1ra-992/17 — art. 188 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-992/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpat și de avocatul acestuia, Arcadie Șchiopu, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 07 aprilie 2016 și a deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, în cauza penală în privința lui:

Melnic Oleg Leonid, născut la xxxx,

originar și locuitor în or. xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.11.2015 - 07.04.2016;

Instanța de apel: 06.05.2016 - 08.06.2016;

Instanța de recurs: 23.05.2017- 21.06.2017,

C O N S T A T Ă :

Melnic Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. d), e),

f) Cod penal la 8 (opt) ani 6 (șase) luni închisoare în penitenciar de tip închis.

În baza art. 85 Cod penal, i s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin prezenta

sentință, prin cumul parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 10 iulie 2015, stabilindu-i definitiv lui Melnic

Oleg pedeapsă de 8 (opt) ani 6 (șase) luni 2 (două) zile închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

2015, în jurul orei 18.30, Melnic Oleg, intenționat, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestor urmări, a pătruns cu forța prin deteriorarea gratiilor de lemn în

apartamentul nr. xxx de pe str. xxx, mun. xxx, l-a atacat pe xxxx, lovindu-l cu mâinile

peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 5057/D din 16.10.2015 leziuni corporale ușoare, amenințându-l cu un cuțit, în

mod deschis a sustras un telefon mobil de model „Nokia”, pricinuindu-i victimei o

daună materială în proporții considerabile în valoare de 2000 lei.

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

1

noi hotărâri de achitare, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat că:

- în cadrul cercetării judecătorești nu au fost acumulate probe pertinente și utile

din care ar fi posibil de concluzionat că, Melnic Oleg a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 188 alin. (2), lit. lit. d), e), f) Cod penal;

- inculpatul în cadrul audierii în ședința de judecată a dat declarații consecvente,

explicând că nu a comis infracțiunea de care este învinuit, nu și-a recunoscut vinovăția

în comiterea infracțiunii incriminate;

- declarațiile părții vătămate date la urmărirea penală și în cadrul ședințelor de

judecată sunt contradictorii, nu sunt veridice. Nu există nici-o garanție că, partea

vătămată a declarat adevărul.

3.1. Nefiind de-acord cu sentința a declarat apel și inculpatul, prin care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare,

deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale a invocat:

- nu au fost prezentate declarațiile stăpânei apartamentului nr. 5 de pe str.

Salcâmilor 22/8, mun. Chișinău, care poate confirma faptul că, el a avut acces liber în

apartament, la fel și prezența în acest apartament a bunurilor sale personale;

- prezentarea în instanța de judecată a documentelor prin care se confirmă faptul

că telefonul nu îi aparține, iar prin declarațiile părții vătămate se confirmă că, nu au avut

loc careva amenințări sau pătrundere în apartament.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Colegiul penal cercetând în cumul probele administrate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității

raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a constatat în

acțiunile inculpatului Melnic Oleg elementele infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2),

lit. d), e), f) Cod penal.

Inculpatul Melnic Oleg nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, însă

vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin probele administrate la cauza penală,

care au fost cercetate și verificate în ședința instanței de apel.

Prin urmare, circumstanțele invocate cu privire la comiterea, modul și locul

comiterii infracțiunii de tâlhărie și anume, atacul asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate, săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea armei sau altor obiecte

folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile se probează

integral prin declarațiile părții vătămate xxxx, circumstanțele stabilite prin procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 12 octombrie 2012, în coroborare cu procesul-

verbal de recunoaștere a obiectului din 04.11.2012 prin care partea vătămată a

recunoscut cuțitul cu care a fost amenințat de către Melnic Oleg și prin procesul-verbal

2

de percheziție corporală din 13 octombrie 2015 prin care de la Melnic Oleg s-a ridicat

telefonul mobil de model „Nokia” cu nr. de IMEI 353971045500845, cât și prin raportul

de expertiză medico-legală nr. 5057 din 16.11.2015.

numele inculpatului, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, solicitând casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea cererii a invocat că:

- instanțele de judecată nu au luat în considerație că învinuirea adusă inculpatului

este lipsită de probe, bazată doar pe presupuneri;

- declarațiile părții vătămate date la urmărirea penală și în ședințele de judecată

sunt contradictorii și nu sunt veridice.

5.1. Recurs ordinar împotriva hotărârilor a depus și inculpatul, prin care solicită

casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, pe

motiv că nu este vinovat în comiterea infracțiunii incriminate.

instanța de apel în strictă conformitate cu art. 100-101 Cod de procedură penală a dat

apreciere întregului sistem de probe și just a ajuns la concluzia privind menținerea

sentinței instanței de fond și prin urmare, recursurile ordinare urmează a fi declarate ca

inadmisibile, deoarece nu îndeplinesc cerințele de conținut.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursurilor rezultă că recurenții invocă dezacordul cu

condamnarea inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate, solicitând achitarea

acestuia, pe motiv că vinovăția nu a fost confirmată prin probe concludente și

pertinente, temei de recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală

și anume, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

3

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de apel

și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

ea cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la casarea parțială a sentinței

instanței de fond, corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind

legală și întemeiată.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod

de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat

minuțios, dându-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 188 alin. (2) lit. d), e) și f) Cod penal.

Totodată, conform art. 414 Cod de procedură penală la rejudecarea apelului

instanța a verificat probele și înscrisurile anexate la cauza penală și a celor suplimentare

invocate de către părți, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată.

Astfel, instanța de recurs respinge afirmațiile recurenților, ca fiind neîntemeiate,

deoarece instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelanți,

specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

Totodată, Colegiul reține că, eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul

atribuit de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea

eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a

probelor sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă

o apreciere greșită a probelor, dar trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o

stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

materialul probator o susține.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor

infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă

acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă,

sau legătura cauzală dintre acestea).

Astfel, argumentele recurenților invocate în recursuri, referirilor la nevinovăția

inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a

formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor indicate

în cererile de apel, pe care Colegiul le însușește.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de

către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

4

administrat și expus în pct.4.1. al prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor este

corectă și corespunde situației de fapt reținute, corect instanța ajungând la concluzia

privind menținerea sentinței primei instanțe, prin care inculpatul a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. d), e) și f) Cod penal.

De asemenea, Colegiul penal reține că argumentul precum că, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare subiectivă a

recurenților, or, instanța ierarhic inferioară corect a conchis că în acțiunile lui Melnic

Oleg sunt prezente toate elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 188 (2)

lit. d), e) și f) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a

evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal constată că hotărârea instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală și este întemeiată, iar

temeiurile invocate de către recurenți nu persistă în cauză, nu au suport probatoriu și

contravin probelor administrate și prin urmare, prezența circumstanțelor nominalizate

permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor

declarate, pe motiv că acestea sunt vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpat și de avocatul

acestuia, Arcadie Șchiopu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Melnic Oleg, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 21 iunie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

5