1ra-1562/2017 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 martie 2017, Melnic Vitalie a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, stabilindu-i în baza acestei Legi pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 1 an. Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de probațiune de 2 ani.

Pentru a se pronunța prin sentință, instanța de fond a stabilit că, Melnic Vitalie, în perioada iulie - decembrie 2013, data precisă de către organul de urmărire penală nu a fost stabilită, în timp ce se afla în mun. Chișinău la intersecția străzilor 1 Columna cu Tighina, în preajma Gării Auto Centru, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune care s-a reflectat prin prezentarea unor date false despre sine, precum că poate să perfecteze actele necesare pe numele cet. Rusu Ana, Rusu Ghenadie și Bajereanu Elena pentru obținerea cetățeniei române, a dobândit ilicit de la cet. Rusu Ana suma de 870 Euro, la care ratele oficiale medii de schimb constituia 16,849 lei pentru un euro, în total 14 659 lei, după ce cu banii primiți a plecat într-o direcție necunoscută, cauzând astfel părții vătămate, Rusu Ana, o pagubă materială considerabilă în sumă de 15 559 lei

Nefiind de acord cu sentința în cauză, avocatul Marandici Nicolae în numele inculpatului Melnic Vitalie, a declarat apel prin care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care Melnic Vitalie să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale. În argumentarea apelului declarat, avocatul Marandici Nicolae a invocat că, pedeapsa penală este prea aspră, iar instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76 Cod penal și nu a motivat de ce anume a stabilit pedeapsa cu închisoarea, întrucât sancțiunea art. 190 alin. (2) Cod penal, prevede și alte categorii de pedepse. Mai mult, apelantul a menționat că, instanța de fond nu a apreciat corect probele și nu a luat în considerație circumstanțele atenuante prezente și anume faptul că, inculpatul și-a recunoscut vina și a recuperat integral prejudiciul material, iar partea vătămată nu are careva pretenții față de el. La fel, instanța nu a ținut cont de personalitatea și condițiile de viață ale inculpatului, care se caracterizează pozitiv la locul de trai, are la întreținere 2 copii minori, fără antecedente penale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, a fost respins apelul declarat de către avocatul Marandici Nicolae în numele inculpatului Melnic Vitalie ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței atacate. 4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a constatat că, starea de fapt și de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către instanța de fond, prin care nu s-au constatat temeiuri de casare a sentinței. Totodată, instanța de apel a menționat că, temeinicia sentinței a fost verificată reieșind din argumentele aduse de către autorul apelului în raport cu materialul probant acumulat și cu cadrul legal existent. Sentința primei instanțe a fost contestată numai în partea stabilirii pedepsei penale, iar ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată. 2 Fiind audiat în ședința instanței de apel inculpatul Melnic Vitalie a susținut pe deplin declarațiile oferite la urmărire penală și în prima instanță, potrivit cărora inițial vina în fapta incriminată nu a recunoscut-o, iar la faza dezbaterilor judiciare, inculpatul și-a recunoscut pe deplin vina în comiterea infracțiunii a recunoscut-o, confirmând cele descrise în rechizitoriu, totodată solicitând aplicarea amnistiei. Instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului Melnic Vitalie în comiterea infracțiunii imputate se confirmă prin următoarea sistemă de probe analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele și anume: declarațiile părții vătămate Rusu Ana; declarațiile martorilor Bejenaru Elena, Rusu Ghenadie, Lopaci Andrei, Stînga Gheorghe; proces-verbal de consemnare a celor constatate din 29 mai 2015 (f.d. 7, vol.I); proces-verbal de consemnare a plângerii verbale a lui Russu Ana din 26.05.2015 (f.d. 9, vol.I); proces-verbal de constatare din 26.05.2015 (f.d. 10-11, vol.I); proces-verbal de constatare din 27.05.2015 (f.d. 12, vol.I); ordonanță de ridicare din 08.07.2015 (f.d. 38, vol.I); proces-verbal de ridicare din 08.07.2015. (f.d. 39, vol.I); procură din 01.112013. (f.d. 40, vol.I); proces-verbal de examinare a obiectului din 08.07.2015 (f.d. 41, vol.I); ordonanță de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 08.07.2015 (f.d. 42, vol.I); proces-verbal de confruntare dintre partea vătămată Rusu Ana și bănuitul Melnic Vitalie din 22.07.2015 (f.d. 55, vol.I); răspuns parvenit de la Autoritatea Națională pentru Cetățenie din 20.03.2015 (f.d. 80, 83, vol.I). Cu privire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a conchis că, instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu revederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului și corect a aplicat pedeapsa sub formă de suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii, care se califică ca infracțiune gravă, de circumstanțele cauzei, de lipsa circumstanțelor atenuante sau agravante, de personalitatea inculpatului, fără antecedente penale, are doi copii minori la întreținere, a recunoscut vina, s-a căit sincer în cele comise, a restituit prejudiciul părții vătămate, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât și din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituție 3 și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită. Astfel, instanța de apel a respins alegațiile apelantului cu privire la stabilirea unei pedepse penale sub formă de amendă, deoarece prima instanță a motivat în totalitate concluzia sa și necesitatea aplicării inculpatului a pedepsei cu închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar toate circumstanțele invocate de către apelant cu privire la personalitatea inculpatului au fost luate în considerare de către instanța de fond, care a ajuns la concluzia oportunității aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, oferind inculpatului posibilitate reală de a-și dovedi corectarea sa prin comportament exemplar și a îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Marandici Nicolae în numele inculpatului Melnic Vitalie, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea parțială a hotărârilor anterioare în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte cu pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale. Recurentul indică că, instanțele anterioare nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, nu au motivat stabilirea pedepsei cu închisoare, deși conform art. 394 alin. (2) Cod de procedură penală, erau obligate să indice de ce au aplicat pedeapsa stabilită, întrucât sancțiunea normei penale prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de amendă. Totodată, recurentul, susține că instanțele anterioare nu au ținut cont de personalitatea și condițiile de viață a inculpatului, că se caracterizează pozitiv la locul de trai, are la întreținere 2 copii minori, fără antecedente penale. 5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către avocatul Marandici Nicolae în numele inculpatului Melnic Vitalie, solicitând respingerea acestuia, cu menținerea hotărârii contestate, menționând netemeinicia cerințelor solicitate de către recurent, deoarece recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. 4 Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Precum a fost menționat supra, recurentul invocă temei de casare a hotărârilor contestate pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, totodată semnalând pct. 10) a aceleiași norme procesual penale, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise în instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor contestate. Potrivit conținutului recursului, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Melnic Vitalie și critică hotărârile judecătorești numai în partea stabilirii pedepsei, invocând că, în speță nu au fost identificate careva interdicții de aplicare unei pedepse sub formă de amendă, pedeapsă prevăzute de sancțiunea art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, or, acesta se caracterizează pozitiv la locul de trai, are la întreținere doi copii minori, fără antecedente penale. Motivele recurentului, precum că instanțele de fond incorect au individualizat pedeapsa și neîntemeiat nu au aplicat în privința inculpatului alte pedepse alternative, Colegiul penal le consideră neîntemeiate. La acest capitol, Colegiul penal atestă că, potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. Totodată, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de 5 circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Colegiul penal menționează că, la stabilirea pedepsei inculpatului, atât prima instanță, cât și cea de apel, au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează, ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării inculpatului și corect au conchis că ultimul a comis o infracțiune gravă din intenție, fără antecedente penale, are doi copii minori la întreținere, a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a restituit prejudiciul părții vătămate, astfel corect a ajuns la concluzia că corectarea acestuia va fi posibilă și fără izolare de societate, aplicându-i prevederile art. 90 Cod penal. Mai mult, Colegiul penal ține să remarce că alegațiile recurentului cu privire la stabilirea unei pedepse sub formă de amendă este neîntemeiată, or toate circumstanțele invocate de recurent au fost luate în calcul de către instanțele de fond și în urma acestora au ajuns la concluzia de a suspenda condiționat executarea pedepsei penale aplicate inculpatului. Totodată, Colegiul penal indică că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia. Nu în ultimul rând, asupra celor constatate se impune și mențiunea că, criticile formulate de recurent în recursul ordinar declarat, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în de apel și, cărora instanța de judecată, le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în hotărârea adoptată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia, nu s-au stabilit. În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate sub aspectele invocate, dispunând inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, 6 d e c i d e : inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Marandici Nicolae în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, în cauza penală în privința lui Melnic Vitalie Tudor, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 22 noiembrie 2017. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 7