1ra-251/2016 — art. 186 al. 5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 al. 5 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 12 CPP
1ra-251/2016 — art. 186 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-251/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
10 februarie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
avocatul Voevuțkaia-Pîslariuc Svetlana în numele inculpatului Canțarin Serghei, prin
care solicită casarea sentinței Judecătoriei Rășcani, mun. Chișinău din 29 decembrie
2014 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015, în cauza
penală privindu-l pe
Canțarin Serghei Serghei, născut la 28 martie 1984,
originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Crizantemelor
11/1, ap. 1.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 19.04.2013 - 29.12.2014;
instanța de apel: 27.02.2015 - 21.05.2015;
instanța de recurs: 14.12.2015 - 10.02.2016.
C O N S T A TĂ:
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2014, a
fost încetat procesul penal intentat în privința inculpatului Canțarin Serghei în baza
art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal cu aplicarea art. 109 Cod penal, în legătură cu
împăcarea părților.
Canțarin Serghei a fost recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 186 alin. (5) și art. 27, 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în
baza acestor legi, după cum urmează:
-în baza art. 186 alin. (5) Cod penal - de 9 ani închisoare cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis;
-în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal - 2 ani închisoare cu executarea pedepsei
în penitenciar de tip semiînchis.
1
În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor stabilite lui
Canțarin Serghei i-a fost aplicată pedeapsa definitivă sub formă de 10 ani închisoare,
cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe la pedeapsa aplicată
lui Canțarin Serghei, prin prezenta sentință, i-a cumulat total partea neexecutată a
pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 noiembrie
2011, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de 12 ani închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și
a exercita activități nemijlocit legate de substanțe narcotice, psihotrope sau analoagele
pe un termen de 5 ani.
S-a dispus încasarea de la Canțarin Serghei în beneficiul lui Garștea Ruslan suma
prejudiciului material cauzat prin infracțiune în mărime de 108 576 lei și în beneficiul
lui Grigorcea Ruslan, suma prejudiciului material cauzat prin infracțiune în mărime
de 8 670 lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a stabilit că inculpatul Canțarin
Serghei, la 11 februarie 2013, în perioada de timp cuprinsă între orele 14:40 - 16:10, de
comun acord și prin înțelegere prealabilă cu o persoană de gen masculin,
neidentificată de către organul de urmărire penală, aflîndu-se pe bd. Negruzzi, 2/4,
mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, au
intrat după Garștea Ruslan în restaurantul "Veranda", după care în timp ce Canțarin S.
supraveghea acțiunile lui Garștea R., cealaltă persoană de gen masculin, prin
utilizarea scanerului, a pătruns în automobilul de model „Opel Insignia", cu n/î CPY
352, ce-i aparține lui Garștea R., care se afla parcat în fața restaurantului „Veranda", de
unde a sustras în mod ascuns gentuța de culoare neagră în care se aflau 1 000 euro,
care conform ratelor oficiale de schimb valutar al BNM din data de 11 februarie 2012,
constituia suma de 16 140 lei, 1 200 dolari SUA, care conform ratelor oficiale de schimb
valutar al BNM din data de 11 februarie 2012, constituia suma de 14 436 lei, 65 000 lei,
un I-PAD 3-4 G la preț de 13 000 lei, precum și următoarele acte: pașaportul tehnic de
la automobil, permisul de conducere, buletinul de identitate cu fișa de însoțire, permis
de conducere internațional, diferite facturi, după care cu bunurile sustrase au părăsit
locul săvîrșirii infracțiunii, cauzînd părții vătămate Garștea R. o daună materială
considerabilă în sumă totală de 108 576 lei.
Tot el, la 26 februarie 2013, în perioada de timp cuprinsă între orele 17:55 - 18:10,
aflîndu-se în mun. Chișinău, str. Arborilor 21, urmărind scopul sustragerii bunurilor
2
altei persoane, prin utilizarea scanerului, a pătruns în automobilul de model
„Mercedes S 350", cu n/î KADI 350, ce-i aparține lui Brasnibrada Iulia, de unde a
sustras în mod ascuns geanta pentru dame de culoare neagră, de model
"Roccoborocco" la preț de 3 000 lei, în care se aflau portmoneul de model „Guess" la
preț de 500 lei, o pereche de ochelari de model „Vivien Westvud" la preț de 3 000 lei,
două agende, o legătură cu chei de la automobil și de la apartament, pașaportul tehnic
de la automobilul de model „Lexus S 350", pașaportul tehnic de la automobilul de
model „Mercedes S 350", permisul de conducere, după care cu bunurile sustrase a
părăsit locul săvîrșirii infracțiunii, astfel cauzîndu-i părții vătămate Brasnibrada I. un
prejudiciu material considerabil în valoare totală de 6 500 lei.
Tot el, la 28 februarie 2013, în jurul orelor 16:50, aflîndu-se pe str. L. Tolstoi, mun.
Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin utilizarea
scanerului, a pătruns în automobilul de model „Mercedes E 270" cu n/î COCS 676, ce-i
aparține lui Grigorcea Ruslan, de unde a sustras în mod ascuns o geantă sport la
prețul de 850 lei, în care se aflau o scurtă sport de model „Nike" la preț de 2 400 lei, o
cutie cu vin „Purcari" la preț de 850 lei, o pereche de mănuși pentru box la preț de 1
250 lei, o pereche de mănuși pentru antrenament la preț de 240 lei, o pereche de
adidași la preț de 1 600 lei, un maiou la preț de 480 lei, alimentație nutritivă la preț de
490 lei, o pereche de șorți la preț de 450 lei, curelușă pentru greutate la preț de 160 lei,
după care cu bunurile sustrase a părăsit locul săvîrșirii infracțiunii, astfel cauzîndu-i
părții vătămate Grigorcea R. un prejudiciu material considerabil în valoare totală de 8
670 lei.
În rezultatul acțiunilor sale, în perioada 11 februarie - 28 februarie 2013, Canțarin
S. a sustras pe ascuns de la Garștea R., Brasnibrada I. și Grigorcea R. bani și bunuri
materiale în sumă totală de 123 746 lei, ce constituie proporții deosebit de mari.
Astfel, acțiunile inculpatului Canțarin S., au fost calificate de către organul de
urmărire penală în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, și anume furtul adică sustragerea
pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin pătrundere în alt loc de depozitare,
cu cauzarea de daune în proporții considerabile și în proporții deosebit de mari.
Tot el, inculpatul Canțarin S., la 18 martie, orele 13:30, avînd scopul sustragerii
bunurilor altei persoane, pătrunzînd în automobilul de model „Land Rover Range",
cu n/î C KV 777, care era parcat pe str. Columna, 106, mun. Chișinău, a încercat să
sustragă bunuri ce aparțin lui Curalov Andrei, și anume: o geantă din piele la preț de
2 000 lei, în care se afla o pereche de ochelari de model „Chopard" la preț de 8 000 lei,
3
o pereche de ochelari de model „Mont Blanc" la preț de 3 500 lei, bani în sumă de 300
euro, care conform ratei oficiale de schimb constituie suma de 4 819,76 lei, precum și
de pe torpedo o pereche de ochelari de model „Cartie" la preț de 5 000 lei și un
flash-card la preț de 200 lei, bunuri în sumă totală de 23 519,76 lei, dar acțiunile
acestuia nu și-au produs efectul, din motive independente de voința acestuia,
deoarece a fost reținut de către Curalov A., căruia prin această infracțiune, dacă
făptuitorul își realiza intențiile pînă la final, i-ar fi fost cauzat un prejudiciu material
considerabil.
Astfel, acțiunile inculpatului Canțarin S., au fost calificate de către organul de
urmărire penală în baza art. 27, 186 alin. (2), lit. c) și d) Cod penal, adică tentativă la
sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin pătrundere în alt loc de
depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Tot el, inculpatul Canțarin S., la data de 13 mai 2014, în jurul orei 19:40 min.,
avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin deteriorarea
lacătului de la ușa din față, partea stîngă, a automobilului de model «Hunday Getz»,
cu n/î ST AV 094, parcat pe str. Alecu Russo 16/1, mun. Chișinău, a pătruns în
interiorul salonului, de unde a sustras următoarele bunuri: geantă din piele
bărbătească de culoare neagră, la preț de 800 lei, în care se afla portmoneu de piele de
culoare neagră, la preț de 540 lei, chei de la apartament, mijloace bănești, în sumă de
30 lei, halat, la preț de 250 lei, permis de conducere, buletin de identitate, carnet de
student, card bancar, cartela de vizită, toate pe numele lui Vascăuțan Ion, după care cu
bunurile sustrase s-a deplasat într-o direcție necunoscută, cauzînd în rezultat părții
vătămate un prejudiciu în proporții considerabile în sumă totală de 1 620 lei.
Astfel, acțiunile inculpatului Canțarin S., au fost calificate de către organul de
urmărire penală în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, și anume sustragerea pe
ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu
cauzarea de daune în proporții considerabile.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Voevuțcaia-Pîslariuc Svetlana în
numele inculpatului Canțarin Serghei, prin care a solicitat casarea sentinței
Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29 decembrie 2014, cu pronunțarea unei noi
hotărîri, prin care acțiunile inculpatul Canțarin S., să fie calificate conform art. 186
alin. (2) Cod penal, cu aplicarea pedepsei conform prevederilor art. 90 alin. (1), (11)
Cod penal.
În motivarea apelului înaintat, a invocat că instanța de fond a dat o apreciere
4
eronată probelor și a încadrat în mod eronat fapta, deoarece în cadrul examinării
cauzei nu a fost demonstrată prezența elementelor constitutive ale infracțiunii
prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal și nu și-au găsit confirmarea toate acțiunile
(episoadele) incriminate lui Canțarin S.
A menționat că pe parcursul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării
judecătorești, învinuitul Canțarin S., a recunoscut săvîrșirea infracțiunii care a avut
loc la 26 februarie 2013, la 28 februarie 2013 și la 18 martie 2013, în privința acestor
episoade sunt prezentate probe ce confirmă faptul săvîrșirii de către inculpat a acestor
sustrageri. De asemenea de către inculpat au fost restituite benevol părților vătămate
bunurile sustrase și ca urmare părțile vătămate nu au careva pretenții materiale față
de inculpat.
În privința episodului din data de 11 februarie 2013, consideră că de către
instanță nu au fost reținute probe concludente și pertinente prin care s-ar confirma
comiterea acestor acțiuni de către inculpat.
Referitor la declarațiile date de inculpat la urmărirea penală, unde Canțarin S. a
recunoscut săvîrșirea episodului din data de 11 februarie 2013, avocatul a menționat
că potrivit art. 103 alin. (2) Cod de procedură penală, recunoașterea vinovăției de
către persoana bănuită sau învinuită de săvîrșirea infracțiunii poate fi pusă la baza
învinuirii doar în măsura în care este confirmată de fapte și circumstanțe ce rezultă
din ansamblul probelor existente în cauză. Or, în cadrul judecării cauzei inculpatul nu
a recunoscut acest episod.
La fel, avocatul a reiterat că, nu a fost prezentată nici o probă prin care s-ar
confirma valoarea reală a bunurilor sustrase, iar declarațiile părților vătămate (în lipsa
actelor confirmative), referitor la valoarea bunurilor nu pot servi drept probe
concludente și pertinente în acest sens.
Astfel, avocatul a concluzionat că, situația de fapt diferă de cea constatată de
instanța de fond în motivarea sentinței în partea săvîrșirii episodului de sustragere
din data de 11 februarie 2013 și respectiv învinuirea inculpatului în săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, motiv pentru care acțiunile
inculpatului urmează a fi calificate în baza art. 186 alin. (2) Cod penal.
3.1. Împotriva sentinței a înaintat apel și inculpatul Canțarin S., în care a indicat
că nu este de acord cu constatarea instanței de fond privind vinovăția sa în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, deoarece el nu a comis acțiunile
incriminate prin acest episod. Consideră că a fost condamnat în baza acestui episod în
5
lipsa a careva probe, declarațiile sale de recunoaștere a vinei din cadrul urmăririi
penale fiind date sub influența colaboratorilor de poliție. De asemenea, consideră că la
momentul adoptării soluției, instanța de fond nu a luat în considerație că el are la
întreținere un copil minor.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015, au
fost repsinse apelurile declarate de către inculpatul Canțarin Serghei și avocatul
acestuia, Voevuțcaia-Pîslariuc Svetlana, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău din 29 decembrie 2014, cu menținerea acesteia.
În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că, prima instanța cercetînd în
cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,
pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în
ședința de judecată și probele administrate corect, a stabilit situația de fapt și de drept
calificînd faptele penale ale inculpatului Canțarin S. în baza art. 186 alin. (5) Cod
penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în alt
loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, și în baza art. 27,
186 alin. 2) lit. c), d) Cod penal, ca tentativă la furt, adică tentativă la sustragerea pe ascuns
a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin pătrundere în alt loc de depozitare cu cauzarea de
daune considerabile.
Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel consideră dovedită cu
certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate.
Necătînd la faptul că, Canțarin S. recunoaște vina numai de săvîrșirea
episoadelor din 26 februarie 2013, la 28 februarie 2013 și la 18 martie 2013, iar episodul
din 11 februarie 2013 declară că nu l-a săvîrșit, vinovăția sa în comiterea acestei
infracțiuni prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, este dovedită prin următoarele
probe administrate, cercetate de către instanța de fond, cercetate suplimentar și
verificate prin citirea lor în ședința instanței de apel și anume:
- prin declarațiile părții vătămate Garștea Ruslan depuse în ședința de judecată a
instanței de fond (f.d. 158, Vol. I);
Fiind audiat suplimentar în cadrul ședinței de judecată, partea vătămată Garștea Ruslan
a comunicat că la data de 11.02.2013, a menționat că pretenții de ordin material sau
moral față de Canțarin Serghei nu are. Consideră că lui Canțarin Serghei urmează a-i
fi aplicată o pedeapsă mai blîndă (193. Vol. I);
- prin procesul-verbal de sesizare despre pregătire pentru săvîrșirea infracțiunii
din 11.02.2013 a părții vătămate Garștea Ruslan, verificat prin citirea lui în ședința
6
instanței de apel (f.d. 8, Vol. II);
- prin procesul-verbal de cercetare la fata locului din 11.02.2013 cu fototabel,
verificat în ședința instanței de apel, unde obiect al examinării l-a constituit
automobilul de model „Opel Insignia”, de culoare neagră, cu n/î CPX 352, parcat în
fața restaurantului „Veranda”, la aproximativ 10 metri de la scări (f.d. 11-12, Vol. II);
- prin procesul-verbal de reconstituire a faptei din 26.03.2013, verificat în ședința
instanței de apel (f.d. 74, Vol. II);
- prin procesul-verbal de examinare al obiectului din 26.03.2013, verificat ședința
instanței de apel, unde obiect al examinării a constituit un DVD cu imaginile
înregistrate în procesul de efectuare a reconstituirii faptei la fațaului, săvîrșite la
11.02.2013, cu participarea învinuitului Canțarin S. (f.d. 75, Vol. II);
Așadar, instanța de apel a menționat că, prima instanță a constatat în mod just
vinovăția lui Canțarin S. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod
penal, reieșind din declarațiile date de Canțarin S. în calitate de bănuit coroborate cu
declarațiile date de partea vătămată Garștea R., prin procesul-verbal de reconstituire a
faptei din 26 februarie 2013, care certifică că Canțarin S., a indicat personal locul unde
se afla automobilul la momentul furtului, care a fost modalitatea de pătrundere în
automobil, unde se găseau lucrurile sustrase. Totodată, instanța de fond a remarcat în
mod întemeiat că acțiunile de reconstituire a infracțiunii de către Canțarin S., au fost
înregistrate prin intermediul mijlocului tehnic - camera video, la procesul-verbal
întocmit fiind anexat DVD-ul cu înregistrarea video, fiind consemnat faptul dat.
Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelanților precum că
Canțarin S., a recunoscut vina pe episodul din 11.02.2013, sub influența colaboratorilor
de poliție, apreciind această afirmație ca o modalitate de a se eschiva de la răspundere
penală. Or, acțiunile procesuale ale organului de urmărire penală nu au fost contestate
de către inculpat sau avocatul acestuia, iar pe tot parcursul urmăririi penale, Canțarin
S. a beneficiat de asistența unui avocat care nu a obiectat nici la momentul audierii lui
Canțarin S. în calitate de bănuit, învinuit, nici în momentul efectuării acțiunilor de
reconstituire a faptei care a avut loc peste o lună și ceva după comiterea infracțiunii la
26 martie 2013.
De asemenea, instanța de apel a respins argumentul apărării, precum că nu a fost
prezentată nici o probă prin care s-ar confirma valoarea reală a bunurilor sustrase,
nefiind demonstrată mărimea prejudiciului, deoarece valoarea bunurilor a fost
stabilită din declarațiile părților vătămate, însă ținînd cont de esența daunei cauzate,
7
de bunurile sustrase, luîndu-se în considerație valoarea, cantitatea și însemnătatea
bunurilor pentru victimă, starea materială, iar mărimea pagubei indicată de părțile
vătămate nu trezește îndoieli, or, la calificarea sustragerii săvîrșite urmează a fi luate
în considerație și cantitatea, și însemnătatea bunurilor pentru victimă.
În acest sens, instanța de apel a indicat prevederile art. 126 Cod penal, care
dispune că, (1) Se consideră proporții deosebit de mari, proporții mari valoarea bunurilor
sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate,
trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de
persoane, care, la momentul săvîrșirii infracțiunii, depășește 5.000 și, respectiv 2.500 unități
convenționale de amendă. (2) Caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se
stabilește luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru
victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte
circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul
prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege - gradul lezării drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Instanța de apel, a specificat că, s-a constatat cu certitudine că inculpatul
Canțarin S., a cauzat prin acțiunile sale infracționale părților vătămate Garștea R. un
prejudiciu în mărime de 108 576 lei, Brasnibrada I. - un prejudiciu de 6 500 lei,
Grigorcea R. - un prejudiciu de 8 670 lei, adică un prejudiciu în sumă totală de 123 746
lei, care prin prima prevederilor art. 126 Cod penal, citate mai sus se percepe ca
prejudiciu în proporții deosebit de mari.
Totodată, instanța de apel a respins ca nefondată afirmația avocatului în numele
inculpatului Canțarin S., precum că nu s-a demonstrat vinovăția acestuia în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal și că lipsesc elementele
infracțiunii, deoarece în acțiunile inculpatului se regăsesc ansamblul de elemente ale
infracțiunii de furt în proporții deosebit de mari. Astfel, s-a demonstrat cu certitudine
că Canțarin S., a săvîrșit infracțiuni care prejudiciază relațiile sociale cu privire la
posesia asupra bunurilor mobile, a fost demonstrată comiterea faptei prejudiciabile,
modul ascuns al acțiunii și urmările prejudiciabile, materializate în dauna materială
cauzată părților vătămate în mărime de 123 746 lei, ceea ce constituie proporții
deosebit de mari, scopul de cupiditate al inculpatului și deținerea de către acesta a
calității de subiect al infracțiunii.
Instanța de apel, a apreciat ca fiind nejustificată solicitarea apelanților de aplicare
în privința lui Canțarin S., a unei pedepse nonprivative de libertate, în acest sens
8
luînd în calcul prevederile art. 61 Cod penal.
Totodată, instanța de apel în argumentarea soluției date a menționat pct. 3 al
Hotărîrii Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce
vizează individualizarea pedepsei penale, în conformitate cu principiul
individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de
individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (l) Cod penal, instanța de judecată
aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea
daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,
ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și
de condițiile de viață ale familiei acestuia.
În același context, a indicat pct. 11 al Hotărîrii nominalizate care prevede că,
instanțele de judecată trebuie să studieze multilateral, în deplină măsură și obiectiv,
toate circumstanțele și datele care caracterizează atît negativ, cît și pozitiv persoana
inculpatului și care au o importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii
pedepsei.
Instanța de apel a considerat că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut
cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvîrșite, dar și de
criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, și anume, de
gradul de pericol social al faptei săvîrșite, împrejurările în care a fost comisă fapta, de
scopul urmărit de inculpat, de persoana acestuia, de circumstanțele cauzei care
atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării
și reeducării vinovatului, dar și circumstanțele personale.
Astfel, instanța de apel a menționat că, prima instanță a luat în considerație la
stabilirea pedepsei că inculpatul Canțarin S., anterior a fost condamnat cu
suspendarea executării pedepsei, a comis aceste infracțiuni în termenul de probă, are
un copil minor la întreținere, se află la evidența medicului narcolog din anul 2001, nu
este angajat în cîmpul muncii, în privința acestuia încă din anul 2001 au fost intentate
21 de cauze penale pentru comiterea furturilor, care ulterior au fost încetate la faza de
urmărire penală. De asemenea, prima instanță a remarcat că fiindu-i aplicată măsura
preventivă sub formă de arest la domiciliu prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău, din 09 ianuarie 2014, acesta nu a respectat restricțiile impuse și a comis o
altă infracțiune la data de 13 mai 2014, fapt ce atestă încă o dată că Canțarin S., nu își
face concluziile necesare, continuîndu-și acțiunile sale criminale.
9
Așadar, instanța de apel a indicat că prima instanță corect a luat în calcul
prevederile art. 16 Cod penal și a atestat că infracțiunile comise de Canțarin S., în
funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor mai
puțin grave și grave comise cu intenție, lipsa circumstanțelor atenuante, circumstanța
agravantă - săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru
o infracțiune similară, și a conchis în mod corect, că corectarea inculpatului poate avea
loc doar cu izolarea acestuia de societate, fixîndu-i pedeapsa de 12 ani închisoare cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a
ocupa funcții și a exercita activități nemijlocit legate de substanțe narcotice, psihotrope
sau analoagele pe un termen de 5 ani.
Totodată, instanța de apel a menționat că Canțarin S., de multiple ori a sfidat
relațiile sociale care protejează dreptul de proprietate al persoanei, că a comis noi
infracțiuni în termenul de probă stabilit prin sentință, acordîndu-i șanse de a se
corecta prin stabilirea unei pedepse non-privative de libertate, el continuă
comportamentul infracțional necătînd la nenumăratele șanse de corijare acordate de
către organele de drept. Instanța de apel a considerat că restabilirea echității sociale și
atingerea scopului pedepsei penale de reeducare a inculpatului și prevenirea comiterii
de noi infracțiuni atît din partea sa, cît și din partea altor inculpați poate fi atins în
speța data, doar prin executarea unei pedepse cu privațiune de libertate.
Decizia a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Voevuțcaia-Pîslariuc Svetlana în numele inculpatului Canțarin Serghei, solicitînd
casarea hotărîrilor menționate cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile
inculpatul Canțarin S., să fie calificate conform art. 186 alin. (2) Cod penal.
În drept recursul declarat, se invocă pe temeiurile stipulate de art. 427 alin.
(1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, invocînd că decizia este nemotivată,
instanța nu a argumentat în partea motivantă argumentele și probele care au fost
reținute în vederea constatării vinovăției inculpatului în săvîrșirea episodului de
sustragere din 11 februarie 2013.
Totodată, recurentul specifică că, instanța de apel greșit a apreciat circumstanțele
pricinii, a dat o apreciere juridică incorectă prbelor acumulate în dosar, neîntemeiat și
ilegal a calificat acțiunile inculpatului Canțarin S. conform prevederilor art. 186 alin.
(5) Cod penal.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 ) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de
10
către avocatul Voevuțcaia-Pîslariuc Svetlana în numele inculpatului Canțarin Serghei,
solicitînd respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii contestate, menționînd
netemeinicia cerințelor solicitate de către recurent, deoarece recurentul nu indică nici
un argument în susținerea poziției sale, care ar confirma că nu a comis infracțiunea
imputată sau că faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea
acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sînt vădit
neîntemeiate.
Din conținutul recursului, rezultă că, recurentul indică temeiurile prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, adică hotărîrea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele
infracțiunii imputate inculpatului și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică
greșită.
Colegiul penal reține din textul recursului ordinar că, recurentul critică
hotărîrile judecătorești în partea încadrării juridice a faptelor inculpatului, considerînd
că instanțele de judecată eronat au calificat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin.
(5) Cod penal.
Pe lîngă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din
prezenta decizie, recursul se bazează pe critica modului în care instanțele au estimat
circumstanțele cauzei. În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele art.
27, 414 alin. (1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în
conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor
administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia
hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor
din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar
probele administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere
probelor din dosar. Astfel, doar activitatea instanțelor privind aprecierea sau
reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune avocatul,
este o competență legală a instanțelor de judecată, care, nefiind temei de drept din
11
numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, nici nu poate fi supusă
criticii prin intermediul recursului ordinar.
Totodată, Colegiul penal va respinge argumentele avocatului precum că,
instanțele de judecată nu s-au expus asupra probelor prezentate de apărare, or
instanța de apel stabilind faptul comiterii acțiunilor infracționale imputate
inculpatului a expus pe larg mijloacele de probă prezentate atît de partea acuzării cît și
de partea apărării, care fiind cercetate prin prisma veridicității, pertinenții,
concludenții și utilității, a stabilit o corectă situație de fapt dînd faptelor reținute în
sarcina inculpatului, o încadrare juridică corectă pe art. 186 alin. (5) Cod penal –
Furtul, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin pătrundere în alt loc de
depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și în proporții deosebit de mari.
Criticile recurentului în ceia ce privește încadrarea juridică greșită a faptei comise
de către inculpat nu pot fi reținute, nefiind altceva decît o reluare a motivelor de apel.
Mai mult ca atît, temeiul dat se invocă numai în cazul cînd faptei săvîrșite i s-a dat o
altă încadrare juridică greșită, iar în cazul dat recurentul își exprimă dezacordul cu
neîntrunirea elementelor infracțiunilor imputate dînsului.
În continuare, instanța de recurs reține că, autorul recursului invocă în prezenta
speță și temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.
Însă, din conținutul recursului declarat, Colegiul atestă că, recurentul critică
stabilirea vinovăției inculpatului, în săvîrșirea infracțiunii imputate și solicită
achitarea lui, deoarece în opinia sa, probele administrate la caz sînt dubioase și nu
sunt suficiente pentru condamnarea inculpatului.
Astfel, Colegiul conchide că, din punctul de vedere al laturii obiective, fapta
infracțională specificată la art. 186 alin. (5) Cod penal, cuprinde următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită; 2) urmările
prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonnial efectiv în proporții deosebit de
mari; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4)
modul ascuns.
Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție directă,
cerința obligatorie constă în prezența scopului de cupiditate.
Astfel, s-a demonstrat cu certitudine că Canțarin S., a săvîrșit infracțiuni care
prejudiciază relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile, a fost
demonstrată comiterea faptei prejudiciabile, modul ascuns al acțiunii și urmările
prejudiciabile, materializate în dauna materială cauzată părților vătămate în mărime
12
de 123 746 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari, scopul de cupiditate al
inculpatului și deținerea de către acesta a calității de subiect al infracțiunii.
Necătînd la faptul că, inculpatul nu și-a recunoscut vina pe învinuirea adusă,
faptul comiterii infracțiunii imputate este dovedită nemijlocit prin probe și anume prin
declarațiile părții vătămate Garștea Ruslan depuse în ședința de judecată a instanței de fond
(f.d. 158, Vol. I); prin procesul-verbal de sesizare despre pregătire pentru săvîrșirea infracțiunii
din 11.02.2013 a părții vătămate Garștea Ruslan (f.d. 8, Vol. II); prin procesul-verbal de
cercetare la fata locului din 11.02.2013 cu fototabel, unde obiect al examinării l-a constituit
automobilul de model „Opel Insignia”, de culoare neagră, cu n/î CPX 352, parcat în fața
restaurantului „Veranda”, la aproximativ 10 metri de la scări (f.d. 11-12, Vol. II); prin
procesul-verbal de reconstituire a faptei din 26.03.2013 (f.d. 74, Vol. II); prin procesul-verbal
de examinare al obiectului din 26.03.2013, unde obiect al examinării a constituit un DVD cu
imaginile înregistrate în procesul de efectuare a reconstituirii faptei la fațaului, săvîrșite la
11.02.2013, cu participarea învinuitului Canțarin S. (f.d. 75, Vol. II);
În același context, Colegiul reține că, temeiul invocat privind modul de apreciere
a probelor, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală. Mai
mult ca atît, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în
instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu
echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de
achitare. Astfel, lecturînd textul hotărîrilor recurate, se observă că acestea corespund
tuturor prevederilor legii de procedură penală, ele fiind legale și întemeiate.
Astfel, Colegiul penal va respinge și celelalte argumente ale apărării privind
inadmisibilitatea unor probe, or toate probele care au fost puse la baza sentinței de
condamnare a inculpatului au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel
și au fost consemnate în procesul-verbal.
Colegiul reiterează că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului,
dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 427 alin. (1)
Cod de procedură penală, fără a se examina temeinicia lor.
În acest sens, Colegiul reține prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza Rebait și
alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995) că ,, ... art. 6 parag. 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a
unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,
respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca
fiind lipsit de șanse de succes.”
13
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis
erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrea atacată cuprinde
motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel, că în acțiunile inculpatului au fost întrunite
elementele infracțiunilor imputate, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supremem de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul
Voevuțkaia-Pîslariuc Svetlana în numele inculpatului Canțarin Serghei, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015, în cauza penală
în privința lui Canțarin Serghei Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la 17 februarie 2016.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
14