1ra-812/2016 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-812/2016 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-812/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

12 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache

judecători – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul din Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui

Simahin Andrei Sergiu, născut la 12

octombrie 1989, originar din s. Gornoe, r-nul

Strășeni și domiciliat în or. Strășeni, str. Toma

Ciorbă, 11

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.05.2014 – 24.11.2015;

Instanța de apel: 22.12.2015 – 21.01.2016;

Instanța de recurs: 09.03.2016 –12.05.2016.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

Simahin Andrei Sergiu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

la art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (un) an și 6 (șase) luni, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de Gurița Sergiu privind încasarea prejudiciului

material cauzat a fost admisă parțial și dispusă încasarea din contul lui Simahin

Andrei în beneficiul lui Gurița Sergiu a sumei de 5 700 (cinci mii șapte sute) lei, iar în

partea încasării sumei de 600 lei acțiunea civilă a fost respinsă, pe motiv că aceasta se

compensează prin restituirea corpurilor delicte.

A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de Gurița Sergiu privind

încasarea prejudiciului moral cu dispunerea încasării sumei de 3 000 (trei mii) lei din

contul lui Simahin Andrei în beneficiul lui Gurița Sergiu, cu titlu de prejudiciu moral.

1

Acțiunea civilă înaintată de Toderika Marin privind încasarea prejudiciului

material cauzat a fost admisă parțial și dispusă încasarea din contul lui Simahin

Andrei în beneficiul lui Toderika Marin a sumei de 10 339, 35 (zece mii trei sute

treizeci și nouă lei, 35 bani), cu titlu de prejudiciu material.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de Toderika Marin privind încasarea

prejudiciului moral cu dispunerea încasării sumei de 5 000 (cinci mii) lei din contul

lui Simahin Andrei în beneficiul lui Toderika Marin, cu titlu de prejudiciu moral.

Sergiu, în perioada de timp de la 19.10.2011 pînă la 20.10.2011, aproximativ între

orele 18.00 - 07.00, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,

împreună și de comun acord cu altă persoană, în privința căreia cauza a fost disjunsă,

a pătruns în interiorul garajului nr. 20A, amplasat pe bd. Ion Vodă Viteazul, mun.

Chișinău, de unde pe ascuns a sustras un telefon mobil de model „Nokia 1208”, în

care se afla cartela SIM cu nr. 079989145 în valoare de 300 lei, un telefon mobil de

model „Nokia 1208”, în care se afla cartela SIM cu nr. 079189145, în valoare de 300

lei, opt anvelope în valoare de 3200 lei, un încărcător pentru acumulatoare în valoare

de 500 lei, două discuri de frînă pentru automobil de model „Mercedes Sprinter” în

valoare de 1400 lei și un ceainic electric de model „Bosh”, astfel cauzîndu-i părții

vătămate Gurița Sergiu Ion o daună considerabilă în sumă totală de 6300 lei, și un

colet ce aparținea lui Toderika Marin Mihail, care conținea bunuri în valoare totală de

10 339, 35 lei. Astfel, prin acțiunile sale, Simahin Andrei a cauzat lui Gurița Sergiu o

daună considerabilă în mărime de 6 300 lei, iar lui Toderika Marin o daună

considerabilă în mărime de 10 339, 35 lei.

- avocatul Conoval Igor în numele inculpatului Simahin Andrei, care a solicitat

casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă non privativă de libertate.

În motivarea apelului a indicat că prima instanță, la stabilirea pedepsei și

individualizarea acesteia, nu a ținut cont de faptul că inculpatul Simahin Andrei nu are

antecedente penale, pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă, iar la

etapa urmăririi penale se prezenta ori de cîte ori era citat de către organul de urmărire

penală.

De asemenea, apelantul a invocat că conform materialelor cauzei penale careva

circumstanțe agravante prevăzute de art. 77 Cod penal nu au fost stabilite, iar în

calitate de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal de către instanța de

judecată au fost reținute săvîrșirea unei infracțiuni mai puțin grave pentru prima dată

și recunoașterea vinei la faza de urmărire penală.

Consideră eronată motivarea primei instanțe, fiind bazată pe presupuneri și care

contravine normelor procesual penale, cu atît mai mult că Simahin Andrei nu a avut

scopul eschivării de la examinarea cauzei în instanța de judecată, fapt confirmat prin

prezența acestuia benevolă la pronunțarea sentinței, iar lipsa lui Simahin Andrei de la

examinarea cauzei în instanța de judecată este motivată prin aflarea lui peste hotarele

2

țării cu scopul de a recupera prejudiciul cauzat prin infracțiune. Astfel, avocatul a

reiterat necesitatea stabilirii unei pedepse non privative de libertate față de inculpat;

- Inculpatul Simahin Andrei, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă non

privativă de libertate, deoarece a săvîrșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin

gravă, la locul de trai se caracterizează pozitiv, este orfan, a crescut la orfelinat, nu s-a

eschivat intenționat de a se prezenta în ședința de judecată, ci a fost nevoit să plece

peste hotare pentru a avea posibilitatea de a recupera prejudiciul material cauzat.

2016, apelurile declarate au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Simahin Andrei

Sergiu recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit.

b), c), d) Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

1 (un) an.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii s-a suspendat pentru o

perioadă de probațiune pe un termen de 1 (un) an.

În partea încasării prejudiciului moral, pretențiile părților vătămate Gurița

Sergiu și Toderika Marin au fost respinse ca neîntemeiate.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate

corect, încadrînd just acțiunile inculpatului Simahin Andrei în baza dispozițiilor art.

186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal al Republicii Moldova - furtul, adică sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșit de două sau mai multe persoane, prin

pătrundere în locuință și cu cauzarea de daune considerabile, iar prin administrarea și

cercetarea obiectivă a probelor, a considerat ca fiind dovedită cu certitudine vinovăția

inculpatului în comiterea faptei incriminate prin rechizitoriu.

Însă, în ceea ce privește individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, instanța

de apel a constatat că prima instanță în mod eronat a indicat în partea descriptivă a

sentinței un termen de pedeapsă ce nu coincide cu termenul stabilit în partea

dispozitivă a sentinței, astfel încît, divergențele nominalizate necesitau a fi înlăturate.

Concomitent, la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului instanța de apel

a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal și de următoarele circumstanțe ale cauzei:

gravitatea infracțiunii săvîrșite, care conform art. 16 alin. (3) Cod penal, se califică ca

fiind o infracțiune mai puțin gravă, de motivul infracțiunii exprimat prin lipsa

mijloacelor financiare și nevoia stringentă de bani deoarece a fost crescut la școala

internat, iar la atingerea majoratului a fost nevoit să plece din școala internat, neavînd

nici casă, nici surse financiare pentru întreținere, de persoana celui vinovat, de faptul

că inculpatul nu are antecedente penale, fiind pentru prima dată tras la răspundere

penală, de faptul că nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, de

condițiile de viață ale acestuia, care s-a aflat la Internatul din or. Strășeni, fapt ce

prezumă lipsa unei familii, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului, de faptul recunoașterii vinei la urmărirea penală, dar și de

3

faptul eschivării de a se prezenta în instanța de judecată. Circumstanțe agravante nu

au fost stabilite.

În temeiul circumstanțelor expuse mai sus, instanța de apel a considerat ca fiind

echitabilă pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 1 (un) an, cu aplicarea

suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal pe un termen

de probațiune de 1 (un) an, cu condiția ca în perioada de probațiune fixată Simahin

Andrei Sergiu nu va comite o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă

cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Referitor la latura civilă, instanța de apel a concluzionat că prima instanță

corect a admis acțiunile civile ale părților civile în partea încasării prejudiciului

material de la inculpat, însă eronat a admis și prejudiciul moral de 3 000 lei în

beneficiul lui Gurița Sergiu și 5 000 lei în beneficiul lui Toderika Marin Mihail, motiv

pentru care sentința în această parte a fost casată.

Instanța de apel a reținut că după cum rezultă din prevederile art. 1398 Cod

civil, în cadrul infracțiunilor împotriva patrimoniului prejudiciul moral nu se

încasează, motiv pentru care a considerat că prima instanță în mod neîntemeiat a

dispus încasarea din contul lui Simahin Andrei în beneficiul lui Gurița Sergiu suma de

3 000 lei și în beneficiul lui Toderika Marin suma de 5 000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral. Astfel, instanța de apel a respins pretențiile părților civile cu privire la

încasarea prejudiciului moral ca fiind neîntemeiate.

procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, care invocînd temei

pentru recurs ordinar prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea parțială a deciziei, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care în privința

inculpatului să fie excluse prevederile art. 90 Cod penal. În susținerea cerințelor

înaintate recurentul a invocat următoarele argumente:

- instanța de apel la emiterea deciziei a ignorat acel fapt că conform art. 61

Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului;

- conform textului alin. (1) art. 90 Cod penal, instanța de judecată numai

motivat poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite

inculpatului, motive care necesită în mod obligatoriu de a fi expuse în decizie, ținînd

cont totodată de trecutul inculpatului, mediul în care trăiește, modul de comportare la

locul de muncă, în familie, în societate etc.;

- instanța de apel nu și-a motivat pe deplin concluzia cu privire la aplicarea

prevederilor art. 90 alin. (l) Cod penal în privința inculpatului, aceasta greșit a conchis

că corectarea celui din urmă este posibilă fără a fi izolat de societate.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

4

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Lecturînd textul recursului, Colegiul penal constată că recurentul contestă

decizia instanței de apel în latura penală, și anume, își manifestă dezacordul cu

modalitatea de executare a pedepsei, considerînd că aceasta nu va contribui la

corijarea inculpatului.

Așadar, avînd în vedere că acuzatorul de stat este de acord cu starea de fapt

stabilită de către instanțele de fond și cu încadrarea juridică a faptei inculpatului,

instanța de recurs se va expune doar asupra aspectului ce vizează aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal în privința lui Simahin Andrei.

Reieșind din faptul că recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului

în care instanțele de fond au dispus executarea pedepsei inculpatului, la acest capitol

instanța de recurs reamintește că ulterior stabilirii pedepsei potrivit tuturor criteriilor

generale de individualizare a pedepsei (art. 75 Cod penal), ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune

neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului.

Suspendarea condiționată (art. 90 Cod penal), ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lîngă stabilirea mărimii

pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei

poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii,

instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege,

inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvîrșirea faptei,

după săvîrșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc

personalitatea infractorului, bazîndu-se pe materialele cauzei administrate în cadrul

cercetării judecătorești.

În acest context, în partea motivatoare a deciziei adoptate pe caz, instanța de

apel a menționat următoarele: „Colegiul Penal reține că inculpatul Simahin Andrei a

săvîrșit pentru prima dată o infracțiune care se încadrează în categoria celor mai

puțin grave prin prisma art. 16 Cod penal, de motivul acesteia, exprimat prin lipsa

mijloacelor financiare și nevoia stringentă de bani deoarece a fost crescut la școala

internat, iar la atingerea majoratului a fost nevoit să plece din școala internat, de

persoana celui vinovat, de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, pentru

prima dată este tras la răspundere penală, de faptul că nu se află la evidența

medicului narcolog sau psihiatru, de condițiile de viață ale acestuia, care s-a educat

și aflat la Internatul or. Strășeni, fapt ce prezumă o familie anterioară vulnerabilă sau

lipsa unei familii, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, de faptul recunoașterii vinei în comiterea infracțiunii incriminate, se

căiește sincer de cele comise, la materialele dosarului fiind anexat acordul de

recunoaștere a vinovăției din 30.04.2014 (f.d. 41, vol. II), potrivit căruia Simahin

5

Andrei și-a dat consimțămîntul că își recunoaște vina încă de la urmărirea penală, a

recunoscut vina și s-a căit și în instanța de apel.”(f.d. 206, vol. II).

Astfel, ținînd cont de cele expuse supra, Colegiul penal constată ca fiind

neîntemeiate criticile recurentului prin care afirmă că instanța de apel nu a motivat

suficient temeinicia aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului,

precum și că nu a indicat motivele care au fost puse la baza suspendării condiționate a

executării pedepsei.

Totodată, aferent criticilor formulate de către acuzatorul de stat, Colegiul penal

atestă faptul că instanța de apel greșit a soluționat latura civilă a cauzei penale, în ceea

ce privește respingerea pretențiilor părților vătămate referitoare la încasarea

prejudiciului moral, constatînd că motivarea soluției adoptate asupra chestiunii vizate

este una incorectă, reieșind din interpretarea restrînsă efectuată de instanța de apel a

normelor legale ce reglementează prejudiciul moral.

În acest sens, este de reținut că potrivit prevederilor art. 219 alin. (1) Cod de

procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea

persoanelor fizice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz,

le-a fost adusă daună reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau

inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvîrșirea acesteia.

Persoanele fizice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile

interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă privitor la despăgubire prin:

1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori

nimicite în urma săvîrșirii faptei interzise de legea penală;

2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite

sau restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor

deteriorate;

3) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală;

4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației

profesionale.

În conformitate cu prevederile art. 220 alin. (1), (2) Cod de procedură penală,

acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile

codului. Normele procedurii civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor

procesului penal și dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea reglementări.

Potrivit reglementărilor art. 1398 alin. (1) Cod civil este stipulat că cel care

acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul

patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune

sau omisiune.

Totodată, dispoziția art. 1422 alin. (2) Cod civil prevede expres că prejudiciul

moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Din normele de drept civil prescrise mai sus, rezultă că în cauzele penale

privind comiterea infracțiunilor contra patrimoniului poate fi cauzat și un prejudiciu

moral, care se compensează de instanțe doar prin echivalent bănesc.

Contrar celor reflectate mai sus, instanța de apel, în decizia adoptată a

concluzionat că: „După cum rezultă din prevederile art. 1398 și art. 1422 Cod civil,

6

reparația prejudiciului moral este posibilă numai în cazurile expres prevăzute de

legislație (în cazul încălcării drepturilor personale nepatrimoniale, cum ar fi în

ipoteza atingerii aduse vieții, sănătății, libertății, inviolabilității sexuale și libertăților

sexuale sau altor valori sociale care privesc persoana). În această ordine de idei,

infracțiunile care aduc atingere unor valori sociale ce țin de patrimoniu (de exemplu

furtul, escrocheria etc.), nu atrag apariția la partea vătămată a dreptului subiectiv de

reparație a prejudiciului moral, prin corelație la făptuitor nu apare obligația de a

repara prejudiciul moral.” (f.d. 210, vol. II).

Subsidiar celor expuse supra, considerăm oportun de a menționa că în practica

judiciară constantă, în domeniul soluționării acțiunii civile privind încasarea

prejudiciului moral, nu se atestă o asemenea abordare neîntemeiată și incorectă ca și

cea formulată de instanța de apel în prezenta cauză.

Însă, potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, este

reglementat expres că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Din acest considerent, Colegiul

penal nu va interveni în soluția deciziei recurate, în latura civilă, din motiv că

recurentul nu contestă legalitatea soluționării acțiunii civile și nu invocă careva

argumente în sensul dat.

Făcînd o concluzie de ansamblu asupra punctelor de reper consemnate mai sus,

Colegiul penal conchide că argumentele expuse în recursul ordinar de pe rol nu și-au

găsit confirmare, iar din acest considerent instanța de recurs decide inadmisibilitatea

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul din Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui

Simahin Andrei Sergiu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 iunie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

7