ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 15.02.2017

1ra-181/2017 — art. 152 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
15.02.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 152 alin. 1 CP
Temei legal
art. 427 al. 1 pct. 6, 10 CPP
Citează această cauză
1ra-181/2017 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-181/2017

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Toma Nadejda

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Socolov Lucreția în numele inculpatului Casco Serghei, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Dondușeni din 12 aprilie 2016 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Casco Serghei XXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în r-nul XXXX, s. XXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Casco Serghei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 3 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

cu închisoarea pe un termen de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă intentată de către Șcerbacov Ruslan a fost admisă parțial, fiind

dispusă încasarea din contul lui Casco Serghei în beneficiul lui Șcerbacov Ruslan,

suma de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 7096,61 lei cu titlu de daune

materiale și suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

16.06.2015, aproximativ la ora 18.00, aflându-se în centrul s. Pocrovca, r.

Dondușeni, în urma unui conflict apărut între el și Șcerbacov Ruslan, având scopul

cauzării leziunilor corporale, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii și

picioarele pe diferite părți ale corpului, în rezultat la ce i-a pricinuit victimei leziuni

corporale sub formă de: edemul și echimoza frunții pe dreapta, echimoza pronunțată

în jurul ochiului drept, contuzia globului ocular al ochiului drept, hemoragia difuză

în sclera ochiului drept, fractura complexului zigomatic pe dreapta cu deplasarea

1

fragmentelor, echimoza pleoapei inferioare a ochiului stâng, edemul și echimoza

obrazului drept, comoție cerebrală, echimozele buzei superioare pe dreapta, brațului

drept, spatelui, gambei dreapta, excoriațiile gambei stânga, care conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 58D din 03.07.2015, se califică ca vătămare corporală

medie, în baza criteriului dereglării sănătății de lungă durată (mai mult de trei

săptămâni).

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Casco Serghei în baza art. 152

alin. (1) Cod penal, - vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a

sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute

de art. 151, dar care este urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o

pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă.

inculpatului Casco Serghei, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei,

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Casco Serghei să-i fie stabilită

o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, invocând că:

- instanța de judecată i-a stabilit pedeapsa aproape de limita maximă, neluând

în considerare personalitatea inculpatului, care se carcterizează pozitiv, are la

întreținere un copil minor, se află la primul conflict cu legea penală, vina a

recunoscut-o, și-a cerut iertare de la partea vătămată;

- instanța de jduecată nu a ținut cont de poziția părții acuzării, or, procurorul

a solicitat aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, iar instanța aplicând pedeapsa condiționată nu a motivat motivele

neaplicării unei pedepse alternative, prevăzute la sancțiunea articolului incriminat;

- în cadrul urmăririi penale partea vătămată nu a înaintat nici o pretenție

materială, aceasta fiind înaintată la ședința de judecată, inculpatul indicând că va

achita pretențiile în limita probelor prezentate;

- pretențiile morale în sumă de 10000 lei, admise de instanță, sunt

neargumentate de partea civilă, deoarece nu a fost demonstrat în cadrul ședinței de

judecată ce suferințe sufletești i-au fost pricinuite, or, cauzarea leziunilor corporale,

ulterioara tratare și cheltuielile suportate trec în prejudicii materiale ca urmare a

tratamentului;

- în baza probelor prezentate instanța a aplicat pentru o infracțiune mai puțin

gravă o pedeapsă ce nu este echitabilă cu fapta comisă de inculpatul Casco Serghei,

pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată, este prea aspră

pentru infracțiunea comisă.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără modificări.

în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului în baza art. 152 alin. (1) Cod

penal, este legală, or prima instanță a apreciat obiectiv aspectele de fapt și de drept

2

ale cauzei prin prisma bazei probante administrate de către organul de urmărire

penală.

La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță a motivat just soluția

adoptată în partea stabilirii pedepsei penale pentru inculpatul Casco Serghei,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepsei inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 152 alin. (1) Cod penal.

În același sens, instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei pentru

inculpatul Casco Serghei, prima instanță a luat în considerare gravitatea infracțiunii

săvârșite, care e mai puțin gravă, persoana inculpatului Casco Serghei – anterior nu

a fost atras la răspundere penală, la locul de trai se caracterizează pozitiv,

circumstanțele atenuante – recunoașterea vinovăției, căința sinceră, săvârșirea

pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave; circumstanțe agravante – nu s-

au stabilit. Astfel, instanța de apel a atestat că prima instanță ținând cont de

circumstanțele stabilite, a conchis justificat că scopul corectării și reeducării

inculpatului se va atinge fără izolarea lui de societate, fiind posibil de a stabili în

privința lui Casco Serghei pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării

acesteia.

Totodată, s-a indicat că pedeapsa penală aplicată inculpatului Casco Serghei

a fost stabilită în limitele sancțiunii legii aplicate, măsura de pedeapsă stabilită de

instanță fiind adecvată faptei comise de către inculpat, fiind totodată respectate și

prevederile legale ale art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Ce ține de solicitările apelantei enunțate în cererea de apel și în cadrul ședinței

de judecată, privind aplicarea în privința lui Casco Serghei a unei pedepse sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de apel le-a apreciat ca

neîntemeiate, menționând că în cazul dat restabilirea drepturilor lezate, precum și

echitatea socială și corectarea vinovatului va fi posibilă prin numirea față de acesta

a unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în perioada de

probațiune stabilită inculpatul urmând să dea dovadă de faptul conștientizării

acțiunilor comise. Totodată, s-a specificat că deși în prima instanță procurorul a

solicitat aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității, modalitatea aleasă de executare a pedepsei penale pentru

inculpatul Casco Serghei a fost condiționată inclusiv și de opinia părții vătămate,

care a insistat la aplicarea unei pedepse condiționate, precum și de comportamentul

avut de inculpat după comiterea faptei, care cauzându-i părții vătămate leziuni medii

și conștientizând că acesta a suportat anumite cheltuieli de tratament, n-a întreprins

careva acțiuni de reparare a prejudiciului cauzat.

În privința prejudiciului material cauzat prin infracțiune, instanța de apel a

notat că soluția primei instanțe este corectă, fiind just admisă suma de 7097,61 lei,

or, solicitarea părții vătămate Șcerbacov Ruslan privind încasarea de la inculpatul

Casco Serghei a sumei de 7097,61 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru

3

procurarea medicamentelor, serviciile medicale și pentru transport, rezultă din

calculele efectuate conform bonurilor fiscale anexate la materialele cauzei, fiind

inoportună lăsarea spre soluționare în ordinea procedurii civile a acțiunii în prezența

suportului probant.

În aceeași ordine de idei, cu privire la prejudiciul moral în mărime de 10000

de lei, dispus de a fi încasat de la inculpat în contul părții vătămate prin sentință,

instanța de apel a reținut că prima instanță a ținut cont de gradul de vinovăție a

inculpatului Casco Serghei, de circumstanțele în care a fost produsă fapta care a

cauzat prejudiciul, de suferințele psihice suportate de către Șcerbacov Ruslan în

urma acțiunilor infracționale ale inculpatului exprimate prin vătămarea intenționată

medie a integrității corporale urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, de măsura

în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate și conform

principiului echității, întemeiat a dispus repararea prejudiciului moral în suma

nominalizată.

Cît privește suma de 3000 lei, dispusă de a fi încasată de la inculpatul Casco

Serghei în beneficiul părții vătămate Șcerbacov Ruslan cu titlu de cheltuieli de

judecată, instanța de apel a conchis că în acest sens apelantul nu a invocat critici, iar

soluția instanței în această parte este corectă și întemeiată, suma nominalizată fiind

încasată reieșind din informația înscrisă în bonul de plată, anexat la materialele

cauzei.

Totodată, instanța de apel a menționat că nu a stabilit temeiuri pentru casarea

sentinței, persistând și impedimente în aplicarea Legii nr.210 din 29.07.2016 (în

vigoare din 09.09.2016) privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, or, n-a fost reparat prejudiciul

cauzat prin infracțiune (art. 10 lit. k), din legea citată), fapt ce a condiționat

menținerea fără modificări a acesteia.

Socolov Lucreția în numele inculpatului Casco Serghei, indicând ca temei pentru

recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatului Casco Serghei să-i fie stabilită o pedeapsă sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, invocând că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- deși prima instanță indică că inculpatul se caracterizează pozitiv, aceasta nu

ia în considerare că acesta nu are antecedente penale, are la întreținere un copil

minor, vina a recunoscut și și-a cerut iertare de la partea vătămată, aplicându-i lui

Casco Serghei cea mai aspră pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea

respectivă, deși partea acuzării a solicitat aplicarea unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității;

4

- contrar poziției instanței, precum că inculpatul nu a recuperat prejudiciul

cauzat, în cadrul urmăririi penale, partea vătămată nu a înaintat nici o pretenție

materială, aceasta fiind înaintată la 01 aprilie 2016, iar inculpatul a declarat că va

achita pretențiile acestuia în limita probelor prezentate;

- prejudiciul moral în mărime de 10000 lei admis de instanță, este unul prea

mare, nefiind argumentat de partea civilă;

- prima instanță, contrar prevederilor art. 3641 alin. (5) Cod de procedură

penală, la aplicarea pedepsei a luat în considerare opinia părții vătămate, care a

insistat la aplicarea unei pedepse condiționate, dar partea vătămată devine parte

civilă, și respectiv își expune poziția la acțiunea civilă, și nu se expune în dezbateri

judiciare referitor la latura penală;

- instanța a aplicat pentru infracțiune mai puțin gravă o pedeapsă ce nu este

echitabilă cu fapta comisă de inculpatul Casco Serghei;

- inculpatul este caracterizat pozitiv la locul de trai, are la întreținere un copil

minor, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, se află în primul său

conflict cu Legea penală, vina a recunoscut-o pe deplin, s-a căit sincer în cele

comise.

pct. 11) Cod de procedură penală, au depus referințe:

7.1. Procurorul, Ghervas Iurie, care a pledat pentru inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, din considerentul că din materialele cauzei

penale rezultă că cauza a fost examinată în ordinea procedurii simplificate și anume

în strictă conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Concomitent indică că instanțele inferioare, judecând cauza, au emis

hotărârile contestate în strictă conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77

Cod penal, conform cărora, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșire a unor

infracțiuni, i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii.

Astfel, punctează că instanțele și-au argumentat suficient soluția în sensul

pedepsei penale stabilite condamnatului, a ținut cont în deplină măsură de principiile

generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precm și de

condițiile de viață ale familiei acestuia, iar în final stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

7.2. Partea vătămată Șcerbacov Ruslan, care a pledat pentru inadmisibilitatea

recursului, din considerentul că acesta contravine prevederilor art. 430 pct. 3), 4), 5)

Cod de procedură penală, or în recurs nu se regăsesc argumentele apelantului

invocate în apel, fiind făcută doar o constatare că a fost depus apel de apărător care

a fost respins. În recurs de asemenea nu se regăsesc argumentele instanței de apel

care au servit temei de respingere a apelului.

5

A mai indicat că recurentul a făcut o referire pur declarativă la temeiurile de

drept prevăzute de art. 427 pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, fără a argumenta

anume la care motive a apelantului nu s-a expus instanța de apel, neindicând și ce

eroare gravă de drept a fost admisă care a afectat hotărârea.

Totodată, menționează că deși în recurs se specifică că inculpatul a cerut

iertare de la partea vătămată, acest fapt nu corespunde adevărului, or acesta în prima

instanță nu și-a cerut iertare, dar inculpatul și-a cerut iertare în mod formal în cadrul

ședinței instanței de apel, acesta nemanifestând căință activă.

În ce privește argumentele recurentului prin care solicită respingerea acțiunii

civile, acestea sunt contrare poziției de recunoaștere integrală a vinovăției, or prin

recunoașterea vinovăției și căința sinceră se presupune inclusiv și recunoașterea

urmărilor acțiunilor și prejudiciului cauzat de inculpat. La fel, mai indică că

recurentul are o poziție contradictorie la argumentarea dezacordului cu admiterea

acțiunii civile.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că deși recurentul indică ca temei pentru recurs,

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, și anume cazurile

când „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și că s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”, motivele invocate de

recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în

acest context următoarele.

Astfel, ținând cont de alegațiile recurentului descrise în pct. 6 a prezentei

decizii, Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate și constituie opinia subiectivă

a recurentului, or din conținutul sentinței primei instanțe (f.d. 179-180, vol. I) și a

deciziei instanței de apel prin care a fost menținută sentința primei instanțe (f.d. 223-

6

224, vol. II), rezultă cert că instanța de apel corect a respins ca nefondat apelul

declarat și a menținut sentința primei instanțe, iar temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor constatări nu se identifică de instanța de recurs ordinar, dat fiind

faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin.

(1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a

expus argumentat pe motivele esențiale invocate în apel privind critica în latura

civilă cît și latura pedepsei aplicate, fără a admite la examinarea cauzei penale

respective erori de fapt sau de drept, care ar fi afectat legalitatea și corectitudinea

soluției instanței de apel.

La fel, Colegiul penal conchide că argumentele specificate de recurent,

descrise la pct. 6 a prezentei decizii sunt similare cu cele invocate în apelul declarat

de avocat în numele inculpatului Casco Serghei (f.d. 185, vol. I), iar din conținutul

decizei instanței de apel (f.d. 223-224, vol. II), reiese că instanța de apel s-a expus

argumentat și detaliat pe aspectele criticate inclusiv în prezentul recurs privind latura

civilă și individualizarea pedepsei aplicate, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea

corectitudinii motivării deciziei instanței de apel, pentru a evita repetări inutile o

acceptă și o însușește pe deplin, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Totodată, ce ține de motivul invocat de recurent, prin care își manifestă

dezacordul cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune, deși partea acuzării

a propus aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, Colegiul penal atestă că este unul irelevant și nu poate fi acceptat, or

conform art. 61 alin. (1) Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de

instanțele de judecată, în numele legii, totodată se atestă că la judecarea cauzei

penale deferită judecății, inclusiv și la aplicarea pedepsei, atât prima instanță, cât și

instanța de apel s-au condus just de principiul contradictorialității, prevăzut de art.

24 alin. (2) Cod de procedură penală, și nu s-au manifestat nici în favoarea acuzării

sau a apărării și nu au exprimat alte interese decât interesele legii, iar opinia părților

în proces cu privire la categoria de pedeapsă ce urmează a fi aplicată, precum și la

modul de executare a acesteia, este un drept al lor, dar care reprezintă o opțiune

facultativă, ce nu este obligatorie pentru instanța de judecată care judecă cauza, ce

se conduce doar de prevederile legii.

7

Cît privește argumentul recurentului, precum că „prima instanță, contrar

prevederilor art. 3641 alin. (5) Cod de procedură penală, la aplicarea pedepsei a

luat în considerare opinia părții vătămate, care a insistat la aplicarea unei pedepse

condiționate, dar partea vătămată devine parte civilă, și respectiv își expune poziția

la acțiunea civilă, și nu se expune în dezbateri judiciare referitor la latura penală”,

Colegiul penal conchide că este inadmisibil fiind pur declarativ, or după cum rezultă

din conținutul sentinței primei instanțe (f.d. 179-180, vol. I), instanța de judecată la

motivarea categoriei de pedeapsă aplicată nu face nici o referire la opinia părții

vătămate, conducându-se just doar de circumstanțele stabilite în ședința instanței de

judecată și de prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură

penală, la fel din materialele cauzei reiese că acest motiv nu a fost invocat nici în

cererea de apel (f.d.185, vol. I), nici în timpul judecării cauzei în instanța de apel,

după cum rezultă din procesul verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f.d.

202, 209, 215, 216, vol. I), și conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală,

acesta nici nu poate fi invocat ca temei de recurs.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către prima instanță, menținută de instanța de apel, este

legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Socolov

Lucreția în numele inculpatului Casco Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Casco

Serghei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 martie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Toma Nadejda

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2017-04-26
0,95
1ra-733/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b, d,e, f CP
Dosarul nr. 1ra-733/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 26 aprilie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie examinând admisi
CSJ 2018-04-27
0,95
1ra-508/2018 — art. 188 alin. 2 lit. b, c, e CP
Dosarul nr. 1ra-508/2018 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 04 aprilie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Ursache Petru, Judecători - Timofti Vladimir, Alergu
CSJ 2017-03-22
0,95
1ra-612/2017 — art. 287 al. 2 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-612/2017 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 22 martie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinînd admi
CSJ 2018-07-06
0,95
1ra-1193/18 — 171 alin. 1 Cod penal
Dosarul nr. 1ra-1193/2018 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 27 iunie 2018 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte – Toma Nadejda, Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan A
CSJ 2017-08-09
0,95
1ra-1227/2017 — art. 186 alin. 2 lit. d, art. 186 alin. 2 lit. c, d CP, art. 27, 186 alin. 2 lit. c, d CP
Dosarul nr. 1ra-1227/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 09 august 2017 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Ursache Petru, Judecători - Timofti Vladimir, Alergu
Sursă