1ra-508/2018 — art. 188 alin. 2 lit. b, c, e CP

1ra-508/2018 — art. 188 alin. 2 lit. b, c, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-508/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Pascal Veronica în numele inculpatului Voloșenco Serghei, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 noiembrie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Voloșenco Serghei Xxxx, născut la xxxx, originar

și domiciliat din r-nul xxxxxx, s. xxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, Voloșenco Serghei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), c), e) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de

5 ani 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

De asemenea, a fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de părțile

vătămate Șmiler Piotr și Șmiler Natalia, fiind dispusă încasarea din contul lui

Voloșenco Serghei, în beneficiul lui Șmiler Piotr suma de 10000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, și în beneficiul lui Șmiler Natalia suma de 30000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpatul

Voloșenco Serghei din timp, prin înțelegere prealabilă cu două persoane în privința

cărora cauza penală a fost disjungată, au pus la cale comiterea unui atac tâlhăresc

în privința familiei Șmiler, despre care presupuneau că dețin bani, deoarece

anterior de câteva ori au schimbat la Șmiler Piotr o sumă impunătoare de bani.

Astfel, ei s-au înțeles ca persoana în privința căreia cauza penală a fost

disjungată, să asigure transportarea cu automobilul la domiciliul familiei Șmiler și

1

așteptarea persoanei în privința căreia cauza penală a fost disjungată și a lui

Voloșenco Serghei, dar ultimii la rândul său să efectueze atacul tâlhăresc asupra

familiei Șmiler.

Prin urmare, la 12.12.2014, aproximativ la ora 16:30, conform înțelegerii

prealabile, în scopul săvârșirii tâlhăriei planificate, persoana în privința căreia

cauza penală a fost disjunată, care asigura transportarea numiților, o persoană în

privința căreia cauza penală a fost disjungată și Voloșenco Serghei, a plasat

automobilul său în apropierea blocului locativ nr. 20 amplasat pe str. Lesecico,

mun. Bălți, în așteptarea complicilor săi.

Ca urmare, persoana în privința căreia cauza penală a fost disjungată și

Voloșenco Serghei, ieșind din automobil, s-au deplasat în blocul nr. 20 amplasat pe

str. Lesecico, mun. Bălți, poziționându-se pe scara de intrare, între etajul 4 și etajul

3, așteptând sosirea familiei Șmiler.

Astfel, auzind că ascensorul s-a oprit la etajul 3, în scara blocului unde ei se

aflau, și din ascensor au început să iasă oameni, numiții Voloșenco Serghei,

persoana în privința căreia cauza penală a fost disjungată, fiind mascați, cu glugi pe

cap și fulare pe față, pregătite din timp, s-au îndreptat înspre familia Șmiler, în

scopul atacării acestora.

În același timp, Voloșenco Serghei, fiind mascat, a scos din buzunar un

pistol proveniența căruia nu a fost stabilită, presupunând că membrii familiei

Șmiler dețin bani, a tras de patru ori în direcția lor, ca rezultat a cauzat părții

vătămate Șmiler Piotr vătămări corporale neînsemnate și părții vătămate Șmiler

Natalia vătămări corporale medii. În acest timp, numitul persoana în privința căreia

cauza penală a fost disjungată, fiind și el mascat, se afla în spatele lui Voloșenco

Serghei și urmărea cele întâmplate.

În cele din urmă, Voloșenco Serghei și persoana în privința căreia cauza

penală a fost disjungată, nerealizând până la capăt intenția lor și neobținând careva

bunuri de la familia Șmiler, s-au îndreptat în grabă spre ieșirea din blocul locativ

nominalizat, apoi în direcția automobilului, cu care au venit.

Ca urmare, persoana în privința căreia cauza penală a fost disjungată și

Voloșenco Serghei s-au așezat în automobilul care le aștepta, la volanul căruia se

afla o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjungată, și în mod grăbit au

părăsit locul comiterii infracțiunii. Ulterior, aflându-se în apropierea s. Dobrogea

Veche, r-nul Sîngerei au incendiat automobilul cu care s-au deplasat.

Acțiunile inculpatului Voloșenco Serghei au fost încadrate de prima instanță

în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), e) Cod penal, - tâlhăria, adică atacul săvârșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă

pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvârșit de două sau mai multe

persoane, de o persoană mascată, cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în

calitate de armă.

2

Șmiler Piotr și Șmiler Natalia, care au solicitat casarea sentinței în latura pedepsei

stabilite și încasarea prejudiciului, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră și să fie admisă integral acțiunea

civilă înaintată.

În argumentarea apelului, părțile vătămate au invocat că:

- inculpatului Voloșenco Serghei i-a fost aplicată o pedeapsă blândă și s-a

încasat prejudiciul moral într-o sumă prea mică, neraportată la infracțiunea

săvârșită și cu prejudiciul cauzat;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- Voloșenco Serghei împreună cu două persoane a sâvârșit împotriva lor

atacul în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viață și

sănătate și cu aplicarea armei, fiind mascat a tras de patru ori în direcția lor, cu ei

era și copilul minor Șmiler Damir, care la fel a suferit în urma faptei prejudiciabile,

suportând o traumă psihoemoțională, are temeri de a se deplasa singur, tresare la

zgomote, are stare de neliniște;

- în rezultatul împușcăturilor efectuate de Voloșenco Serghei, lui Șmiler

Piotr i s-au cauzat vătămări corporale neînsemnate, iar lui Șmiler Natalia i s-au

cauzat leziuni corporale medii. Voloșenco Serghei de patru ori a tras în direcția lor

având scopul de a-i omorî pentru a sustrage bunurile ce le aparțin. În urma atacului

toată familia a suferit mult, stresul, coșmarul prin care au trecut îi urmărește până

în prezent, iar starea de frică, neliniște îi însoțește peste tot;

- după toate tratamentele primite nu a fost posibilă recuperarea funcției

mâinii stângi, funcția de apucare a mâinii stângi e dereglată. I-a fost recomandat

tratament chirurgical în mod planificat. Anume Voloșenco Serghei a fost cel are a

împușcat și i-a pricinuit leziunile corporale sus indicate. La moment nu poate

munci în deplină măsură din motivul dereglării de apucare a mâinii, consecință

ireversibilă;

- suferințele fizice, psihice pe care le-a primit în urma acțiunilor inculpaților

le apreciază în mărime de 400000 lei pentru Șmiler Natalia și 100000 lei pentru

Șmiler Piotr;

- instanța de judecată a aplicat în privința lui Voloșenco Serghei o pedeapsă

prea blândă și a încasat prejudiciul moral într-o sumă prea mică neraportată la

gravitatea și suferințele psihice, și fizice cauzate părților vătămate, de gradul de

vinovăție a condamnatului Voloșenco Serghei;

- la stabilirea pedepsei instanța de judecată a ținut cont de faptul că

Voloșenco Serghei a recunoscut vina, la locul de trai se caracterizează pozitiv și a

solicitat examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, însă inculpatul Voloșenco Serghei de la bun început nu numai că n-a

recunoscut vina, dar și mult timp s-a eschivat de la urmărirea penală, fiind în

3

căutare. Ultimul a recunoscut vina numai din considerentele că ceilalți doi

inculpați au fost recunoscuți vinovați și condamnați la pedeapsă.

- inculpatul Voloșenco Serghei a recunoscut vina nu din considerentele că se

căiește în cele întâmplate, dar a recunoscut vina în ultimul moment pentru a-și

ameliora soarta;

- Voloșenco Serghei a săvârșit o infracțiune gravă, anterior a fost judecat

pentru comiterea unei infracțiuni similare, fiindu-i stabilită o pedeapsă cu

închisoarea, nu a tras concluzii, n-a mers pe calea corijării și iarăși a comis o

infracțiune, nu este angajat în câmpul muncii, nu are o ocupație permanentă, nu are

nici un venit pentru existență, fapt ce permite de a presupune continuarea activității

criminale;

- participarea lui Voloșenco Serghei la săvârșirea acestei infracțiuni a fost

primordială, anume el a fost cel care aplicând arma le-a cauzat leziuni corporale;

- la aplicarea pedepsei în privința lui Voloșenco Serghei nu s-a ținut cont de

criteriile de individualizare a pedepsei și prejudiciului moral cauzat.

2017, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Voloșenco

Serghei s-a considerat a fi vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188

alin. (2) lit. b), c), e) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, de 6 ani 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest dispozițiile sentinței primei instanțe au fost menținute.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis referitor la pedeapsă,

care este latura contestată în apel, că există temei legal pentru casarea sentinței în

această parte.

În acest sens, instanța de apel a menționat că prima instanță nu a ținut cont în

deplină măsură de prevederile art. 61, 75 Cod penal, la stabilirea termenului de

pedeapsă aplicat inculpatului, adică de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

sancțiunea stipulată de art. 188 alin. (2) lit. b), c), e) Cod penal, care prevede

pedeapsa sub formă de închisoare de la 8 la 10 ani, infracțiune ce se califică

conform art. 16 alin. (4) Cod penal, ca infracțiune gravă.

Astfel, instanța de apel a indicat că ține cont, că inculpatul a fost condamnat

în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), e) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra persoanei în scopul sustragerii bunurilor,

însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvârșit

de două sau mai multe persoane, de o persoană mascată, cu aplicarea armei sau

altor obiecte folosite în calitate de armă, că anterior el a mai fost condamnat în

afara teritoriului Republicii Moldova și nu este la prima abatere penală, fiind

eliberat condiționat înainte de termen, însă nu și-a tras concluziile necesare și a

comis infracțiunea în cauză, calificată ca fiind una gravă, că anume el a fost

4

persoana care a efectuat patru împușcături din pistol în direcția părților vătămate,

printre care era o femeie și un copil minor și care au avut de suferit mult în urma

acțiunilor lui infracționale.

Din considerentele expuse, instanța de apel a conchis că sentința primei

instanțe urmează a fi casată parțial, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea

unei hotărâri noi, cu stabilirea în privința lui Voloșenco Serghei a pedepsei sub

formă de închisoare pe termen de 6 ani 6 luni, ținând cont și de prevederile art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsă pe care instanța de apel a

considerat-o echitabilă faptei infracționale săvârșite și fiind în corespundere cu

împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul de corectare și

reeducare a inculpatului.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate, instanța de apel a

menționat că nu există temei legal pentru casarea sentinței atacate în latura civilă,

după cum se solicită în apelul declarat.

La acest capitol, instanța de apel a notat că prima instanță just a apreciat real

prejudiciul moral cauzat în mărime de 10000 lei părții vătămate Șmiler Piotr și în

mărime de 30000 lei părții vătămate Șmiler Natalia, sume care în viziunea instanței

de apel sunt reale ca compensare a prejudiciului moral în raport cu suferințele

suportate de părțile vătămate Șmiler Piotr și Șmiler Natalia în urma acțiunilor

infracționale săvârșite de inculpatul Voloșenco Serghei, ținând cont de faptul că în

urma infracțiunii intenționate a inculpatului au fost cauzate suferințe de ordin fizic,

psihic și emoțional, părțile vătămate fiind atacate de două persoane mascate, ce le-

au provocat vătămări corporale neînsemnate și respectiv medii, prejudiciul moral

fiind evident și care necesită recuperare, sumă care în viziunea instanței de apel

este suficientă și reală, corect fiind diminuată suma încasată în beneficiul părților

vătămate din contul inculpatului, ținându-se cont de circumstanțele cauzei, de

aceea suma încasată în calitate de prejudiciu moral este considerată una pe măsură

de a recupera suferințele cauzate, or cuantumul despăgubirilor trebuie stabilite

astfel, încât acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume

excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele

daunelor.

Pascal Veronica în numele inculpatului Voloșenco Serghei, care indică temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 7), 8), 13) Cod de procedură

penală, art. 6 CEDO, art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, și solicită casarea

deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei penale în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau apelul a fost

introdus tardiv - reieșind din faptul că examinarea dosarului penal a avut loc în

baza art. 3641 Cod de procedură penală, calea de atac pentru această procedură este

5

- recursul. Însăși partea vătămată a declarat recurs. Instanța de apel a examinat

contestarea în ordine de apel;

- hotărârea motivată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța de fond și apel au admis erori grave de fapt și de drept, care au afectat

soluția instanței, or instanța de apel nu și-a motivat soluția prin care a înăsprit

pedeapsa stabilită, fiind făcută mențiune doar la art. 3641 Cod de procedură penală,

nefiind reflectat art. 79 Cod penal invocat de apărare;

- a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului (modificările din

20.12.2017), or, art. 75 Cod penal în această redacție prevede că: „O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei”. Caracterul excepțional la

aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de

judecată. Începând cu 20.12.2017, articolul 901 Cod penal, stabilește condamnarea

cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare, or instanța de apel nu a

examinat cerințele prevăzute de aceste articole;

- fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.

188 alin. (2) lit. b), c), e) Cod penal, deoarece infracțiunea comisă de condamnat se

încadrează în baza art. 287 alin. (3) Cod penal. Încadrarea juridică a fost făcută în

baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), e) Cod penal, constituie o încadrarea juridică

eronată;

- faptul depunerii cererii în baza art. 3641 Cod de procedură penală, nu

constituie și recunoașterea încadrării juridice a infracțiunii;

- instanțele de judecată nici nu au analizat elementele infracțiunii, dar au

transcris conținutul ordonanței de învinuire și a rechizitoriului, care probe au stat la

baza acestei concluzii. Aceste condiții impuse nu numai de legea națională, dar și

de CtEDO, nu și-au găsit reflectare în sentință, fapt care a condus la violarea art. 6

§l al Convenției Europene și art. l Protocolul 1: - lipsa unei decizii motivate;

- un element important al infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal, este spațiul public, care deosebește de infracțiunile comise împotriva

personalității. Fapta s-a consumat anume în spațiul public, s-a demonstrat aplicarea

armei de foc și prezența motivelor huliganice.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând în acest

sens că instanța de apel rejudecând cauza s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, just a constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, și

corespunzător, corect a încadrat acțiunile făptuitorului și a apreciat fiecare probă

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Totodată, invocă că alegațiile recurentului ce țin de temeiul de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 7) Cod de procedură penală, nu sunt altceva decât

6

o interpretare eronată a prevederilor legale la adoptarea sentinței în cazul

recunoașterii vinovăției (art. 509 alin. (6) Cod de procedură penală), care nu se

referă la judecarea cauzei în speță, pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală – art. 3641 Cod de procedură penală.

Mai mult, indică că împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma

judecării în procedură simplificată părțile pot exercita calea de atac a apelului, de

regulă sub aspectul individualizării pedepsei.

În continuare, ce ține de criticile recurentului că în acțiunile inculpatului nu

au fost întrunite elementele infracțiunii, ce cad sub incidența temeiului de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, a menționat că faptul

nerecunoașterii vinovăției și dezacordul cu calificarea juridică a acțiunilor

făptuitorului, este o modalitate de apărare și nu constituie temei pentru casarea

hotărârilor contestate.

Subsidiar, a reținut că recurentul în recurs își manifestă dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, ce nu este un temei de recurs.

A mai specificat că invocarea temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 13) Cod de procedură penală, precum că a intervenit o lege mai favorabilă

condamnatului, având în vedere modificările operate la 20.12.2017 în art. 75 Cod

penal, nu este aplicabilă în speță.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul invocă prezența temeiurilor de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 7), 8), 13) Cod de procedură penală, și anume

cazurile când: „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau a apelul a fost

introdus tardiv, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, a

7

intervenit o lege mai favorabilă condamnatului” și art. 6 §1 CEDO, art. 1 din

Protocolul nr. 1 la CEDO – lipsa unei hotărâri motivate.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile invocate de recurent și motivele specificate în susținerea

acestor temeiuri de recurs, nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

din următoarele considerente.

Primordial, Colegiul penal ține să menționeze că în speță, cauza a fost

examinată în procedură simplificată, or prin înscris autentic inculpatul Voloșenco

Serghei a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza

urmăririi penale, ulterior sentința pronunțată în cauză a fost atacată cu apel doar de

către părțile vătămate, care au contestat sentința în partea pedepsei și în partea

civilă, iar inculpatul fiind de acord cu sentința primei instanțe nu a exercitat calea

de atac apelul. Prin decizia instanței de apel, a fost admis apelul declarat de părțile

vătămate, și casată sentința doar în latura stabilirii pedepsei, fiind înăsprită măsura

de pedeapsă stabilită inculpatului, în rest sentința primei instanțe a fost menținută

fără modificări.

În acest sens, Colegiul penal invocă că inculpatul care nu a atacat sentința de

condamnare cu apel, iar pedeapsa aplicată a fost majorată în urma admiterii

apelului părților vătămate poate declara recurs împotriva deciziei instanței de apel

numai cu privire la aplicarea pedepsei, dar nu la existența vinovăției sau la alte

chestiuni ale sentinței menținute de instanța de apel, mai mult că în speță, sentința

primei instanțe a fost adoptată în procedura simplificată, și inculpatul putea să o

conteste doar în latura individualizării pedepsei penale și încălcărilor de procedură.

Luând în considerare faptul că sentința primei instanțe a fost modificată de

instanța de apel doar în latura pedepsei, fiind înrăutățită situația inculpatului în

această parte, Colegiul penal prin prisma art. 420 alin. (4) Cod de procedură

penală, conchide că inculpatul și apărătorul acestuia puteau să conteste decizia

instanței de apel, doar sub acest aspect, în rest invocările ce țin de încadrarea

juridică a faptei, prezența sau lipsa elementelor infracțiunii, precum și vinovăția

inculpatului, se resping ca inadmisibile.

Prin urmare, în privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectul că instanța de apel

nu și-a motivat soluția prin care a înăsprit pedeapsa stabilită de prima instanță,

Colegiul penal constată că nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor

cauzei, nefiind identificate careva circumstanțe care ar justifica incidența temeiului

invocat, dat fiind faptul că, instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea

deciziei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, s-a expus detaliat și argumentat asupra motivelor relevante

invocate, fiind redate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel

de înăsprire a pedepsei stabilite, în baza criteriilor generale de individualizare a

pedepsei, stipulate în art. 75 Cod penal.

8

Mai mult, Colegiul penal analizând conținutul deciziei instanței de apel sub

aceste aspecte (f.d. 59-60, vol. III), în virtutea corectitudinii acestei motivări,

pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere

cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Astfel, în baza celor expuse, se resping ca nefondate criticile recurentului că:

„instanțele de judecată nici nu au analizat elementele infracțiunii, dar au transcris

conținutul ordonanței de punere sub învinuire și a rechizitoriului, ce probe au stat

la baza acestei concluzii, prin ce s-a încălcat art. 6§1 CEDO, și art. 1 din

Protocolul nr. 1 la CEDO, or instanța de judecată, în temeiul cererii autentice a

inculpatului Voloșenco Serghei (f.d. 218, vol. II), a examinat cauza în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, întemeindu-și soluția de

condamnare a inculpatului pe probele administrate la faza urmăririi penale, pe care

le-a apreciat corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, și care au

demonstrat pe deplin vinovăția inculpatului Voloșenco Serghei în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), c), e) Cod penal, care nici nu a fost

contestată cu apel de către ultimul, iar instanța de apel a menținut corect sentința în

această parte fără modificări, motiv din care instanța de recurs nu identifică nici un

temei de a interveni sub aspectele contestate în hotărârile instanțelor ierarhic

inferioare.

La fel, se respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului că: „faptul

depunerii cererii în baza art. 3641 Cod de procedură penală, nu constituie o

recunoaștere a încadrării juridice a infracțiunii”, or constituie opinia subiectivă a

recurentului, din moment ce prin depunerea cererii de către inculpat pentru

examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală, acesta trebuie să

recunoască și încadrarea juridică a faptelor, ce în speță a fost confirmat subsidiar

prin faptul neatăcării de către inculpat a sentinței primei instanțe cu apel.

Ce ține de temeiul de recurs specificat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 7) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel a admis o cale de

atac neprevăzută de lege sau apelul a fost introdus tardiv, reieșind din faptul că

cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, iar calea de atac pentru aceasta procedură este recursul, Colegiul

penal conchide că este invocat neîntemeiat, iar argumentul invocat nu poate fi

acceptat, deoarece reprezintă o interpretare eronată de către recurent a normelor de

drept, or instanța de apel corect a examinat cauza în ordine de apel, or sentința

primei instanțe pronunțată în urma examinării cauzei în procedura prevăzută de art.

9

3641 Cod de procedură penală, cade sub incidența sentințelor ce pot fi atacate cu

apel, conform prevederilor art. 400 Cod de procedură penală.

Totodată, în privința temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

13) Cod de procedură penală, că a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului,

prin modificările operate la 20.12.2017 în art. 75 Cod penal și introducerea art. 901

Cod penal, Colegiul penal stabilește că nu este incident în speță, or luând în

considerare circumstanțele cauzei, reținute just de instanța de apel, ce țin de

personalitatea inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite, modul de săvârșire a

acesteia, prin efectuarea a 4 împușcături în direcția părților vătămate, care erau

însoțite de un minor, modificările operate în Codul penal, la care se referă

inculpatul nu sunt aplicabile inculpatului Voloșenco Serghei, și respectiv nu-i

ameliorează situația stabilită prin decizia instanței de apel.

invocate de recurent care ar fi afectat hotărârea atacată, deoarece soluția adoptată

de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul declarat este

inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pascal

Veronica în numele inculpatului Voloșenco Serghei, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 13 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Voloșenco Serghei Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 aprilie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

10