2rac-159/17 — Încasarea despăgubirii

Dosarul nr. 2rac-159/17

Prima instanță: Jud. Rîșcani mun. Chișinău: Jud. L. Holevițcaia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru

Judecătorii: Oleg Sternioală, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea mixtă

Compania de Asigurări ,,Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

mixtă Compania de Asigurări ,,Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni

împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni cu

privire la încasarea despăgubirii,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 decembrie 2015,

c o n s t a t ă :

La 26 iunie 2014, Î.M. C.A. „Grawe Carat Asigurări” S.A. s-a adresat cu o

cerere de chemare în judecată către C.I.A. „Asito” S.A. privind încasarea

despăgubirii.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 21 noiembrie 2013, în mun.

Bălți, str. Ștefan cel Mare, a avut loc accidentul rutier cu participarea automobilului

de model „Wolkswagen Jetta”, cu numărul de înmatriculare BL DR 757, condus de

către Sidenco Nicolai și automobilul de model „Dacia Logan”, cu numărul de

înmatriculare BL DP 183, condus de către Pînzaru Nicolae.

Potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 01995857 din 21

noiembrie 2013, vinovat de producerea respectivului accident rutier, a fost recunoscut

Pînzaru Nicolae, conducător al vehiculului de model„Dacia Logan”, cu numărul de

înmatriculare BL DP 183, pentru care deținea la data producerii accidentului rutier

polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă pentru pagubele

produse prin utilizarea autoturismului menționat, seria AA nr. 0488725, eliberată de

către C.I.A. „Asito” S.A. la 09 ianuarie 2013.

1

Conform art. 22 alin. 11 din Legea nr. 414-XVI din 22.12.2006 cu privire la

asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

„dacă la data producerii accidentului de autovehicul, persoana păgubită are în vigoare

un contract de asigurare de bunuri pentru bunurile avariate sau distruse prin

accidentul de autovehicul, posesorul unor astfel de bunuri va fi despăgubit în temeiul

acelui contract”.

Susține că, în temeiul contractului de asigurare a vehiculelor terestre nr. AC

130002/BI2 din 11 septembrie 2013, încheiat între Î.M. C.A. „Grawe Carat

Asigurări” S.A. și Sidenco Nicolai a fost achitată despăgubirea de asigurare în

mărime de 13 121,00 lei, prin ordinul de plată nr. 5710 din 17 decembrie 2013.

Invocă prevederile art. 22 alin. 12 din Legea nr. 414, potrivit căruia „În cazul

când persoana păgubită se adresează asiguratorului cu care are încheiat contract de

asigurare de bunuri pentru recuperare prejudiciului, constatarea avariilor, soluțiile

tehnologice adoptate, evaluarea și stabilirea despăgubirilor vor fi opozabile

asiguratorului de răspundere civilă auto al persoanei vinovate, în limita prevederilor

prezentei legi”.

Menționează că, în temeiul art. 22 alin. 13 al aceluiași act normativ „întru

respectarea prevederilor alin. 12, asiguratorul de bunuri al persoanei păgubite

recuperează despăgubirea de asigurare plătită acesteia de la asiguratorul de

răspundere civilă auto al persoanei vinovate, în limitele stabilite de prezenta lege

pentru unul și același accident”.

Astfel, în urma accidentului, s-a adus un prejudiciu material în cuantum de

13121,00 lei, care a fost achitat de către Î.M. C.A. „Grawe Carat Asigurări” S.A. în

temeiul contractului de asigurare a vehiculelor terestre nr. AC 130002/BI2 din 11

septembrie 2013.

Explică că, C.I.A. „Asito” S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă

auto al persoanei vinovate de producere accidentului rutier datorează Î.M. C.A.

„Grawe Carat Asigurări” S.A. suma de 11 782, 50 lei, conform calculelor anexate.

În scopul valorificării posibilității de restituire benevolă a despăgubirii de

asigurare, a înaintat pretenția nr. 403/14 din 21 martie 2014, însă nu a recepționat nici

un răspuns.

În urma concretizării și micșorării cerințelor, solicită încasarea din contul C.I.A.

„Asito” S.A. a sumei despăgubirii de asigurare în mărime de 3173, 74 lei și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 decembrie 2015,

acțiunea înaintată de către Întreprinderea mixtă Compania de Asigurări ,,Grawe Carat

Asigurări” Societate pe Acțiuni împotriva Companiei Internaționale de Asigurări

„ASITO” Societate pe Acțiuni privind încasarea despăgubirii în mărime de 3173, 74

lei a fost respinsă ca nefondată.

S-a încasat de la C.I.A. „Asito” S.A. în folosul Î.M. C.A. „Grawe Carat

Asigurări” S.A. suma de 270 lei cu titlu de taxă de stat.

2

În rest, cererea privind compensarea cheltuielilor taxei de stat s-a respins.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, s-a respins apelul declarat

de Î.M. C.A. „Grawe Carat Asigurări” S.A. și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 28 decembrie 2015.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 30 noiembrie 2016, Î.M. C.A.

„Grawe Carat Asigurări” S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei

noi hotărârii prin care cererea de chemare în judecată în partea ce ține de încasarea

diferenței despăgubirii de asigurare în mărime de 3174,74 lei să fie admisă, precum și

încasarea diferenței taxei de stat.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că Î.M. C.A.

„Grawe Carat Asigurări” S.A. a recepționat decizia Curții de Apel Chișinău din 17

mai 2016, la data de 07 octombrie 2016.

Invocă prevederile art. 432 alin. (1) CPC al RM, potrivit căruia, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material. Alin.(2) din

același articol indică faptul că, se vor considera încălcate normele de drept material în

cazul în care instanța de judecată nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a

interpretat în mod eronat legea.

Potrivit alin.(4) din același articol, săvârșirea altor încălcări decât cele

menționate la art. 432 alin. (3) CPC, constituie temei de declarare a recursului, doar

în cazul și măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

pricinii sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Relatează recurentul că, erorile comise de instanțele de fond și apel au dus la

încălcarea dreptului persoanei păgubite la folosință fără impedimente de bunurile

sale, la restabilirea dreptului încălcat și la recuperarea integrală a prejudiciului.

Specifică că, despăgubirea de asigurare pasibilă de restituire de către C.I.A.

„Asito” S.A. este de fapt mai mică decât ce achitată de Î.M. C.A. „Grawe Carat

Asigurări” S.A., or în conformitate cu hotărârea Comisiei Naționale a Pieței

Financiare nr. 13/1 din 03 aprilie 2008 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la

determinarea uzurii în cazul pagubelor produse de autovehicule urmează a se

deconta din prețul pieselor uzura conform perioadei de exploatare a autovehiculului,

iar la data înaintării pretenției, din prețul pieselor a fost decontat 53 %, despăgubirea

de asigurare solicitată constituind 11 782, 50 lei.

Opinează că, instanțele de judecată au pus în sarcina persoanei păgubite

efectuarea lucrărilor de reparație în Chișinău, deși persoana păgubită este din Bălți și

conform prețurilor indicate de „General Expert” S.R.L, o asemenea obligație este net

disproporțională dintre dreptul persoanei păgubite la recuperarea unui prejudiciu real

cauzat și obligației C.I.A. „Asito” S.A. de restituire integrală a acestuia.

3

Consideră că, instanțele de fond s-au lăsat induse în eroare de C.I.A. „Asito”

S.A., or, chiar procesul-verbal de constatare a pagubelor nr. 133188R1 din 26

noiembrie 2013, întocmit de C.I.A. „Asito” S.A., indică expres că evaluarea

pagubelor să fie efectuată conform prețurilor unității de specialitate „Motip Color”

S.R.L(care își are sediul în Bălți).

Potrivit art. 1416 alin.(1), instanța de judecată va lua o hotărâre diferită de

cererea păgubitului numai din motive întemeiate, iar alin. (2) al aceluiași articol

stipulează că, instanța de judecată, adoptând hotărâre cu privire la repararea

prejudiciului, obligă autorul prejudiciului să pună la dispoziție un bun de același gen

și de aceeași calitate, să repare bunul pe care l-a deteriorat ori să compenseze integral

prin echivalent bănesc prejudiciul cauzat.

Reiterează recurentul că, instanțele de fond și apel au interpretat în mod eronat

legea, ceea ce a dus la aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată, astfel

instanțele de judecată au admis încălcarea dreptului persoanei păgubite, când a pus la

baza adoptării hotărârii probe inadmisibile, și anume actul de evaluare cost-reparație

nr. 1507 întocmit de „General Expert” S.R.L., care datează cu data de 17 iulie 2014.

La evaluarea autovehiculului deteriorat și constatarea pagubelor, Î.M. C.A.

„Grawe Carat Asigurări” S.A. a respectat obligația de a invita C.I.A. „Asito” S.A., în

strictă conformitate cu prevederile art. 22 alin.(12/1) din Legea nr. 414.

În cadrul procedurii de constatare a pagubelor, C.I.A. „Asito” S.A. nu a înaintat

obiecții asupra numărului și calității pieselor constatate deteriorate, precum și în

privința volumului de lucrări preconizate.

Concluzia instanțelor inferioare că Î.M. C.A. „Grawe Carat Asigurări” S.A. ar fi

stabilit unilateral despăgubirea de asigurare, mai mult ar fi încălcat prevederile art. 23

alin. (3) și (4) din Legea nr. 414, nu-și găsește confirmarea nici în materialele pricinii

și nici în declarațiile participanților.

Explică că, instanțele inferioare în mod neîntemeiat nu au aplicat prevederile art.

23 alin.(3) lit. f) din Legea nr. 414, care indică că în dosarul de daune se includ actul

de evaluare sau devizul cheltuielilor de reparație și/sau de înlocuire a părților sau a

pieselor avariate, cu indicarea prețurilor, întocmit de un expert independent sau de o

unitate de specialitate acceptat/acceptată de părți.

Afirmă că, părțile implicate, necondiționat au ales ca unitate de specialitate

pentru evaluarea pagubelor- unitatea „Motip Color” S.R.L.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei ilegale.

Colegiul reține că, la materialele cauzei este anexată copia scrisorii de expediere

în adresa părților a copiei deciziei integrale a instanței de apel (f.d.111), însă careva

probe privind recepționarea deciziei contestate de către participanții la proces,

lipsesc. Astfel, recursul declarat la data de 30 noiembrie 2016, se consideră depus în

termen (f.d.113-119).

4

La 13 martie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa C.I.A.

„Asito” S.A. cererea de recurs declarată de Î.M. C.A. „Grawe Carat Asigurări” S.A.

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Intimatul nu și-a valorificat drepturile procedurale și nu a depus referință în

termenul stabilit.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a drepturilor recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în cererea de recurs nu poate

constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,

așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu

și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

5

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de Întreprinderea mixtă Compania de Asigurări ,,Grawe Carat

Asigurări” Societate pe Acțiuni, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Întreprinderea mixtă Compania de Asigurări ,,Grawe

Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Întreprinderea mixtă Compania de Asigurări ,,Grawe

Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

6