2ra-1721/17 — incasarea prejudiciului material în ordine de regres

Judecătoria Buiucani Dosarul nr.2ra-1721/17

Mun. Chișinău

Judecător: M. Murguleț

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

ÎNCHEIERE

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecători Dumitru Mardari, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Compania de Asigurări „Garanție” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Compania

de Asigurări „Garanție” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „I&S Taxi” și Țurcan Vladimir privind încasarea în ordine de regres a

prejudiciului material cauzat în rezultatul accidentului rutier,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, prin care s-a

admis cererea de apel declarată de Țurcan Vladimir, s-a casează integral hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 aprilie 2016 și s-a emis o nouă

hotărâre prin care s-a respins integral cererea de chemare în judecată depusă de

Compania de Asigurări „Garanție” Societate pe Acțiuni,

c o n s t a t ă:

La 17 iulie 2015, CA „Garanție” SA s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „I&S Taxi” și Țurcan Vladimir privind încasarea în ordine

de regres a prejudiciului cauzat.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 13 august 2014 în mun.

Chișinău, în urma accidentului rutier, în care au fost implicate automobilul de

model „Dacia Logan”, cu numărul de înmatriculare KAW 076, condus de Țurcan

Vladimir și automobilul de model „Nissan Almera”, cu numărul de înmatriculare

CNZ 250, condus de Botnari Alexei, și în baza procesului-verbal cu privire la

contravenție din 13 august 2014, vinovat de comiterea accidentului rutier a fost

recunoscut Țurcan Vladimir, care ulterior a fost sancționat pentru comiterea

contravențiilor prevăzute de art. 242 alin. (2) și art. 232 alin. (1) Cod

contravențional.

Menționa societatea reclamantă că la data comiterii accidentului rutier,

răspunderea civilă a lui Țurcan Vladimir era asigurată prin contractul de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto seria RCAI-000410747 din 20 septembrie 2013

încheiat între SRL „I&S Taxi” și CA „Garanție” SA.

Invoca CA „Garanție” SA , că a deschis în ordinea stabilită dosarul de daună

nr. AORCA/14-409, iar la 31 octombrie 2014 a achitat persoanei păgubite Botnari

Alexei despăgubirea de asigurare în sumă de 15 276,28 lei, ce se confirmă prin

ordinul de plată nr. 630.

1

Mai menționa că pe parcursul examinării dosarului de daună s-a depistat că

Țurcan Vladimir a condus automobilul fără permis de conducere.

Notează societatea reclamantă că, a solicitat pârâților soluționarea litigiului

pe calea amiabilă, însă prejudiciul material cauzat nu a fost compensat.

Astfel, CA „Garanție” SA cere încasarea în ordine de regres din contul SRL

„I&S Taxi” și a lui Țurcan Vladimir a prejudiciului material cauzat în sumă de 15

276,28 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 aprilie 2016, s-a

admis parțial acțiunea înaintată de CA „Garanție” SA și s-a încasat în ordine de

regres din contul lui Țurcan Vladimir în beneficiul CA „Garanție” SA prejudiciul

material cauzat în sumă de 15 276,28 lei și cheltuielile de judecată formate din taxa

de stat în sumă de 458,28 lei și cheltuieli de asistență juridică în sumă de 3000 lei,

iar în total suma de 18734,56 lei, pretențiile privind încasarea solidară a

prejudiciului material cauzat din contul SRL „I&S Taxi” fiind respinse ca

neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se

încadrează parțial în prevederile legii.

La 13 aprilie 2016, Țurcan Vladimir a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei hotărâri prin care să fie

respinsă integral acțiunea înaintată de CA „Garanție” SA.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, s-a admis cererea

de apel declarată de Țurcan Vladimir, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 06 aprilie 2016, și s-a emis o nouă hotărâri după prin

care s-a respins integral cererea de chemare în judecată depusă de CA „Garanție”

SA împotriva SRL „I&S Taxi” și Țurcan Vladimir privind repararea în ordine de

regres a prejudiciului material cauzat în rezultatul accidentului rutier, ca fiind

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt întemeiate.

Astfel, instanța a conchis că, situația juridică în care autovehiculul este

condus fără permis de conducere (acțiune ce întrunește elementele constitutive ale

contravenției prevăzute de art. 231 alin. (2) sau (3) Cod contravențional) și situația

în care autovehiculul este condus fără a avea asupra sa permis de conducere, sunt

două situații distincte, aceasta din urmă nefiind reglementată de art. 29 lit. c) al

Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse

de autovehicule. În speță, apelantul nu a fost vreodată privat de dreptul de conducere

a autovehiculelor de categoria celui condus la data comiterii accidentului rutier, iar

retragerea permisului și oferirea pe această perioadă a unui permis de conducere

provizoriu denotă că acesta dispunea de permisul de conducere la data de 13 august

2014, însă nu-1 avea în natură asupra sa, situație ce nu se încadrează în dispozițiile

art. 29 lit. c) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule.

2

Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, CA „Garanție” SA a înaintat

cerere de recurs, prin care solicită admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel din 26 ianuarie 2017 cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin referința depusă la 18 septembrie 2017, Țurcan Vladimir solicită

declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de CA „Garanție” SA, invocând

netemeinicia acestuia.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 26 ianuarie

2017 a fost recepționată de către recurentă la 16 mai 2017 (f.d.129). Astfel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de

13 iulie 2017, în termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurenta consideră

că soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii

juridice a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și

certă a situației de fapt și de drept.

De asemenea, susțin că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial materialul probator anexat la materialele cauzei, fără a examina

legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu

legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de CA „Garanție” SA urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat locul, data

și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind

limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor

persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

3

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat CA „Garanție” SA, este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede

că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs

nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă

determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi

supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea

Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În

același timp, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică

să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito

vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în

recursul declarat de către CA „Garanție” SA asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către CA „Garanție” SA, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Compania de Asigurări „Garanție” Societate pe

Acțiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecători Dumitru Mardari

Iuliana Oprea

4