospodăriilor

populației, că inculpatul trăiește în imobilul tatălui său, care a decedat, iar Guțu R. este cel

puțin moștenitor legal, adică de facto are în proprietate bunuri imobile;

- instanța nu a ținut cont că martorului Șevcenco O. a declarat că nu de mult a fost

soția lui Guțu R. la sediu executorului judecătoresc și a cerut rechizitele bancare a

executorului pentru a achita din datorie, dar executorul a refuzat să-i elibereze rechizitele

bancare pentru ca Guțu R. să aibă posibilitatea să achite, după care Guțu R. l-a telefonat pe

executorul judecătoresc să-i transmită 10 000 lei și acesta iarăși a refuzat;

- în sentința s-a menționat că, chiar după ce în privința lui Guțu R. a fost întocmit un

proces-verbal cu privire la contravenție în temeiul art. 318 alin. (1) Cod Contravențional,

inculpatul a continuat să se eschiveze și nu a întreprins nici o acțiune pentru a asigura

executarea hotărîrii, însă apărarea a considerat că această apreciere este una greșită din

motiv că procesul-verbal cu privire la contravenție a fost întocmit pe data de 11.02.2014 ora

13.15, dar procesul-verbal de sechestru a fost întocmit la data de 11.02.2014 ora 17.15, care

conform declarațiilor martorului Șevcenco O., debitorul a propus benevol să sechestreze

aparatul de cafea de model „Omnimatic”, de unde și reiese că Guțu R. a încercat, în măsura

posibilităților să contribuie la executarea hotărîrii;

- la caz, lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.

(1) Cod penal, întrucît infracțiunea dată se consideră consumată din momentul împotrivirii

la executarea hotărîrii judecătorești, însă inculpatul pînă în prezent nu a manifestat nici o

împotrivire, acest fapt fiind confirmat de martorul Șevcenco O.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de avocatul Ponici I. în numele inculpatului și

menținută sentința instanței de fond, fără modificări.

circumstanțele de fapt și încadrarea juridică a faptelor, în partea constatatoare a sentinței,

contrar prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, a omis descrierea

faptei infracționale, considerată ca fiind dovedită, cu indicarea locului, timpului și modului

săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele survenite în urma

comiterii infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a constatat următoarea stare de fapt: conform Hotărîrii

Judecătoriei Nisporeni din 08 august 2013, Guțu R. urma să achite în contul lui Tataru N.,

suma de 4900 euro datorie, dobînda de întîrziere 107 euro, 2436 lei plata taxei de stat și

2590 lei cheltuielile de judecată, însă în perioada 04.09.2013-10.06.2015 s-a eschivat cu rea

voință să achite datoria de 5007 euro și 5026 lei, astfel, la 11.02.2014 de către executorul

3

judecătoresc O. Șevcenco a fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție în

temeiul art. 318 alin. (1) și art. 319 alin. (1) Cod contravențional și prin decizia Judecătoriei

Cimișlia din 22.04.2014 i-a fost aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă

în mărime de 50 unități convenționale, ceea ce constituie 1 000 lei.

Instanța de apel a conchis că vina inculpatului se dovedește prin următoarele probe:

- demersul executorului judecătoresc Șevcenco O. din 07.04.2015, în care solicită să

fie atras la răspundere penală Guțu R., în temeiul art. 320 alin. (l) Cod penal;

- copia hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 08.08.2013, conform căreia s-a dispus

încasarea de la Guțu R. în beneficiul lui Tataru N. datoria în sumă de 4900 euro, dobînda de

întîrziere 107 euro, taxa de stat în sumă de 2436 lei și cheltuielile de judecată 2590 lei;

- copia încheierii de intentare a procedurii de executare din 04.09.2013 emisă de

executorul judecătoresc Șevcenco O.;

- copia procesului-verbal cu privire la contravenție nr.3 din 11.02.2014 întocmit de

către executorul judecătoresc Șevcenco O. în privința lui Guțu R. în temeiul art.318 alin. (1)

și art.319 alin. (1) Cod Contravențional;

- copia deciziei Judecătoriei Cimișlia din 22.04.2014, conform căreia Guțu R. a fost

recunoscut vinovat în comiterea contravențiilor prevăzute de art. 318 alin. (1) și art. 319

alin. (1) Cod Contravențional și aplicată sancțiunea contravențională în temeiul art. 44 Cod

Contravențional, amenda în mărime de 50 unități convenționale ce constituie 2000 lei;

- certificatul nr.08-02/490 din 12.05.2015 eliberat de SA „Moldtelecom”, care

confirmă că Guțu D. din 13.01.2015 este angajată la SA „Moldtelecom" și pînă în prezent

deține funcția de consultant vînzări, salariul de funcție fiind de 3190 lei, sectorul vînzări în

magazine proprii Nisporeni;

- ordonanța de încetare a urmăririi penale cu atragerea la răspundere

contravențională;

- încheierea Judecătoriei Cimișlia din 7 octombrie 2013, privind aplicarea interdicției

de a părăsi țara, din care reiese că Guțu R. fiind legal citat nu s-a prezentat în ședință;

- încheierea Judecătoriei Cimișlia din 18 decembrie 2013, privind aducerea forțată a

lui Guțu R. la executorul judecătoresc, din care reiese ignorarea de către inculpat a citației

instanței de judecată.

În continuare, instanța a menționat că, deși inculpatul susține că nu a avut intenția de a

se eschiva de la executarea hotărîrii de judecată, acțiunile lui ulterioare dovedesc contrariul,

și anume că el nici nu avea intenția de a-și onora obligațiile. Instanța de judecată a apreciat

critic declarațiile inculpatului și le-a calificat drept o metodă de apărare aleasă de către

acesta în scop de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, deoarece

versiunea nu coroborează cu celelalte probe.

În astfel de circumstanțe, instanța a ajuns la concluzia că, chiar de la bun început

inculpatul nu avea intenția de a-și onora obligațiile, dar intenționa eschivarea de la

executarea hotărîrii judecătorești. Deși, în apel se face referire la careva circumstanțe

obiective care l-au împiedicat pe Guțu R. să achite părții vătămate datoria, nu s-a specificat

clar care anume sunt acele circumstanțe.

În consecință, instanța de apel a apreciat că pedeapsa stabilită inculpatului este legală,

4

iar prima instanță a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii

săvîrșite, personalitatea infractorului, de circumstanțele care atenuează pedeapsa sau o

agravează, concluzionînd că corectarea inculpatului este posibilă doar prin stabilirea

pedepsei sub formă de închisoare, în limitele minime ale sancțiunii prevăzute de art. 320

alin. (1) Cod penal.

pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței

de apel menționate supra solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare în privința lui Guțu R., pentru următoarele motive:

- în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că Guțu R. nu s-a eschivat de la

executarea hotărîrii judecătorești, inițial dînsul a recunoscut pretențiile părții vătămate, fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată din 08.08.2013, mai mult ca atît, după

intentarea procesului contravențional inculpatul a transmis benevol executorului

judecătoresc aparatul industrial de cafea, fapt confirmat prin procesul-verbal de aplicare a

sechestrului;

- infracțiunea dată se consideră consumată din momentul împotrivirii executării

hotărîrii de judecată, însă Guțu R. de la momentul sancționării contravenționale pînă în

prezent nu a manifestat nici o împotrivire, fapt confirmat și de martorul Șevcenco O., care a

declarat că inculpatul benevol a propus să fie sechestrat aparatul de cafea și totodată, soția

inculpatului a cerut rechizitele bancare pentru a depune mijloace bănești pentru a stinge din

datorie, însă executorul a refuzat;

- atît instanța de fond, cît și cea de apel nu au motivat aplicarea celei mai aspre

pedepse cu privațiune de libertate față de Guțu R. în situația în care sancțiunea de la art. 320

alin. (1) Cod penal prevede și sancțiuni alternative, cum ar fi amenda sau muncă

neremunerată în folosul comunității;

- la moment executorul a dispus încetarea procedurii de executare, pe motiv că

documentul executoriu a fost executat deplin, ceea ce denotă că Guțu R. nu s-a eschivat de

la executarea hotărîrii.

pentru respingerea acestuia, deoarece toate probele administrate în cauză au primit o

apreciere la justa valoare, iar concluzia privind vinovăția inculpatului rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite.

2016 s-a dispus admiterea recursului ordinar declarat de avocatul Jereghi A. în numele

inculpatului, cu casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28

octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Guțu R. și dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

adoptat soluția de condamnare în privința lui Guțu R. în baza art. 320 alin. (1) Cod penal

aplicîndu-i acestuia pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de trei luni, însă nu a

constatat fapta considerată ca fiind comisă de către inculpat, indicînd că „Guțu R. este

învinuit în faptul că…”, astfel fiind încălcate prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de

5

procedură penală, care stipulează că partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul,

timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii.

Ulterior, în urma judecării cauzei instanța de apel deși în partea descriptivă a deciziei a

menționat că „instanța de fond a omis descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită…” și constatînd starea de fapt din oficiu, a ajuns la concluzia de a respinge apelul

declarat de avocatul Ponici I. în numele inculpatului, menținînd soluția instanței de fond.

În conformitate cu prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

apel are obligația de a întreprinde măsuri pozitive la judecarea apelului, pentru a repara

erorile de fapt și de drept, însă fără a înrăutăți situația apelantului.

Prin urmare, s-a menționat că situația descrisă cade sub incidența art. 415 alin. (1) pct.

2) Cod de procedură penală, care stipulează că instanța de apel judecînd cauza în ordine de

apel admite apelul, casînd sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin.

(2), și pronunță o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, pe cînd în

speță contrar acestor prevederi, instanța de apel remarcînd greșeala primei instanțe sub

aspect de fapt menține hotărîrea atacată.

În consecință, instanța a conchis că hotărîrea atacată urmează a fi casată deoarece

motivarea soluției adoptată de instanța de apel, contrazice dispozitivului hotărîrii și acesta

este expus neclar, temei ce se încadrează în prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

05 mai 2016 apelul avocatului Ponici I. declarat în numele inculpatului a fost admis, cu

casarea integrală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Guțu R., învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal, a fost achitat, din motiv că

fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

fost încadrată juridic de către prima instanță în baza art. 320 alin.(l) Cod penal, însă

infracțiunea dată se exprimă în neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executarea de

către o persoană cu funcție de răspundere a hotărîrii instanței de judecată, precum și prin

împiedicarea executării ei, dacă aceste fapte au fost comise după aplicarea sancțiunii

contravenționale. Infracțiunea nominalizată se caracterizează prin intenție directă. Motivele

acestei infracțiuni se pot exprima prin: ură, încăpăținare, indiferență, iar latura obiectivă a

infracțiunii se realizează prin acțiune sau inacțiune, în speță, Guțu R. a recunoscut integral

acțiunea înaintată împotriva sa dorind să o execute, dar din motive ce nu depind de voința sa

nu a avut posibilitatea de a o executa, faptul dat fiind confirmat atît de inculpat, cît și de

martorii Tataru N. și Șevcenco O., adică lipsește latura obiectivă a infracțiunii.

Prin urmare, s-a menționat că, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate

probe că inculpatul a avut careva bunuri, dar intenționat le-a înstrăinat sau are careva bunuri

care îi aparțin, dar nu sunt înregistrate pe numele lui, ceea ce ar demonstra faptul că

declarațiile făcute de inculpat nu sunt corecte. Or, Guțu R. a declarat expres că, din

proprietatea sa nu a vîndut nimic, nu a avut nici un bun care să-i aparțină, datoria o

6

recunoaște, cu hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 2013 a făcut cunoștință și este de acord

cu suma pretinsă de partea vătămată în cuantum de 5007 euro.

Argumentul primei instanțe precum că inculpatul „în viața cotidiană se folosește de

bunuri performante de ultimă generație, care au un preț destul de înalt, fumează țigări,

prețul cărora este unul dintre cele mai mari de pe piața internă a RM” nu au fost reținute

de instanța de apel întrucît în confirmarea faptului dat nu au fost prezentate careva probe de

către partea acuzării.

Din considerentele arătate, instanța de apel a constatat lipsa laturii subiective a

infracțiunii care se manifestă numai prin intenția directă a inculpatului de eschivare de la

îndeplinirea hotărîrii instanței de judecată, precum și prin dorința de a obține acest rezultat,

însă inculpatul a recunoscut integral datoria, nu a atacat hotărîrea în instanța ierarhic

superioară, ci dimpotrivă dorea să achite datoria, dar era în imposibilitate.

Concomitent, instanța de apel a reținut că, organul de urmărire penală nu a indicat în

ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit/învinuit, care sunt acțiunile intenționate

întreprinse de Guțu R. în vederea eschivării acestuia de la executarea hotărîrii, acțiuni care

sunt necesare pentru a califica fapta dată ca infracțiune, adică organul de urmărire penală în

mod abstract s-a menționat că „prin acțiunile sale Guțu R. intenționat nu a executat

hotărîrea instanței de judecată”, nefiind stabilite cu certitudine care sunt aceste acțiuni.

În consecință, instanța a statuat că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.(l) Cod penal. La fel, în speță lipsește corespunderea

exactă între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală nominalizată. Circumstanțele enunțate relevă, astfel,

că instanța nu a soluționat cauza în conformitate cu rigorile legale, adică hotărîrea atacată nu

cuprinde motive pe care se întemeiază soluția de condamnare.

decizia cu recurs ordinar solicitînd casarea totală a acesteia și dispunerea rejudecării cauzei.

Recurentul consideră decizia instanței de apel drept neîntemeiată și pasibilă casării,

deoarece este contrară stării de fapt stabilite în baza probelor administrate și examinate în

cadrul cercetării judecătorești.

Sub acest aspect procurorul specifică că, instanța de apel nu a respectat în deplină

măsură prevederile relevante cauzei, prin care s-au comis erori de drept. La examinarea

probelor care confirmă sau infirmă vinovăția persoanei, instanța de judecată urmează în

hotărîre să argumenteze motivele admiterii sau respingerii probelor fiind obligată să le

aprecieze, indiferent de faptul dacă sînt cuprinse în dosar sau au fost prezentate de părți în

ședința de judecată.

Astfel, recurentul indică că unicul motiv care a stat la baza casării deciziei anterioare a

instanțe de apel a fost faptul că, deși în partea descriptivă a deciziei s-a menționat că

„instanța de fond a omis descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită...” a

constatat starea de fapt din oficiu ajungînd la concluzia de a respinge apelul declarat de

avocat în numele inculpatului, menținînd soluția instanței de fond, ceea ce contravine

prevederilor art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, care stipulează că instanța de

apel judecînd cauza în ordine de apel admite apelul, casează sentința parțial sau total,

7

inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunță o nouă

hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, pe cînd în speță, instanța de apel

remarcînd greșeala a menținut totuși hotărîrea atacată.

Instanța de apel rejudecînd cauza penală contrar prevederilor art. 436 Cod de

procedură penală, care se referă la procedura de rejudecare și limitele acesteia și nu a

înlăturat erorile menționate, care au stat la baza casării soluției adoptate anterior.

Recurentul susține că acțiunile lui Guțu R. au fost încadrate corect în baza art. 320

alin. (1) Cod penal.

În opinia procurorului, vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate este

dovedită pe deplin prin probe administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în instanța

de judecată și corect puse la baza sentinței de condamnare de către instanța de fond, iar

instanța de apel nu s-a expus asupra lor, ori nu le-a apreciat, ori le-a apreciat eronat, fiind

respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate

învinuirea incriminată inculpatului.

Recurentul susține că cercetînd materialele dosarului, atît partea acuzării, cît și instanța

de fond corect au constatat că faptele comise de inculpat sunt dovedite prin declarațiile

participanților la proces și prin celelalte probe.

De asemenea, recurentul consideră că urmează a fi apreciate critic declarațiile

inculpatului, care intră în contradicție cu declarațiile martorilor acuzării, precum și cu

cumulul probelor materiale cercetate în cadrul ședinței de judecată, deoarece poziția

formulată este una clară de apărare, susținută pentru eschivarea de răspundere penală.

Din însăși esența dispoziției art. 320 Cod penal reiese că executarea hotărârii

judecătorești este o condiție obligatorie impusă părții prin autoritatea legii și autoritatea

judecătorească. Executarea ca atare, presupune necesitatea respectării acestei obligativități,

prin manifestarea reală, de către persoana obligată, a inițiativei de a executa benevol

hotărârea definitivă a instanței. Această manifestare constă în efectuarea de către debitor a

unor acțiuni concrete îndreptate spre executarea cât mai rapidă sau facilitarea executării

hotărârii judecătorești, căutare și crearea de către acesta a condițiilor ce ar asigura

executarea hotărârii. În cazul de față, prin comportamentul său, Guțu R., nu numai că nu a

manifestat inițiativă personală pentru a urgenta sau facilita executarea, dar a făcut și tot

posibilul pentru a crea impedimente în executarea hotărârii.

Deși inculpatul susține că nu a avut intenția de a se eschiva de la executarea hotărârii

de judecată, acțiunile lui ulterioare dovedesc contrariul, că el nici nu avea intenția de a-și

onora obligațiile. Instanța de judecată a apreciat critic declarațiile inculpatului Guțu R. și le-

a calificat drept o metodă de apărare aleasă de către acesta în scop de a se eschiva de la

răspunderea penală pentru fapta comisă, deoarece această versiune nu coroborează cu

celelalte probe.

Mai mult ca atât, faptul că la domiciliul inculpatului Guțu R. a fost depistat un aparat

industrial de preparat cafea, prețul căruia era destul de înalt, dar care nu poate fi stabilit

concret deoarece Guțu R., cu toate că a transmis benevol aparatul, dar nu a transmis cheia

fără de care acesta nu poate fi pus în funcțiune și cu toate că executorul i-a cerut expres de a

transmite cheia Guțu R. de fiecare dată refuza să facă acest lucru. De asemenea, a refuzat să

8

comunice executorului codul pentru decodarea telefonului mobil, astfel, aceste momente

submina poziția apărării privitor la dorința inculpatului de a executa hotărîrea.

În astfel de circumstanțe, instanța de fond corect a ajuns la concluzia că de la bun

început inculpatul nu avea intenția de a-și onora obligațiile, dar intenționa eschivarea de la

executarea hotărârii judecătorești. Deși în apel se face referire la careva circumstanțe

obiective care l-au împiedicat pe Guțu R. să achite părții vătămate datoria, totuși nu s-a

specificat clar care sunt acele circumstanțe.

Astfel, analizând și apreciind probele administrate și cercetate de către instanțele de

fond și de apel consider că vina inculpatului Guțu R. de comiterea infracțiunii imputate s-a

confirmat pe deplin și acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art. 320 lin. (1) Cod

penal. Însă, instanța de apel a dat prioritate nefondată probelor apărării în detrimentul

probelor acuzării care demască acțiunile ilegale ale inculpatului, respectiv care stabilesc

adevărul.

În drept, titularul dreptului recursului își întemeiază cererea pe prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

hotărîrii instanței de apel, în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, pentru considerentele ce urmează.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat de procuror se

întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit

căreia instanța examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de către

recurent.

Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci cînd

titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt aplicabile

circumstanțelor cauzei, sau cînd nu este descrisă și argumentată esența încălcării.

La caz, din textul recursului se reține că procurorul, invocînd temeiul de drept stipulat

în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, menționează că decizia instanței de

apel, prin care inculpatul a fost achitat, urmează a fi casată întrucît au fost apreciate eronat

probele și greșit s-a concluzionat că în acțiunile lui Guțu R. nu se întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal, mai mult că, în opinia

procurorului, vinovăția acestuia a fost demonstrată indubitabil prin probele administrate și

cercetate de instanțe.

Verificînd argumentele punctate de titularul recursului, în raport cu actele cauzei

Colegiul penal ajunge la concluzia că acestea sunt vădit neîntemeiate, iar decizia instanței

de apel, în partea achitării lui Guțu R. în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, urmează a fi

menținută fără careva modificări, aceasta fiind legală și întemeiată, bazată pe analiza

9

coroborată a tuturor probelor, care în ansamblu dovedesc cu certitudine că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii incriminate acestuia prin rechizitoriu.

Astfel, instanța de recurs consemnează că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și aceasta

cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la adoptarea soluției expuse în pct.

10 din prezenta decizie.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei, a

ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a

cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o

apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care în

ansamblul au confirmat că fapta imputabilă inculpatului nu se încadrează juridic în baza art.

320 alin. (1) Cod penal, nefiind întrunite elementele infracțiunii date.

La fel, Colegiul penal reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, rejudecînd cauza și judecând apelul, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și

conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința de condamnare

este neîntemeiată în partea constatării vinovăției lui Guțu R. de săvîrșirea infracțiunii de

neexecutare a hotărîrii judecătorești. Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, iar instanța nu a ieșit din limitele rejudecări, după

cum afirmă recurentul.

Pe de altă parte, contrar celor susținute de recurent privind netemeinicia achitării

inculpatului în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal menționează că instanța de

apel a ajuns corect la concluzia că învinuirea incriminată lui Guțu R. în baza art. 320 alin.

(1) Cod penal nu și-a găsit confirmarea prin probele prezentate de partea acuzării, nefiind

demonstrată latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii nominalizate.

În această ordine de idei, Colegiul constată că procurorul, întru susținerea învinuirii, a

acumulat și a pledat pentru următoarele probe puse la baza condamnării lui Guțu R. de către

prima instanță:

- declarațiile martorilor Tataru N. și Șevcenco O.;

- demersul executorului judecătoresc Șevcenco O. din 07.04.2015, în care solicită să

fie atras la răspundere penală Guțu R., în temeiul art. 320 alin. (l) Cod penal;

- copia hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 08.08.2013, conform căreia s-a dispus

încasarea de la Guțu R. în beneficiul lui Tataru N. datoria în sumă de 4900 euro, 107 euro

dobînda de întîrziere, 2436 lei taxa de stat, 2590 lei cheltuielile de judecată;

- copia încheierii de intentare a procedurii de executare din 04.09.2013 emisă de

executorul judecătoresc Șevcenco O.;

- copia procesului-verbal cu privire la contravenție nr.3 din 11.02.2014 întocmit de

către executorul judecătoresc Șevcenco O. în privința lui Guțu R. în temeiul art.318 alin. (1)

și art.319 alin. (1) Cod Contravențional;

- copia deciziei Judecătoriei Cimișlia din 22.04.2014, conform căreia Guțu R. a fost

recunoscut vinovat în comiterea contravențiilor prevăzute de art. 318 alin. (1) și art. 319

alin. (1) Cod Contravențional și aplicată sancțiunea contravențională în temeiul art. 44 Cod

10

Contravențional, amenda în mărime de 50 unități convenționale ce constituie 2000 lei;

- certificatul nr.08-02/490 din 12.05.2015 eliberat de SA „Moldtelecom”, care

confirmă că Guțu D. din 13.01.2015 este angajată la SA „Moldtelecom" și pînă în prezent

deține funcția de consultant vînzări, salariul de funcție fiind de 3190 lei, sectorul vînzări în

magazine proprii Nisporeni;

- ordonanța de încetare a urmăririi penale cu atragerea la răspundere

contravențională;

- încheierea Judecătoriei Cimișlia din 7 octombrie 2013, privind aplicarea interdicției

de a părăsi țara, din care reiese că Guțu R. fiind legal citat nu s-a prezentat în ședință;

- încheierea Judecătoriei Cimișlia din 18 decembrie 2013, privind aducerea forțată a

lui Guțu R. la executorul judecătoresc, din care reiese ignorarea de către inculpat a citației

instanței de judecată.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, potrivit textului deciziei recurate, instanța de

apel, verificînd suplimentar probele nominalizate supra, le-a descris în textul hotărîrii

judecătorești și le-a apreciat după propria convingere, în coroborare cu celelalte materiale

ale cauzei, care demonstrează indubitabil asupra nevinovăția lui Guțu R. de cele incriminate.

Față de cele ce preced, Colegiul penal se raliază la raționamentele punctate în partea

descriptivă a deciziei instanței de apel și susține că procurorul nu a adus careva probe întru

demonstrarea laturii obiective a infracțiunii imputate inculpatului, adică nu a demonstrat că

ultimul cu rea-voință s-a eschivat de la executarea hotărîrii instanței judecătorești, respectiv

sunt corecte statuările instanței de apel în acest sens că: „... ultimul a recunoscut integral

acțiunea înaintată împotriva sa dorind să o execute, dar din motive ce nu depind de voința

sa nu a avut posibilitatea de a o executa, faptul dat fiind confirmat atît de inculpat, cît și de

martorii Tataru N. și Șevcenco O.

Astfel, fiind audiată în cadrul instanței de judecată, martorul Tataru N. a declarat

expres că, cet. Guțu R. i-a spus de nenumărate ori că îi va restitui datoria, fapt ce

demonstrează că inculpatul nu a avut intenția de a se eschiva de la achitarea datoriei și nici

nu a dorit acest rezultat.

Martorul Șevcenco O., fiind audiat în instanța de judecată a declarat că, au fost

întreprinse un șir de acțiuni în aplicarea măsurilor de asigurare la OCT și a doua a fost de

perfectare a pașaportului în 2010 a fost sechestrat telefonul mobil de model „Iphone 5”,

debitorul a propus benevol să sechestreze aparatul de cafea și a fost sechestrat aparatul de

cafea de model „Omnimatic”.

La fel, martorul Șevcenco O. a declarat în cadrul ședinței de judecată că inculpatul

Guțu R. nu a negat niciodată datoria, a spus tot timpul că va achita datoria, declarații care

coroborează și cu declarațiile martorului Tataru N.

Astfel, faptul dat demonstrează încă o dată că Guțu R. nu a creat careva impedimente

în activitatea executorului judecătoresc, nu a încercat să ascundă sau să înstrăineze careva

bunuri care i-ar aparține, nu a încercat să perfecteze actele sau să părăsească teritoriul

Republicii Moldova.”

Pe cale de consecință, Colegiul penal statuează că instanța de apel corect a conchis

asupra lipsei unui element al componenței de infracțiuni prevăzute la art. 320 alin. (1) Cod

11

penal și anume a laturii obiective, iar în vederea argumentării acestei concluzii, instanța de

recurs, subsidiar celor reținute de instanța de apel, relevă că numai persoana vinovată de

săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală poate fi supusă răspunderii penale și

pedepsei penale. Elementele și semnele componenței de infracțiune sunt reglementate în

art.17-22 Cod penal (intenția, imprudența, subiectul infracțiunii, vârsta, responsabilitatea

etc.) și în alte articole ale părții generale și ale celei speciale ale Codului penal. În lipsa a cel

puțin unui element sau semn principal al componenței de infracțiune, temeiul juridic al

răspunderii penale decade.

Componența de infracțiune se formează din patru grupe de semne ce caracterizează

cele patru elemente ale infracțiunii, dintre care două obiective: obiectul și latura obiectivă și

două subiective: subiectul și latura subiectivă.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în inacțiunea de neexecutare sau eschivarea de la executarea

hotărîrii instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii

contravenționale. Modalitățile normative cu caracter alternativ ale inacțiunii prejudiciabile

analizate sunt:

1) neexecutarea hotărîrii instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după

aplicarea sancțiunii contravenționale;

2) eschivarea de la executarea hotărîrii instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă

după aplicarea sancțiunii contravenționale.

În esență, ambele aceste modalități se reduc la refuzul expres sau tacit al făptuitorului

de a executa hotărîrea instanței de judecată.

În speță, conform învinuirii sub care a fost pus inculpatul în baza art. 320 alin. (1) Cod

penal, acestuia i se incriminează, în esență, că s-a eschivat cu rea voință de la executarea

hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 08 august 2013, prin care urma să-i achite lui Tataru N.

suma de 4900 euro - ca datorie, 107 euro - dobînda de întîrziere, 2436 lei - taxa de stat și

2590 lei - cheltuielile de judecată, însă în perioada 04.09.2013-10.06.2015, el nu și-a onorat

obligațiile.

Însă, reieșind din probele acumulate și cercetate de instanțe, este cazul de consemnat

că partea acuzării, cu toate că afirmă despre eschivarea cu rea-voință a inculpatului, nu a

demonstrat că acesta intenționat nu și-a onorat obligațiile sale de rambursare a mijloacelor

bănești datorate lui Tataru N., fapt confirmat și prin declarațiile ultimei și a martorului

Șevcenco O.

De asemenea, Colegiul penal menționează că este corectă și concluzia instanței de apel

privitor la lipsa laturii subiective în acțiunile inculpatului.

Din considerentul că vinovăția inculpatului nu a fost confirmată prin careva probe

pertinente și concludente, lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzute de

art. 320 alin. (1) Cod penal, iar o sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri,

dubiile în probarea învinuirii urmând a fi interpretate în favoarea inculpatului, instanța de

recurs consideră corectă și legală soluția de achitare în privința ultimului.

Respectiv, instanța de recurs se raliază statuărilor expuse în decizia instanței de apel și

susține că, la caz, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii incriminate

12

acestuia prin actul de sesizare a instanței, adică cele ale art. 320 alin. (1) Cod penal, după

cum susține procurorul.

Din atare considerente, soluția instanței de apel prin care Guțu R. a fost achitat de cele

imputate, în accepțiunea Colegiului penal este una corectă, legală și întemeiată, care

urmează a fi menținută, fără careva modificări.

În consecință, statuînd asupra faptului că titularul recursului nu a invocat careva

argumente temeinice privitor la pretinsele erori admise de instanța de apel la etapa

precedentă de judecare a cauzei, iar hotărîrea acestei instanțe este legală și întemeiată, fiind

adoptată în corespundere cu prevederile prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală,

recursul procurorului urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul din procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 05 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe Guțu Ruslan Ștefan, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 11 noiembrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

13