1ra-926/2018 — art. 171 al. 2 CP

1ra-926/2018 — art. 171 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-926/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, de

avocatul Denis Cecalenco în numele inculpatului Smirnov Oleg, de avocatul Violeta

Andriuța în numele părții vătămate XXX, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Ciocana din 29 noiembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 13 iunie 2017, în cauza penală în privința lui

Smirnov Oleg XXX, născut la XXX originar și

domiciliat în mun. XXX, str. XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 30.06.2016 pînă la 29.11.2016;

Instanța de apel de la 27.02.2017 pînă la 13.06.2017;

Instanța de recurs de la 17.04.2018 pînă la 05.06.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Smirnov Oleg a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171

alin. (2) lit. b1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un

termen de 6 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată XXX și a fost

încasat de la Smirnov Oleg în beneficiul XXX suma de 1 681 lei 19 bani, cu titlu de

despăgubire a prejudiciului material, precum și suma de 5 000 lei cu titlu de

despăgubire a prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, iar în total a fost încasată

suma de 6 681 lei 19 bani în rest acțiunea în partea prejudiciului material și a celui

moral a fost respinsă.

aproximativ la orele 22.00, Smirnov Oleg, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale,

aflându-se în apartamentul nr.XX din str. XXX, mun. XXX, cunoscând cu certitudine,

că XXX este însărcinată, aplicând violența fizică, manifestată prin aplicarea mai

multor lovituri în regiunea feței și a corpului, precum și prin constrângere psihică,

contrar voinței lui XXX a întreținut cu aceasta în mod forțat un raport sexual,

cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 837 din 01 martie 2016,

echimoze la nivelul glandei mamare drepte, echimoză la nivelul antebrațului drept,

echimoză la nivelul antebrațului stâng, echimoză la nivelul genunchiului stâng,

excoriație la nivelul regiunii lombare, care se califică ca vătămare neînsemnată.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecare cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatului Smirnov Oleg recunoscut vinovat în baza art. 171 alin. (2) lit. b1) din

Cod penal, a-i numi pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

1

În argumentarea apelului depus, acuzatorul de stat a invocat următoarele:

- pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport cu fapta comisă;

- la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont de toate criteriile de

individualizare a pedepsei;

- prin aplicarea pedepsei prea blânde, nu se vor realiza scopurile Legii penale

reflectate în art. 2 din Codul Penal;

- instanța de fond neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor judiciare pentru

expertizele psihiatrice legale, or, conform materialelor cauzei penale este stabilit cu

certitudine că expertizele psihiatrice-legale au fost efectuate în privința părții vătămate

în ambulatoriu, iar în privința inculpatului în staționar, iar la finele fiecărei expertize

sunt indicate costurile și cheltuielile pentru fiecare expertiză în parte și anume:

1353,00 lei pentru expertiza psihiatrică legală a părții vătămate și 7408,00 lei pentru

expertiza psihiatrică-legală a inculpatului.

3.1. Împotriva sentinței a înaintat apel avocatul Andriuța Violeta în numele

părții vătămate XXX, care a solicitat, casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care lui Smirnov Oleg să îi fie aplicată o pedeapsă mai aspră. Totodată, a solicitat

admiterea acțiunii civile cu încasarea din contul inculpatului a prejudiciului cauzat în

mărime de 50 0000 lei.

În motivarea apelului declarat, avocatul în numele părții vătămate a indicat

următoarele:

- pedeapsa penală stabilită este prea blândă;

- instanța de fond a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege, chiar dacă

inculpatul nu a recunoscut vinovăția, nu a conlucrat cu organul de urmărire penală pe

parcursul urmării penale. Reieșind din circumstanțele săvârșirii infracțiunii,

comportamentul lui Smirnov Oleg în timpul și după săvârșirea infracțiunii, consideră

că este oportun, ca instanța de fond să aplice în privința inculpatului, o pedeapsă mai

mare cu închisoarea, care va fi echitabilă faptei săvârșite și totodată va influența

pozitiv asupra corectării și reeducării lui Smirnov Oleg;

- este stabilit cu certitudine că părții vătămate XXX i-a fost cauzat prejudiciu

moral, exprimat prin suferințe fizice și psihice, legate de acțiunile ilegale ale

inculpatului Smirnov Oleg. La stabilirea mărimii compensației pentru prejudiciu

moral, instanța de fond în conformitate cu prevederile art. 1423 Cod civil, trebuia să i-

a în considerație, caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate părții

vătămate, de gradul vinovăției inculpatului. Reieșind din circumstanțele cauzei penale

precum și de suferințele psihologice pe care le-a suportat partea vătămată și membrii

familiei sale în rezultatul acțiunilor ilegale ale lui Smirnov Oleg, suma de 50 000 lei,

solicitată de partea vătămată în acțiunea civilă înaintată în instanță, este echitabilă în

raport cu cele suportate de către partea vătămată;

- ca urmarea a acțiunilor ilegale ale lui Smirnov Oleg, partea vătămată XXX a

fost recunoscută ca parte civilă în cadrul dosarului penal intentat pe numele lui

Smirnov Oleg. Partea vătămată fiind internată în spital cu copilul minor în vârstă de

trei luni, a fost diagnosticat cu epilepsie, ca urmare a traumelor suferite. Astfel, nu

doar traumele fizice dar și suferințele psihologice sau răsfrânt asupra stării de sănătate

a copilului;

- potrivit raportului de evaluare psihologică din data de 10 martie 2016, efectuat

de psihologul, Centrului de Asistență și Protecție, Gorceag Lidia, s-a constatat că

experiența traumatică trăită, de către dna XXX, implică, abuz sexual, violență fizică,

psihologică, ce au determinat apariția unei stări de neliniște, neîncredere în oameni,

2

rușine, frică și insecuritate pentru viața ei și a fătului, nesiguranță, subestimare,

vulnerabilitate, neîncredere în oameni, flash-back-uri(amintiri despre evenimentele

traumatizante de viol care invadează conștiința persoanei). Potrivit, raportului de

expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 470, a-2016, XXX Ruslan, de careva

tulburări psihice nu suferă, dar prezintă diagnoza de „Tulburare de stres post-

traumatică, neuroză traumatică, fapt confirmat prin datele anamnestice despre situația

stresantă”;

- în rezultatul acțiunilor de abuz sexual, violență fizică și psihologică din partea

lui Smirnov Oleg, XXX a suferit un prejudiciu material și moral enorm. A menționat,

faptul că în rezultatul celor întâmplate XXX a suportat și enorme suferințe psihice care

s-au răsfrânt asupra ei și asupra fătului. XXX și în prezent este afectată emoțional

foarte puternic din motivul violenței psihologice la care este supusă zi de zi din partea

soției și rudelor lui Smirnov Oleg.

3.2. Împotriva sentinței menționate a înaintat apel avocatul Volghin Alexandru

în numele inculpatului Smirnov Oleg, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri privind încetarea procesului penal cu eliberarea

lui Smirnov Oleg, de sub strajă și respingerea acțiunii civile. Totodată a solicitat

casarea încheierilor judecătorului de instrucție privind respingerea a 26 demersuri ale

apărării în formă scrisă (de la nr. 1/1/2016 până la 1-1/26/2016).

În motivarea apelului declarat, avocatul a invocat următoarele:

- sentința menționată este nelegitimă în fond și de drept;

- examinarea cazului menționat a demonstrat că, acuzarea a efectuat diferite

acțiuni de anchetă fără temei juridic, și doar peste un timp, ulterior, a emis document

oficial privind începerea anchetei. Anume în această perioadă a acțiunilor nelegitime

ale acuzării a avut loc expertiza medico-legală (sunt dubii dacă a avut loc în genere-

motivul a fost expus în unul din demersurile respinse de instanță). Evident, că această

probă nu poate fi pusă în baza sentinței de acuzare (art. 93 al. 3; 94. al. 1 p.p. 2,3, 4, 5,

7, 8, al. 2, 3 Cod de procedură penală), însă judecata nelegitim a admis acest document

ca probă împotriva inculpatului;

- avînd scopul învinuirii, acuzarea a tăinuit de la experții psihiatri faptul aflării

victimei permanent, deja de cîțiva ani, la tratament psihologic la centrul de reabilitare

după un viol de un grup de persoane, cît și faptul existenței bolilor cronice psihice la

rudele drepte apropiate. Judecată și-a asumat împuterniciri mai mari decît experții în

psihiatrie;

- instanța de fond a demonstrat atitudine în favoarea acuzării, nerespectînd

drepturile părții apărării - au fost respinse mai mult de 100 de întrebări ale apărătorului

formulate către partea vătămată, inculpatul în general a fost lipsit de acest drept în

totalmente sub un pretext neînsemnat;

- sentința nu a fost citită integral - doar partea rezolutivă, fără a fi explicat

inculpatului motivarea ei. Inculpatului nu i s-a înmînat traducerea scrisă. Inculpatul de

multiple ori a cerut judecății să-i prezinte traducerea documentelor din dosar, ce nu a

fost făcut;

- lipsesc elementele de fapt care ar justifica arestarea, acuzarea, nemotivarea

încheierilor, Smirnov Oleg pînă în prezent lipsit de drept de apărare la limba maternă,

nefiind respectată egalitatea armelor, fiind discriminată partea apărării față de acuzare,

deoarece judecata a respins nu doar solicitările privind asistența de a solicita

informația, dar și respins orice probe deja acumulate și prezentate în ședință de către

apărare.

3

3.3. Împotriva sentinței a înaintat apel avocatul Cecalenco Denis în numele

inculpatului Smirnov Oleg, care a solicitat, casarea sentinței, rejudecarea cauzei,

admiterea probelor suplimentare expuse în cererea de apel, examinarea acestora și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Smirnov Oleg să fie declarat nevinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b1) Cod penal și achitat pe

acest fapt.

În motivarea apelului declarat, avocatul a invocat următoarele:

- sentința de condamnare este neîntemeiată;

- fabula reflectată în actele organului de urmărire penală și anume în ordonanțele

de recunoaștere în calitate de bănuit, apoi de învinuit, precum și în rechizitoriu,

coincide cu învinuirea deja constatată de instanța de fond în hotărârea adoptată, și asta

în situația în care la cauza penală nu au fost administrate probe directe, utile și

concludente întru demonstrarea faptelor incriminate, or nici procurorul și nici instanța

de fond nu și-au dat silința de a acumula suficiente probe în vederea constatării

adevărului la caz, dar nici nu au dat curs solicitărilor apărării de a le prezenta;

- întru demonstrarea celor incriminate, organul de urmărire penală a prezentat,

iar instanța le-a pus la baza hotărârii sale de condamnare, următoarele probe, cărora

absolut neîntemeiat le-a atribuit un caracter pertinent și concludent cazului;

- nu este clar, cine primul a telefonat la 15.02.2016, Smirnov Oleg pe XXX, sau

invers, fapt care necesită a fi constatat prin ridicarea interceptărilor telefonice, or în

dependență de acestea, va fi posibil de confirmat depozițiile căreia dintre părți, însă

nici în acest sens nu au fost precăutate astfel de probe.

- în tot acest proces, nu a fost audiată soția lui Smirnov Oleg, care reieșind din

toate datele din dosar, ar fi putut comunica mai multe circumstanțe necesare cazului.

- toate părțile audiate în proces, adică Smirnov Oleg, XXX și Pisica Nicolai,

declară că posterior pretinsului viol a avut loc o întâlnire între Smirnov, Pisica și Vlad

Potapov, depozițiile căruia ar avea o însemnătate crucială pentru cauza penală, or

depozițiile date de Smirnov Oleg diferă substanțial de cele date de Pisica Nicolae

referitor la întâlnirea dată, divergențe care însă ar putea, și este absolut necesar să fie

clarificate de martorul Potapov Vlad sub jurământ.

- nu a fost demonstrat faptul adresării lui XXX la doctorul ginecolog imediat la

data de 16.02.2016, care în virtutea obligațiunilor de serviciu, ar fi sesizat semnele

unui act sexual forțat, mai ales în condițiile în care însăși XXX a declarat că după

pretinsul viol i-au rămas inclusiv „echimoze și eroziune la colul uterin”, circumstanță

care, în măsura în care nu a fost inventată de către pretinsa parte vătămată, ar fi adus o

mare claritate cazului - mai ales în condițiile în care unicul raport de expertiză medico-

legală concluzionează că „Semne specifice pentru întreținerea unui raport sexual forțat

la examinarea medico-legală mau fost depistate” iar „La examinarea medico-legală la

nivelul organelor genitale regiunea anală leziuni corporale nu au fost depistate;

- nu a fost adusă nici o probă care ar demonstra faptul existenței în genere a unui

viol săvârșit de Smirnov Oleg asupra lui XXX, or rapoartele de expertiză medico-

legală, precum și nici constatările medicului psiholog nu concretizează acest fapt,

decât că la momentul examinării XXX era însărcinată în luna a IV-a. Totodată, abuzul

sexual și violența fizică prin care a trecut XXX au determinat apariția unei stări de

neliniște, frică și insecuritate pentru viața ei și a fătului, nesiguranță, subestimare,

vulnerabilitate, neîncredere în oameni, rușine, flash-back-uri;

- este vagă și concluzia din Raportul de expertiză psihiatrico - legală nr. 470a-

2016 din 25.05.2016, or prin esența sa, aceasta constituie o gravă și flagrantă încălcare

4

a prezumției de nevinovăție comisă de către medicii psihiatri, în condițiile în care ei se

expun asupra vinovăției lui Smirnov Oleg în lipsa unei hotărâri definitive și

irevocabile a instanței de judecată în acest sens;

fost respins apelul procurorului, admise apelurile avocaților Volghin Alexandru și

Cecalenco Denis în numele inculpatului Smirnov Oleg și apelul avocatului Andriuța

Violeta în numele părții vătămate XXX, casată sentința atacată în partea

individualizării pedepsei și cuantumului prejudiciului moral, pronunțând o nouă

hotărâre, prin care:

Lui Smirnov Oleg recunoscut culpabil în baza art. 171 alin. (2) lit. b1) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani. În temeiul

art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoarea

stabilite lui Smirnov Oleg, pe o perioadă de probațiune de 3 ani, cu dispunerea

neexecutării pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă

cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

A fost încasat din contul lui Smirnov Oleg în beneficiul XXX prejudiciul moral în

sumă de 15 000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului

Smirnov Oleg în comiterea infracțiunii imputate se confirmă prin următoarea sistemă

de probe analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează

între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate XXX; declarațiile martorilor Pisica

Nicolae, Calina Svetlana, Potapov Vladislav, Smirnova Maria.

De asemenea, vinovăția inculpatului Smirnov Oleg în comiterea infracțiunii

incriminate se confirmă prin următoarele materiale ale cauzei penale:

- procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea

infracțiunii din 24 februarie 2016 (f.d. 8, vol. I);

- Raportul de expertiză medico-legală nr. 837 din 01 martie 2016, (f.d. 85-86,

vol. I);

- Raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 470 a- 2016 din

25.05.2016 (f.d. 102-105, vol. I);

- Raportul de evaluare psihologică a persoanei XXX, din 10 martie 2016,

întocmit de psihologul CAP, Golceag L., (f.d. 12-13, vol. II);

- Raportul de expertiză psihiatrico-legală staționară nr. 27s-2016 din 24 mai

2016, potrivit căruia Smirnov Oleg urmează a fi recunoscut responsabil de fapta ce i se

impută, în prezent fiind posibil supunerii anchetei penale și de a purta răspundere

penală, fiind apt de a conștientiza sensul și efectele unei eventuale pedepse penale (f.d.

93-97, vol. I);

- caracteristica negativă în privința părții vătămate XXX, semnată de către

locatarii blocului locativ situat pe str. Petru Zadnipru 14/, mun. Chișinău, printre care

se regăsește și semnătura martorului Calina Svetlana (f.d. 165, vol. I).

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, instanța de fond a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității si coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc

fără echivoc vinovăția inculpatului Smirnov Oleg a comis infracțiunea imputată lui și

că acțiunile inculpatului se încadrează în baza art. 171 alin. (2) lit. b1) Cod penal, după

5

semnele calificative: viol, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și

psihică a persoanei, săvârșit cu bună știință asupra unei femei gravide.

Verificând argumentele invocate în apelul depus de către apărători în numele

inculpatului, instanța de apel a ajuns la concluzia că, acestea sunt nefondate fiind

combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de fond și verificate în cadrul procedurii de examinare a

apelului.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate a conchis că,

solicitarea apărării privind achitarea inculpatului este neîntemeiată, deoarece prima

instanță corect a constatat dovedită pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b1) Cod penal, or, la materialele cauzei

penale au fost administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se

atestă vinovăția lui Smirnov Oleg în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de fond întemeiat a apreciat critic declarațiile inculpatului, considerând a

fi neveridice și date cu scopul evitării răspunderii penale, or, acestea se contrazic prin

întregul sistem de probe cercetate în instanța de fond, care combat în întregime

versiunea inculpatului, și anume declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați.

Mai mult, prima instanță întemeiat a atenționat asupra faptului că deși, inculpatul

neagă comiterea nemijlocită a infracțiunii de viol, totuși rezultă, că la 15 februarie

2016, începând aproximativ cu orele 22.00 în mun. XXX, str. XXX, ap. XX (locuința

părții vătămate), Smirnov Oleg s-a aflat la locul comiterii infracțiunii fiind doar cu

partea vătămată XXX.

Totodată, concluziile expuse în raportul de expertiză medico-legală nr. 837 din 01

martie 2016 combat declarațiilor inculpatului Smirnov Oleg și dimpotrivă completează

declarațiile părții vătămate XXX în sensul suportării raportului sexual prin

constrângere.

La caz, concluzia expusă de expertul judiciar medico-legal Gancioglo Exaterina

denotă, că la examinarea medico-legală pe corpul persoanei examinate (XXX) s-a

constatat: echimoze la nivelul glandei mamare drept, echimoză la nivelul antebrațului

drept, echimoză la nivelul antebrațului stâng, echimoză la nivelul genunchiului stâng,

excoriație la nivelul regiunii lombare, care au fost produse prin acțiunea traumatică a

unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, viind calificat

drept vătămare neînsemnată. Acest fapt denotă aplicarea constrângerii fizice asupra

corpului persoanei, care cu raportare la circumstanțele cauzei poate fi considerat ca

fiind urmărită finalitatea determinării părții vătămate la acceptarea raportului sexual.

Astfel, instanța de apel a menționat că, sunt întemeiate concluziile primei instanțe

care a reținut că, localizarea vătămărilor descrise în raportul de expertiză medico-

legală pe corpul părții vătămate: regiunea pieptului, ambelor mîini, piciorului stîng,

spatelui, contravin esențial declarațiilor inculpatului, potrivit cărora, Smirnov Oleg i-a

aplicat doar o lovitură cu palma pe față părții vătămate, ci dimpotrivă, constatările

indicate susțin esențial declarațiile părții vătămate, or, în circumstanțele descrise de

XXX, ale efectuării mișcărilor sale și ale inculpatului imediat anterior și în timpul

comiterii infracțiunii, corespund vătămărilor primite și constatate medico- legal.

Argumentele din apelurile apărătorilor cu privire la aprecierea probelor

administrate în mod eronat și faptul că au fost respinse argumentele apărării în lipsa

unui probatoriu, instanța fiind părtinitoare probelor acuzării, nu pot fi reținute ca

întemeiate de către instanța de apel și nu prezintă temei de casare a sentinței atacate, or

aceste argumente nu-și găsesc confirmare în materialele cauzei penale, precum și, în

6

conținutul sentinței care conține totalitatea declarațiilor martorilor audiați în cadrul

cercetării judecătorești, atât din partea acuzării cât și din partea apărării, precum și

motivarea aprecierii acestora, instanța de fond apreciind aceste probe după intima

convingere și în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului Cecalenco Denis

precum că nu a fost adusă nici o probă care ar demonstra faptul existenței în genere a

unui viol săvârșit de Smirnov Oleg asupra lui XXX, or, probele administrate la

materialele cauzei, sunt verificate și apreciate de către instanța de apel în ansamblu din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, precum și

coroborarea fiecărei probe în parte și toate în ansamblu.

La fel, contrar argumentelor invocate în apelul apărătorului, instanța de apel a

reținut ca întemeiată concluzia primei instanțe potrivit căreia, dispunerea expertizelor:

medico-legală și psihiatrico-legală în cadrul dosarului penal, a avut loc în cadrul

procesului penal pornit, în baza ordonanțelor corespunzătoare a ofițerului de urmărire

penală, fiind efectuate de instituțiile specializate în acest sens, conform procedurii

legal stabilite, lipsind temeiuri de drept și de fapt de a desconsidera caracterul legal al

rapoartelor de expertiză menționate supra

Instanța de apel a apreciat critic argumentele din apelul apărătorilor cu privire la

personalitatea părții vătămate XXX care se caracterizează negativ, anterior a urmat un

tratament psihologic la centrul de reabilitare după un viol de un grup de persoane, or,

caracteristicile în cauză nu demonstrează nevinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii de viol și nu duc la achitarea inculpatului, ci vor fi luate în considerare de

către instanță la individualizarea pedepsei penale.

Instanța de apel a respins ca nefondate argumentele din apelul avocatului Volghin

Alexandru precum că, pe parcursul procesului penal nu au fost respectate drepturile

inculpatului la interpret și prezentarea actelor procesuale, inclusiv sentința, într-o limbă

pe care inculpatul o cunoaște, or, procesul penal în instanța de fond s-a desfășurat în

limba de stat, iar pe tot parcursul procesului, inculpatul Smirnov Oleg, care nu

cunoaște limba de stat, fiind vorbitor de limbă rusă, a beneficiat de asistența

interpretului, fapt confirmat prin procesul-verbal ale ședințelor de judecată cu

participarea interpretului și semnătura interpretului pe declarațiile scrise oferite de

către inculpat. De asemenea, interpretul fiind somat de răspundere penală, a efectuat în

ședința de judecată traducerea verbală către inculpat a declarațiilor părții vătămate,

audiate în condiții speciale, în lipsa inculpatului, pentru a evita revictimizarea sa. De

asemenea, actele procesuale, inclusiv cele de la urmărirea penală, i-au fost prezentate

inculpatului în limba rusă.

Mai mult, inculpatului Smirnov Oleg i s-a înmânat sentința motivată în limba

română pe care inculpatul a refuzat să facă cunoștință (f.d. 197, 138, vol. II), iar

sentința în limba rusă a fost înmânată sub semnătură inculpatului la data de 28.12.2016

(f.d. 151, vol. II).

Astfel, instanța de apel a considerat procedura ca fiind respectat, sub aspectul

limbii de procedură, dreptul la un proces echitabil și dreptul la interpret al inculpatului

Mai mult, instanța de apel verificând ansamblul de probe ce au fost administrate

în conformitate cu prevederile de procedură penală, nu a depistat careva încălcări de

procedură, sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului.

Referitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, incorect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu revederile art. 7, 75 Cod penal, nu a ținut cont de limitele de pedeapsa

7

prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite reflectat de împrejurările

săvârșirii sale, circumstanțele care agravează sau atenuează pedeapsa, poziția

procesuală a inculpatului în cadrul procesului penal, dar și personalitatea acestuia.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Smirnov Oleg, se

atribuie la categoria infracțiunilor grave.

Instanța de apel a considera că, instanța de fond nu a individualizat exhaustiv în

temeiul art. 7, 75 Cod penal, pedeapsa penală aplicată inculpatului Smirnov Oleg, iar

pedeapsa sub formă de închisoare cu executare este una prea aspră și neproporțională

infracțiunii comise, luând în considerație personalitatea inculpatului Smirnov Oleg, la

locul de trai se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecat, are o atitudine pozitivă

față de partea vătămată cu care s-a aflat în relații conjugale o perioadă lungă de timp,

trăind în vecinătatea și având o relație amoroasă pe ascuns, la acordarea ultimului

cuvânt inculpatul a regretat cele întâmplate, la evidența medicului narcolog sau

psiholog nu se află.

Instanța de apel a reținut că, potrivit declarațiilor inculpatului Smirnov Oleg și a

părții vătămate XXX, în ziua de 15 februarie 2016, anume partea vătămată era

inițiatorul întâlnirii dintre aceștia, insistând cu mai multe apeluri telefonice la care

inculpatul nu reacționa și nu dorea să se întâlnească cu partea vătămată, încercând să

evite un contact cu aceasta.

Ca circumstanță atenuantă instanța de apel a reținut manifestarea de căință din

partea inculpatului Smirnov Oleg în ultimul cuvânt și disponibilitatea de a-i recupera

prejudiciul solicitat de partea vătămată.

Luând în considerare că, inculpatul Smirnov Oleg anterior nu a fost judecat, a

conștientizat graviditatea faptelor comise, este predispus să repare prejudiciul cauzat

părții vătămate, se caracterizează pozitiv la locul de trai, potrivit declarațiilor

martorilor Calina Svetlana și Potapov Vladislav, inculpatul se caracterizează pozitiv și

nu prezintă o persoană predispusă în comiterea unor infracțiuni cu caracter sexual, a

avut o relație amoroasă cu partea vătămată pe parcursul a patru ani, căreia îi oferea un

sprijin material și moral, nu prezintă pericol social, în lipsa circumstanțelor agravante,

instanța de apel consideră că scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii noii infracțiuni, poate fi realizat fără

izolarea inculpatului de societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea pe o perioadă de probațiune în temeiul art. 90 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a considerat posibilă corectarea și reeducarea

inculpatului Smirnov Oleg fără izolare de societate, iar privarea de libertate în cazul

dat este inoportună. Luând în considerare că, inculpatul Smirnov Oleg anterior nu a

fost judecat, nu prezintă pericol pentru societate, nu s-a eschivat de la examinarea

cauzei penale în instanțele de judecată, circumstanțe care ar agrava pedeapsa penală nu

au fost stabilite, impedimente pentru aplicarea față de Smirnov Oleg a prevederilor art.

90 Cod penal nu sunt.

În această ordine de idei instanța de apel consideră că, totalitatea circumstanțelor

menționate mai sus justifică aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal ce permit

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea stabilite lui Smirnov

Oleg pe o perioadă de probațiune de 3 ani, cu dispunerea neexecutării pedepsei

aplicate dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce

i s-a acordat.

8

Instanța de apel a considerat oportun aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

pedeapsa care va asigura realizarea scopului pedepsei penale, or pedeapsa este

echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale

pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară

demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față

de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față

de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din

partea condamnaților, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și

modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

Astfel, instanța de apel respinge ca nefondate argumentele din apelul acuzatorului

de stat și a avocatului în interesele părții vătămate cu privire la solicitarea acestora

privind stabilirea unei pedepse penale mai aspre, deoarece pedeapsa penală aplicată va

asigura atingerea scopurilor legii penale, va stabili echitatea socială și va asigura

corectarea și reeducarea inculpatului.

În prezenta cauză penală, partea vătămată XXX a înaintat acțiune civilă (f.d. 6-7,

vol. II) prin care a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 1900 lei și

încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei din contul inculpatului Smirnov

Oleg.

Instanța de apel a menționat că, mărimea prejudiciului moral solicitat de partea

vătămată XXX în cuantum de 50 000 lei, nu a fost dovedit în cuantumul cerut, mai

mult ca atât este reținut faptul că partea vătămată fără îndoială a avut de suferit moral

în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului, faptul că a avut suferințe sufletești, frustrări,

disconfort și suferințe, de asemenea se ține cont că, între inculpat și parte vătămată au

existat relații conjugale pe parcursul a patru ani de zile, perioadă în care partea

vătămată întreține relații sexuale benevole cu inculpatul, care îi oferea sprijin moral

precum și cadouri materiale, la fel și atitudinea pozitivă a inculpatului față de partea

vătămată atât până la comiterea faptei infracționale cât și după aceasta, Colegiul Penal

consideră mărimea prejudiciului moral pretins în sumă de 50 000 lei exagerat de mare,

iar o recompensă echitabilă și rezonabilă a prejudiciului moral suportat de partea

vătămată XXX, în opinia instanței de apel constituie echivalentul sumei de 15 000 lei.

Astfel, instanța de apel a considerat întemeiat de a admite parțial acțiunea civilă

înaintată de către partea vătămată XXX, cu încasarea din contul lui Smirnov Oleg în

beneficiul lui XXX a prejudiciului moral în sumă de 15 000 lei moldovenești.

Instanța de apel a apreciat ca nefondată solicitarea acuzatorului de stat din apel

privind încasarea din contul inculpatului Smirnov Oleg a cheltuielile judiciare în sumă

de 8761 lei, deoarece cheltuielile solicitate nu cad sub incidența art. 229 alin. (2) Cod

de procedură penală. Or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Instanța de apel a reținut că, normele procedural penale nu prevăd expres

achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare, care ce constituie din

cheltuieli de expertiză.

9

În acest context, instanța de apel a considerat că, prevederile legale la care face

trimitere acuzatorul de stat, se referă la acțiunea civilă înaintată de către partea

vătămată, ori cheltuielile judiciare care sunt enumerate în dispoziția art. 227 alin. (2)

Cod de procedură penală, nu prevăd astfel de cheltuieli. Astfel, aceste norme

procedurale invocate de acuzatorul de stat nu reglementează încasarea din contul

condamnatului a mijloacelor bănești pentru cheltuieli de expertiză, care sunt achitarea

din bugetul de stat.

Prin urmare, în temeiul art. art. 227 alin. (2) pct. 5) și 229 alin. (1), (3) Cod de

procedură penală, instanța de fond corect și întemeiat a respins solicitarea acuzatorului

de stat privind încasarea cheltuielile judiciare suportate la examinarea

acestei cauze penale în sumă de 8761 lei, care sunt trecute în contul statului.

Din considerentele menționate, instanța de apel a considerat necesar de a respinge

apelul procurorului în Procuratura sect. Ciocana, mun. Chișinău, Ivanov Zinaida și a

admite apelurile avocaților Volghin Alexandru și Cecalenco Denis în interesele

inculpatului Smirnov Oleg și apelul avocatului Andriuța Violeta în interesele părții

vătămate XXX, a casa parțial sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29

noiembrie 2016 și pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar,

prin care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe. Recurentul

invocă dezacordul aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, motivând că instanța de

apel în mod eronat a interpretat și aplicat prevederile art. 75 Cod penal, ori pedeapsa

aplicată de instanța de apel nu va asigura atingerea scopurilor prevăzute de art. 61 Cod

penal. Totodată, la aplicarea sancțiunii cu suspendarea condiționată, nu s-a apreciat

corect caracterul social periculos al faptei comise de inculpat, acesta nu și-a recunoscut

vina, nu a întreprins nici o măsură în vederea reparării prejudiciului cauzat,

infracțiunea incriminată inculpatului face parte din categoria celor grave, lipsesc

circumstanțe atenuate, iar instanța de apel a aplicat minimul sancțiunii. Prin urmare,

acuzarea consideră că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu va atinge scopul

pedepsei pentru inculpat.

5.1. Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Violeta Andriuța în

numele părții vătămate XXX, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora,

cu pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare în privința lui Smirnov Oleg, cu

aplicarea unei pedepse mai aspre și admiterea acțiunii civile cu încasarea din contul

inculpatului a prejudiciului cauzat în mărime de 50 000 lei. Recurentul invocă că,

instanța de apel nu a aplicat o pedeapsă echitabilă și nu a ținut cont de circumstanțele

cauzei, ori inculpatul nu a recunoscut vina, a împiedicat stabilirea adevărului în cadrul

dosarului penal. Totodată, recurentul invocă dezacordul cu admiterea unei sume

simbolice a prejudiciului moral, ori, suferințele psihologice a părții vătămate și a

familiei sale în rezultatul acțiunilor ilegale ale inculpatului, suma de 50 000 lei este

echitabilă în raport cu cele suportate de către acesta.

5.2. Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Denis Cecalenco în

numele inculpatului Smirnov Oleg, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct.

8), 12) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea

acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui Smirnov Oleg.

Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, menționând că

10

declarațiile părții vătămate și a martorilor acuzării sunt contradictorii. Totodată,

apărarea menționează că, lipsește latura obiectivă și latura subiectivă; a fost încălcat

dreptul la apărare prin neadmiterea ca probe a martorilor invocați de avocatul

inculpatului.

invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că, recursul ordinar declarat de către

avocatul Denis Cecalenco în numele inculpatului Smirnov Oleg urmează a fi respins

ca inadmisibil, iar recursurile ordinare declarate de procuror și de avocatul Violeta

Andriuța în numele părții vătămate XXX, urmează a fi admise din următoarele

considerente.

Referitor la recursurile ordinare declarate de procuror și de avocatul Violeta

Andriuța în numele părții vătămate XXX.

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată și menține

hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din conținutul recursurilor declarate de către procuror și apărătorul părții

vătămate, rezultă că aceștia critică decizia instanței de apel sub aspectul temeiului

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală – hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanța

de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția s-au aplicat pedepse individualizate contrat prevederilor legale - temei care își

găsește reflectare în decizia contestată.

Referitor la esența cauzei, Colegiul penal reține faptul că instanțele de fond corect

au constatat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.

(2) lit. b1) Cod penal.

În speță, chestiunea litigiului privind modificarea hotărîrii în partea stabilirii

pedepsei și a acțiunii civile, constituie obiectul procesului prezent.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța

de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Potrivit pct.14.7 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din

12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, cu

modificările ulterioare, una din chestiunile de drept pe care trebuie să le soluționeze

instanța de apel este: dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just.

În acest aspect, motivele invocate de recurenți la pct. 5, 5.1 al prezentei decizii,

referitor la individualizarea pedepsei, instanța de recurs le consideră întemeiate,

deoarece instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a

pedepsei, ceea ce denotă ineficiența condamnării inculpatului la suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare.

11

Astfel spus, instanța de apel, casând sentința în partea stabilirii pedepsei lui

Smirnov Oleg, și aplicînd în privința acestuia a unei noi pedepse cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune, a apreciat din nou

circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei stabilite de instanța de fond, însă, fără

a stabili altele noi, nu a ținut pe deplin cont de regulile de individualizare a pedepsei și

nu s-a expus argumentat asupra circumstanțelor cauzei, care ar da posibilitatea de a

atenua pedeapsa.

Prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, cer ca pedeapsa aplicată să fie nu numai

echitabilă și legală, ci și individualizată. Individualizarea pedepsei constă în obligația

instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă

pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale.

Sancțiunea art. 171 alin. (2) lit. b1) Cod penal, în baza căruia a fost recunoscut

vinovat inculpatul Smirnov Oleg, prevede pedeapsa cu închisoare de la 5 la 12 ani.

În acest sens, Colegiul penal reține că, instanța de fond la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, a ținut

cont de toate circumstanțele cauzei, numindu-i condamnatului o pedeapsă legală și

echitabilă, capabilă să atingă scopul restabilirii echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnatului, cît și a altor persoane.

Instanța de apel casînd hotărîrea instanței de fond în sensul executării pedepsei

stabilite inculpatului și-a argumentat decizia prin faptul că instanța de fond nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, menționînd că

sentința primei instanțe nu cuprinde motivele pentru aplicarea pedepsei cu închisoare

inculpatului Smirnov Oleg, evidențiind faptul că inculpatul anterior nu a fost judecat,

se caracterizează pozitiv la locul de trai, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune

gravă, circumstanțe agravante nu au fost stabilite în cauză, iar ca circumstanță

atenuantă, instanța de apel a reținut manifestarea de căință din partea inculpatului în

ultimul cuvânt și disponibilitatea de a-i recupera prejudiciul solicitat de partea

vătămată.

O asemenea argumentare nu poate servi temei de ușurare a pedepsei, ori, aceste

circumstanțe au fost luate în considerație la individualizarea pedepsei de către instanța

de fond, iar alte circumstanțe ce ar servi temei de ușurare a pedepsei nu au fost

stabilite.

Totodată, Colegiul remarcă și asupra următoarelor aspecte, ce au însemnătate

asupra cazului în speță și anume, inculpatul nu a recunoscut vinovăția în cele comise,

nu a întreprins nici o măsură în vederea reparării prejudiciului cauzat, infracțiunea

incriminată inculpatului face parte din categoria celor grave, potrivit rechizitoriului,

lipsesc circumstanțe atenuate, iar instanța de apel a aplicat minimul sancțiunii.

Astfel, instanța de apel trebuia să efectueze o analiză amplă a personalității

infractorului în perioada premergătoare săvârșirii infracțiunii și după săvârșirea

acesteia.

Or, cele menționate în ansamblul lor esențial ridică gradul de pericol social al

infracțiunii comise.

Prin urmare, la individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, instanța de apel nu a respectat toate cerințele prevăzute de

legea penală ce asigură aplicarea față de condamnat a unei pedepse echitabile, legale și

individualizate, fapt ce constituie temei de casare a deciziei.

12

În consecință, Colegiul penal lărgit va admite recursurile ordinare în partea

stabilirii pedepsei, întrucât s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale – temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală.

Cît privește solicitarea avocatului Violeta Andriuța în numele părții vătămate

XXX referitor la admiterea acțiunii civile, Colegiul penal lărgit v-a menține poziția

instanței de apel, ori mărimea prejudiciului moral solicitat de apărătorul părții vătămate

XXX în sumă de 50 000 lei, nu a fost dovedit în cuantumul cerut, mai mult ca atât este

reținut faptul că partea vătămată fără îndoială a avut de suferit moral în urma acțiunilor

ilegale ale inculpatului, faptul că a avut suferințe psihice, frustrări, disconfort, de

asemenea se ține cont că, între inculpat și parte vătămată au existat relații conjugale pe

parcursul a patru ani de zile, perioadă în care partea vătămată întreține relații sexuale

benevole cu inculpatul, care îi oferea sprijin moral precum și cadouri materiale, la fel

și atitudinea pozitivă a inculpatului față de partea vătămată atât până la comiterea

faptei infracționale cât și după aceasta.

Astfel, Colegiul penal lărgit susține poziția instanței de apel care a considerat că,

mărimea prejudiciului moral pretins în sumă de 50 000 lei este exagerat de mare, iar o

recompensă echitabilă și rezonabilă a prejudiciului moral suportat de partea vătămată

XXX, în opinia instanței, constituie echivalentul sumei de 15 000 lei.

Mai mult, pe aceiași cale de considerente, se enunță că potrivit art. 1422 Cod

civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral, adică careva suferințe

psihice prin faptele infracționale ale unei persoane, instanța poate obliga vinovatul să

repare prejudiciul prin echivalent bănesc. Art. 1423 Cod civil prevede că, mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate.

Din materialele cauzei, rezultă că partea vătămată a trecut prin suferință

morală, iar instanța de apel a conchis corect că aceste suferințe urmează a fi recuperate

de inculpatul prin contra-echivalent bănesc în sumă de 15 000 lei, sumă ce a fost

considerată echitabilă pentru recuperare a prejudiciului moral suferit.

Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel, rejudecînd cauza cu

pronunțarea unei noi hotărîri, a motivat argumentat admiterea acțiunii civile, ținînd

cont de gradul de suferințe fizice și psihice cauzate prin vătămarea integrității

corporale a victimelor, circumstanțele concrete ale cauzei, starea precară materială și

personalitatea inculpatului. Astfel, la acest capitol Colegiul apreciază ca neîntemeiată

solicitarea recurentului.

Ținând cont de practica CEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului

moral, cât și de prevederile art. art. 1423 Cod Civil, conform căruia, mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța judecătorească

reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, (dacă vinovăția este

condiție a răspunderii), și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază

instanța judecătorească, luând în considerație circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul (locul, timpul vârsta etc.), precum și statutul social al persoanei vătămate.

13

Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Denis Cecalenco în numele

inculpatului Smirnov Oleg.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Din conținutul cererii de recurs se deduce temeiul prevăzut de pct. 6), 8), 12) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, având în vedere că apărătorul inculpatului critică

vinovăția acestuia, considerând că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, și faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită, solicitând achitarea lui Smirnov Oleg.

Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că, de

fapt, recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele

inferioare, considerînd că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că

faptele incriminate în actul de învinuire a fost comis de Smirnov Oleg.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că procedura de apreciere a probelor

ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanța de apel, de

competența căreia este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată

comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin

hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie se desprinde din

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate

în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept.

Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată, iar dezacordul

unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de casare a unei

hotărâri de condamnare sau de achitare.

Cît privește motivul precum că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, Colegiul

penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de casare eroarea de

fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar

pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul

de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real

al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține. Dar, verificînd

probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de recurent,

Colegiul le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatului de săvîrșirea

infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate și că, la caz, nu

a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la judecarea cauzei,

care ar duce la casarea hotărârii atacate și adoptarea unei alte soluții, în sensul invocat

de recurent.

Totodată, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, au format

obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând prevederile art. 414

alin.(3) și 417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, cărora instanța le-a dat o

motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al prezentei decizii și a cărei reluare

nu se mai impune (cauza CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr.

26564/1995).

Așadar, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și

lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, și-a motivat soluția adoptată punând la baza acesteia

probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel. Ținând cont de

14

cele menționate Colegiul penal conchide că conținutul deciziei corespunde

prevederilor legale sus menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele invocate

în apel.

Tot aici, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 394 alin. (3) Cod

de procedură penală, instanța de apel a făcut o analiză amplă a probelor, argumentând

detaliat respingerea probelor care au fost invocate în suportul învinuirii aduse

inculpatului.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, toate probele prezentate au primit o

apreciere justă, iar concluziile făcute de instanța de apel au rezultat din circumstanțele

de fapt stabilite în prezenta cauză penală.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă temei de casare a deciziei instanței

de apel pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal reține că, motivul invocat de recurent, precum că „nu au fost

întrunite elementele infracțiunii”, constituie o interpretare subiectivă a sa, or instanța

de apel corect a constatat că în acțiunile lui Smirnov Oleg, sunt prezente toate

elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b1) Cod penal,

argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le

însușește.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția privind vinovăția inculpatului. În cazul în care instanța de apel și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe.

Astfel, Colegiul penal susține pe deplin concluzia instanței de apel precum că,

inculpatul Smirnov Oleg, a comis infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. b1)

Cod penal.

Referitor la invocarea de către apărătorul inculpatului a prevederilor art. 427 alin.

(1) pct. 12) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit nu se va expune asupra

acestui argument, ori, recurentul invocând motivul că, faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, a solicitat achitarea inculpatului. Totodată, apărătorul nu a

indicat în care încadrare juridică anume s-ar încadra acțiunile lui Smirnov Oleg.

Prin urmare, erorile de drept invocate de recurent, prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la judecarea

recursului, iar din aceste considerente recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Denis

Cecalenco în numele inculpatului Smirnov Oleg.

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic și de avocatul Violeta Andriuța în numele

părții vătămate XXX, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

13 iunie 2017, în partea stabilirii pedepsei, în privința lui Smirnov Oleg Nicolai și

15

menține în această parte sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29

noiembrie 2016, conform căreia:

Smirnov Oleg XXX, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 171 alin. (2) lit. b1) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 6 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei se calculează din momentul reținerii acestuia, cu

deducerea duratei deținerii în stare de arest preventiv de la 14 martie 2016 până la 13

iunie 2017.

În rest se mențin dispozițiile hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 03 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

16