ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 08.06.2016

1ra-892/2016 — art.186 alin.5 Cod penal

HOTĂRÂRE
08.06.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.186 alin.5 Cod penal
Temei legal
art.427 alin.1 pct.10 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-892/2016 — art.186 alin.5 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-892/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

08 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Ivanov Samuil, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 19 iulie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 14 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Ivanov Samuil Alexei,

născut la 01 august 1982, originar și domiciliat pînă la

reținere în mun. Chișinău, str. Grenoble 257, ap. 98.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

Ivanov Samuil a fost condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal la 10 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat solidar de la Ivanov S. și Guțu O. în beneficiul lui Gușan Ion

prejudiciul material în sumă de 1 536 199 lei și cheltuielile de judecată privind

achitarea serviciilor juridice în mărime de 3000 lei, în rest, acțiunea civilă a

fost respinsă.

Prin aceiași sentință a fost condamnată și Guțu Olga în privința căreia

recurs ordinar nu a fost depus și cauza nu se examinează.

acționînd prin înțelegere prealabilă cu Ivanov Samuil și alte persoane

nestabilite de către organul de urmărire penală, în perioada de timp începînd

cu 23 august 2012 pînă la 26 august 2012, a sustras de la Croitor Larisa cheile

1

de la apartamentul nr. 58 din bd. Moscovei, 28 mun. Chișinău, care aparține

lui Gușan Ion și le-a transmis lui Ivanov S. Ultimul, acționînd prin înțelegere

prealabilă cu alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, în

perioada de timp începînd cu 23.08.2012 pînă la 26.08.2012, avînd scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, pe ascuns au pătruns în apartamentul nr.

58 din bd. Moscovei, 28 mun. Chișinău, care aparține lui Gușan Ion, de unde

au sustras bunuri materiale în sumă totală de 1 536 199,02 lei.

Patriții M., care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de

achitare, totodată să fie respinsă acțiunea civilă înaintată.

Sentința de condamnare este una ilegală deoarece careva probe în

confirmarea vinovăției și acțiunilor descrise în rechizitoriu lipsesc. Inculpatul

în cadrul urmăririi penale și instanței de judecată nu a recunoscut vina în

infracțiunea imputată, iar declarațiile lui privind nevinovăția sa este

confirmată prin depozițiile martorului Rusu E. și Bologa V. La fel, instanța nu

a ținut cont de declarațiile martorului Parasca A. care a relatat că cunoaște

faptul că Ivanov S. deținea arma de foc.

La baza condamnării au fost puse depozițiile lui Croitor L. însă acestea

nu confirmă faptul comiterii sustragerii de către Ivanov S. cu Guțu O. Mai

mult ca atît, depozițiile martorului dat sunt contradictorii.

Instanța era obligată să verifice declarațiile părții vătămate Gușan I.

referitor la cantitatea bunurilor sustrase și deținerea de facto a bunurilor,

pentru stabilirea prejudiciului cauzat cu anexarea probelor, ce confirmă prețul

lor.

Procesul-verbal de percheziție din 17.10.2012 petrecut la domiciliul

inculpatului a fost întocmit cu grave încălcări ale legislației procesual-penale,

prin urmare instanța urma să se expună asupra acestuia.

La fel, interceptările convorbirilor telefonice dintre Guțu O. și Ivanov S.

nu demonstrează implicarea lor în infracțiunea de sustragere, iar expertiza

balistică efectuată nu constituie o probă concludentă, cartușile depistate în

apartament nu au fost examinate în ședința judiciară ca probă. Astfel, potrivit

concluziei expertizei s-a demonstrat coincidențe între cartușe după semnele

caracteristici tehnici, însă s-a stabilit și diferența între ele după nuanța culorii,

deoarece cartușul predat de partea vătămată era de o nuanță mată.

Inculpatul a invocat că nu se consideră vinovat și atît în cadrul urmăririi

2

penale, cît și instanței judecătorești nu a recunoscut vina.

decembrie 2015, au fost admise parțial apelurile inculpatului Ivanov S. și

avocatului acestuia Patriții M., casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Ivanov Samuil a fost condamnat în baza art. 186 alin.(5) Cod penal la 8

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest

dispozițiile sentinței au fost menținute.

probelor și circumstanțelor din dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție

a inculpatului Ivanov S. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(5)

Cod penal.

Totodată, instanța a conchis că inițial inculpatul Ivanov S. nu a

recunoscut vina, declarînd că nu a comis infracțiunea imputată, însă, ulterior,

fiind audiat suplimentar în cadrul ședinței instanței de apel și-a modificat

depozițiile, recunoscînd vina în comiterea faptei, însă nefiind de acord cu

mărimea prejudiciului material. Astfel, Ivanov S. în instanța de apel a

recunoscut că, „a auzit că cheile de la apartamentul victimei erau la Croitor L., astfel

găsind un moment potrivit le-a sustras de la ultima din geantă. A plecat în

apartamentul părții vătămate, de unde a luat la întîmplare niște lucruri din aur dintr-

o geantă. A mai luat bani aproximativ 800 lei, 10 000 ruble rusești, niște cărți și o

pereche de încălțăminte. Suma totală a bunurilor era în jur de 5000 euro. Îi pare rău

de cele întîmplate. Consideră că putea să se răzbune pe Croitor L. într-un alt mod. În

casă se mai afla niște cartușe pe care le-a luat. Toate lucrurile le-a nimicit, cu excepția

cartușelor. Apoi, a încuiat apartamentul și a pus cheile înapoi. Toate acestea au avut

loc într-o zi, aproximativ într-o oră. Nu a avut intenția să comită un furt, a vrut să se

răzbune. Croitor L. deseori se văicăra că soțul nu-i dă bani, astfel, nu exclude că

aceasta ar fi luat careva lucruri din apartament. A sustras bunuri materiale în valoare

totală de circa 100 000 lei, însă nu a restituit nimic”.

Declarațiile inculpatului coroborează cu declarațiile lui Guțu O. care a

declarat în ședința instanței de apel că ulterior și-a dat seama despre furtul

comis de către Ivanov S., precum și prin probele materiale: procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 26.08.2012, procesele-verbale de recunoaștere a

obiectului cu planșa fotografică, raportul de expertiză nr. 2324 din 14.05.2013.

3

La fel, instanța a apreciat critic declarațiile inculpatului privind

cantitatea și valoarea bunurilor sustrase, deoarece estimarea efectuată de

Ivanov S. precum că a sustras bunuri în valoare de doar 100 000 lei este una

subiectivă.

De asemenea, analizînd declarațiile părții vătămate, instanța a conchis

că acestea sunt veridice și consecutive pe tot parcursul procesului penal, prin

urmare valoarea bunurilor sustrase fiind anume cea indicată de Gușan I.,

astfel este combătură versiunea inculpatului referitor la mărimea

prejudiciului cauzat.

Astfel, reținînd cele nominalizate, precum și faptul că inculpatul a

recunoscut vina în fapta comisă, instanța de apel a respins ca nefondate

solicitările lui Ivanov S. și avocatului acestuia privind achitarea sa de sub

învinuirea înaintată.

Referitor la pedeapsa stabilită, instanța a conchis că sancțiunea art. 186

alin. (5) Cod penal prevede pedeapsa cu închisoare de la 7 la 12 ani. Instanța

de fond corect a menționat că scopul legii penale poate fi atins doar prin

stabilirea unei pedepse sub formă de privațiune de libertate, prin urmare,

ținînd cont de caracterul prejudiciabil al faptei comise, de faptul că Ivanov S. a

recunoscut vina în instanța de apel, de circumstanțele cauzei, a considerat de

a stabili inculpatului pedeapsa de 8 ani închisoare, care este una echitabilă și

va atinge scopul sancțiunii penale de corectare și reeducare a inculpatului,

precum și preveniterea comiterii de noi infracțiuni.

ordinar inculpatul Ivanov S., care făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin.

(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea

unei noi hotărîri, cu aplicarea unei pedepse mai blînde.

Consideră că instanța de apel la pronunțarea deciziei a neglijat

prevederile art. 7,15,55,75 Cod penal și anume că la stabilirea pedepsei

urmează să fie luate în considerație circumstanțele atenuante, personalitatea

inculpatului, vîrsta acestuia, starea sănătății, precum și motivele care au

determinat comiterea infracțiunii. Astfel, instanța greșit a individualizat

pedeapsa, stabilindu-i o sancțiune prea aspră, care nu a ținut cont că și-a

recunoscut vina și a contribuit la descoperirea infracțiunii.

4

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, menționînd că instanțele de fond corect au stabilit

pedeapsa inculpatului, ținînd cont de prevederile art. 75, 76-77 Cod penal,

precum și de efectele prescrise la art. 78 Cod penal, prin urmare a solicitat

inadmisibilitatea recursului declarat.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului declarat de inculpatul Ivanov S. acesta

invocă temei de casare a deciziei instanței de apel pct. 10) alin.(1) art. 427 Cod

de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o

eroare de drept atunci “cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale”.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din textul recursului, inculpatul este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor sale în baza art. 186 alin. (5) Cod penal și, critică decizia

instanței de apel numai referitor la stabilirea pedepsei, considerînd că

instanțele judecătorești urmau să aplice o pedeapsă mai blîndă.

În corespundere cu criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a Codului penal și

în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

5

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal atestă că, sancțiunea art. 186 alin. (5) Cod penal, în baza

căruia a fost condamnat Ivanov S., prevede o pedeapsă sub formă de

închisoare de la 7 la 12 ani.

Prin urmare, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este

singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina

libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținînd seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei

ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Prin sentința instanței de fond lui Ivanov S. în baza art. 186 alin. (5)

Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 10 ani închisoare, iar prin decizia

instanței de apel i-a fost aplicată sancțiunea de 8 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis.

La baza acestei concluzii, instanțele judecătorești au acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, au ținut cont de circumstanțele

cauzei, legate de scopul și motivele faptei, gravitatea infracțiunii săvîrșite,

care face parte din categoria celor grave, de faptul că inculpatul Ivanov S.

doar în cadrul ședinței instanței de apel a recunoscut parțial vina, nu a

recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, precum și de persoana

inculpatului care pe parcursul examinării cauzei a fost condamnat în baza

altui dosar penal, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal, astfel fiind predispus de a comite infracțiuni, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

prevenirea de săvîrșire a noi infracțiuni.

Colegiul penal menționează că argumentele recurentului, precum că la

stabilirea pedepsei instanța de apel, nu a ținut cont de circumstanțele

atenuante prezente în cauză, că a recunoscut vina și a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, nu poate fi reținut, deoarece la judecarea cauzei în

instanța de fond inculpatul nu a recunoscut vina, menționînd că nu cunoaște

nimic referitor la infracțiunea imputată, însă, ulterior, în cadrul ședinței

instanței de apel și-a schimbat depozițiile recunoscînd parțial vina, nefiind de

acord cu mărimea prejudiciului material cauzat. Totodată, instanța conchide

că recunoașterea vinei este o circumstanță atenuantă, mai mult că această

6

circumstanță este un drept al inculpatului, care deja a fost luat în considerație

de către instanță la aplicarea pedepsei sub formă de închisoare și anume

instanța de apel i-a redus pedeapsa lui Ivanov S. de la 10 la 8 ani.

Din cele nominalizate, instanța de recurs statuează că pedeapsa

închisorii și modalitatea de executare a acesteia aplicată lui Ivanov S. de către

instanța de apel, a fost stabilită corespunzător gravității faptei, în raport cu

pericolul social, atitudinea inculpatului față de cele comise, proporțională

prejudiciului cauzat și individualizată corect, în așa fel încît acesta să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii

unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe

viitor săvîrșirea altor infracțiuni.

Prin urmare, recurentul critică măsura de pedeapsă aplicată ca fiind una

prea aspră, astfel, în opinia acestuia, s-a comis o eroare de drept ce ar genera

casarea hotărîrii atacate, însă eroarea stipulată în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, la care se face referire în recurs, nu persistă în speță,

deoarece instanța de apel just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept sub

toate aspectele, precum și a făcut o individualizare a pedepsei în concordanță

cu prevederile legii.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ivanov

Samuil, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14

decembrie 2015, în cauza penală în privința lui Ivanov Samuil Alexei, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 07 iulie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-11-11
0,95
1ra-1674/2016 — art. 320 alin. 1 CP
Dosarul 1ra-1674/2016 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ŢŢ II EE D E C I Z I E 12 octombrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie MORARU P
CSJ 2016-04-27
0,95
1ra-660/2016 — art. 287 al. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-660/2016 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 27 aprilie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinînd adm
CSJ 2016-03-22
0,95
1ra-68/2016 — art.186 alin.2 lit.b,c,d CP
Dosarul nr. 1ra-68/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 22 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul lărgit în următoarea componenţă: preşedinte Ursache Petru judecători Toma Nadejda Nicolaev Ghenadie Timofti Vladimir Alerguş Constantin j
CSJ 2016-06-22
0,95
1ra-1272/2016 — Art. 188 alin. 3 lit.b-d
Dosarul nr. 1ra-1272/2016 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 22 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte – Constantin Alerguş, Judecători – Nadejda Toma, Petru Moraru, examinând a
CSJ 2016-12-07
0,95
1ra-1596/2016 — art.187 alin.2 lit.e,f, 191 alin.2 lit.c Cod penal
Dosarul 1ra-1596/16 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 07 decembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte – Petru Ursache, judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, a exami
Sursă