1ra-612/2017 — art. 287 al. 2 lit. b CP

1ra-612/2017 — art. 287 al. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-612/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Ion Popescu în numele inculpatului Marin Serghei, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 18 februarie 2016 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2016, în cauza penală, în

privința lui

Marin Serghei XXXX, născut la 05 august 1975, originar

și domiciliat în mun. XXXX, str. XXXX, ap. XXX și str-la

XXXX, XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 04.02.2013 pînă la 18.02.2016;

Instanța de apel de la 24.03.2016 pînă la 15.04.2016;

Instanța de recurs de la 10.02.2017 pînă la 22.03.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Marin Serghei a fost condamnat în baza art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 3 ani

închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, lui Marin Serghei a fost suspendată executarea

pedepsei cu închisoare pe un termen de probațiune de 1 an, cu condiția dacă acesta nu

va săvîrși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Garet Alexandr a fost admisă.

S-a încasat de la Marin Serghei în folosul lui Garet Alexandr suma de 2 000 lei

cu titlu de prejudiciu material.

Serghei, la 08.12.2012, aproximativ la ora 23:00, aflîndu-se împreună cu două

persoane neidentificate de organul de urmărire penală în blocul locativ nr. XXX

amplasat pe XXXX, mun. XXX, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea

publică și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, s-au ridicat la

apartamentul nr. XXX din blocul locativ nominalizat, unde locuiește cet. Garet

Alexandr, unde Marin Serghei l-a apucat pe ultimul de haine și, în mod forțat, l-a

scos din apartament în coridorul comun al blocului nr. str-la XXXX, mun. XXX, și

sub pretextul că acesta împreună cu colegul său cet. Coitoru Andrei asculta muzică la

un volum tare, i-au aplicat lui Garet Alexandr multiple lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, prin ce i-au cauzat ultimului, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 39/D din 09.01.2013 echimoză pe față,

excoriații pe cap, echimoză pe antebrațul stîng, care puteau fi produse în rezultatul

acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, se califică ca vătămare neînsemnată.

1

Ca rezultat al conflictului care a avut loc între Garet Alexandr și cei trei indivizi,

unul din aceștia care nu a fost identificat de organul de urmărire penală, i-a deteriorat

telefonul mobil de model „Nokia N8”, prin ce i-a cauzat lui Garet Alexandr o daună

materială în mărime de 2 000 lei.

numele inculpatului Marin Serghei, care a solicitat, casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui Marin Serghei, pe motiv

că în acțiunile ultimului lipsește componența infracțiunii incriminate.

În motivarea apelului, s-a indicat că, procurorul s-a condus doar de consecințele

survenite, dar nu și de cauzele și circumstanțele care au adus la ele. Martorii audiați

în cadrul urmării penale și a anchetei judiciare, nu au văzut circumstanțele care au

avut loc, ei declarînd unele presupuneri.

Învinuirea înaintată și starea de fapt constatată de instanța de fond nu și-a găsit

deplin confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar probele administrate de către

procuror au fost apreciate în mod greșit, existând în cazul dat probe suficiente care

stabilesc cu certitudine lipsa în acțiunile inculpatului Marin Serghei ale elementelor

infracțiunii în care este învinuit.

Declarațiile părții vătămate urmează a fi apreciate critic, ele fiind bazate pe

presupuneri și poartă un caracter de dezvinovățire personală, ori acesta pe tot

parcursul urmăririi penale a dat declarații diferite

De asemenea, declarațiile martorilor Croitoru Andrei și Garbuz Constantin,

urmează a fi apreciate ca declarative, ori Croitoru Andrei martor este prietenul părții

vătămate, iar Garbuz Constantin nu a văzut circumstanțele în care s-au petrecut

evenimentele.

Totodată, partea vătămată Garet Alexandr a fost inițiatorul acelui conflict

deoarece din apartamentul pe care î-l închiria dânsul, pe timp de noapte se asculta

muzică la volum foarte tare.

În opinia apărării, intenția lui Marin Serghei nu a fost îndreptată către încălcarea

ordinei publice, a fost o discuție prin care i-a făcut observație părții vătămate asupra

acțiunilor sale nedemne și ilegale. În cazul dat, Marin Serghei doar a luat măsuri în

scopul încetării acțiunilor huliganice ale cetățeanului Garet Alexandr.

2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Popescu Ion în

numele inculpatului Marin Serghei, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond,

cercetînd totalitatea probelor administrate de către organul de urmărire penală,

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al concludenței, veridicității și pertinenței lor, corect și legal a încadrat acțiunile

Marin Serghei în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, axîndu-se la adoptarea

soluției sale pe un șir de probe verificate de către instanța de apel, și anume,

declarațiile părții vătămate Ganet Alexandru, declarațiile martorilor Garbuz

Constantin, Croitoru Andrei.

În afară de aceste probe, vina inculpatului Marin Serghei, mai este demonstrată

și prin alte probe, cum sunt:

- plîngerea părții vătămate, prin care a solicitat organul de urmărire penală

atragerea la răspundere penală persoanele care l-au agresat (f.d. 6);

- înștiințarea 903 (f.d. 10);

- certificat de vizită nr. 93792, a părții vătămate la DM de Urgență (f.d. 14);

2

- raportul de expertiză nr. 6320 din 11.12.2012, prin care la Garet Alexandr

s-a constatat, vătămare neînsemnată. (f.d.27-28).

Astfel, probele administrate și cercetate, demonstrează incontestabil vinovăția

lui Marin Serghei de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal - huliganism, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvîrșite de două sau mai multe

persoane.

Trăsătura esențială a huliganismului este încălcarea grosolană a ordinii publice,

exprimată printr-o vădită lipsă de respect față de societate.

Ordine publică înseamnă o totalitate de relații sociale, ce asigură o ambianță

liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a integrității

patrimoniului, precum și activitatea normală a instituțiilor de stat și publice.

Huliganismul însoțit de aplicarea violentei asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violente constituie atît violența psihică, cît și

cea fizică ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot

surveni în urma săvîrșirii unor acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de

lovituri, prin imobilizarea, îmbrîncirea, punerea unei piedici victimei, urmate de

vătămarea integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fară cauzarea

prejudiciului sănătății.

În sensul dat, latura obiectivă a infracțiunii de huliganism constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică (săvîrșită

în public), acțiuni care prin conținutul lor, se deosebesc printr- o obrăznicie deosebită,

dar comiterea infracțiunii într-un loc public nu este o caracteristică obligatorie a

acestei infracțiuni, obligatoriu este modul public, adică actele huliganice urmează a fi

săvîrșite în prezența unor persoane, or, rezultatul actelor huliganice devin inevitabil

cunoscute altor persoane.

Conform art. 131 lit. a) Cod penal, fapta se consideră săvîrșită în public și atunci

cînd este comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna

accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvîrșirii faptei în acel loc nu era

prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la

cunoștința publicului.

Astfel, la caz, se deduce că infracțiunea săvîrșită de inculpat a fost comisă în loc

public, de rînd ce acțiunile lui huliganice au avut loc în coridorul comun al blocului

nr.4/1 din str-la Studenților, mun. Chișinău, care este un loc public, și care au fost

auzite și văzute de către martorii Garbuz Constantin și Croitoru Andrei. Mai mult,

acționînd în coridor - loc accesibil publicului, inculpatul își dădeau seama că fapta lui

poate ajunge la cunoștința altor persoane.

Latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează prin intenție

directă. Motivele acestei infracțiuni sunt motive huliganice, care trebuie să fie

condiționate de dorința făptuitorului de a se opune celor din jur, de a-și demonstra

atitudinea sfidătoare față de ei. În concluzie, elucidînd motivele de fapt și de drept,

instanța de apel reține că, acțiunile inculpatului au fost îndreptate cu intenție directă,

pe fondalul unei situații conflictuale apărute între inculpatul și partea vătămată pe

faptul că din apartamentul ultimului se auzea muzica la un volum tare.

Instanța de apel a conchis că procurorul a prezentat probe pertinente și

concludente care demonstrează că inculpatul a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele

în cadrul actului de huliganism, ceea ce se dovedește prin declarațiile părții vătămate,

3

precum și martorilor enumerați mai sus, precum și prin raportul de expertiză nr. 6320

din 11.12.2012 prin care la Garet Alexandr Ilie s-a constatat vătămare neînsemnată.

Totodată, instanța de apel a reținut declarațiile martorului Garbuz Constantin,

care poate fi considerat martor ocular, or, acesta ieșind la ușa centrală și uitîndu-se

prin ușă, a văzut la ușa părții vătămate 2 băieți care strigau, apoi a ieșit un băiat și au

început să-l împingă pe Alexandru spre balcon. Astfel, aceste declarații nu pot fi

considerate că sunt bazate pe presupuneri, dar sunt fapte văzute de martorul în cauză.

Instanța de apel de asemenea nu poate ține cont de opinia apărării care consideră

că declarațiile părții vătămate Garet Alexandr urmează a fi apreciate critic, or,

declarațiile părții vătămate în coroborare cu declarațiile martorilor dovedesc acțiunile

huliganice inculpatului în seara zile de 08.12.2012.

Sunt nefondate afirmațiile avocatului care susține că plângerea lui Garet

Alexandr, prin care a solicitat organele competente să atragă la răspundere persoane

necunoscute pentru cauzarea vătămărilor fizice, nu poate servi drept dovadă a

săvârșirii infracțiunii, ținînd cont de art. 94 alin. (4) Cod de procedură penală.

La acest capitol, instanța de apel reține că art. 94 alin. (4) Cod de procedură

penală, reglementează „Plîngerile depuse în cursul procesului și hotărîrile procesuale

adoptate nu constituie probe ale vreunor circumstanțe care au importanță în cauza

respectivă, ele fiind doar o dovadă a faptului că a fost depusă o plîngere și a fost

adoptată o hotărîre”. Astfel, în acest sens, este eronată opinia apărării, or, norma dată

prevede că plîngerile care apar în cursul urmăririi penale nu constituie probe ale

cărorva circumstanțe, dar nici de cum plîngerea depusă în temeiul art. 274 Cod de

procedură penală, or, se admit probe numai în situația cînd în urma datelor invocate

în aceste plîngeri s-au efectuat acțiuni procesuale și au fost obținute anumite probe,

ceea ce denotă în speță că, în baza plîngerii părții vătămate Garet Alexandr din

12.12.2012, organul de urmărire penală a efectuat diferite acțiuni de urmărire penală

în urma cărora au fost obținute probe concludente și pertinente ce demonstrează

incontestabil vinovăția inculpatului Marin Serghei Ivan.

De asemenea, instanța de apel a respins și afirmațiile avocatul care a invocat în

apel că intenția lui Marin Serghei nu a fost îndreptată către încălcarea ordinei publice,

a fost doar o discuție cu partea vătămată, or, în urma acestei discuție, partea vătămată

s-a ales cu leziuni corporale neînsemnate, iar inculpatul prin loviturile aplicate părții

vătămate, își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului, ceea ce

denotă evident că acțiunile ultimului au fost îndreptate direct spre încălcarea anume a

ordinei publice.

De asemenea nu poate fi luate în considerațiile și argumentele apelantului

precum, că Marin Serghei a acționat adecvat situației, deoarece liniștea și viața

familiei sale era terorizată de acțiunile obraznice și nedemne parvenite din partea lui

Garet Alexandr pe o perioadă de timp îndelungată. În acest sens, instanța de apel

remarcă că nu au fost prezentate probe de apărare sau inculpat care ar confirma faptul

că partea vătămată a încălcat liniștea publică pe timp de noapte, careva plîngeri în

acest sens adresate la sectorul de poliție nu au fost invocate.

Cît privește numirea pedepsei inculpatului Marin Serghei Ivan, instanța de apel a

considerat că instanța de fond în această parte a făcut o concluzie corectă, legală,

întemeiată și probată.

Reieșind din norma vizată, instanța de fond a ținut cont de faptul că corectarea

inculpatului Marin Serghei Ivan, ca scop al pedepsei penale, presupune

conștientizarea de către acesta a celor săvârșite și reîntoarcerea, reîncadrarea lui în

4

activitatea societății. El trebuie convins că respectarea legii penale este o necesitate și

că numai prin respectarea legii, el va putea evita aplicarea și executarea altor pedepse.

În situația de față, instanța de apel a considerat că la numirea pedepsei instanța

de fond a ținut cont de rigorile menționate mai sus, precum și de rigorile art.75 și

art.76 Cod penal, și anume de faptul că lipsesc careva circumstanțe agravante, iar în

calitate de circumstanțe atenuante se evidențiază faptul că inculpatul are la întreținere

doi copii minori.

inculpatului Marin Serghei, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6), 8), 12)Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită

casarea acestora cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată. Recurentul invocă dezacordul cu apreciarea probelor. De

asemenea, recurentul invocă aceleași argumente invocate în instanța de apel

(pct. 3 din decizie). Totodată,în opinia apărării se invocă că, nu sunt întrunite

elementele infracțiunii; instanțele au admis o eroare gravă de fapt și de drept.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul

Ion Popescu în numele inculpatului Marin Serghei, prin care a menționat că, este de

poziția respingerii acestui recurs, deoarece instanța de apel s-a pronunțat argumentat

și detailat asupra apelului declarat. Din textul deciziei rezultă că aceasta a analizat

obiectiv probele administrate și hotărîrea cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția de condamnare și această hotărîre corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de

procedură penală.

avocatul Ion Popescu în numele inculpatului Marin Serghei, în raport cu materialele

cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră

inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanța de fond și de apel în cazul în care nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt; nu

sunt întrunite elementele infracțiunii; fapte săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

5

Pe lângă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 5 din

prezenta decizie, recursul se bazează pe critica modului în care instanțele au estimat

circumstanțele cauzei. În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele

art. 27, 414 alin. (1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele

în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, doar activitatea instanțelor privind aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul,

este o competență legală a instanțelor de judecată, care, nefiind temei de drept din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, nici nu poate fi supusă

criticii prin intermediul recursului ordinar.

Criticile recurentului în ceia ce privește încadrarea juridică greșită a faptei

comise de către acesta nu pot fi reținute, nefiind altceva decât o reluare a motivelor de

apel. Mai mult ca atât, temeiul dat se invocă numai în cazul când faptei săvârșite i s-a

dat o altă încadrare juridică greșită, iar în cazul dat recurentul își exprimă dezacordul

cu neîntrunirea elementelor infracțiunilor imputate lui Marin Serghei.

În continuare, instanța de recurs reține că, autorul recursului invocînd în

prezenta speță și temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală.

Însă, din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că, recurentul

critică stabilirea vinovăției inculpatului, în săvârșirea infracțiunilor imputate și

solicită transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, deoarece în opinia sa,

probele administrate la caz sânt dubioase și nu sunt suficiente pentru condamnarea

inculpatului.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în

pct. 2. și 4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea

înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale

acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile părții vătămate Ganet Alexandru, declarațiile martorilor Garbuz

Constantin, Croitoru Andrei; plîngerea părții vătămate, prin care a solicitat organul de

urmărire penală atragerea la răspundere penală persoanele care l-au agresat (f.d. 6);

înștiințarea 903 (f.d. 10); certificat de vizită nr. 93792, a părții vătămate la DM de

Urgență (f.d. 14); raportul de expertiză nr. 6320 din 11.12.2012, prin care la Garet

Alexandr s-a constatat, vătămare neînsemnată. (f.d.27-28), toate probele fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

lor, instanța de apel pronunțânduse argumentat și detailat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile de pe rol, indicând motivele pentru care a respins dovezile și

versiunile apărării (pct. 4.1 din decizie), probele administrate pe caz demonstrând

fără echivoc prezența în acțiunile inculpaților a elementelor infracțiunii prevăzute la

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

6

Este de remarcat că, soluțiile instanțelor judecătorești coroborează întocmai și cu

prevederile art. 131 lit. a), b), 1347 Cod penal, conform căror prin faptă săvârșită în

public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este

întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în acel loc

nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea

ajunge la cunoștința publicului, în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul

săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane. Prin loc de utilizare

publică se înțeleg părțile terenului, ale străzii, ori ale unui alt loc care sunt accesibile

sau deschise publicului permanent, periodic sau ocazional și care includ orice loc

comercial, de divertisment, de recreație sau oricare alt loc similar accesibil sau

deschis publicului.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a

efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți,

cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate

și reproduse în pct. 5 din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111 , 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol a constituit obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 4.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

7

Prin urmare, analizînd materialele cauzei și hotărîrile atacate, Colegiul penal nu

constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești

contestate de către apărător.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Ion Popescu în

numele inculpatului Marin Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 15 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Marin Serghei

XXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicat integral la 19 aprilie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8