2ra-805/17 — repararea prejudiciului material

Prima instanță: A. Miron. dosarul nr. 2ra-805/17

Instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu.

Î N C H E I E R E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi

Judecătorii Valentina Clevadî

Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul recurentului, Societatea cu Răspundere Limitată „Goiana Petr. Co”,

Valeriu Raciula,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări

„Garanție” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Goiana Petr. Co” și Gheorghe Anghel cu privire la repararea prejudiciului

material în ordine de regres și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Goiana

Petr. Co” și a fost menținută hotărârea judecătoriei Râșcani, municipiul Chișinău

din 04 mai 2016,

c o n s t a t ă

La 08 octombrie 2015, reclamantul C.A. „Garanție” S.A. a depus cerere de

chemare în judecată împotriva S.R.L. „Goiana Petr. Co” și Gheorghe Anghel cu

privire la repararea prejudiciului material în ordine de regres și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 21 august 2014, în mun.

Chișinău s-a produs un accident rutier în care au fost implicate autocamionul Man

41480 cu nr. de înmatriculare CPD 429 (proprietarul mijlocului de transport fiind

S.R.L. „Goiana Petr. Co”) condus de către Gheorghe Anghel și autovehiculul

Volvo 850 cu nr. de înmatriculare KPN 999 condus de către Ion Prutean.

Menționează reclamantul că, potrivit procesului-verbal din 21 august 2014

întocmit de către agentul constatator al D.P. Chișinău, Gheorghe Anghel a fost

recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier (art. 242 alin. 2 Cod

Contravențional) și conducerea vehiculului fără permis de conducere (art. 231 alin.

3 Cod Contravențional).

Afirmă reclamantul că, la data producerii accidentului rutier, pârâtul

dispunea de contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, seria

RCAI-000472946 din 30 octombrie 2013 încheiat între S.R.L. „Goiana Petr. Co” și

C.A. „Garanție” S.A.

Susține reclamantul că, ulterior depunerii cererii de despăgubire de către

persoana păgubită Natalia Prutean, C.A. „Garanție” S.A. a deschis dosarul de

daună cu nr. AORCA/14-430.

Indică reclamantul că, la 15 octombrie 2014, a achitat Nataliei Prutean cu

titlu de despăgubire de asigurare, suma în mărime de 2438 lei, fapt confirmat prin

ordinul de plată nr. 994.

Cere reclamantul, C.A. „Garanție” S.A., repararea prejudiciului material în

mărime de 2438 lei, încasarea cheltuielilor de judecată cu titlu de taxă de stat în

mărime de 270 lei, a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1000 lei și a

cheltuielilor pentru obținerea extrasului în mărime de 37 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 04 mai 2016,

acțiunea a fost admisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de către S.R.L. „Goiana Petr. Co” și a fost menținută hotărârea

judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 04 mai 2016.

La 13 februarie 2017, reprezentantul recurentului, S.R.L. „Goiana Petr. Co”,

Valeriu Raciula, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și

pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii în privința , S.R.L.

„Goiana Petr. Co”.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că, nu este de acord cu decizia

instanței de apel și nici cu hotărârea primei instanțe, deoarece acestea ar fi fost

emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Mai mult ca atât, consideră recurentul că, ambele instanțe de judecată nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și eronat ar fi interpretat-o.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

recurentului, S.R.L. „Goiana Petr. Co”, Valeriu Raciula, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat

nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel și prima instanță, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer

vs Germania, 22 martie 2016 ), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt

similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către reprezentantul recurentului, S.R.L. „Goiana

Petr. Co”, Valeriu Raciula, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul reprezentantului recurentului, Societatea cu Răspundere Limitată

„Goiana Petr. Co”, Valeriu Raciula, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Mihai Poalelungi

judecătorul

Judecătorii Valentina Clevadî

Galina Stratulat