1ra-1070/2017 — art. 190 alin. 2 CP

1ra-1070/2017 — art. 190 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1070/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului Celenco Vladimir și de ultimul,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 10 iunie

2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016,

în cauza penală în privința lui

Celenco Vladimir Ion, născut la 08 mai

1974, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, str. I. Creangă 13/3, ap. 7.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 02.07.2015 pînă la 10.06.2016;

Instanța de apel de la 10.08.2016 pînă la 29.11.2016;

Instanța de recurs de la 02.06.2017 pînă la 05.07.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în

cauză în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Celenco Vladimir a fost condamnat.

- în baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal, la 3 ani închisoare cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un

termen de 1 an;

- în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 3 ani închisoare cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un

termen de 1 an;

- în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la 3 ani închisoare cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea bunurilor materiale și financiare pe

un termen de 1 an.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilit lui Celenco

Vladimir pedeapsa definitivă de 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții legate de gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un termen 2 ani.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parțial cu

pedeapsa stabilită prin sentința judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05.09.2014 a

fost stabilit lui Celenco Vladimir pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea bunurilor materiale și financiare pe

un termen 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunile civile a părților vătămate Rudcovschi Alexandru și Russu Constantin

au fost admise. S-a dispus încasarea din contul lui Celenco Vladimir în beneficiul lui

Russu Constantin prejudiciul material în mărime de 11 250 lei. S-a dispus încasarea

din contul lui Celenco Vladimir în beneficiul lui Rudcovschi Alexandru prejudiciul

1

material în mărime de 11 809 lei. Acțiunea civilă de către partea vătămată Miriuță

Boris în cadrul procesului nu a fost înaintată.

16.03.2015, aproximativ la ora 11:00, aflându-se în incinta CC „Atrium”, situat pe

str. Albișoara 4, mun. Chișinău, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin abuz de încredere, sub pretextul că compania ,,Orange” falimentează,

l-a convins pe Russu Constantin, la prezentarea buletinului de identitate să i-a în

credit pe numele său de la CC „Atrium” un telefon mobil de model ,,HTC Desire

620” la prețul de 4 410 lei și un notebook de model ,,Asus” la prețul de 6 840 lei,

dobândind bunurile date, a cauzat părții vătămate Russu Constantin un prejudiciu

material considerabil în sumă totală de 11 250 lei.

Tot el, Celenco Vladimir la 14.03.2015, având un plan criminal din timp

pregătit, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor din avutul proprietarului prin

înșelăciune și abuz de încredere, acționând în comun acord și prin înțelegere

prealabilă cu două persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, împărțind

preventiv rolurile fiecăruia, sub pretextul imposibilității procurării bunurilor de la SA

,,Orange” din cauza necorespunderii lor condițiilor contractului, l-a îndemnat pe

Miriuța Boris să procure un telefon mobil și laptop.

Ulterior, continuând intențiile sale infracționale, aflându-se în magazinul

,,Orange” situat în mun. Chișinău, str. Ion Creangă 41, o persoană nestabilită de către

organul de urmărire penală, a solicitat de la Miriuța Boris buletinul lui de identitate și

a încheiat prin intermediul ultimului un contract cu întreprinderea SA ,,Orange”,

procurând din numele lui Miriuța Boris în credit un telefon mobil de model

,,Samsung Galaxy Ace Style” cu nr. de IMEI 355439065789688 și un calculator de

model ,,Asus X553MA”, la prețul total de 11 752,19 lei, după care, ieșind din sediul

magazinului, Celenco Vladimir a transmis persoanei nestabilite de către organul de

urmărire penală mijloace bănești, iar ultimul i-a transmis lui Miriuța Boris suma de

1000 lei, după ce, împreună cu bunurile procurate, au părăsit locul comiterii

infracțiunii, cauzând astfel părții vătămate un prejudiciu material considerabil în

valoare totală de 11 752,19 lei.

Tot el, Celenco Vladimir la 13.01.2015, aproximativ la ora 19:00, aflându-se în

incinta magazinului ,,Orange” situat pe str. Alecu Russo 2, mun. Chișinău, având

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin abuz de încredere, sub

pretextul că nu are viză de reședință/domiciliu în mun. Chișinău, l-a convins pe

Rudcovschi Alexandru să ia în credit pe numele său din magazinul ,,Orange” un

laptop de model „Asus X 553 MA”, cu număr de serie EAN0CV027257416, la preț

de 5 760 lei și un telefon mobil de model ,,Huawei Ascent G6” cu nr. de IMEI

863964025619241, la preț de 4 050 lei și un modem ,,Derbox Huawei E5372” la preț

de 1 999 lei, dobândind bunurile date, l-a asigurat că ratele le va achita lunar, însă nu

și-a onorat obligațiile asumate, cauzând părții vătămate Rudcovschi Alexandru un

prejudiciu material considerabil în suma totală de 11 809 lei.

inculpatului Celenco Vladimir a depus apel, prin care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Celenco Vladimir să fie

achitat.

În argumentarea apelului declarat apărătorul a invocat că:

- inculpatul întru reliefarea adevăratei intenții afirmă că acesta nu a amăgit

pe nimeni nu a dus în eroare careva persoane sau ca să fi reprezentat greșit o

2

situație sau o împrejurare referitor la acest fapt;

- pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a înaintat cereri prin care a

solicitat ca să fie audiați martorii Rudcovscaia Elena, Smirnova Elena, Ursachi

Victor, precum și solicitarea de a interpela S.A ,,MobiasBanca” cu privire la

istoria creditării lui Rudcovschi Alexandru, toate fiind respinse;

- vinovăția adusă lui Celenco Vladimir conform art. 190 alin. (2) Cod

penal, nu și-a găsit confirmare.

3.1. Nefiind de acord cu sentința pronunțată, inculpatul Celenco Vladimir la

fel a depus apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitat.

În argumentarea apelului declarat inculpatul Celenco Vladimir Ion a invocat

că:

- în cadrul procesului penal nu a fost interogat nici un martor lucrător al

companiei ,,Orange” care a încheiat contract cu partea vătămată;

- fotografiile anexate la materialele cauzei confirmă declarațiile sale

precum că, a fost acolo și a ajutat-o pe partea vătămată, vânzându-i cartela SIM,

dându-i plata în avans pentru bunurile procurate de la el;

- contractele încheiate cu compania ,,Orange” confirmă că părțile vătămate

singure, din propria inițiativă semnau contractele și știau toate condițiile

contractuale, întrucât angajații orange în amănunte explicau condițiile

contractuale.

2016, au fost respinse ca nefondate apelurile avocatului Căuș Radu în numele

inculpatului Celenco Vladimir și de ultimul, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Celenco Vladimir a săvârșit infracțiunile imputate lui și a aplicat în

privința acestuia o pedeapsă echitabilă.

Acțiunile inculpatului Celenco Vladimir corect au fost încadrate de prima

instanță, or, aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării.

Astfel, vina inculpatului Celenco Vladimir se dovedește integral de următoarea

sistemă de probe, cum ar fi: declarațiile părților vătămate Russu Constantin,

Miriuța Boris, Rudcovschi Alexandru, precum și:

- plângerea lui C. Russu adresată organelor de poliție privind atragerea la

răspundere penală a persoanei neidentificate care profitând de încrederea sa cu

buletinul său a procurat un telefon mobil și un notebook (vol. I, f. d. 8);

- procesul-verbal de ridicare din 03.06.2015 a fișierelor foto în formă

electronică (f. d. 16);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 03.06.2015 și anume a

fișierelor cu înregistrări și imaginile foto (f. d. 17-23);

- anexa la contractul de prestare servicii publice din care urmează ca

Constantin Russu în calitate de client a procurat telefonul de model ,,HTC

Deșire” 620 în sumă de 4 410 lei (f. d. 33);

- bonul de primire-predare a bunului și anume a telefonului de model

3

,,HTC Deșire” 620 (f. d. 35);

- anexa la contractul de prestare servicii conform căruia Constantin Russu

în calitate de client a procurat notebook de model ,,Asus F553” în sumă de 6 840

lei (f. d. 37);

- bonul de primire-predare a bunului și anume notebook ,,Asus F553” (f.

d. 39);

- procesul-verbal de confruntare dintre C. Russu și V.Celenco (f. d. 77-

78);

- procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru

săvârșirea infracțiunii semnat de B. Meriuța ( vol. 2, f. d. 5);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie conform

căreia partea vătămată B. Miriuța a recunoscut persoana din fotografia nr. 3 și

anume V. Celenco (f. d. 40);

- informația ,,Orange” din care urmează că B. Miriuța la 14.03.2015 a

semnat trei anexe la contract prin care a cumpărat un smartphone de model

,,Samsung Galaxy Ace Style”, un calculator de model ,,Asus X553MA” și un

modem de model ,,ZTE MF823” (f. d. 42);

- plângerile lui A. Rudcovschi adresată organelor de poliție privind

acțiunile de înșelăciune a lui V. Celenco (vol. III, f.d.9,10);

- informația ,,Orange” adresată lui A. Rudcovschi din care urmează că

datoria acestuia constituie 9 750, 24 lei (f. d. 20);

- procesul-verbal de ridicare din 10.06.2015 și anume a contractului

,,Orange” (f. d. 40);

- contractul încheiat între A. Rudcovschi și ,,Orange” și anexele din care

urmează că A. Rudcovschi a procurat telefonul mobil de model ,,Huawei Ascend

G6” cu costul de 4 050 lei; notebook ,,Asus X553MA” cu costul de 5 760 lei și

,,Air Box Huawei E5372” cu costul de 1 999 lei, în total bunuri în sumă de 11

809 lei (f. d. 41-47);

- procesul-verbal de confruntare între A. Rudcovschi și V.Celenco (f. d.

62-63);

- actul de verificare între ,,Orange” și B. Miriuța conform căruia soldul

constituie 11 752,19 lei (f. d. 90 vol. 4).

Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine faptul că, probele

cercetate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punctul

de vedere al concludentei, pertinenței și veridicității lor, demonstrează integral

vinovăția inculpatului Celenco Vladimir, în comiterea infracțiunilor imputate.

Primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi

calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul

intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le sustrage și nu

avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat.

Referitor la episodul de sustragere a bunurilor lui Rudcovschii Alexandru,

instanța de apel a reținut că, Celenco Vladimir se aflau în relații de prietenie o

perioadă îndelungată de timp. În ședința de judecată în instanța de fond, precum

și în instanța de apel, nu și-a găsit confirmare referirea lui Celenco Vladimir la

faptul că, prin acțiunile sale l-a ajutat pe Rudcovschi Alexandru să acopere

creditul pentru a lua un nou credit și dânsul astfel l-a ajutat cu mijloace

financiare, or Celenco Vladimir nu i-a acordat nemijlocit lui Rudcovschi

Alexandru mijloace financiare, ci l-a impus pe ultimul să-și asume obligațiuni de

4

restituire a creditului pentru bunurile procurate care au fost luate de către

Celenco Vladimir.

Referitor la episodul privind sustragerea bunurilor lui Miriuța Boris, instanța

de apel a reținut că, în cadrul urmăririi penale la efectuarea recunoașterii

persoanei după fotografie la 25.09.2014 partea vătămată Mereuță Boris a

recunoscut persoana din fotografia cu nr. 3 și anume Celenco Vladimir ca

persoana care a transmis banii persoanei care l-a determinat să procure telefonul

și care s-a prezentat ca Vladimir. Or, potrivit declaraților părții vătămate Miriuța

Boris, anume Celenco Vladimir i-a transmis banii lui Victor, iar acesta i-a

transmis dânsului. Bunurile au fost luate de Celenco și Victor.

Referitor la episodul privind sustragerea bunurilor lui Russu Constantin

instanța de apel a reținut că, în ședința de judecată în instanța de fond, precum și

în instanța de apel s-a constatat că, bunurile au fost la fel procurate în credit și

anume în baza actelor lui Russu Constantin, ceea ce confirmă că dânsul beneficia

de posibilitatea reală de a i se acorda un credit. Mai mult, suma transmisă lui

Russu Constantin de către Celenco Vladimir de care susține că acesta a avut

necesitate nu era una impunătoare și nu necesita luarea unui credit, inclusiv și

prin procurarea tehnicii costul căreia cu mult depășește suma de care ar fi avut

nevoie partea vătămată.

În astfel de circumstanțe, s-a concluzionat că, vinovăția lui Celenco

Vladimir de comiterea infracțiunilor impuse cu certitudine și-a găsit confirmare.

De asemenea, instanța de fond corect a apreciat critic declarațiile

inculpatului, deoarece sunt depuse cu scopul de a se eschiva de răspundere

penală, precum și faptul că declarațiile inculpatului contravin declarațiilor

părților vătămate, și a probelor sus menționate.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța

de fond la stabilirea pedepsei și categoria acesteia, corect a aplicat prevederile

legale, și, în conformitate cu revederile art. 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului și reeducarea acestuia

este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare.

Mai mult, potrivit materialelor dosarului, se constată că inculpatul anterior a

fost condamnat prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05.09.2014

în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, concluziile necesare nu a făcut și a comis din nou

infracțiuni contra patrimoniului.

Totodată, instanța de apel a menționat că, prima instanță justificat a dispus de

a admite acțiunile civile a părților vătămate Rudcovschi Alexandru și Russu

Constantin, fiind încasat din contul lui Celenco Vladimir în beneficiul lui Russu

Constantin prejudiciul material în mărime de 11 250 lei și în beneficiul lui

Rudcovschi Alexandru prejudiciul material în mărime de 11 809 lei.

numele inculpatului Celenco Vladimir și ultimul, făcând trimitere la prevederile art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, au atacat cu recursuri ordinare, prin

care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare în privința lui Celenco Vladimir. Recurenții invocă dezacordul cu aprecierea

probelor, motivând că, lipsesc elementele infracțiunilor imputate inculpatului; cauza a

5

fost examinată unilateral și neobiectiv; declarațiile părților vătămate și a martorilor au

fost dubioase și contradictorii, astfel nu poate sta la baza învinuirii aceste declarații.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursurilor declarate de

avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului Celenco Vladimir și de ultimul, prin

care a menționat că, este de poziția respingerii acestor recursuri, deoarece instanța de

apel s-a pronunțat argumentat și detailat asupra apelurilor declarate, corect constatînd

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate. Din textul deciziei rezultă

că aceasta a analizat obiectiv probele administrate și hotărârea cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția de condamnare și corespunde prevederile art. 414, 417 Cod

de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurenții invocă în recursurile declarate, temeiul de casare prevăzut la pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect

al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Analizând textele hotărârilor judecătorești atacate instanța de recurs consideră

că, motivele invocate de recurenți nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței

erorii de drept, ce ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

hotărârilor judecătorești adoptate în această cauză.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel judecând apelurile declarate în

speța dată, a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, verificând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar și cercetate suplimentar de instanța de apel,

care s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel.

Din studiul hotărârilor judecătorești, în prezenta speță, se constată că,

concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și

art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, au fost bazate pe cumulul de probe enunțat în

punctul 4.1. al prezentei decizii.

La fel, reieșind din analiza textuală a deciziei instanței de apel, Colegiul penal

constată că această instanță a apreciat în mod obiectiv atât declarațiile părților

vătămate, a martorilor, inculpatului, cât și alte probe cercetate, și verificate în cadrul

ședinței de judecată.

După cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul acestor

probe în modul în care martorii și părțile vătămate au relatat informațiile cunoscute

de ei și care întemeiat au permis de a conchide vinovăția inculpatului în săvârșirea

6

infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal și art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, făcând o apreciere obiectivă și

corectă a tuturor probelor.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii de

escrocherie nu poate servi temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în

cursul judecării cauzei au fost administrate probe care confirmă cu certitudine vina

acestuia în comiterea infracțiunile nominalizate, iar cele invocate de recurenți sub

acest aspect sunt apreciate de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare

a dreptului la apărare, urmîndu-se scopul evitării răspunderii penale.

Cu toate că recurenții nu invocă care din elementele infracțiunii incriminate

inculpatului lipsește, Colegiul penal menționează că, obiectul juridic principal al

infracțiunii îl formează relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile.

Obiectul juridic secundar al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale cu privire

la libertatea manifestării de voință și la minimul necesar de încredere.

Obiectul material al escrocheriei este format din bunurile care au o existență

materială, sunt create prin munca omului, dispun de valoare materială și cost

determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

Latura obiectivă a infracțiunilor imputate inculpatului, se exprimă în fapta

prejudiciabilă care are un caracter complex alcătuită din două acțiuni (inacțiuni): a)

acțiunea principală, care constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane; b)

acțiunea sau inacțiunea adiacentă, care constă, în mod alternativ, în înșelăciune sau

abuz de încredere; 2) urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial

efectiv; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Latura subiectivă, se manifestă în primul rând prin vinovăție sub formă de

intenție directă. De asemenea, la calificarea faptei este obligatorie stabilirea

scopului special - a scopului de cupiditate.

Primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca

însușirea prin escrocherie sau abuz de încredere doar în cazul în care făptuitorul, încă

la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le

sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat.

Astfel, din cele menționate, Colegiul penal constată intenția inculpatului, care

prin înșelăciune și abuz de încredere a obținut cu rea-credință bunurile, neavând

scopul de a-și realiza obligația de a achita. Or, CelencoVladimir, având scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin abuz de încredere, i-a convins pe

Russu Constantin, Rudcovschi Alexandru, și prin înșelăciune și abuz de încredere pe

Miriuța Boris, la prezentarea buletinului de identitate să i-a în credit pe numele său

bunuri mobile și dobândind bunurile date, a cauzat părților vătămate un prejudiciu

material considerabil.

Colegiul penal consideră că, instanțele de fond corect au calificat faptele

inculpatului în art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și

art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, deoarece prejudiciul cauzat de către acesta este

unul esențial, fapt confirmat de părțile vătămate.

Așadar, Colegiul penal, analizând textul deciziei recurate constată că, instanța de

apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod

de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările și

încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, au fost corect reținute de

către instanța de apel, nefiind încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod

7

de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

De altfel, Colegiul penal reiterează că indiscutabil, chestiunea cu privire la

aprecierea probelor dată de instanța de apel, care este invocată de recurenți, ce ține de

starea de fapt a cauzei, stabilirea căreia este de competența instanțelor de fond.

Colegiul penal constată că, erori de drept în speța nominalizată nu s-au stabilit,

acțiunilor săvîrșite de către Celenco Vladimir, li s-a dat o apreciere și încadrare

juridică corectă, iar pedeapsa i-a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 7, 61,

75 Cod penal, ținîndu-se seama de pericolul social al faptei comise, persoana

vinovată, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea,

fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost

declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în această

parte la fel nu s-au stabilit.

În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința inculpatului Celenco Vladimir, nefiind identificată de instanța de

recurs vreo eroare judiciară, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii atacate,

Colegiul penal consideră, ca fiind nefondate criticile formulate de către recurenți în

recursurile ordinare declarate, din care considerente se impune soluția privind

inadmisibilitatea recursurilor ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către avocatul Sîrbu

Violeta în numele inculpatului Celenco Vladimir și de ultimul, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, în cauza penală,

în privința lui Celenco Vladimir Ion ca fiind vădit neîntemeiate.

,

Decizia este irevocabilă.

Publicarea integrală la 14 iulie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8