1ra-1596/2016 — art.187 alin.2 lit.e,f, 191 alin.2 lit.c Cod penal

1ra-1596/2016 — art.187 alin.2 lit.e,f, 191 alin.2 lit.c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1596/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 mai 2016, în cauza penală în privința lui

Isac Alexandr Fiodor,

născut la 27 noiembrie 1984, originar și domiciliat în

mun. Chișinău, com. Trușeni, str. Chișinău 15.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2016, Isac Alexandr a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 187

alin.(2) lit.e), f) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Totodată, Isac A. a fost condamnat în baza art. 191 alin.(2) lit.c) Cod

penal la 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate legată de răspundere materială pe

un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Alexandr, în perioada mai 2013 până în toamna anului 2014, efectuând lucrări

de reparație a mijlocului de transport de model „BMW 535”, cu n/î С FD 084,

1

în valoare de 2500 Euro, în garajul situat în mun. Chișinău, com. Trușeni,

str.Chișinăului, nr. 15, care i-a fost încredințat în administrare de către Petcov

A., urmărind scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane încredințate în

administrarea sa, acționând prin intenție directă, din motive de profit, a

comercializat mijlocul de transport de model „BMW 535”, cu n/î С FD 084,

prin intermediul site-ului www.999.md, ilegal însușind mijloacele bănești

obținute, cauzându-i astfel părții vătămate, o daună materială în proporții

considerabile în sumă de 47076,75 lei.

Astfel, Isac A., inițial prin ordonanța din 25 mai 2015 a fost pus sub

învinuire de comiterea infracțiunii de furt, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile

infracțiune prevăzută de art. 186 alin. (2) lit.d) CP, însă ulterior prin

ordonanța din 14 ianuarie 2016 a fost modificată învinuirea inculpatului,

încriminându-se că prin acțiunile sale intenționate a comis delapidarea averii

străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea vinovatului, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, infracțiunea prevăzută de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Tot el, Isac Alexandr, potrivit rechizitoriului este învinuit în aceea că la,

13 aprilie 2015, în jurul orei 1705, aflându-se la domiciliul său situat pe str.

Chișinău, nr. 15, com.Trușeni, mun. Chișinău, acționând cu intenție directă și

urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aplicându-i

lui Dragan Olesea lovituri cu pumnii și picioare preponderent în regiunea

capului și a abdomenului, în mod deschis a sustras din geanta ultimei

telefonul mobil de model HS Orange Luno Y330 - U01, de culoare neagră, cu

nr. de IMEI 865705028442208, în care era introdusă cartela SIM cu nr.

060739495, în valoare de 1350 lei și mijloace bănești în sumă totală de 1600 lei,

pe care ilegal le-a însușit, cauzându-i părții vătămate Dragan O., conform

raportului de constatare medico-legală nr. 1635 din 15.04.2015, vătămare

neînsemnată și o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de

2950 lei.

numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de

condamnare în baza art. 187 alin. (2) lit.e), f) Cod penal la 6 ani închisoare, fără

amendă și în baza art. 191 alin.(2) lit.c) Cod penal la 6 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate legată de răspundere materială pe

2

un termen de 5 ani. În temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial,

să-i fie stabilită pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis, fără amendă, cu privarea de dreptul de a exercita activitate

legală de răspundere materială pe un termen de 5 ani.

A menționat că instanța de fond corect a apreciat probele și la

condamnat pe Isac A. în baza art. 191 alin.(2) lit.c) Cod penal, însă greșit l-a

achitat pe învinuirea adusă în baza art. 187 alin.(2) lit.e), f) Cod penal. Astfel

instanța nu a analizat sub toate aspectele circumstanțele cauzei și a dat o

apreciere greșită probelor acumulate, fapt ce a dus la achitarea inculpatului

pentru infracțiunea de jaf.

Instanța de judecată a motivat soluția de achitare și prin declarațiile

mincinoase depuse de către partea vătămată în cadrul cercetării judecătorești,

nefiind luate în considerație cele depuse de aceasta la etapa urmăririi penale,

în cadrul audierii inițiale precum și cele suplimentare, inclusiv și procesului-

verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea

infracțiunii din 15.04.2015.

Totodată, nu este de acord cu argumentul precum că de către

acuzatorul de stat nu a fost probată întrunirea laturii subiective a infracțiunii

de jaf, care se caracterizează prin intenție directă, fiindcă acțiunile

inculpatului Isac A., privind sustragerea deschisă a bunurilor părții vătămate

Dragan O., cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea

ultimei, au fost orientate anume de intenția directă a inculpatului, de a

săvârși infracțiunea dată, fiind condus de scopul de cupiditate, concluzie ce

rezultă din fapta prejudiciabilă comisă de acesta, care constă în acțiunea de

luare ilegală și gratuită a bunurilor părții vătămate, precum și urmările

prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv cauzat ultimei prin

săvârșirea infracțiunii.

La fel, sentința este ilegală deoarece aceasta nu cuprinde motivele

temeinice pe care se bazează soluția, sau dualitatea temeiurilor juridice

prevăzute la art. 275 pct.1) și 3) CPP, nu poate avea loc în cazul unei singure

fapte.

- avocatul Pelin V. în numele inculpatului, casarea sentinței în partea

condamnării inculpatului în baza art. 191 alin.(2) lit.c) Cod penal, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare.

A indicat că ordonanța de pornire a cauzei penale în baza art. 191

alin.(2) lit.c) Cod penal nu a fost emisă. Petcov A. niciodată nu a fost

3

proprietarul automobilului, nu are nici un document de posesie legală a

acestuia, prin urmare de la dânsul nu poate fi sustrasă proprietatea.

Proprietarul automobilului este cet. Terentiev, care nu a depus cerere la

organele de poliție, el nu este recunoscut ca victimă și nu are careva pretenții

față de inculpat. Terentiev a recunoscut că a vrut să vândă automobilul său,

tatălui lui Petcov Alexandru, însă ultimul nu i-a achitat costul automobilului

și Terentiev nu i-a transmis automobilul în proprietatea acestuia. Mai mult,

Terentiev a confirmat că și în prezent dânsul este proprietarul automobilului,

documentele de înmatriculare sunt pe numele lui. Astfel, nu poate fi sustras

un drept de posesie, ci de proprietate, iar Petcov A. nu este proprietar.

Ultimul nu are careva chitanțe sau recipise privind efectuarea achitărilor

pentru lucrări de reparație a automobilului. Nu are vre-un document care

confirmă costul (prețul) automobilului, defectarea lui, pe când pretențiile

materiale trebuie să fie confirmate și demonstrate numai cu înscrisuri, iar

depozițiile martorilor pentru demonstrarea tranzacțiilor financiare nu se

admit.

În timpul examinării cauzei, la demersul procurorului instanța de

judecată a refuzat de a fi audiată concubina inculpatului Dragan O., după

care la demersul repetat al procurorului, fără a anula încheierea de refuz în

demers, a obligat nelegitim partea vătămată Dragan O., de a da depoziții.

Inculpatul a declarat că, careva sume de bani Petcov A. nu i-a transmis

pentru reparația automobilului. El din banii proprii l-a reparat, telefonându-l

pe parcursul a 2-3 ani pe Petcov A. ca acesta să-i achite suma datorată pentru

lucru, materialele procurate, pentru parcarea automobilului, inclusiv și a

coeficientului de indexare a sumei datorate, la ce Petcov A. spunea că nu are

bani, propunîndu-i niște uși. Ulterior, i-a spus inculpatului să vândă

automobilul în contul datoriei, ceea ce inculpatul a și făcut oficial, prin

internet, înstrăinând automobilul în cauză la piese contra sumei de 300 euro,

deoarece automobilul mai mult nici nu costa, era vechi și foarte uzat.

Astfel, vânzarea automobilului cu consimțământul lui Petcov A.

exclude careva răspundere penală pe cazul dat.

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și avocatul Pelin V. în

numele inculpatului.

circumstanțele de fapt și de drept care demonstrează vinovăția lui Isac A. în

4

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, precum

și nevinovăția în infracțiunea incriminată în baza art. 187 alin. (2) e), f) CP,

motiv pentru care a fost achitat, deoarece nu s-a constatat existența faptei

infracționale.

Astfel, instanța a stabilit că Isac A. a fost învinuit de către organul de

urmărire penală în comiterea infracțiunii de jaf, însă, verificând legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, în baza probelor examinate de prima instanță,

probelor cercetate suplimentar în instanța de apel, constată că instanța de

fond corect a ajuns la concluzia că procurorul nu a prezentat probe pertinente,

concludente și veridice care ar demonstra vinovăția inculpatului în comiterea

jafului. Prin urmare, învinuirea formulată lui Isac A. nu și-a găsit confirmare.

La fel, a conchis ca fiind neîntemeiate argumentele procurorului precum

că instanța de fond și-a întemeiat soluția doar pe declarațiile inculpatului și

cele mincinoase ale părții vătămate, deoarece prima instanță corect a constatat

că în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că inculpatul, la data de

13.04.2015 aflându-se la domiciliul său a avut un conflict cu Dragan Olesea. În

timpul cerții, Isac A. a luat telefonul mobil pentru a o împiedica pe victimă să

sune la părinți, mai mult ca atât, ambii au confirmat că trăiesc în concubinaj,

au cumpărat telefonul mobil din banii comuni, bugetul era comun precum și

faptul că Dragan O. a comunicat că telefonul și banii despre care a declarat la

poliție că i-au fost sustrași i-a găsit în geanta cu lucrurile ei personale care i-au

fost aduse de către inculpat la data de 15.04.2015.

Circumstanțele menționate rezultă din totalitatea mijloacelor de probă

cercetate în cadrul ședinței de judecată, inclusiv din declarațiile părții

vătămate, ale inculpatului, care au fost constatate pe tot parcursul examinării

cauzei, inclusiv și prin materialul dosarului contravențional intentat în

privința părții vătămate Dragan O. în baza art. 354 Cod Contravențional, din

care rezultă că la 13 aprilie 2015 între Isac A. și Dragan O. a existat un conflict,

în urma căreia ultima a fost trasă la răspundere contravențională în baza art.

354 CC. Ca rezultat, victima a plecat de la domiciliu și a depus o plângere la

poliție pe numele lui Isac A.

Mai mult ca atât, instanța de fond corect a conchis că presupusele

obiecte ale infracțiunii de jaf constituie bunuri comune ale inculpatului și

victimei, care locuiesc de mai mulți ani în relații de concubinaj.

De asemenea, instanța a respins argumentele procurorului referitor la

faptul că deși instanța de fond la achitarea lui Isac A. pe capătul de acuzare

5

prevăzut la art. 187 alin.(2) lit.e), f) Cod penal a invocat ca temei faptul că nu

s-a constatat faptul infracțiunii, aceasta a menționat că fapta nu întrunește

elementele componenței de infracțiune, or, din conținutul sentinței rezultă că

inculpatul învinuit în comiterea infracțiunii nominalizate, a fost achitat în

temeiul art. 385 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, iar judecătorul

suplimentar a motivat actul de dispoziție și sub aspectul elementelor

componenței infracțiunii incriminate lui Isac A.

Referitor la argumentele avocatului Pelin V. în numele inculpatului,

instanța de apel a conchis că instanța de fond a dat o apreciere corectă

probelor și circumstanțelor cauzei, examinând probele administrate din punct

de vedere a utilității și veridicității lor, încadrând just acțiunile lui Isac A. în

baza art. 191 alin. (2) lit.c) Cod penal.

În speță, prin acțiunile lui Isac A. s-au periclitat relațiile sociale cu

privire la posesia asupra bunurilor mobile, iar în plan secundar - relațiile

sociale cu privire la executarea corectă a atribuțiilor de administrare în

privința bunurilor încredințate.

Inculpatul a primit în administrare automobilul de model „BMW 535”

cu n/î C FD 084, care i-a fost încredințat de către partea vătămată, Petcov A.

pentru a fi reparat, dar nu cu scopul de a transmite dreptul de proprietate

asupra bunului către inculpat.

Infracțiunea prevăzută de art. 191 Cod penal are o calitate specială și

anume: bunurile încredințate de către o altă persoană în administrarea

făptuitorului. Bunurile pot fi încredințate în virtutea funcției de răspundere a

făptuitorului, a raporturilor contractuale sau a însărcinării speciale din partea

persoanei care le încredințează.

Încredințarea bunurilor în administrarea făptuitorului este un act cu

semnificație juridică de manifestare a voinței persoanei, care răspunde

următoarelor condiții: - creează în sarcina făptuitorului dreptul de a deține

bunurile respective, precum și atribuția de a le administra; - făptuitorului îi

revine răspunderea pentru respectarea regimului de utilizare a bunurilor

încredințate, precum și pentru asigurarea integrității lui; - nu se face în scopul

de a transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor către cel care le

dobândește.

Astfel, s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a primit automobilul de

model „BMW 535” cu n/î C FD 084 de la partea vătămată Petcov A., cu scopul

de a efectua asupra acestuia lucrări de reparație și vopsire.

6

Latura obiectivă a delapidării averii străine are următoarea structură: 1)

fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de însușire ilegală, adică de

sustragere, 2) urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial

efectiv, 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile.

Potrivit dispoziției art. 191 Cod Penal, delapidare a averii străine se

consideră însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea vinovatului.

Prin însușirea ilegală a bunurilor se prezumă, folosirea sau transmiterea

de către făptuitor, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte

bunuri încredințate pentru a le gestiona sau a le administra.

Instanța de apel a conchis că, inculpatul având în posesie mijlocul de

transport transmis de partea vătămată, și-a depășit prerogativele conferite

acesteia în baza contractului de prestări servicii încheiat între ei de a efectua

lucrări de reparație, vopsire și a înstrăinat bunul unei terți persoane.

În acest context, instanța a considerat neîntemeiate argumentele

apărătorului inculpatului, precum că partea vătămată nu era proprietarul

automobilului. Or, instanța de fond a constatat că Petcov A. deși nu este

proprietarul automobilului de model „BMW 535” de culoare albă, cu n/î CFD

084, anul fabricării 1989, acesta se afla în posesia lui, căruia i s-a transmis în

folosință acest bun.

Totodată, au fost apreciate critic argumentele inculpatului, precum că el

a vândut automobilul, cu acordul părții vătămate Petcov A., care nu avea

bani să îi achite suma pentru reparație, deoarece aceste afirmații sunt

combătute de totalitatea probelor cercetate în ședința de judecată.

În ceea ce privește temeiul indicat de avocat că automobilul de model

„BMW 535”, cu n/î C FD 084 nu se afla în proprietatea părții vătămate, Petcov

A. și astfel nu poate fi reținută agravanta lit. c) alin. (2) al art. 191 CP, instanța

a menționat că victimă a infracțiunii de delapidare a averii străine poate fi și

posesorul bunului.

De asemenea, s-a respins afirmațiile avocatului că instanța de fond

neîntemeiat a respins cererea de a examina cauza penală privind învinuirea

lui Isac Alexandr în baza art. 191 alin. (2) lit. c) CP în baza procedurii

simplificate, în ordinea art. 3641 CPP.

Astfel, procedura simplificată a judecării cauzelor penale pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală poate fi aplicată dacă sunt

7

îndeplinite cumulativ mai multe condiții stipulate în norma respectivă.

Din dispoziția art.3641 alin.(1) CPP, rezultă că inculpatul poate solicita

judecarea cauzei conform procedurii simplificate printr-un înscris autentic,

scris personal de inculpat. Însă, inculpatul nu a recunoscut vina pe parcursul

examinării cauzei.

Mai mult, din alin.(1) al art. 3641 CPP, reiese că declarația făcută într-un

înscris autentic poate fi realizată doar în fața primei instanțe și până la

începerea cercetării judecătorești. Legea instituie astfel un termen de

decădere, a cărui nerespectare e sancționată cu respingerea, ca tardivă, a

cererii de judecare a cauzei în procedura simplificată.

Instanța de apel a menționat că inculpatul a înaintat cererea privind

examinarea cauzei penale în procedura art. 3641 CPP după începerea cercetării

judecătorești, ceia ce denotă că corect a fost respinsă solicitarea de către

instanța de fond.

De asemenea, instanța a conchis că măsura de pedeapsă a fost aplicată

legal și corect de către instanța de fond, care nu contravine legii, ținând cont

de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, precum și de gravitatea faptei penale,

care se atribuie la categoria celor grave, motivul săvârșirii infracțiunii,

persoana inculpatului, care este atras pentru prima dată la răspundere penală.

Prin urmare, instanța de fond just a conchis că corectarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc fără izolarea de societate și corect a aplicat în

privința lui Isac A. prevederile art. 90 Cod penal.

La fel, a fost respins argumentul avocatului privind ilegalitatea aplicării

pedepsei complementare în privința inculpatului, deoarece el activează

neoficial și nu a fost învinuit pentru o astfel de activitate, or, în cadrul ședinței

de judecată s-a constatat că inculpatul prestează servicii de reparație a

automobilelor. Mai mult, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate reprezintă o pedeapsă complementară

obligatorie conform art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal.

care invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.6) și 10) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceiași instanță.

A menționat că hotărârea instanței de apel o consideră neîntemeiată,

deoarece instanța nu a apreciat totalitatea probelor care demonstrează

vinovăția lui Isac A. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2)

8

lit.e), f) Cod penal, menținând sentința de achitare. Totodată, greșit a

concluzionat că pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 191 alin. (2) lit.c)

Cod penal este una echitabilă.

Astfel, la baza soluției de menținere a achitării lui Isac A. în baza art. 187

alin.(2) lit.e), f) Cod penal instanța a pus doar declarațiile inculpatului, din

conținutul căruia rezultă că acesta a deposedat-o deschis pe partea vătămată

Dragan O. de telefonul mobil și suma de 1600 lei. Faptul că partea vătămată a

fost deposedată de bunurile sale în mod deschis și cu aplicarea forței fizice se

confirmă de însăși declarațiile acesteia, făcute în cadrul urmăririi penale,

precum și cu consecințele survenite constatate prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 1635 din 15.04.2015.

Totodată, nu a fost confirmată afirmația inculpatului că telefonul mobil

sustras de la Dragan O. a fost procurat de el, or, inculpatul în cadrul urmăririi

penale nu a făcut asemenea afirmații, precum nici nu s-a confirmat prin nici o

probă cele declarate.

În asemenea circumstanțe, consideră că declarațiile părții vătămate

depuse în cadrul ședințelor de judecată nu puteau fi apreciate altfel, decât

depuse în favoarea lui Isac A. cu scopul de a se eschiva de la răspunderea

penală pentru fapta de jaf.

Referitor la blîndețea pedepsei în baza art. 191 alin.(2) Cod penal,

consideră că instanța pur formal s-a referit la categoria infracțiunii

nominalizate, fără a lua în considerație că Isac A. atât în cadrul urmăririi

penale, cât și instanțele judecătorești nu și-a recunoscut vina, nu a restituit

părții vătămate prejudiciul cauzat prin infracțiunea comisă, din contra pe tot

parcursul urmăririi penale a calomniat partea vătămată, încercând să o

învinuiască de unele acțiuni.

opinia sa asupra recursului ordinar declarat de procuror, considerându-l

inadmisibil, deoarece recurentul necătând la faptul că a făcut trimitere la

prevederile art. 427 alin. (1) pct.6) CPP, nu a specificat asupra căror motive

concrete instanța de apel nu s-a pronunțat, astfel, recursul menționat nu

îndeplinește cerințele legale de conținut.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

9

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Drept temeiuri pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427

alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs dacă instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, solicitând casarea

hotărârii contestate cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

După cum rezultă din conținutul recursului, acuzatorul de stat nu este

de acord cu menținerea sentinței de achitare pe învinuirea adusă în baza art.

187 alin. (2) lit.e), f) Cod penal, menționând că instanța de apel nu a dat

aprecierea corespunzătoare probelor prezentate, care confirmă vinovăția lui

Isac A., făcând referire la declarațiile părții vătămate Dragan O., precum și

probelor materiale, inclusiv și cu pedeapsa stabilită inculpatului în baza art.

191 alin.(2) lit.c) Cod penal și anume că s-a aplicat suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă.

La acest capitol, Colegiul penal constată că, prima instanță, conform

prevederilor art. 314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat

nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul,

partea vătămată Dragan O., a cercetat actele cauzei, apreciindu-le în mod

obiectiv, care au format convingerea instanței privind nevinovăția lui Isac A.

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.

Instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a

conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai

sus, deoarece argumentele procurorului aduse în probarea învinuirii în baza

art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal nu și-au găsit confirmare în ședința de

judecată, iar în instanța de apel nu au fost prezentate probe noi, ce ar confirma

10

vinovăția lui Isac A. în săvârșirea infracțiunii date.

Din textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a motivat

soluția adoptată, oferind răspunsuri la toate motivele apelului declarat de

procuror iar motivarea soluției nu contrazice dispozitivul hotărârii, care este

expus destul de clar.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel, examinând apelul

acuzatorului de stat, a supus unei cercetări suplimentare și minuțioase toate

probele administrate la dosar, după cum rezultă din procesul-verbal al

ședinței de judecată, a audiat suplimentar inculpatul Isac A., partea vătămată

Dragan O., a verificat și cercetat actele cauzei, cum sunt: - procesul-verbal de

sesizare sau pregătire pentru săvârșirea infracțiunii din 15.04.2015, -

declarațiile părții vătămate Dragan O. depuse în cadrul urmăririi penale la

17.04.2015 și procesul-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate, -

procesele-verbal de ridicare din 28.04.2015 de la partea vătămată Dragan O. a

telefonului mobil de model „Orange Luno” cu nr. de IMEI 865705028442208 și

din 29.04.2015, în cadrul căreia din IP Buiucani, OUP Mogîldea A. s-a ridicat

copia procesului penal nr.1148 din 15.04.2015, înregistrat în baza plângerii lui

Dragan O. cu privire la acțiunile violente ale lui Isac A. comise la 13.04.2015, -

raportul de constatare medico-legală nr. 1635 din 15.04.2015, potrivit căreia lui

Dragan O. i-a fost cauzată vătămare neînsemnată, respectând prevederile art.

100 alin.(4) Cod de procedură penală, dându-le o apreciere justă, potrivit art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, corect a ajuns la

concluzia că prin aceste probe nu se confirmă vinovăția lui Isac A. că ar fi

comis infracțiunea de jaf.

Instanța de recurs menționează că, instanța de apel în motivarea soluției

adoptate just a menționat că acuzarea nu a prezentat probe concludente și

pertinente atât în cadrul ședinței primei instanțe, cât și în ședința instanței de

apel, care ar demonstra vinovăția inculpatului Isac A. în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal consideră că aceste constatări au permis instanței

de apel să conchidă asupra legalității și temeiniciei concluziei primei instanțe,

corect fiind menținută sentința, prin care Isac A. a fost achitat în baza art. 187

alin. (2) lit. e), f) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

De asemenea, argumentele procurorului, precum că probele administrate

11

au fost apreciate incorect și unilateral, în opinia instanței de recurs, sunt

neîntemeiate. Instanțele ierarhic inferioare, reieșind din prevederile legale

nominalizate, au dat o apreciere corectă declarațiilor lui Isac A., a părții

vătămate Dragan O., precum și celorlalte probe, care au fost analizate în

ansamblu, în mod obiectiv.

Cu atât mai mult că critica referitor la procedura de apreciere a probelor

ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de două instanțe de

judecată. Prin urmare, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

la etapa de judecare a recursului ordinar, instanța de recurs verifică erorile de

drept comise de instanțele de fond și apel, în baza temeiurilor stipulate expres

de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în speță.

Potrivit recursului, în sprijinul acuzării lui Isac A. în săvârșirea

infracțiunii de jaf, procurorul invocă declarațiile părții vătămate Dragan O.

depuse în cadrul urmăririi penale, care a declarat, „că în prezența ei Isac A. i-a

sustras telefonul mobil de model HS Orange Luno Y330-U01 și mijloace bănești în

sumă de 1600 lei, totodată fiindu-i aplicată și violență fizică”.

Însă, instanța de fond corect a reținut că inculpatul Isac A., la data de 13

aprilie 2015 aflându-se la domiciliul său din str. Chișinău 15, com. Trușeni,

mun. Chișinău, a avut un conflict cu Dragan O. În timpul cerții Isac A. a luat

telefonul mobil pentru a nu-i permite părții vătămate să telefoneze la părinți.

Prin urmare, nu s-a probat învinuirea pe episodul de jaf, mai mult, atât

inculpatul, cât și victima au confirmat că trăiesc în concubinaj, au cumpărat

telefonul mobil din banii comuni, inclusiv și bugetul era comun.

Astfel, Dragan O. a explicat că telefonul și banii despre care a declarat la

poliție că i-au fost sustrași i-a găsit în geanta cu lucrurile ei personale care i-au

fost aduse de către Isac A. la data de 15.04.2015.

Circumstanțele nominalizate, rezultă din mijloacele de probă cercetate

în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, precum și din declarațiile

inculpatului, a părții vătămate și a materialului dosarului contravențional

intentat în privința lui Dragan O. în baza art. 354 Cod contravențional, de

unde reiese că la 13 aprilie 2015 între Isac A. și Dragan O. a existat un conflict,

pentru care ultima a fost trasă la răspundere contravențională în baza art. 354

CC, în urma apelului la 902 făcut de către inculpat. Ca rezultat, victima a

plecat de la domiciliu și a depus o plângere la poliție pe numele inculpatului.

Totodată, instanțele de judecată corect au conchis că presupusele

12

obiecte ale infracțiunii de jaf constituie bunuri comune ale inculpatului și

părții vătămate, care locuiesc de mai mulți ani în relații de concubinaj.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel corect a reținut în acest

sens prevederile art. 8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o

hotărâre de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de

probe cercetate de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi

bazată pe presupuneri. Colegiul reține că instanța de apel a ținut seama de

aceste prevederi legale, precum și de principiul că toate îndoielile apărute și

care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului, adoptând o

soluție întemeiată.

Argumentele invocate de recurent în această parte nu are suport

probatoriu și contravin probelor administrate.

Totodată, acuzatorul de stat și-a întemeiat recursul în baza pct. 10) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, criticând hotărârea contestată în partea

stabilirii pedepsei inculpatului în baza art. 191 alin.(2) lit.c) Cod penal, pe care

o consideră prea blândă în coraport cu circumstanțele cauzei, referitor la

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, susținând că pedeapsa stabilită de

instanța de fond, menținută de cea de apel este una neechitabilă, nu va

contribui la evitarea comiterii de noi infracțiuni de către inculpat, dar și la

corectarea acestuia.

Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea

descriptivă a deciziei contestate, relevă că instanța de apel corect a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului Isac A. în baza art. 191 alin.(2) lit. c) Cod penal, fiind în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform

cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile

legii, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

toate circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Lui Isac Alexandr în baza art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate legală de răspundere materială pe un termen de 5 ani, executarea

13

pedepsei închisorii fiind suspendată condiționat pe un termen de probă de 3

ani.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca aceasta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului pe perioada de probațiune sau, după caz,

termenul de probă, în limitele de la 1 la 5 ani.

Excepție de la aceasta regulă, potrivit alin. (4) al art. 90 Cod penal fac

doar infracțiunile deosebit de grave, excepțional de grave, cât și în cazul

recidivei.

Colegiul menționează că infracțiunea comisă de inculpat, potrivit art. 16

Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Instanța de recurs reține că pedeapsa numită lui Isac A. în baza art. 191

alin. (2) lit. c) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate legată de răspundere materială pe

un termen de 5 ani, cu suspendarea condiționată a executării închisorii, este

una legală și întemeiată ținându-se cont de circumstanțele nominalizate mai

sus.

Lipsa circumstanțelor agravante, comiterea unei infracțiuni pentru

prima dată, precum și ținând cont de personalitatea inculpatului, au permis

instanțelor judecătorești să-i aplice inculpatului o pedeapsă echitabilă, care

corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal, hotărâre, pe care

Colegiul penal o apreciază ca fiind corectă și legală.

Cu atât mai mult că în recursul ordinar declarat autorul acestuia critică

corectitudinea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, iar aceasta ține nu de

individualizarea pedepsei, ci de executarea ei.

14

Prin urmare, analizând materialele cauzei, Colegiul penal nu constată

vre-o eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate

de către procuror și, astfel, decide inadmisibilitatea recursului declarat, fiind

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2016 în cauza

penală în privința lui Isac Alexandr Fiodor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 ianuarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

15