1ra-1154/2016 — Art.320 alin.1 CP

1ra-1154/2016 — Art.320 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1154/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

04 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie, Timofti Vladimir și Moraru Petru

judecînd, fără citarea părților recursurile ordinare, declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina și de avocatul Harghel

Andrei în numele părții vătămate ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 martie

2016, în cauza penală în privința lui

Cilibic Victor Anatolie, născut la

24.09.1987, originar din or. Vadul lui

Vodă și domiciliat în mun. Chișinău, bd.

Dacia 9/1, ap. 53.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.07.2014 - 11.12.2015;

Instanța de apel: 28.12.2015 – 17.03.2016;

Instanța de recurs: 06.05.2016 – 04.10.2016.

A C O N S T A T A T:

Cilibic Victor a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 320 alin. (1) Cod

penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Victor de către organul de urmărire penală a fost pus sub învinuire pentru faptul, că

în temeiul procesului-verbal din 14.11.2013, activând în funcția de director executiv

al Asociației Profesionale a Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule (în

continuare BNAA), a comis infracțiunea de neexecutare intenționată a hotărârii

instanței de judecată, în următoarele circumstanțe: la 27.09.2013, în cadrul Adunării

Generale Extraordinare a membrilor Biroului Național al Asigurătorilor Auto, a fost

adoptată hotărârea privind excluderea ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA din

1

componența membrilor cu drepturi depline ale BNAA, cu retragerea autorizației de

a elibera certificatele internaționale de asigurări „Carte Verde".

La 28.01.2014, Colegiul Civil al Curții de Apel Chișinău a emis o decizie

irevocabilă în cadrul cauzei civile nr. 3r-679/13, prin care s-a admis parțial cererea

ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA, de asigurare a acțiunii, și s-a dispus

suspendarea executării hotărârii Adunării Generale Extraordinare a membrilor

BNAA din 27.09.2013, privind excluderea ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA din

componența membrilor cu drepturi depline ai BNAA, cu retragerea autorizației de a

elibera certificatele internaționale de asigurări „Carte Verde” până la adoptarea unei

hotărâri definitive pe dosarul civil.

În acest sens, a fost emis titlul executoriu nr. 3r-679/13 din 28.01.2014 și

inițiată procedura de executare nr. 11-13/2014 din 03.02.2014, prin care debitorul

în persoana directorului BNAA Victor Cilibic a fost obligat ca în termen de trei zile

de la primirea procedurii să execute cerințele documentului executoriu, fapt adus la

cunoștință directorului BNAA Victor Cilibic la 07.02.2014.

Urmare a refuzului de a executa cerințele documentului executoriu menționat

în termen de trei zile, la 07.03.2014 executorul judecătoresc Valentina Anghel a

întocmit procesul-verbal nr. 011-13/2014 cu privire la contravenție, prin care a

constatat, că în acțiunile directorului BNAA Victor Cilibic se conține contravenția

prevăzută de art. 318 alin. (2) Cod contravențional „Neexecutarea hotărârii instanței

de judecată”, a întocmit procesul-verbal contravențional, care a fost expediat în

Judecătoria Buiucani mun. Chișinău, pentru examinare.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău nr. 4-530/14 din

14.04.2014 Victor Cilibic a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzute de art. 318 alin. (2) Cod contravențional, fiindu-i stabilită sancțiunea

contravențională sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale, ce

constituie 4000 de lei, hotărâre menținută în vigoare prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 02.06.2014.

Ignorând existența hotărârilor instanțelor de judecată și titlului executoriu,

Victor Cilibic intenționat nu a executat decizia irevocabilă pe cauza civilă nr. 3r-

679/13 a Curții de Apel Chișinău și Titlul Executoriu.

Potrivit învinuirii, acțiunile inculpatului Cilibic Victor au fost încadrate în baza

art. 320 alin. (1) Codul penal, neexecutarea hotărârii instanței de judecată, adică

neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executare a hotărârii instanței de

judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.

în Procuratura anticorupție Catan Sergiu și avocatul Harghel Andrei în interesele

părții vătămate ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA, ultimul declarând și apel

suplimentar.

2

3.1. În apelul declarat acuzatorul de stat a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-l recunoaște pe Cilibic Victor

culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal, cu

aplicarea pedepsei sub formă de amendă în sumă de 250 unități convenționale.

În motivarea apelului procurorul a invocat următoarele argumente:

- prima instanța ilegal a adoptat o sentință de achitare în privința lui Cilibic

Victor, deoarece soluția instanței de fond este în contradicție cu acțiunile

inculpatului Cilibic Victor, care se manifestă prin neexecutarea directă a hotărârilor

judecătorești de a restitui certificatele carte verde către ÎM CA „GRAWE CARAT

Asigurări” SA, începând de la data de 28.01.2014 - decizia irevocabilă a Colegiului

civil al Curții de Apel Chișinău, prin care a fost anulată hotărârea BNAA de a

suspenda activitatea ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA la eliberarea certificatelor

carte verde. Inculpatul Cilibic Victor, având funcția de director BNAA, de la

28.01.2014 și până la 02.06.2014, intenționat refuza restituirea certificatelor carte

verde către ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA, acțiuni care vădit denotă atitudinea

intenționată a acestuia de a ignora executarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

28.01.2014. Prin urmare, scopul acțiunilor și inacțiunilor inculpatului era de a nu

executa hotărârea de judecată, care perfect se încadrează în latura subiectivă a

componenței de infracțiune, prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal;

- în opinia acuzării, instanța de fond nu a apreciat just probele. Astfel,

declarațiile martorilor R. Cherdivară, V. Anghel și părții vătămate V. Malcoci în

coroborare cu documentele anexate la cauza penală, nemijlocit dovedesc că

directorul BNAA Cilibic Victor de la 28.01.2014 și până la 30.05.2014 s-a împotrivit

executării deciziei de judecată privind restituirea certificatelor carte verde către ÎM

CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA;

- menționează că circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea imputată

inculpatului nemijlocit indică asupra faptului, că în urma întocmirii procesului-

verbal cu privire la atragere la răspundere contravențională și hotărârii Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău privind sancționarea pentru neexecutarea deciziei Curții de

Apel inculpatul Cilibic Victor dispunea de termen pentru executarea deciziei din

28.01.2014, însă a neglijat executarea hotărârilor.

3.1. În apelul declarat de avocatul Harghel Andrei, în interesele părții

vătămate ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA s-a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-l recunoaște pe Cilibic Victor

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal.

În motivarea apelului avocatul Harghel Andrei a invocat următoarele

argumente:

3

- sentința este ilegală, deoarece argumentele instanței sunt neîntemeiate,

contravin prevederilor legislației și sunt în contradicție cu faptele constatate prin

hotărârea judecătorească. Potrivit art. 320 Cod penal - neexecutarea hotărârii

instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii

contravenționale - nu prevede condiția rămânerii definitive a hotărârii de sancționare

contravenționale, ci condiția aplicării sancțiunii contravenționale, care a avut loc nu

la 02.06.2014 prin decizia Curții de Apel, după cum a constatat instanța, ci la

14.04.2014 prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău;

- prima instanță a confundat două noțiuni distincte și anume: 1) data aplicării

sancțiunii, care de fapt este data emiterii hotărârii instanței de fond și 2) data

rămânerii irevocabile a hotărârii de sancționare contravențională, care este de fapt

data emiterii hotărârii instanței de apel și a interpretat eronat dispoziția art. 320

Cod penal - „după aplicarea sancțiunii contravenționale”, confundând-o cu data

rămânerii definitive a hotărârii se sancționare contravențională;

- probele cercetate în ședințele de judecată au confirmat aplicarea sancțiunii

contravenționale la 14.04.2014, neexecutarea intenționată a deciziei irevocabile pe

cauza civilă nr. 3r-679/13 a Curții de Apel Chișinău, după data de 14.04.2014;

- consideră sentința ilegală, bazată pe presupuneri, interpretarea eronată a

prevederilor legale, invocând că în speță se impune o sentință de condamnare.

au fost respinse ca fiind nefondate: apelul procurorului în Procuratura Anticorupție

și apelul inițial și suplimentar a avocatului A. Harghel în interesul ÎM CA „GRAWE

CARAT Asigurări” SA, fiind menținută sentința fără modificări.

probe pentru confirmarea faptelor vinovăției inculpatului procurorul a invocat

declarațiile martorului Veronica Malcoci, care activează în calitate de președinte al

Comitetului de Conducere a ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA, martorului Rodica

Cherdivară, care activează în calitate de șef al Departamentului Juridic și Resurse

Umane ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA, Valentina Anghel care activează în

calitate de executor judecătoresc, precum și procesul-verbal de percheziție efectuată

la data de 16.06.2014 în biroul de serviciu al bănuitului Victor Cilibic, în cadrul

căruia au fost depistate și ridicate procesele-verbale și corespondența dintre BNAA

și ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA (f. d. 22-23, vol. III); procesul-verbal de

ridicare a procedurii de executare de la executorul judecătoresc Valentina Anghel (f.

d. 30, vol. IV), precum și procesul-verbal de ridicare a dosarului contravențional pe

numele Cilibic Victor în baza art. 318 alin. (2) Cod Contravențional (f. d. 87, vol. IV).

Instanța de apel a cercetat declarațiile martorilor Malcoci Veronica, Anghel

Valentina, Cherdivară Rodica, Ghinca Marina, Gorea Victor care au fost audiați în

ședința instanței de fond. În ședința instanței de apel, martorul Anghel Valentina,

4

Cherivară Rodica, Glinca Marina, Gorea Victor au susținut declarațiile făcute

anterior.

Instanța de apel a constatat, că fiind audiat în instanța de fond, inculpatul

Cilibic Victor vinovăția nu a recunoscut și a declarat, că a activat în funcție de

director executiv al Biroului Național al Asigurătorilor Auto, totodată fiind și

membru al Consiliului de administrație al acestuia. Fiind audiat în ședința instanței

de apel, inculpatul Cilibic Victor a susținut declarațiile făcute anterior și a comunicat

instanței, că în conformitate cu decizia din 30.05.2014 a fost obligat de a transmite

membrului Consiliului BNAA Serghei Maxim certificatele. În calitatea sa de membru

al Consiliului de Administrație a optat contra transmiterii și a solicitat Consiliului de

Administrație eliberarea certificatelor către ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA.

Certificatele le-a predat la data de 30.05.2014. La data de 30.05.2014 nu era învinuit

de comiterea contravenției sau nu era o decizie definitivă de sancționare pe acest

caz. Decizia a fost eliberată la data de 02.06.2014. Nu a eliberat certificatele „Carte

Verde” către ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA, deoarece Consiliul nu a primit

această decizie. După data de 14.04.2014 chestiunea a fost examinată în cadrul

Consiliului de Administrare la care el a optat pentru transmiterea lor către ÎM CA

„GRAWE CARAT Asigurări” SA, după care a făcut cunoștință cu hotărârea Consiliului

de Administrare prin care a fost avertizat, că va fi sancționat dacă va elibera

certificatele. La Curtea de Apel Chișinău a fost contestată decizia contravențională la

data de 14.04.2014, iar la CEDO la data de 27.11.2014. La data de 30.05.2014 nu

avea astfel de atribuții de a elibera certificate, iar Consiliul de Administrare i-a

interzis să elibereze certificatele. A mai menționat că decizia Curții de Apel Chișinău

din 28 ianuarie 2014 nu face trimitere la eliberarea certificatelor de carte verde, se

făcea referire doar la suspendarea hotărârii Adunării generale a membrilor BNA din

27.09.2013.

Instanța de apel a verificat și probele materiale solicitate de către partea

acuzării:

- ordonanța din 28.03.2014, conform căreia a fost respinsă propunerea OUP a

DGUP S. Mitrofan de refuz în pornirea urmăririi penale și începerea urmăririi penale

pe faptul dat în temeiul bănuielii rezonabile de comiterea infracțiunii, prevăzute de

art. 335 alin. (3) lit. b) Cod penal. (f. d. 1, vol. I);

- plângerea părții vătămate Malcoci Veronica privind atragerea la răspundere

penală a factorilor de decizie din cadrul Biroului Național al Asigurătorilor de

Autovehicule pentru exces de putere și abuz în serviciu (f. d. 11, vol. I);

- decizia Curții de Apel Chișinău din 28.01.2014, prin care a fost suspendată

executarea hotărârii Adunării Generale Extraordinare a membrilor Biroului

Național al Asigurătorilor de Autovehicule din 27 septembrie 2013, privind

excluderea ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA din componența membrilor cu

5

drepturi depline ai BNAA cu retragerea autorizației de a elibera certificate

internaționale de asigurări „Carte Verde” (f. d. 21-24, vol. I);

- ordonanța de recunoaștere în calitate de reprezentant al părții vătămate

Malcoci Veronica (f. d. 52, vol. I);

- ordonanță de recunoaștere în calitate de parte civilă a Directorului general

ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA Malcoci Veronica. (f. d. 56-58. Vol. I.);

- Statutul Biroului Național al Asigurărilor de Autovehicule (f. d. 63-84, vol. I);

- proces-verbal din 07.02.2014, prin care executorul judecătoresc Anghel

Valentina a constatat că de către Cilibic Victor (director BNAA) a fost prezentată

copia Avizului de convocare din 04.02.2014, conform căreia pentru data de

14.02.2014, ora 16.00 va avea loc Adunarea Generală extraordinară a membrilor cu

drepturi depline ai BNAA cu ordinea zi: examinarea titlului executoriu cu privire la

suspendarea executării hotărârii Adunării Generale extraordinare a membrilor

BNAA din 27.09.2013 privind excluderea ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” S A din

componența membrilor cu drepturi depline ai BNAA cu retragerea autorizației de a

elibera certificate internaționale de asigurare Carte Verde până la adoptarea unei

hotărâri definitive pe dosar (f. d. 125, vol. I);

- procesul-verbal din 03.03.2014, prin care executorul judecătoresc Anghel

Valentina a amânat controlul întru stabilirea faptului executării/neexecutării de

către BNAA a titlului executoriu nr. 3r-379/13 din 28.01.2014 emis de Curtea de

Apel Chișinău pentru data de 07.03.2014 orele 11.30 în legătură cu faptul, că

conform art. 67 din Statutul AP BNAA Consiliul de Administrație poate adopta

decizii în termen de maxim 3 zile, care urmează să examineze procedura privind

eliberarea certificatelor Carte Verde ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” S.A. în care

pentru data de 27.03.2014 orele 11.30 nu va fi adoptată o decizie în partea

executării documentului executoriu menționat, vor fi aplicate prevederile art. 318

sau 319 Cod contravențional pentru neexecutarea hotărârii instanței de Judecată,

dat fiind faptul că prin hotărârea Adunării Generale extraordinare a membrilor

BNAA din 27.09.2010 (care a fost suspendată prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 28.01.2014) ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA a fost obligată să transmită BN

soldul certificatelor Carte Verde. (f. d. 126, vol. I);

- hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 14.04.2014, prin care

Cilibic Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzută de art.

318 alin. (2) Cod contravențional și i-a fost aplicată sancțiune contravențională în

formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale (f. d. 210-218 vol. I);

- recursul din 20.05.2014 declarat de către Cilibic Victor împotriva hotărârii

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 14.04.2014. (f. d. 198 vol. IV);

- decizia Curții de Apel Chișinău din 02.06.2014, prin care a fost respins

recursul ca nefondat (f. d. 215 vol. IV);

6

- proces-verbal de percheziție din 16.06.2014, efectuată în biroul serviciu a

directorului BNAA Victor Cilibic, prin care a fost ridicate procesele-verbale a

Consiliului de administrație al BNAA din 07.06.2014 (4 file), din 30.05.2014 (9 file),

20.05.2014 (9 file), 21.08.2013 (7 file), 06.09.2013 (8 file), 16.04.2013 (3 file),

27.09.2013 (5 file), 27.09.2013 (8 file), 28.10.2013 (5 file), 15.10.2013 (3 file),

01.11.2013 (9 file), cu Regulamentul cu privire la editarea eliberarea și emiterea

certificatelor de origine „Carte Verde” din 01.11.2013 pe 6 file, din 14.11.2013 pe 7

file, din 12.12.2013 pe 5 file, din 14.12.2013 pe 5 file, din 28.01.2014 pe 9 file, din

14.02.2014 pe 11 file, din 31.03.2014 pe 5 file, din 03.02.2014 pe 7 file, din

25.03.2014 pe 5 file, din 04.04.2014 pe 3 file, din 18.04.2014 pe 4 file, (f. d. 22-23,

vol. III);

- proces-verbal din 24.06.2014, de ridicare a dosarului contravențional ce a

servit temei pentru emiterea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău nr. 4-

530/14 din 14.04.2014, în privința directorului BNAA Cilibic Victor, în copii

autentificate, semnate, ștampilate, cusute și sigilate cu ștampila Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău pe 150 file., (f. d. 87 vol. IV);

- procesul-verbal de examinare a documentelor din 18.06.2014 (f. d. 242-243,

vol. III);

- proces-verbal de examinare a procedurii de executare din 19.06.2014 (f. d.

75-79, vol. IV);

Instanța de apel a statuat, că prima instanță corect analizând și apreciind în

cumul probele supra enunțate, a considerat că ele nu sunt suficiente pentru a stabili

vina inculpatului Cilibic Victor în comiterea infracțiunii incriminate lui și a dispus

achitarea lui pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a reținut, că soluția primei instanțe este corectă, deoarece

după data de 02.06.2014 nu au fost întreprinse măsuri de punere în executare silită

a actului judecătoresc, deci nu s-au constatat careva fapte de neexecutare

intenționată sau eschivare de la executare a hotărârii instanței de judecată după

aplicarea sancțiunii contravenționale așa cum reiese din dispoziția art. 320 alin. (1)

Cod penal.

Instanța de apel, cercetând și apreciind probele administrate prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și utilității, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, a conchis, că inculpatul corect a fost achitat, deoarece fapta

lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Conform art. 320 Cod penal, obiectul juridic al infracțiunii îl constituie

relațiile sociale referitoare la asigurarea autorității hotărârilor judecătorești prin

care se continuă înfăptuirea justiției. Obiect special secundar sunt relațiile sociale

referitoare la drepturile cetățenilor, care se realizează prin executarea hotărârilor

judecătorești.

7

Latura obiectivă a infracțiunii se realizează prin acțiune sau inacțiune.

Acțiunea se manifestă prin împotrivirea persoanei obligate să execute hotărârea

judecătorească care se exprimă oral sau în scris, încearcă să lovească sau lovește,

exprimă amenințări persoanelor care execută hotărârea, interdicții, săvârșesc acte

de corupere a persoanelor cu funcții de răspundere obligate să controleze ori să

execute această hotărâre, indiferent dacă aceste acțiuni au avut loc la începutul, mai

târziu, în cursul executării hotărârilor judecătorești. Inacțiunea persoanei poate fi

exprimată oral sau în scris și prin ne întreprinderea acțiunilor necesare pentru

executarea hotărârii judecătorești, considerând că hotărârea nu este corectă etc.

Prin noțiunea de hotărâri ale instanței de judecată se înțeleg hotărârile date

de către instanță în cauzele civile, penale, contravenționale, contencios

administrativ, intrate în vigoare și pasibile de executare.

În cazul în care se pune în executare o hotărâre de către alt organ

jurisdicțional și se manifestă împotrivire la executare nu există componența de

infracțiune prevăzută de acest articol.

Latura subiectivă se manifestă numai prin intenție directă. Făptuitorul

conștientizează, că prin acțiunile sau inacțiunile sale nu execută intenționat sau se

eschivează de la îndeplinirea hotărârii instanței de judecată și dorește acest rezultat.

Motivele neexecutării intenționate influențează la încadrarea faptei în baza acestui

articol.

Astfel, instanța de apel a reținut, că în urma cercetării probelor administrate

s-a stabilit cu certitudine, că la data de 27.09.2013 în cadrul Consiliului de

Administrație al Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule s-a dispus

aplicarea față de toate companiile de asigurări sancțiuni prevăzute în Statutul

Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule (în continuare BNAA).

La aceiași dată, în cadrul Adunării Generale a BNAA a fost aprobată decizia de

a exclude ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA din rândul membrilor cu drepturi

depline a BNAA cu retragerea autorizației de a elibera certificate internaționale

Carte Verde. Decizie care a intrat în vigoare la 10.10.2013. Totodată, Adunarea

Generală a BNAA a obligat ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA să transmită până la

15.10.2013 soldul certificatelor Carte Verde nerealizate la data retragerii

autorizației.

S-a mai constatat faptul, că în conformitate cu prevederile art. 42 din Statutul

BNAA «Adunarea Generală este organul suprem de conducere al Biroului Național»,

iar deciziile și dispozițiile acesteia sunt obligatorii Consiliului de Administrație a

BNAA în calitate de organ decizional. La data de 14.11.2013 prin decizia Consiliului

de Administrație a BNAA, inculpatul a fost investit în funcția de Director Executiv al

Biroului Național, fiind împuternicit conform procesului-verbal al ședinței cu

drepturi și obligațiuni prevăzute de art. 76 și art. 77 din Statutul BNAA. Or

competențele de la art. 76 și art.77 ale Statutului BNAA nu acordă drepturi

8

Directorului Executiv de a decide și/sau a asigura eliberarea sau neeliberarea

certificatelor Carte Verde de la BNAA, aceste prerogative fiind lăsate la latitudinea

exclusivă a Consiliului de Administrație al BNAA în virtutea prevederilor

Regulamentului BNAA cu privire la editarea, primirea, eliberarea și evidența

certificatelor de asigurare «Carte Verde» din 01.11.2013.

La acel moment era în vigoare Regulamentul BNAA cu privire la editarea,

primirea, eliberarea și evidența certificatelor de asigurare Carte Verde, potrivit pct.

4.3 este indicat „în vederea ridicării certificatelor internaționale de asigurare Carte

Verde” asigurătorul solicitant va înainta Consiliului de Administrație a BNAA o

solicitare în acest sens cu anexarea documentelor prevăzute la pct. 2.2 din

Regulament, iar pct. 4.4. din Regulamentul menționat stabilește „Consiliul de

Administrație în termen de 7 zile din data înregistrării solicitării va examina

solicitarea și va emite decizia cu privire la eliberarea în adresa solicitantului a

certificatelor de asigurare internațională Carte Verde”. Cele menționate au fost

confirmate de martorul Glinca M., care a mai precizat detaliat procedura eliberării

certificatelor internaționale de asigurare Carte Verde, cât și organul responsabil. Mai

mult ca atât aceste circumstanțe de fapt și de drept, nu au fost infirmate de martorii

acuzării și de alte probe administrate la dosar. De asemenea martorul V. Anghel, a

comunicat în instanța de fond faptul, că certificatele de asigurare internațională

Carte Verde au fost transmise de către un membru al Consiliului de Administrație a

BNAA spre depozitare la CA „Asito”. La fel și martorul R. Cherdivară, a comunicat

instanței, că soldul de certificate de asigurare internațională Carte Verde a fost

restituit la BNAA de către ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA, potrivit deciziei

Adunării Generale a BNAA, mai mult ca atât aceasta a indicat, că a înțeles, că

membrii Consiliului de Administrație a BNAA nu i-au permis, inculpatului Cilibic

Victor, de a elibera certificatele respective.

Instanța de apel a statuat, că învinuirea prezentată de acuzatorul de stat s-a

bazat numai pe declarațiile martorilor acuzării, care conștientizau la momentul

desfășurării procedurii de executare, faptul că decizia sub aspect legal de a elibera

certificate internaționale de asigurare Carte Verde, aparținea în exclusivitate

Consiliului de Administrație al BNAA, dar nu inculpatului în funcție la acel moment

de director executiv al BNAA.

De asemenea, instanța de apel a menționat, că instanța de fond corect a

aplicat speței date prevederile pct. 77 al Statutului BNAA potrivit căruia, directorul

executiv realizează orice activități necesare pentru asigurarea activității BNAA, dacă

acestea nu sunt rezervate Consiliului de Administrație sau Adunării Generale, prin

urmare, obligația de a elibera certificate internaționale de asigurare Carte Verde

aparținea în exclusivitate Consiliului de Administrație al BNAA potrivit prevederilor

Regulamentului BNAA cu privire la editarea, primirea, eliberarea și evidența

certificatelor de asigurare „Carte Verde” din 01.11.2013 în vigoare la acel moment.

9

În afară de aceasta, instanța de apel a reținut referitor la procedura de

executare, că titlul executoriu nr. 3r-679/13 a fost remis în adresa executorului

judecătoresc V. Anghel, care a inițiat la 03.02.2014 procedura de executare. Astfel, la

07.02.2014 executorul judecătoresc V. Anghel în procesul-verbal prin care a stabilit

că „se amână controlul executării/neexecutării a titlului executoriu nr. 3r-679/13

din 28.01.2014 emis de către Curtea de Apel Chișinău pentru data de 17.02.2014,

ora 13.00” după expunerea Adunării Generale Extraordinare a Membrilor BNAA cu

referire la executarea titlului vizat, acesta, de fapt, a fost primul proces-verbal

întocmit de executorul judecătoresc.

Ulterior, la 03.03.2014, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal

prin care a stabilit „Se amână controlul întru stabilirea executării/neexecutării

titlului executoriu nr. 3r-679/13 emis de către Curtea de Apel Chișinău pentru data

de 07.03.2014 ora 11.30” motivându-și constatarea prin: „în legătură cu faptul că

conform art. 67 din Statutul BNAA Consiliul de Administrație poate adopta decizii în

termen de maxim 3 zile care urmează să examineze procedura privind eliberarea

certificatelor Carte Verde ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări SA””.

Instanța de apel a reținut, că cu toate cele menționate, la 07.03.2014,

executorul judecătoresc Anghel Valentina s-a prezentat la sediul BNAA unde a

întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție pe numele lui Cilibic Victor în

temeiul art. 318 alin. (2) Cod contravențional, pentru neeliberarea asigurătorului a

certificatelor de asigurare Carte Verde, proces-verbal, care ulterior a fost remis

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău pentru aplicarea sancțiunii. Ulterior,

Judecătoria Buiucani mun. Chișinău, urmare a examinării demersului executorului

judecătoresc a emis o hotărâre prin care l-a recunoscut vinovat pe Cilibic Victor de

comiterea contravenției prevăzute de art. 318 alin. (2) Cod contravențional. La

15.04.2014 hotărârea menționată a fost atacată cu recurs la Curtea de Apel Chișinău,

care la 02.06.2014 a respins recursul declarat, menținând în vigoare hotărârea

primei instanțe.

De asemenea instanța de apel a reținut, că potrivit materialelor dosarului

urmărirea penală a fost pornită în privința inculpatului Cilibic Victor la data de

20.05.2014 de către CNA, fiindu-i încriminată săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 320 alin. (1) Cod penal. Or, inițierea urmăririi penale de către organul de

urmărire penală a fost dispusă anterior sancționării lui definitive în materie

contravențională (02.06.2014), or, însăși acuzatorul de stat în apelul acestuia

împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 11.12.2015

menționează, că la „02.06.2014 decizia irevocabilă a Curții de Apel Chișinău, prin

care directorul BNAA Cilibic Victor a fost recunoscut vinovat pentru neexecutarea

deciziei de judecată din 28.01.2014 de a restitui certificatele Carte Verde”.

Instanța de apel a mai indicat, că potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (1) Cod

penal și art. 87 din hotărârea Curții Constituționale a RM nr. 13 din 11.06.2013

10

privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale art. 320 Cod penal nr.

985-XV din 18.04.2002, în redacția Legii nr. 173 din 09.07.2010 pentru modificarea

unor acte legislative prevede, că după aplicarea primei sancțiuni contravenționale,

este necesar a întreprinde din nou măsuri în vederea executării astfel încât la

expirarea acestui nou termen, persoana să poată fi din nou trasă la răspundere pentru

neexecutare intenționată sau eschivare de la executarea hotărârii care era obligat a o

executa.

Din materialele dosarului instanța de apel a constatat, că la 13.06.2014

executorul judecătoresc Anghel Valentina a indicat „formal” un nou termen de

executare a titlului executoriu și anume pentru data de 16.06.2014 orele 16.00

pentru a returna certificatele Carte Verde transmise BNAA de către ÎM CA „GRAWE

CARAT Asigurări” SA la data de 17.11.2013 prin procesul-verbal CF066-005/13 de

constatare a stărilor de fapt întocmit de executorul judecătoresc Parfentiev Liliana

(f. d. 72, vol. IV), ca ulterior la data de 16.06.2014 orele 16:32 să fie întocmit un

proces-verbal întru stabilirea faptului executării/neexecutării de către BNAA a

documentului executoriu nr. 3r-679/13 din 28.01.2014 și tot la aceeași dată și

anume la 16.06.2014 orele 16:54 executorul judecătoresc Anghel Valentina să fie

audiată în calitate de martor (f. d. 73, vol. IV), considerând că din punct de vedere

fizic este imposibil executorul judecătoresc să se fi aflat în același timp în două

locuri diferite și cu atât mai mult, că executorul judecătoresc Anghel Valentina

cunoștea cu certitudine, că certificatele internaționale Carte Verde erau depozitate

la sediul CIA „ASITO” S.A. în baza deciziei Consiliului de Administrație a BNAA din

30.05.2014 și a contractului de depozitare din 30.05.2014 încheiat de către Consiliul

de Administrație a BNAA și CIA „ASITO” S.A., care, deținând calitatea de depozitare,

poate fi obligată să elibereze certificate Carte Verde depozitate doar în baza deciziei

Consiliului de Administrație a BNAA.

Prin urmare, instanța de apel a conchis, că în astfel de împrejurări, instanța de

fond corect a concluzionat, că după 02.06.2014, data rămânerii în vigoare a hotărârii

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 14.04.2014 privind sancționarea

contravențională a inculpatului Cilibic Victor, ultimul nu a avut acces și chiar

posibilitate reală de executare a titlului executoriu, fiind pus în imposibilitatea

directă și lipsit de dreptul de a mai exercita eliberarea certificatelor Carte Verde.

Astfel, instanța de apel a conchis, că nu a fost demonstrată de organul de învinuire

nici latura obiectivă, neexecutarea hotărârii instanței de judecată, dacă aceasta a fost

comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.

Instanța de apel a concluzionat, că fapta inculpatului Cilibic Victor nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal și în

privința lui corect a fost pronunțată o sentință de achitare, care este legală și

întemeiată, iar acuzarea nu a prezentat probe obiective, pertinente și concludente

privind vinovăția inculpatului Cilibic Victor în comiterea infracțiunii imputate.

11

Instanța de apel a menționat, că în sentința adoptată instanța a făcut o analiză

profundă a tuturor probelor prezentate de către acuzatorul de stat și, apreciindu-le,

a concluzionat despre neconfirmarea învinuirii aduse, iar în apelurile declarate de

acuzatorul de stat și de avocatul Harghel Andrei în interesul părții vătămate ÎM CA

„GRAWE CARAT Asigurări” SA nu au fost prezentate careva probe sau argumente

noi privind vinovăția inculpatului, doar fiind dată o altă apreciere probelor, pe care

instanța de apel a considerat-o neîntemeiată și lipsită de suport probant motiv din

care apelurile au fost respinse ca nefondate cu menținerea sentinței fără modificări.

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău Tăut Dorina și avocatul

Harghel Andrei în numele părții vătămate ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA.

6.1. În recursul ordinar declarat, procurorul a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului procurorul a invocat ca temei prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, indicând următoarele:

- acuzarea consideră, că decizia instanței de apel prin care a fost

menținută sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 11.12.2015 este

neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece, instanța de apel, având dreptul să

reformeze sentința atacată în sensul casării soluției adoptate de prima instanță, nu a

supus unei noi aprecieri probele administrate în cauza penală, astfel încât a mers pe

ideea preconcepută a instanței de fond, care a statuat asupra nevinovăției

inculpatului;

- prin probele cercetate în ședințele de judecată a fost dovedit pe deplin

faptul, că inculpatul Cilibic Victor a comis infracțiunea de neexecutare intenționată a

hotărârii instanței de judecată. Acțiunile inculpatului Cilibic Victor s-au manifestat

prin neexecutarea intenționată a hotărârii judecătorești de a restitui certificatele

Carte Verde către ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA, începând de la data de

28.01.2014 (Decizia irevocabilă a Colegiului Civil al Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost anulată hotărârea BNAA de a suspenda activitatea ÎM CA „GRAWE CARAT

Asigurări” SA la eliberarea certificatelor Carte Verde);

- invocă că scopul acțiunilor și inacțiunilor inculpatului era de a nu

executa hotărârea de judecată, care perfect se încadrează în latura subiectivă a

componenței de infracțiune, prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal;

- instanța de judecată a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de

acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de

neexecutare intenționată a hotărârii instanței de judecată, ori nu s-a expus asupra

tuturor motivelor indicate în apelul procurorului;

- vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate este dovedită pe

deplin prin faptele și probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în

12

instanțele de judecată, fiind indicate și ca motive ale apelului procurorului, iar

instanța de apel nu s-a expus asupra lor, nu le-a apreciat, ori le-a apreciat eronat,

fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce

ar combate învinuirea incriminată inculpatului;

- declarațiile martorilor R. Cherdivară, V. Anghel și V. Malcoci în coroborare

cu documentele anexate la cauza penală nemijlocit dovedesc faptul, că directorul

BNAA Cilibic Victor de la 28.01.2014 și până la 30.05.2014 s-a împotrivit executării

deciziei de judecată privind restituirea certificatelor carte verde către ÎM CA „Grawe

Carat Asigurări” S.A. Inculpatul Cilibic Victor dispunea de termen pentru executarea

deciziei din 28.01.2014, însă a neglijat executarea hotărârilor;

- instanța de apel a confundat două noțiuni distincte și anume: 1) data

aplicării sancțiunii, care de fapt este data emiterii hotărârii instanței de fond și 2)

data rămânerii irevocabile a hotărârii de sancționare contravențională, care este de

fapt data emiterii hotărârii instanței de apel și a interpretat eronat dispoziția art. 320

Cod penal - „după aplicarea sancțiunii contravenționale”, confundând-o cu data

rămânerii definitive a hotărârii de sancționare contravențională;

- menționează, că conform actului din 30.05.2014 certificatele Carte Verde a

companiei ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA au fost predate benevol și unilateral

de către Cilibic Victor către reprezentantul Consiliului de Administrație a BNAA

Maxim Serghei. Astfel, în situația în care inculpatul, fiind conștient de faptul că este

obligat să execute documentul executoriu 3r-679/13 și să transmită ÎM CA „GRAWE

CARAT Asigurări” SA certificatele Carte Verde, contrar obligațiilor sale și contrar

deciziei judecătorești, a transmis benevol certificatele în cauza Consiliului de

Administrare a BNAA, fapt ce confirmă că certificatele Carte Verde erau la dispoziția

inculpatului, care intenționat nu le-a transmis ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA;

- nu s-a luat în considerație, că din 02.06.2014 până la 03.07.2014 data punerii

sub învinuire inculpatul s-a eschivat de la executarea hotărârii care era obligat de a o

executa;

- instanța de apel a preluat concluziile formulate de prima instanță, fără a

proceda la o apreciere proprie, specifică activității de judecare a apelului, lăsând

fără argumentare fiecare din criticile invocate de apelant. Situația creată se egalează

cu nerezolvarea fondului apelului și condiționează necesitatea casării deciziei

instanței de apel pe motivele și temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat de către procuror și decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, de menținere a sentinței de

achitare în privința inculpatului.

6.2. În recursul ordinar declarat, avocatul Harghel Andrei în numele părții

vătămate ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

13

În motivarea recursului, avocatul a invocat ca temei prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, indicând următoarele:

- instanța de apel în argumentarea deciziei nu s-a expus asupra motivului,

referitor la momentul aplicării sancțiunii contravenționale, ca o condiție obligatorie a

răspunderii penale;

- instanța de apel nu a apreciat și nu s-a referit la încheierea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 24 octombrie 2014, cu toate că aceasta a fost

menționată și în cererea de apel, în susțineri verbale și în lista probelor asupra

carora s-a atras atenția instanței de apel;

- conform actului din 30.05.2014 certificatele Carte Verde a companiei ÎM CA

„GRAWE CARAT Asigurări” SA au fost predate benevol și unilateral de către Cilibic V.

către reprezentantul Consiliului de Administrație a BNAA Maxim Serghei. În cererea

de apel s-a solicitat a aprecia acțiunile lui Cilibic V., prin prisma faptului, că fiind

conștient că este obligat să execute documentul executoriu nr. 3r-679/13 și să

transmită ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA certificatele Carte Verde și că la

14.04.2014 i-a fost aplicată sancțiune contravențională, contrar obligațiilor sale și

contrar deciziei judecătorești, a transmis benevol certificatele în cauză Consiliului

de Administrație a BNAA. Instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul ca Cilibic V. a

transmis benevol certificatele în cauza Consiliului de Administrație a BNAA, creând

astfel situația de a nu dispune fizic de certificatele Carte Verde;

- consideră, că odată ce V. Cilibic a fost recunoscut ca subiect ce urma sa

restituie certificatele Carte Verde și potrivit pct. 77 lit. u) din Statutul BNAA

atribuțiile respective revin acestuia în calitate de director al BNAA, fapte constatate

prin hotărâre definitivă, instanța de apel ilegal a concluzionat, că aceste prerogative

aparțin exclusiv Consiliului de Administrație a BNAA. Instanța de apel a făcut

constatări diametral opuse constatărilor unei hotărâri definitive ale instanței de

judecată și a stabilit eronat fapte în existența sau inexistența lor prin neluarea în

considerare a probelor, care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora, prin ce a admis o eroare gravă de fapt;

- instanța de apel a confundat două fapte distincte, menționate în hotărârea

judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 14.04.2014 și anume: 1) editarea, primirea,

eliberarea certificatelor Carte Verde presupune modalitatea primară de obținere a

certificatelor Carte Verde de către membrii BNAA cu 2) predarea, primirea,

păstrarea sau retransmiterea certificatelor retrase de la membrii excluși din BNAA.

În speță fiind vorba despre retransmiterea certificatelor Carte Verde, deja achitate și

devenite proprietate a membrilor BNAA;

- instanța de apel a denaturat fapte constatate prin sentința Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 11.12.2015;

- atât instanța de fond cât și cea de apel formal au examinat probele din dosar

și fără a le recunoaște inadmisibile ori combate prin alte probe, au făcut concluzii

14

contrare acestor dovezi prin ce s-au comis erori grave ce au afectat soluțiile

instanțelor;

- invocă, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

recursurilor declarate, solicitând declararea inadmisibilității acestora ca fiind vădit

neîntemeiate.

penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile din

următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărârilor atacate în limitele

motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Colegiul lărgit menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

În recursurile declarate procurorul și avocatul Harghel A. în numele părții

vătămate ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA au invocat drept temei prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

15

afectat soluția instanței”, Colegiul lărgit constată că, de fapt, recurenții critică

modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

În acest sens Colegiul penal menționează, că criticele formulate au format

obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel și cărora aceasta le-a dat

o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 5 al prezentei

decizii, referindu-se la toate motivele invocate în cererile de apel, motivare pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având

în vedere și faptul că hotărârea atacată a fost verificată și în raport cu prevederile

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu s-au identificat și alte

motive care să condiționeze casarea acesteia.

Ținând cont de cele menționate Colegiul lărgit conchide, că conținutul deciziei

corespunde prevederilor legale sus-menționate, fiind oferite răspunsuri la toate

motivele invocate în apelurile declarate.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă, că instanța de apel la judecarea cauzei

în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, constatându-se lipsa temeiurilor de casare prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

Mai mult ca atât, în recursurile declarate recurenții invocă ca temei de casare

a hotărârilor judecătorești contestate faptul că ”instanța de apel nu a supus unei noi

aprecieri probele administrate în cauza penală, astfel încât a mers pe ideea

preconcepută a instanței de fond, care a statuat asupra nevinovăției inculpatului; prin

probele cercetate în ședințele de judecată a fost dovedit pe deplin faptul că inculpatul

Cilibic Victor a comis infracțiunea de neexecutare intenționată a hotărârii instanței de

judecată; instanța de judecată a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de

acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de neexecutare

intenționată a hotărârii instanței de judecată”.

În acest sens, Colegiul lărgit consideră necesar de a menționa, că potrivit

prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei așa cum propun

recurenții este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și aceasta nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în

recursurile ordinare este lipsită de suport legal.

16

Colegiul lărgit conchide, că reaprecierea probelor, în modul propus de către

recurenți, nu se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

iar reaprecierea probelor nu poate fi efectuată de instanța de recurs, care verifică

numai chestiunile de drept.

De asemenea Colegiul lărgit atestă, că instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, fapt ce face ca concluziile despre achitarea lui Cilibic Victor

de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.(1) Cod penal,

din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, să fie juste și

întemeiate.

Astfel, Colegiul lărgit constată, că decizia instanței de apel prin care a fost

menținută sentința primei instanțe, corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Totodată Colegiul lărgit menționează, că învinuirea înaintată lui Cilibic Victor

este una neconcretă, neclară, vagă, imprevizibilă și afectează dreptul inculpatului de

a ști pentru ce faptă este învinuit, și în consecință dreptul acestuia la apărare.

În acest sens Colegiul lărgit atenționează, că potrivit prevederilor legale la art.

281 alin. (2) cât și în cele ale art. 296 alin. (2) Cod de procedură penală învinuirea

adusă persoanei trebuie să fie clară, cu indicarea datei, locului, mijloacelor și

modului de săvârșire a faptei și consecințele ei, caracterului vinei, motivelor și

semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei.

Reieșind din cele menționate, instanțele judecătorești sunt obligate să verifice

respectarea în această parte a exigențelor legale, ținând cont și de prevederile art. 6

paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are dreptul

la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în

materie penală îndreptată împotriva sa”.

La caz este aplicabilă și jurisprudența în materie penală a Curții Europene, și

anume, în cauza Adrian Constantin vs. România, Hotărârea din 12.04.2011, unde

Curtea a subliniat încă o data, “… rolul fundamental pe care îl are rechizitoriul, ca act

de acuzare, reamintind faptul că paragraful 3 al articolului 6 din Convenție

recunoaște dreptul acuzatului de a fi informat oficial nu numai cu privire la

învinuirile ce i se aduc, ci și cu privire la încadrarea juridică a faptelor sale.

Informarea precisă și completă reprezintă o condiție esențială pentru a se asigura

echitatea procedurilor.”

În deplin acord cu cele enunțate, Colegiul lărgit reiterează, că rechizitoriul, în

sensul art. 297 Cod de procedură penală, este actul de sesizare a instanței de

judecată, care se întocmește după prezentarea materialelor de urmărire penală și

care trebuie să cuprindă informații despre fapta incriminată persoanei în privința

17

căreia s-a efectuat urmărirea penală, adică, formularea învinuirii cu indicarea datei,

locului, mijloacelor și modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei,

caracterul vinovăției, motivelor și semnelor calificative pentru încadrarea juridică a

faptei.

Rigurozitatea dispozițiilor legale privind sesizarea instanței impune ca

învinuirea să fie clară, concretă și previzibilă, deoarece instanța de judecată are

obligația să se pronunțe asupra faptei reținute în sarcina inculpatului în limitele

determinate prin rechizitoriu. Or, în atare circumstanțe, se concluzionează, că data,

locul și modalitatea acționării inculpatului în vederea săvârșirii infracțiunii

imputate, trebuie întotdeauna să fie adusă la cunoștința părților, mai ales pentru a

da posibilitatea inculpaților de a-și pregăti apărarea.

Colegiul lărgit menționează, că potrivit prevederilor alin. (1) art. 325 Cod de

procedură penală judecarea cauzei în prima instanță se efectuează numai în privința

persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu,

iar instanța de judecată nu este în drept să completeze învinuirea cu circumstanțe

care ar justifica-o și care ar agrava situația inculpatului.

În acest sens, Colegiul constată că potrivit rechizitorului, lui Cilibic V. i-a fost

incriminată neexecutarea intenționată a hotărârii judecătorești, infracțiunea fiind

calificată în baza art. 320 alin.(1) Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 320 alin.(1) Cod penal, se pedepsește

neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executare a hotărârii instanței de

judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.

Potrivit textului rechizitoriului, inculpatul Cilibic V. a fost sancționat

contravențional prin hotărârea nr. 4-503/14 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

în baza prevederilor art. 318 Cod contravențional, hotărâre ce a fost menținută în

vigoare prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02.06.2014, pentru neexecutarea

Deciziei irevocabile pe cauza civilă nr. 3r-679/13 a Curții de Apel Chișinău și Titlul

executoriu, și în continuare în rechizitoriu fiind indicat, că: „Ignorând existența

hotărârilor instanțelor de judecată și a titlului executoriu, Victor Cilibic,

intenționat nu a executat Decizia irevocabilă pe cauza civilă nr. 3r-679/13 a

Curții de Apel Chișinău și Titlul executoriu”.

Astfel, Colegiul penal constată, că rechizitoriul nu conține informațiile

obligatorii, stipulate în prevederile legale ce se referă la actele procesuale de punere

sub învinuire, în acesta nefiind indicat, în special, care sunt acțiunile inculpatului,

perioada săvârșirii acestora după sancționarea contravențională în baza

prevederilor art. 318 Cod contravențional.

Mai mult decât atât, Colegiul penal menționează faptul, că rechizitoriul

conține indicarea că n-au fost executate „cerințele documentului executoriu”, dar n-a

specificat în ce constau aceste cerințe, limitându-se la indicarea că prin decizia Curții

18

de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2014 s-a dispus suspendarea executării hotărârii

Adunării Generale Extraordinare a membrilor BNAA din 27.09.2013.

Astfel, Colegiul penal consideră, că sunt neîntemeiate argumentele

procurorului expuse în recursul declarat, precum că:

- directorul BNAA Cilibic Victor de la 28.01.2014 și până la 30.05.2014 s-a

împotrivit executării deciziei de judecată privind restituirea certificatelor Carte

Verde către ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” S.A. Inculpatul Cilibic Victor dispunea

de termen pentru executarea deciziei din 28.01.2014, însă a neglijat executarea

hotărârilor;

- de la 02.06.2014 până la 03.07.2014, data punerii sub învinuire, inculpatul

s-a eschivat de la executarea hotărârii care era obligat de a o executa.

În acest sens Colegiul lărgit menționează, că rechizitoriul nu conține indicații

cu privire la faptul, că executarea hotărârii constă în restituirea certificatelor Carte

Verde către ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA, nu este indicată careva perioadă

de neexecutare intenționată a hotărârii de către inculpat după sancționarea

contravențională, astfel Colegiul penal constată că aceste acțiuni n-au fost

incriminate inculpatului prin rechizitoriu, de aceea nu pot constitui obiectul

judecării cauzei, depășind limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Colegiul penal mai menționează, că neclaritatea învinuirilor aduse

inculpatului în rechizitoriu se mai manifestă și prin faptul, că rechizitoriul nu indică

în mod expres pentru ce perioadă se referă fraza expusă supra: „Ignorând existența

hotărârilor instanțelor de judecată și a titlului executoriu, Victor Cilibic, intenționat

nu a executat Decizia irevocabilă pe cauza civilă nr. 3r-679/13 a Curții de Apel

Chișinău și Titlul executoriu”, astfel condiționând extinderea învinuirii și asupra

pretinselor acțiuni de neexecutare care au fost deja sancționate contravențional.

Colegiul lărgit reiterează, că din analiza rechizitoriului se constată, că fapta

infracțiunii, indicată în rechizitoriu nu cuprinde o perioadă concretă, diferită de

împrejurările constatate în procesul contravențional, asupra cărora Colegiul penal al

Curții de Apel Chișinău s-a expus la 02 iunie 2014 printr-o decizie irevocabilă, prin

care s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 14 aprilie

2014, conform căreia Cilibic V. a fost sancționat în baza articolului 318. alin.(2) Cod

contravențional cu amendă în mărime de 200 unități convenționale, ceea ce

constituie 4000 lei.

În așa mod Colegiul lărgit constată, că în actul de învinuire n-au fost descrise

acțiunile inculpatului privind neexecutarea intenționată a hotărârii instanței de

judecată după finalizarea procesului contravențional și sancționarea definitivă a

inculpatului în baza articolului 318. alin.(2) Cod contravențional, acuzatorul de stat

nu a indicat ce acțiuni a întreprins învinuitul sau a refuzat să întreprindă pentru a

putea efectiv să-i incrimineze învinuirea în baza art. 320 alin. (1) Cod penal.

19

Totodată Colegiul lărgit consideră justă concluzia instanței de apel care a

reținut că soluția primei instanțe, care a statuat, că după data de 02.06.2014, data

când hotărârea de sancționare a devenit definitivă, nu au fost întreprinse măsuri de

punere în executare silită a actului judecătoresc, deci nu s-au constatat careva fapte

de neexecutare intenționată sau eschivare de la executare a hotărârii instanței de

judecată după aplicarea sancțiunii contravenționale, după cum reiese expres din

dispoziția art. 320 alin. (1) Cod penal.

Mai mult decât atât, Colegiul penal menționează, că reieșind din practica

judiciară constantă, sunt corecte concluziile instanțelor de judecată, că în speță

puteau fi urmărite penal doar acțiunile inculpatului Cilibic V. comise după data

rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată de aplicare a sancțiunii

contravenționale și anume data de 02.06.2014, când a fost emisă decizia Curții de

Apel Chișinău.

Totodată, cu referire la acest argument al recursurilor, Colegiul lărgit

conchide, că reieșind din faptul, că în rechizitoriu nu se conține descrierea acțiunilor

inculpatului după emiterea hotărârii de sancționare contravențională în baza art. 318

Cod contravențional, precum și indicarea intervalului de timp în care se pretinde că au

fost înfăptuite aceste acțiuni, în speță nu are relevanță stabilirea din ce moment s-ar fi

calculat perioada în interiorul căreia acțiunile inculpatului ar fi fost sancționate

penal.

Tot referitor la acest argument Colegiul lărgit susține concluzia instanței de

apel care a indicat că potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (1) Cod penal și art. 87 din

hotărârea Curții Constituționale a RM nr. 13 din 11.06.2013 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi ale art. 320 Cod penal nr. 985-XV din

18.04.2002, în redacția Legii nr. 173 din 09.07.2010 pentru modificarea unor acte

legislative, prevede că după aplicarea primei sancțiuni contravenționale, este necesar

a întreprinde din nou măsuri în vederea executării astfel încât la expirarea acestui nou

termen, persoana să poată fi din nou trasă la răspundere pentru neexecutare

intenționată sau eschivare de la executarea hotărârii care era obligat a o executa.

Colegiul lărgit de asemenea reține, că potrivit materialelor dosarului

urmărirea penală a fost pornită în privința inculpatului Cilibic Victor la data de

20.05.2014, fiindu-i încriminată săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.

(1) Cod penal, deși Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău s-a expus asupra

legalității sancționării contravenționale în baza articolului 318. alin.(2) Cod

contravențional a lui Cilibic V. numai la data 02.06.2014 printr-o decizie irevocabilă,

prin care a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 14 aprilie

2014.

Așa dar, Colegiul penal stabilește, că inițierea urmăririi penale de către

organul de urmărire penală a fost dispusă anterior sancționării lui definitive în

materie contravențională, prin urmare condiția obligatorie de constatare a

20

circumstanțelor infracțiunii în baza art. 320 alin. (1) Cod penal fiind din start viciată,

nefiind delimitate circumstanțele constatate pentru care Cilibic V. a fost sancționat

în baza articolului 318 alin.(2) Cod contravențional.

Colegiul lărgit subliniază, că potrivit dispoziției normei prevăzute la articolul

320 Cod penal și practicii judiciare constante, aplicarea sancțiunii contravenționale

în baza articolului 318 alin. (2) Cod contravențional este o condiție obligatorie a

răspunderii penale pentru neexecutarea hotărârii instanței de judecată, altfel spus

răspunderea contravențională și răspunderea penală se aplică pentru neexecutarea

aceleiași hotărâri judecătorești, cu condiția, că se aplică distinct, la perioade de timp și

la împrejurări diferite, astfel încât să nu existe o suprapunere de acțiuni, ce determină

răspunderea contravențională și răspunderea penală.

Concluzia respectivă se bazează pe practica CtEDO și motivele cuprinse în

Hotărârea nr.13 din 11 iunie 2013 „ Privind excepția de neconstituționalitate a unor

prevederi ale articolului 320 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18

aprilie 2002, în redacția Legii nr.173 din 9 iulie 2010 pentru modificarea unor acte

legislative".

În acest sens, Colegiul lărgit menționează, că o abordare contrară într-o astfel

de situație juridică, extinsă asupra ansamblului de rapoarte juridice -

contravențional și penal, afectează grav principiul general privind procesul penal

prevăzut la articolul 22 Cod de procedură penală, ce reglementează dreptul de a nu

fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori, precum și principiul de bază a

procesului contravențional, prevăzut la articolul 380 Cod contravențional, ce

reglementează dreptul de a nu fi urmărit sau sancționat de mai multe ori.

Acest principiu de drept procesual-penal și de drept contravențional, pe lângă

faptul că are o conotație constituțională (articolele 4, 21 și 25 din Constituție), are ca

model normele pertinente statuate în Pactul internațional al Organizației Națiunilor

Unite cu privire la drepturile civile și politice, ratificat prin Hotărârea Parlamentului

nr.217 din 28 iulie 1990 cu privire la aderarea R.S.S. Moldova la Declarația

Universală a Drepturilor Omului și ratificarea pactelor internaționale ale drepturilor

omului, care prevede în art.14 paragraful (7) că nimeni nu poate fi urmărit sau

pedepsit pentru comiterea unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau

condamnat printr-o hotărâre definitivă în conformitate cu legea și cu procedura

penală a fiecărei țări.

La fel acest principiu de bază al justiției penale, derivă și din normele statuate

în art. 4 din Protocolul nr.7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, ratificat prin Hotărârea Parlamentului nr.1298

din 24 iulie 1997 privind ratificarea Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, precum și a unor protocoale adiționale la aceasta,

care stabilește că nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile

aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau

21

condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui

stat.

De altfel, acest principiu este consacrat în aceiași termeni și în articolul 50 din

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede că nimeni nu

poate fi judecat sau condamnat pentru o infracțiune pentru care a fost deja achitat

sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în

conformitate cu legea.

Instituirea principiului non bis in idem, prevăzut în tratatele internaționale la

care Republica Moldova este parte, a constituit o obligație a statului, de aceea

legiuitorul a înglobat acest principiu fundamental în legislația pertinentă a

Republicii Moldova.

În acest context, prin adoptarea Legii nr.985 din 18 aprilie 2002 privind

Codul penal al Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003,

nr.104-110, art.447), în legislația penală națională a fost introdus acest principiu la

articolul 7 alin.(2) din Codul penal care statuează, că nimeni nu poate fi supus de

două ori urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă.

În același timp, prin adoptarea Legii nr.122 din 14 martie 2002 privind Codul

de procedură penală al Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,

2003, nr.104-110, art.447), în legislația procesual-penală a fost introdus principiul

respectiv, la articolul 22 din Codul de procedură penală, care prevede că nimeni nu

poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de mai multe

ori pentru aceeași faptă.

Reieșind din cele expuse supra, din studiul comparativ al principiului statuat

la art. 22 din Codul de procedură penală și la art. 7, alin.(2) din Codul penal, prin

prisma normelor din art. 4 paragraful (7) din Pactul internațional al Organizației

Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice, din art. 4 din Protocolul

nr.7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale și din art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

raportat la cauza penală examinată, Colegiul lărgit consideră, că soluția instanței de

apel se întemeiază pe jurisprudența națională și a CtEDO, ce statuează că în cazul

încălcării normelor procedurale ce afectează dreptul persoanei la un proces

echitabil, statul este cel care trebuie să-și asume erorile comise de parchet și

instanța de judecată și acele erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei

vizate în procedura în cauză.

În concluzia celor expuse, Colegiul lărgit atestă, că temeiurile de drept

invocate de recurenți, prescrise la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor. Astfel de erori de drept în

speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar la judecarea cauzei în ordine de apel instanța a respectat prevederile

legale relevante, motiv pentru care Colegiul lărgit conchide, că asupra recursurilor

22

în cauză urmează să pronunțe soluția prevăzută de la art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală – respingerea recursurilor ca inadmisibile, cu menținerea

hotărârii atacate.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare, declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina și de avocatul Harghel

Andrei în numele părții vătămate ÎM CA „GRAWE CARAT Asigurări” SA, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016, în cauza

penală în privința lui Cilibic Victor Anatolie, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia integrală pronunțată la 18 noiembrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Timofti Vladimir

Moraru Petru

23