1ra-261/2018 — art.145 alin.2 lit.j CP

Dosarul nr.1ra-261/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27

septembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Ustiujanin Serghei XXXXX,

născut la xxxx, originar și domiciliat în or.Xxxx, str.

Xxxx, ap. xxxx

Date referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

2018 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Serghei a fost condamnat în baza art.145 alin.(2) lit.j) Cod penal la 16 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor

medico-legale, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Serghei la 07 iulie 2017, aproximativ la ora 20 00, aflându-se în ograda

gospodăriei din or. Xxxx, str. Xxxx, ap. xxxx, unde domiciliază cu membrii

familiei sale, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu Capcelea E.,

în rezultatul unei cerți cu ultimul, fiind în stare de ebrietate, urmărind scopul

de a-l lipsi de viață cu o deosebită cruzime, prin cauzarea unor suferințe

intense și inutile de ordin fizic, dorind survenirea acestor urmări, intenționat

i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite

1

regiuni ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr.131 din 26.09.2016, leziuni corporale grave, în rezultatul cărora

partea vătămată a decedat.

solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, de condamnare a

lui Ustiujanin S. la 20 de ani închisoare, în penitenciar de tip închis, totodată

să fie încasat din contul inculpatului cheltuielile de judecată.

În argumentarea apelului a indicat că instanța de fond a aplicat o

pedeapsă prea blândă pentru cele comise, fiind încălcat principiul

individualizării pedepsei penale, din care considerente urmează a fi aplicată

față de inculpat pedeapsa maxima de 20 de ani, deoarece doar în așa mod va

fi atins scopul pedepsei.

Referitor la încasarea cheltuielilor de judecată a menționat că în

conformitate cu prevederile art. 227, 229 CPP, cheltuieli de judecată suportate

de către stat urmează să fie încasate din contul inculpatului.

- inculpatul, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri echitabile,

menționând că declarațiile părților vătămate și a martorilor nu sunt

adevărate, solicitând confruntarea cu martorii care au depus declarații pe caz,

indicând că nu este de acord cu calificarea infracțiunii și anume cu

calificativul - cu deosebită cruzime și din motive sadice.

2017, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de procuror și inculpat.

circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în modul

corespunzător, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza art.

145 alin. (2) lit.j) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate prin cumulul de probe acumulate

la cauza penală, fiind corect apreciate, respectând-se prevederile art.101 Cod

de procedură penală.

Prin urmare, necătând că inculpatul neagă comiterea faptei imputate, în

apărarea sa a invocat că, a aplicat victimei două lovituri în regiunea feței de

intensitate medie, acestea nu puteau să fie puternice, deoarece el era încălțat

în ciupici și nici nu avea cu ce să se lovească, or, vinovăția acestuia a fost

2

confirmată prin probele administrate.

Astfel, instanța a menționat că potrivit raportului de expertiză medico-

legală nr. 131 din 26.09.2016, se constată contrariul celor invocate de către

inculpat și anume, că prin acțiunile lui Ustiujanin S. victimei i-au fost aplicate

multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale corpului.

Mai mult, s-a stabilit că anume inculpatul a fost persoana care a inițiat conflict

cu victima.

Din raportul de expertiză nominalizat mai sus, la partea vătămată au

fost depistate leziuni sub formă de: traumă închisă a toracelui: echimoze pe

hemitoracele stâng, fracturi costale multiple pe dreapta și stânga cu revărsate

sanguine în țesuturile moi adiacente, cu lezarea pleurei parietale și rupturi ale

pulmonului stâng, hemotorax pe stânga în volum de circa 1300 ml. Fractura

sternului, fractura claviculei pe stînga, cu revărsate sanguine în țesuturile moi

adiacente; traumă cranio-cerebrală închisă: echimoze, excoriații, plăgi contuze

pe cap și față, revărsate sangvine în țesuturile moi epicraniene; traumă închisă

a gîtului: echimoză la nivelul gîtului, cu revărsate sangvine în țesuturile moi

ale gîtului, fractura cornului mare a osului hioid pe stînga; echimoze pe

membrele superioare. Reținând cele nominalizate, corect s-a conchis că,

inculpatul a comis omorul intenționat a victimei, acționând cu intenție directă.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, în acțiunile inculpatului există

legătură cauzală directă, și anume între leziunile corporale depistate și

decesul victimei, constatate prin rapoartele de expertize efectuate, din probele

administrate, rezultă că Ustiujanin S. a avut o conduită violentă, ce a

reprezentat o formă de manifestare a sa, de a suprima viața unei persoane.

Astfel, inculpatul prin activitatea sa infracțională a prevăzut survenirea

consecințelor și anume decesul părții vătămate.

Totodată, instanța a conchis că nu are temei de a interveni în sentința

instanței de fond nici în partea stabilirii pedepsei inculpatului, or, la stabilirea

categoriei și măsurii de pedeapsă s-a ținut cont de toate circumstanțele reale și

personale privind individualizarea pedepsei, aplicîndu-i inculpatului o

pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Colegiul penal a menționat că, deși individualizarea pedepsei este un

proces personal rezultat al propriei convingeri al instanței de judecată, acesta

nu trebuie conceput ca fiind un proces arbitrar, subiectiv or, trebuie să rezulte

din evaluarea obiectivă a întregului material probator al cauzei.

3

La fel, instanța de apel a considerat ca fiind nefondate argumentele

procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de

judecată, deoarece aceste cheltuieli au fost efectuate în cadrul urmăririi penale

în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, cheltuieli ce sunt trecute în

contul statului, iar normele procedurale penale nu prevăd expres achitarea

din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, ceea ce constituie cheltuieli

pentru efectuarea expertizei, iar prevederile legale la care face trimitere

procurorul, nu prevăd astfel de cheltuieli, ce pot fi încasate din contul

acestuia.

În sensul dat, instanța de apel a constatat faptul că, cheltuielile suportate

în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor

judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.

procurorul, care invocând temeiul de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în latura cheltuielilor

judiciare și încasarea din contul inculpatului a sumei de 6773 lei.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente

similare celor indicate anterior în apel, suplimentar menționând că, instanța

de apel nu a luat în considerație faptul că, în cadrul cauzei penale de către stat

au fost suportate cheltuieli în sumă de 6773 lei, în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale, sumă ce urma a fi încasată de la inculpat în beneficiul

statului, conform prevederilor art. 227 - 229 Cod de procedură penală, iar

instanța, nu a dispus acest fapt.

Prin urmare, soluția instanței de apel prin care s-a menținut sentința

referitor la respingerea cererii procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată contravine normelor procesual penale în vigoare.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

4

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, solicitând casarea hotărârii contestate în partea

cheltuielilor judiciare cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea data.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în latura civilă,

indicând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția în partea încasării cheltuielilor de judecată, însă Colegiul penal

constată că instanța de apel în partea descriptivă a deciziei a motivat cerințele

acuzatorului de stat ce ține de cheltuielile judiciare, precum și în partea

dispozitivă fiind expusă soluția (f.d. 115-130, vol.II).

Astfel, autorul invocând prevederile art. 227 și 229 alin.(1) Cod de

procedură penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea

expertizelor, motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile

judiciare.

La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale

recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevăd că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul

nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit

adevărul în cauză, totodată fiind relevante și alin.(2) al normei date, care

stipulează că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin.(1) se face din contul bugetului de stat.

Drept urmare celor nominalizate, se indică că în cazurile când expertiza

a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de

judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar

nu a inculpatului, după cum indică procurorul.

Totodată, instanța remarcă că prin Legea nr.316 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018,

alin.(2) al art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are

nici o aplicabilitate în speța dată, deoarece expertizele medico-legale efectuate

la caz, au avut loc până la modificările parvenite.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și

echitabil a stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în

5

sumă totală de 6773 lei pentru efectuarea expertizelor medico-legală nr.391

din 09.07.2016 a cadavrului, nr. 131 din 26.09.2016 în privința lui Ustiujanin S.,

expertiza biologică nr. 454 din 25.07.2016 și psihiatrico-legală de ambulator

nr.354a-2016, în prezenta cauză (f.d.42-45, 51-52, 58-61, 71-73, vol.I), sunt

cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului,

iar normele procedurale nu prevăd achitarea din contul condamnatului a

cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414 - 419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de

recurent prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmare din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanței de apel, în sensul

casării hotărârii judecătorești și prin urmare, se impune inadmisibilitatea

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Liliana Pasat, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017, în cauza

penală în privința lui Ustiujanin Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6