2ra-1419/16 — incasarea diferentei despagubirii de asigurare

2ra-1419/16 — incasarea diferentei despagubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: Sv.Tizu dosarul nr. 2ra-1419/16

instanța de apel: N.Traciuc, M.Anton, Iu.Cotruță

Î N C H E I E R E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Raileanu

Sorin prin intermediul reprezentantului, avocatul Șendrea Miroslav, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de către Raileanu Sorin împotriva Biroului

Național al Asiguratorilor de Autovehicule și Pînzari Vasile privind încasarea

diferenței despăgubirii de asigurare neachitate și franșiza deductibilă, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, prin care s-a

admis apelul declarat de Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule, s-a casat

hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 august 2015 de admitere în parte a

acțiunii,

c o n s t a t ă

La 12 martie 2015, Raileanu Sorin prin intermediul reprezentantului, avocatul

Șendrea Miroslav s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului

Național al Asiguratorilor de Autovehicule (în continuare BNAA) și Pînzari Vasile

privind încasarea diferenței despăgubirii de asigurare neachitate și franșiza deductibilă,

precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la 10 iunie 2011 în mun. Chișinău s-a produs

un accident rutier în care au fost implicate automobilul de model „Mercedes Benz 412

D”, cu n/î C NY 120, la volanul căruia se afla Pînzari Vasile și automobilul de model

,,Mercedes ML 320” cu n/î T 74 EP, la volanul căruia se afla Potorac Anatolie,

proprietarul căruia fiind Railean Sorin.

În urma producerii accidentului rutier, de către CIA ,,Moldasig” SA a fost deschis

dosarul de daune nr. D/RCA/12-369, iar de către SRL ,,Exauto-Plus” a fost întocmit

actul de examinare a mijlocului de transport nr. 585/08A din 12 august 2011 și raportul

de evaluare a pagubelor, prin care de comun acord cu părțile interesate au fost stabilite

defectele produse automobilului de model ,,Mercedes ML 320” cu n/î T 74 EP și

evaluată despăgubirea de asigurare a mijlocului de transport accidentat în sumă de

87 861,14 lei.

1

Potrivit sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău mun. Chișinău din

28 mai 2013, deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2014 și deciziei Curții

Supreme de Justiție din 09 decembrie 2014, vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal a fost recunoscut Pînzari Vasile.

Menționează reclamantul că, pe parcursul desfășurării procesului penal, dînsul a

depus o acțiune civilă, prin care a solicitat să fie recunoscut în calitate de parte civilă în

cauza penală privind învinuirea lui Pînzari Vasile, precum și încasarea în mod solidar,

de la Pînzari Vasile și CIA ,,Moldasig” SA a prejudiciului material cauzat în mărime

de 87 861.14 lei, urmare a deteriorării automobilului de model ,,Mercedes ML 320”

cu n/î T 74 EP și a cheltuielilor de judecată în mărime de 5 700 lei, iar în total suma de

93 561.14 lei.

În acest context, CIA „Moldasig” SA în cadrul examinării dosarului penal nu a

achitat despăgubirea de asigurare, invocînd faptul că, la data producerii accidentului

rutier, autoturismul de model „Mercedes Benz 412 D”, cu n/î C NY 120 condus de

Pînzari Vasile, se afla în posesia SRL „Remta Transport Privat”, care nu dispunea de

contractul de asigurare pentru prejudiciile cauzate în caz de accident rutier, iar în

consecință, în proces a fost atras BNAA, care a menționat că, acțiunea civilă înaintată

poate fi admisă, însă urmează a fi soluționată seprata, în cadrul unui proces civil.

Relevă reclamantul că, la 04 iunie 2014 a depus o cerere în adresa Biroului

Național al Asigurătorilor de Autovehicule, prin care a solicitat să-i fie achitată

despăgubirea de asigurare din Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, în legătură cu

avarierea autovehiculului de model „Mercedes ML 320” cu n/î T 974 EP, însă prin

răspunsul nr.01.1880/14 din 22 august 2014 a fost informat că, BNAA este în

așteptarea prezentării de către CIA „Moldasig” SA a copiilor de pe materialele

procesului-verbal de constatare a pagubelor și a Raportului de evaluare, cu calculul

cuantumului de despăgubire, iar despre decizia luată va fi informat suplimentar.

Prin răspunsul nr.01-2404/14 din 07 octombrie 2014 a fost informat că, în baza

materialelor anexate la cerere, a fost stabilit cuantumul despăgubirii de asigurare

pentru prejudiciul care a fost cauzat și a fost aprobată spre plată despăgubirea de

asigurare în sumă de 53 375,47 lei. Suplimentar i-a fost comunicat că, raportul de

evaluare a pagubelor nr.585/08A întocmit de SRL „Exauto-Plus” a fost remis

SRL „Claims Manager” pentru verificarea corespunderii calculului efectuat cu

pagubele real cauzate automobilului de model „Mercedes ML 320” cu nr/î T 974 EP,

iar în urma efectuării examinărilor de rigoare s-a stabilit că, suma de 55 875,47 lei,

este proporțională prejudiciului cauzat.

La 28 octombrie 2014, s-a adresat la CEI „CEXIN” cu solicitarea de a efectua o

constatare auto-merceologică, iar potrivit raportului tehnico-științific nr.861 s-a stabilit

că, mărimea prejudiciului material cauzat automobilului este de 87 656 lei.

Consideră reclamantul că, suma de 53 375,47 lei, aprobată spre plată de către

BNAA, nu are la bază o examinare obiectivă a situației de fapt și nu poate fi apreciată

2

ca fiind o despăgubire efectivă a prejudiciul material cauzat deoarece, analizînd în

comparație cele trei acte de evaluare a pagubei, este clar că atît raportul de evaluare

nr.585/08A din 12 august 2011, întocmit de SRL „Exauto-Plus”, cît și raportul

tehnico-științific nr.861 din 12 noiembrie 2014, întocmit de CEI „CEXIN”, conțin o

descrie amplă și argumentată a obiectului supus evaluării, fiind indicate amănunțit

metodele și formulele de calcul folosite la aprecierea cuantumului sumei rezultate.

Astfel, drept consecință, la 14 noiembrie 2014 a depus o cerere către BNAA, prin

care și-a expus obiecțiile referitor la cuantumul despăgubirii de asigurare, declarînd că,

refuză să semneze acordul asupra sumei integrale a despăgubirii de asigurare. La

cererea înaintată, a recepționat răspunsul, prin care a fost informat că, suma

despăgubirii de asigurare înaintată spre plată, nu va fi revizuită, iar suma de 53 375,47

lei în scurt timp urmează a fi achitată și în legătură cu acest fapt, trebuie să se prezinte

pentru semnarea acordului cu privire la acordarea despăgubirii de asigurare, precum și

să prezinte rechizitele bancare la care urmează a fi transferată suma respectivă.

Prin urmare, la 24 noiembrie 2014, între BNAA și reprezentantul său, a fost

semnat acordul nr. D/549/14 cu privire la acordarea despăgubirii de asigurare, în baza

căruia la 27 noiembrie 2014 a fost transferată suma de 53 375,47 lei.

Solicită reclamantul, prin cererea de chemare în judecată și cererea de concretizare

a cerințelor din 12 august 2015, încasarea de la BNAA a despăgubirii de asigurare în

sumă de 31 780,53 lei, cheltuielile pentru efectuarea expertizei în sumă de 642 lei,

cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 2 500 lei și taxa de stat în mărime de

953,42 lei, iar în total suma de 35 875,95 lei, de la Pînzari Vasile franciza deductibilă

în sumă de 2 500 lei, cheltuielile suportate pentru evaluarea pagubei cauzate

automobilului de model „Mercedes ML 320” cu n/î T 974 EP în sumă de 700 lei,

cheltuielile pentru asistența juridică acordată în cadrul dosarului penal în sumă de 5

000 lei, taxa de stat în mărime de 246 lei și cheltuielile pentru asistența juridică

acordată în cadrul procesului civil în sumă de 2 500 lei, iar în total suma de 10 946 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 august 2015, acțiunea a

fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea de la Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule în beneficiul lui Raileanu Sorin a sumei de 27 985,53 lei cu titlu de

despăgubiri de asigurare, suma de 1 342 cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea

raportului de evaluare și a expertizei, suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru

asistența juridică și suma de 1 049,42 lei cu titlu de taxă de stat, iar în total suma de

35 376,95 lei. S-a încasat de la Pînzari Vasile în beneficiul lui Raileanu Sorin suma de

5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma de 150 lei cu titlu de taxă de

stat. În rest cerințele lui Raileanu Sorin împotriva Biroului Național al Asigurătorilor

de Autovehicule și Pînzaru Vasile, au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, BNAA a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016 s-a admis apelul

declarat de Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule, s-a casat hotărîrea

3

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 august 2015, în partea admiterii acțiunii lui

Raileanu Sorin împotriva Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule și se

adoptă în această parte o hotărîre nouă, prin care s-a respins acțiunea înaintată de

Răileanu Sorin împotriva Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule privind

încasarea despăgubirilor de asigurare și a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

La 27 aprilie 2016, Raileanu Sorin prin intermediul reprezentantului, avocatul

Șendrea Miroslav a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe, pe care o consideră întemeiată

și legală, fiind emisă în rezultatul aprecierii corecte a tuturor probelor administrate în

pricină, în raport cu prevederile legii care guvernează raportul juridic litigios.

În susținerea recursului, recurentul a reiterat argumentele din cererea de chemare

în judecată și totodată a invocat că, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să

fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, și anume art. 20 alin. (6) și

(7) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006.

Menționează că, instanța de apel nu a luat în considerare circumstanțele de fapt,

care au precedat momentul înaintării cererii de chemare în judecată și care

demonstrează că, obligația persoanei păgubite de a asigura accesul asigurătorului sau

al reprezentantului de despăgubiri al acestuia la bunurile avariate prin accident de

autovehicul, în termenul specificat la art. 19 alin. 81) lit. c) al Legii nr. 414 cu privire

la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule,

a fost pe deplin executată de el în anul 2011.

La fel, recurentul a menționat că, instanța de apel a aplicat un tratament diferențiat

față de participanții la proces, încălcînd principiul contradictorialității și egalității

părților în drepturile procedurale consfințit la art. 26 CPC, admițînd unele probe și

respingînd altele.

Mai mult, pe parcursul examinării cererii din 04 iunie 2014 cu privire la achitarea

despăgubirii de asigurare, BNAA nu a solicitat să-i fie prezentat autoturismul avariat,

pentru a efectua o evaluare obiectivă a pagubei materiale cauzate proprietarului

acestuia, în vederea demonstrării obiecțiilor înaintate în instanța de apel, precum că

dînsul nu și-a executat obligația de a asigura accesul la bunurile avariate.

Consideră că, obligația de deschidere a dosarului de daune și de examinare a

bunurilor avariate, în termen de 5 zile lucrătoare din data primirii informației despre

producerea accidentului de autovehicul, în temeiul art. 19 alin. (1) lit. a) și c) al Legii

nr. 414, ține de asigurator și nicidecum nu de asigurat.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul menționează

următoarele.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

4

Materialele cauzei atestă că, copia deciziei motivate a instanței de apel a fost

expediată părților de către Curtea de Apel Chișinău la 18 aprilie 2016. Astfel, recursul

se consideră depus în termen (f.d. 160).

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de către Raileanu Sorin prin intermediul

reprezentantului, avocatul Șendrea Miroslav urmează a fi declarat inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care

nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Raileanu Sorin prin

intermediul reprezentantului, avocatul Șendrea Miroslav este declarativ și nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice

afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

5

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că argumentele invocate de către Raileanu Sorin prin

intermediul reprezentantului, avocatul Șendrea Miroslav în cererea de recurs poartă un

caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei

instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană

a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Raileanu Sorin prin intermediul reprezentantului,

avocatul Șendrea Miroslav, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Raileanu Sorin prin intermediul reprezentantului,

avocatul Șendrea Miroslav, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

6