1ra-1779/2016 — art. 166 alin. 2 lit.c, dCP

Dosarul nr. 1ra-1779/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Bordian Marcela în numele inculpatului Pasat Sergiu, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016, în cauza penală privindu-l

pe

Pasat Sergiu Ion, născut la 05 iulie 1993,

originar și domiciliat în s. Mitoc, r-nul Orhei.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.05.2015 – 25.01.2016;

Instanța de apel: 15.02.2016 – 05.05.2016;

Instanța de recurs: 17.08.2016 – 12.10.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

simplificată prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Pasat Sergiu a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 166 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, la 2 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă depusă de către partea vătămată minoră, reprezentată de către

avocatul Dumitru Sliusarenco, a fost admisă în principiu urmînd ca asupra cunatumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

19 decembrie 2014, aproximativ la ora 18:00, aflîndu-se în gospodăria situată în or. Orhei,

str-la Unirii 10, acționînd împreună cu cet. Luchian Grigore cu scopul de a înlesni

întreținerea unui raport sexual cu minora Papaluța Mihaela, născută la 29.10.1997, de care

cunoștea că este minoră și care în acel timp se afla în incinta aceleiași gospodării, potrivit

1

propriei sale voințe fără a fi scoasă în afara micromediului său social, acțiune care nu era

legată cu răpirea acesteia, a încuiat cu cheia de mai multe ori ușa de intrare/ieșire a casei,

în care se aflau pentru a împiedica victima de a se deplasa conform voinței sale, de a-și

alege locul aflării, de a comunica cu alte persoane, atunci și așa cum ea dorea, astfel

privînd-o de libertate pe minora Papaluța Mihaela pînă la data de 20 decembrie 2014, ora

16:30, cînd victima a reușit să iasă din casă și să fugă.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului Pasat Sergiu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art. 166 alin. (2) lit. c) și d) din Codul penal, pe semnele:

privațiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă acțiunea nu este legată cu răpirea

acesteia, săvîrșită cu bună-știință asupra unui minor sau a unei femei gravide ori

profitînd de starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează

vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor; aceeași acțiune

săvîrșită de două sau mai multe persoane.

avocatul Bordian Marcela în numele inculpatului Pasat Sergiu, prin care a solicitat casarea

parțială acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia

inculpatului Pasat Sergiu să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, non-privativă de

libertate, și anume 2 ani închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea apelului, apelantul a indicat că, prima instanță eronat a stabilit

inculpatului o pedeapsă prea aspră, fără a lua în considerație că anterior nu a fost judecat

sau bănuit pe marginea unei sau altei cauze penale. Mai mult ca atît, acesta nici nu a fost

tras la răspundere contravențională, fapt ce denotă că acestuia nu îi este caracteristic să

comită abateri de la lege.

A mai indicat că, inculpatul a recunoscut faptele indicate în totalitate în

rechizitoriu, s-a căit sincer în comiterea acestei fapte, regretă faptul comiterii și îi pare rău

de cele săvîrșite.

Apelantul a menționat, că inculpatul încă din momentul în care a fost recunoscut

bănuit a adoptat o poziție de conlucrare cu organul de urmărire penală, și a dat declarații

pe marginea acestui caz, a participat la toate acțiunile procesuale preconizate de către

organul de urmărire penală.

Mai mul ca atît, inculpatul se caracterizează pozitiv de către IP Orhei și la locul de

trai, nu se află la evidența medicului psihiatru sau narcolog.

declarat de către avocatul inculpatului a fost respins, ca fiind nefondat, cu menținerea

sentinței primei instanțe în partea condamnării lui Pasat Sergiu.

că prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, cărora le-a dat o apreciere

corectă sub toate aspectele, respectînd prevederile art. 101 alin. (4) Cod de procedură

2

penală, și a ajuns la concluzia corectă că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

incriminate a fost dovedită pe deplin.

Luînd în considerație faptul că cauza penală a fost examinată de prima instanță în

procedură simplificată și că apelantul contestă sentința doar în partea stabilirii pedepsei,

instanța de apel se va expune doar în această parte.

Așadar, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a stabilit mărimea

sancțiunii precum și modul de executare a acesteia or, analizînd modul în care prima

instanță a individualizat pedeapsa, în raport cu critica formulată în apel, aceasta a

considerat că, au fost respectate toate regulile ce caracterizează procesul de

individualizare a pedepsei, atît în ceea ce privește cuantumul pedepsei, cît și modul de

executare, reținîndu-se astfel că, Pasat Sergiu a comis o infracțiune din categoria celor

grave, acesta la locul de trai se caracterizează satisfăcător, fiind înregistrate la IP Orhei

plîngeri în privința inculpatului și dispuse aduceri forțate, fără antecedente penale, a

acceptat judecarea cauzei în baza probelor administrate, circumstanțe atenuante a fost

stabilită recunoașterea vinovăției, circumstanțe în care, prima instanță corect a stabilit

pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

De asemenea, instanța de apel a menționat că prima instanță just, i-a aplicat lui

Pasat Sergiu o pedeapsă în limita sancțiunii prevăzute de legea penală pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2), lit.c) și d) Cod penal, totodată ținînd cont și de

prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de aplicare a

pedepsei cu închisoarea, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime din maximul și

din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze

instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

Reieșind, din cele menționate, instanța de apel a conchis că pedeapsa aplicată

inculpatului Pasat Sergiu de către prima instanță, este echitabilă și în limitele prevăzute de

lege, în așa fel încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare, iar aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal poate încuraja pe viitor săvîrșirea altor infracțiuni, astfel, decizia atacată în partea

stabilirii pedepsei se consideră legală și întemeiată.

contestat-o cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă non-

privativă de libertate, indicînd că instanțele de fond la stabilirea pedepsei inculpatului nu

au ținut cont de criteriile generale de individualizare și de persoana celui vinovat, iar ca

rezultat i-au aplicat o pedeapsă prea aspră.

declararea recursului inadmisibil, ca fiind neîntemeiat, din motiv că instanța de apel a

adoptat o decizie legală, corectă și motivată obiectiv.

3

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Lecturînd textul recursului, Colegiul penal constată că, recurentul contestă decizia

instanței de apel în latura penală, și anume, își manifestă dezacordul cu pedeapsa stabilită

inculpatului Pasat Sergiu, pe care o consideră prea aspră.

Așadar, avînd în vedere că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

către instanțele de fond și cu încadrarea juridică a faptei prejudiciabile săvîrșite de

inculpat, în continuare instanța de recurs se va expune doar asupra aspectului ce vizează

individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Pasat Sergiu.

Reieșind din materialele dosarului, Colegiul penal menționează că cauza penală

nominalizată a fost examinată în procedura simplificată prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală, iar potrivit cerințelor prescrise la alin. (8) art. 3641 Cod de procedură

penală, noile limite de pedeapsă potrivit cărora instanța de judecată este în drept să

stabilească pedeapsa inculpatului reducînd o treime din limita minimă și maximă

prevăzută de sancțiunea normei penale incriminate inculpatului.

În continuare, după ce au fost stabilite noile limite de pedeapsă, instanța de

judecată, călăuzindu-se de prevederile art. 75 Cod penal, purcede la operațiunea de

individualizare a pedepsei, prin care pedeapsa este adaptată nevoilor de apărare socială,

în raport cu gravitatea concretă a infracțiunii, cît și cu periculozitatea infractorului, pentru

a asigura îndeplinerea funcțiilor și scopurilor acesteia.

În acest context, Colegiul penal menționează că instanțele de fond la stabilirea

pedepsei just a reținut că inculpatul Pasat Sergiu a săvîrșit o infracțiune din categoria celor

grave, acesta se caracterizează satisfăcător la locul de trai, fiind înregistrate plîngeri în

privința sa, la Inspectoratul de Poliție Orhei, de asemenea s-a reținut că inculpatul nu a

fost anterior judecat, vina în cele comise a recunoscut-o, din care motiv a solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată.

Toate aceste împrejurări reținute de către prima instanță și acceptate de către

instanța de apel, au contribuit la formarea convingerii că prin stabilirea unei pedepse sub

4

formă de închisoare cu executarea efectivă a acesteia, se vor realiza restabilirea echității

sociale, corectarea inculpatului, cît și evitarea de comitere a noi infracțiuni.

Astfel, Colegiul penal consideră justificate aprecierile instanței de apel expuse în

acest sens, susținînd mărimea pedepsei stabilite inculpatului Pasat Sergiu și modalitate de

executare a acesteia, considerînd totodată, că cerința avocatului inculpatului privind

aplicarea în privința inculpatului prevederilor art. 90 Cod penal, este neîntemeiată.

Tot aici, instanța de recurs reamintește că ulterior stabilirii pedepsei potrivit tuturor

criteriilor generale de individualizare a pedepsei (art. 75 Cod penal), ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune

neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului.

Suspendarea condiționată (art. 90 Cod penal), ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lîngă stabilirea mărimii

pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este

prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără

executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a

condamnatului înainte de săvîrșirea faptei, după săvîrșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazîndu-se pe materialele

cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul îndeplinirii

condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu se creează un drept

pentru inculpat, ci doar se întrunesc circumstanțele necesare care constituie temei de

drept pentru instanța de judecată de a decide, potrivit propriei convingeri, asupra

oportunității suspendării executării pedepsei închisorii.

În decizia contestată, instanța de apel corect a concluzionat că scopurile pedepsei

penale nu vor putea fi atinse, dacă se va dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii.

Mai mult ca atît, că inculpatul a săvîrșit o infracțiune din categoria infracțiunilor ce

au ca obiect juridic viața și libertatea persoanei, care sunt valori primordial de importante

într-o societate democratică, apărate și ocrotite nemijlocit de către Convenția Europeană

pentru Drepturile Omului.

Reieșind din cele susținute mai sus, Colegiul penal constată că, pedeapsa

individualizată de instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și

scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal - restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpaților,

cît și a altor persoane, iar argumentele invocate de către recurent sunt considerate

neîntemeiate.

5

Într-o altă ordine de idei, referindu-se la alegațiile recurentului punctate în cererea

de recurs precum că prin prezenta cererea depuse își rezervă dreptul de a mai depune o

cerere de recurs motivată, Colegiul penal menționează că în speța dată termenul de

declarare a recursului curge din momentul pronunțării deciziei integrale a instanței de

apel, adică din 02 iunie 2016 și expiră la 04 iulie 2016, aceasta fiind considerată ultima zi

de declarare a recursului ordinar.

Astfel, se accentuează că toate cererile de recurs, inclusiv cele motivate sau cele

suplimentare, care urmau a fi declarate, atît de avocatul inculpatului cît și de alți

participanți la proces, trebuiau a fi depuse în interiorul termenului de 30 de zile, adică

pînă la 04 iulie 2016, inclusiv, pentru a fi considerate depuse în termen, în caz contrar ele

vor fi considerate ca tar dive.

Drept urmare celor statuate supra, Colegiul penal ajunge la concluzia că hotărîrea

atacată este legală și întemeiată, fiind adoptată în corespundere cu prevederile legale

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar careva temeiuri de intervenire în

aceasta la etapa dată nu au fost depistate, și din atare considerente, recursul ordinar

declarat de avocatul Bordian Marcela în numele inculpatului Pasat Sergiu, este

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bordian Marcela

în numele inculpatului Pasat Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 05 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe Pasat Sergiu Ion, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 noiembrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

6