1ra-453/2018 — art. 290 alin. 1 și 292 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-453/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care

solicită casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

19 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Melnic Ilie XXXXX, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, Melnic Ilie a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) și art.

292 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa, în baza:

- art. 290 alin. (1) Cod penal – închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni;

- art. 292 alin. (1) Cod penal – închisoare pe un termen de 2 ani.

În conformitate cu art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

absorbția pedepsei mai blânde de pedeapsa mai aspră, lui Melnic Ilie i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei numite cu închisoarea, stabilindu-i un termen de probă de 1 an.

parcursul unei perioade nedeterminate de timp până la 01.11.2016, acționând cu

intenție directă îndreptată la atingerea scopului său, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient

survenirea acestora, a păstrat în gospodăria proprie situată în xxxxx, un cartuș de

vânătoare calibru 12 cu glonte, cu lovitură centrală, asamblat artizanal, cu folosirea

1

tubului confecționat industrial în URSS în anul 1984, destinat pentru efectuarea

tragerii din arme de vânătoare cu țeava lisă, lovitură centrală, cal. 12, care, potrivit

concluziilor raportului de expertiză judiciară balistică nr.34/12/2/1-R-2018 din

22.11.2016 se referă la categoria munițiilor.

Tot el, pe parcursul unei perioade nedeterminate de timp până la 01.11.2016,

acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopul său, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, a păstrat în gospodăria proprie situată în XXXXX un

borcan din sticlă ce conținea pulbere fără fum în cantitate de 50,10 grame, care,

potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară chimică nr.34/12/2/2-R-2097

din 06.12.2016, se atribuie la categoria substanțelor explozive slabe.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate conform art. 290 alin. (1) Cod

penal – Păstrarea munițiilor fără autorizația corespunzătoare, și conform art. 292

alin. (1) Cod penal – Păstrarea substanțelor explozive fără autorizația

corespunzătoare.

Procuratura r. Rezina, Stavinschi Olesea, prin care a solicitat casarea parțială a

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care să se încaseze de la inculpat cheltuielile

judiciare în sumă de 1 826,93 lei, invocând că prima instanță nejustificat,

interpretând eronat prevederile legislației naționale procesual penale, a respins

solicitarea acuzatorului în partea încasării din contul condamnatului, în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare sus indicate, în baza art. 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, prima instanță urma să decidă și să dispună încasarea din contul

inculpatului a sumei de 1 826,93 lei.

2017, apelul declarat a fost respins ca nefondat și menținută sentința.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță la

pronunțarea sentinței, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

tras concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunile imputate.

Privitor la numirea pedepsei, instanța de apel a menționat că la numirea

tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului prima instanță a respectat prevederile

art. 6, 7, 61, 75 – 78 Cod penal, și a stabilit o pedeapsă echitabilă.

Instanța de apel a indicat că cerințele procurorului sunt neîntemeiate, pe motiv

că din actele anexate la dosar, s-a constatat că prin ordonanța din 03.11.2016 s-a

dispus efectuarea expertizelor, mai mult, procurorul nici nu a specificat și probat

din care acte procesuale rezultă suma solicitată, astfel, instanța de apel a indicat că,

în cazurile când expertizele au fost dispuse de organul de urmărire penală sau de

către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru

efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de

2

stat, conform prevederilor art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală (red.

05.04.2012), care sunt mai favorabile inculpatului.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, indicând temeiul pentru

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

19 octombrie 2017, invocând:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanța de apel nu a luat în considerație faptul că în cadrul cauzei penale, de

către stat au fost suportate cheltuieli în sumă de 1 826,93 lei, în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale și anume efectuarea expertizelor, sumă ce urma a

fi încasată de la inculpat;

- art. 229 Cod de procedură penală indică obligativitatea suportării

cheltuielilor judiciare de către condamnat;

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul sa conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, Colegiul penal menționează că, rapoartele de expertiză nr. 34/12/2/1-

R-2018 (f.d. 18-24) și nr. 34/12/2/2-R-2097(f.d. 32-34) au fost efectuate în baza

ordonanței OUP reprezentat de ofițerul superior de urmărire penală al Secției

Urmărire penală a IP Rezina, Cobîlcean Dumitru(f.d. 14-15) și nu la solicitarea

inculpatului, aceste acțiuni procesuale țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, iar conform art. 75 alin. (3) al Legii nr. 68 din 14 aprilie

3

2016, cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, „cheltuielile

pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare

din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) Cod de

procedură penală.”, conform art. 227 alin. (2) pct. 5), alin. (3) Cod de procedură

penală „Cheltuielile judiciare cuprind sumele în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.”

Prin urmare Colegiul penal indică că, suma de 1 826,93 lei, este compusă din

costul pentru efectuarea acțiunilor procesuale și anume efectuarea expertizelor pe

caz, cheltuieli ce sunt prevăzute de art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură

penală.

Colegiul penal invocă că aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin

intermediul organelor de resorț care pornesc urmărirea penală și se compun din

cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale,

administrării probelor însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către

organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmării

penale sau judecarea cauzei.

Astfel decizia atacată este legală, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil,

ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către în procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l

pe Melnic Ilie XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 aprilie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

4