2ra-1524/19 — incasarea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-1524/19

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) D. Șușchevici

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) V. Cotorobai, I. Țurcan, M. Anton

Î N C H E I E R E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Compania de Asigurări

”Garanție” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Jarovlea Veaceslav,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Bîtco Dumitru

împotriva Companiei de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni, intervenient

accesoriu Cherin Mihail cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare,

împotriva deciziei din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Compania de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni și

s-a menținut hotărârea din 03 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă :

La 10 noiembrie 2016, Bîtco Dumitru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Companiei de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni, intervenient

accesoriu Cherin Mihail cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare.

În motivarea acțiunii, Bîtco Dumitru a menționat că la data de 18 noiembrie

2014 a avut loc accidentul rutier, în rezultatul căruia a fost deteriorat automobilul de

model ”Dacia Logan”, ce-i aparținea cu drept de proprietate, dar care era condus de

Șevciuc Artiom.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenție din 26 noiembrie 2014,

vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Cherin Mihail.

Reclamantul a specificat că deoarece răspunderea civilă a persoanei vinovate

de comiterea accidentului rutier a fost asigurată printr-un contract de răspundere

civilă cu Compania de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni, s-a adresat ultimei

cu cerere de achitare a despăgubirii de asigurare, iar în rezultat a fost deschis dosar

de daune.

1

Astfel la data de 05 decembrie 2014, în urma examinării automobilului de

model ”Dacia Logan”,, a fost întocmit Raportul de evaluare a pagubelor, prin care a

fost stabilit că prejudiciul material cauzat lui Bîtco Dumitru constituie suma de 36

220,66 de lei.

Compania de Asigurare a fost citată pentru a participa la examinarea mijlocului

de transport, însă reprezentantul nu s-a prezentat la data respectivă.

La data de 17 decembrie 2014 și 01 septembrie 205, Bîtco Dumitru s-a adresat

Companiei de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni cu cereri privind efectuarea

calculelor conform actului de examinare a mijlocului de transport și a Raportului de

evaluare a pagubei din 05 decembrie 2014, însă la data de 19 februarie 2015,

Compania de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni a achitat doar suma de

9 512,83 de lei.

Reclamantul Bîtco Dumitru a solicitat încasarea de la Compania de Asigurări

”Garanție” Societate pe Acțiuni suma de 26 707,83 de lei cu titlu de despăgubire de

asigurare, încasarea sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea

expertizei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 03 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de către Bîtco Dumitru.

S-a încasat de la Compania de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni în

beneficiul lui Bîtco Dumitru suma de 26 707,83 de lei cu titlu de despăgubire de

asigurare și suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli legate de efectuarea expertizei

mijlocului de transport avariat.

S-a încasat de la Compania de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni în

beneficiul statului suma de 819,23 de lei cu titlu de taxă de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că Bîco Dumitru a manifestat dezacordul cu suma stabilită de Compania de

Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni, iar reclamantul a fost în drept de a

solicita serviciile unui expert independent pentru stabilirea despăgubirilor, apelând

la Societatea cu Răspundere Limitată ”Expert-Auto”, care în rezultatul examinării

automobilului deteriorat în rezultatul accidentului rutier, a estimat prejudiciul cauzat

acestuia la suma de 36 220,66 de lei.

Astfel, prima instanță a concluzionat că Compania de Asigurări ”Garanție”

Societate pe Acțiuni a fost invitată pentru a participa la evaluarea pagubelor în urma

accidentului rutier, însă ultima a ignorat invitația în cauză.

La 14 noiembrie 2017, Compania de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni,

reprezentată de avocatul Jarovlea Veaceslav, a contestat cu apel nemotivat hotărârea

instanței de fond (f.d. 60).

Prin încheierea din 08 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,nu s-a dat curs

cererii de apel depusă de Compania de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni,

reprezentată de avocatul Jarovlea Veaceslav și s-a acordat termen de 7 zile din

momentul recepționării încheierii pentru prezentarea cererii de apel motivate și a

dovezii de achitare a taxei de stat (f.d. 70-71).

Prin încheierea din 07 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit apelul

declarat de Compania de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni din motivul

neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței de apel (f.d. 103-109).

2

Prin decizia din 10 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de Compania de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni,

reprezentată de avocatul Jarovlea Veaceslav, s-a casat încheierea din 07 iunie 2018 a

Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza la rejudecare în instanța de apel, pentru

examinarea apelului (f.d. 127-132).

Prin decizia din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Compania de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni și s-a menținut

hotărârea din 03 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 30 mai 2019, Compania de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni,

reprezentată de avocatul Jarovlea Veaceslav, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea depusă de Bîtco

Dumitru să fie respinsă.

Recurentul Compania de Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni, în

motivarea recursului a menționat că la examinarea cauzei nu au fost constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, iar

concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Recurentul a invocat că Actul de examinare a mijlocului de transport auto din

05 decembrie 2014, reținut de instanța de apel, a fost întocmit de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Exauto-Plus” în lipsa reprezentantului Companiei de

Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni.

Mai mult ca atât, evaluatorul Cebanu Adrian nu este inclus în Registrul de stat

al experților judiciari atestați și deci constituie o probă inadmisibilă.

La fel, recurentul a reiterat că la 12 decembrie 2014, toate părțile implicate în

accidentul rutier, împreună cu expertul Companiei de Asigurări ”Garanție” Societate

pe Acțiuni, au participat la întocmirea procesului-verbal de constatare a pagubelor

automobilului de model ”Dacia Logan”, care a fost semnat de reclamant fără

obiecții, care conform calculelor a fost stabilită suma despăgubirii de asigurare în

sumă de 9 512,83 de lei.

Totodată, recurentul a menționat că prin încheierea din 13 decembrie 2018,

instanța de apel neîntemeiat a respins demersul reprezentantului privind numirea

expertizei auto merceologice la Centrul Naționale de Expertize Judiciare.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 14 martie

2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 30 mai 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

3

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea

a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

4

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Compania de

Asigurări ”Garanție” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Jarovlea

Veaceslav, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Compania de Asigurări ”Garanție”

Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Jarovlea Veaceslav.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

5