2ra-1847/16 — privind încasarea despăgubirii de asigurare

Dosarul nr. 2ra-1847/16

Instanța de fond: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău – N. Arabadji

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către

Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe

Acțiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Dumitru

Procofiev împotriva Întreprinderii Mixte Compania de Asigurări „Grawe Carat

Asigurări” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Nicolae Bragarenco privind

încasarea despăgubirii de asigurare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 10 iunie 2013 Dumitru Procofiev s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA privind încasarea

despăgubirii de asigurare.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că în baza contractului de comodat

din 18 septembrie 2012 a primit în folosință autoturismul de model SKODA Fabia cu

n/î C NU 597. La 20 februarie 2013 pe str. A. Doga a avut loc accidentul rutier cu

participarea autoturismului de model OPEL Astra n/î CS AK 197 și autoturismul său

SKODA Fabia cu n/î C NU 597, fiind declarat vinovat șoferul autoturismului OPEL

Astra n/î CS AK 197.

Dumitru Procofiev a menționat că pe faptul producerii accidentului rutier a fost

deschis dosarul de daune. Astfel, la 05 martie 2013 a solicitat examinarea auto

1

merceologică a pagubelor cauzate autoturismului său în urma producerii accidentului

rutier. Tot la aceiași dată, a fost întocmit actul de examinare a mijlocului de transport

auto nr. 311/03A, în prezența reprezentantului companiei de asigurări. În urma

examinăii, conform raportului de evaluare a pagubei s-a constatat că valoarea

prejudiciului cauzat constituie suma de 22.950,28 lei. Iar la 12 martie 2012 raportul

de evaluare a pagubei nr. 311/03A din 05 martie 2013 a fost înregistrat la ÎM CA

„Grawe Carat Asigurări” SA.

Reclamantul a susținut că ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA ca asigurator a

răspunderii civile a posesorului mijlocului de pericol sporit, are obligația de a-i

recupera integral prejudiciul cauzat în urma accidentului rutier din 20 februarie 2013.

Iar conform prevederilor art. 23 alin. (61) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 “Cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule”, cuantumul despăgubirii de asigurare urma a fi stabilit de un expert

independent, prin raportul de evaluare a pagubei nr. 311/03A, prin care s-a constatat

că valoarea prejudiciului cauzat constituie suma de 22.950,28 lei. Deși, ÎM CA

„Grawe Carat Asigurări” SA a fost la curent cu concluzia expertului din 05 martie

2013 privind mărimea prejudiciului, a emis decizie de despăgubire în sumă de 15.000

lei, restanța fiind de 7.950,28 lei.

Dumitru Procofiev a solicitat de a încasa din contul ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA suma de 7.950,28 lei, ce constituie suma restantă a despăgubirii de

asigurare, cheltuielile pentru efectuarea expertizei în sumă de 600 lei, asistența

juridică în sumă de 1.500 lei și taxa de stat în sumă de 240 lei.

În cadrul examinării cauzei, prin încheierea din 24 iulie 2014, primă a instanță a

dispus de a atrage în proces în calitate de intervenient accesoriu pe Nicolae

Bragarenco (f.d. 78 verso).

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 iunie 2015 s-a admis

cererea de chemare în judecată înaintată de către Dumitru Procofiev. S-a încasat din

contul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA în beneficiul lui Dumitru Procofiev”

suma de 7.950,28 lei cu titlu de despăgubire de asigurare, cheltuielile pentru

efectuarea expertizei în sumă de 600 lei, asistența juridică în sumă de 1.500 lei și taxa

de stat în sumă de 240 lei (f.d. 82, 85 - 88).

La 15 iulie 2015 ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a înaintat cerere de apel,

solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 iunie 2015, cu

pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii (f.d. 90, 100 - 107).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016 s-a respins cererea de

apel declarată de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări”SA, s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 iunie 2015 (f.d. 123 - 133).

La 10 iunie 2016 ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a declarat recurs,

solicitînd casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016 și hotărîrii

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 iunie 2015, cu pronunțarea unei noi

hotărîri de respingere integrală a acțiunii (f.d. 137 - 145).

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că nu s-a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, s-a interpretat eronat legea, aprecierea probelor de către

2

instanța de judecată a fost arbitrară, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale

.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

24 februarie 2016 și a fost expediată părților (f.d. 134), nefiind confirmată dovada

recepționării deciziei. Recurentul a depus recurs la 10 iunie 2016 și se consideră a fi

depus în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de

recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la

concluzia că recursul declarat de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice

afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Recurentul a invocat în recursul său că nu s-a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, s-a interpretat eronat legea, aprecierea probelor de către instanța de judecată

a fost arbitrară, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale.

În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de

recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de

drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul

exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.

433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin

prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele

anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări”

SA împotriva deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania de

Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 24 februarie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de către Dumitru Procofiev împotriva Întreprinderii Mixte Compania

de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu

Nicolae Bragarenco privind încasarea despăgubirii de asigurare.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4