2ra-74/18 — încasarea despăgubirilor ș.a.

2ra-74/18 — încasarea despăgubirilor ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: I. Potîngă dosarul nr. 2ra-74/18

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Clima

D E C I Z I E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Svetlana Filincova, Tamara Chișca-Doneva,

Ion Druță, Luiza Gafton

examinînd recursurile declarate de reprezentanții Întreprinderii Mixte

Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni,

Cherdivară Rodica și Șumscaia Violina și de Ermiș Serghei împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ermiș

Serghei împotriva Întreprinderii Mixte Compania de Asigurări „Grawe Carat

Asigurări” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Mutaf Dumitru cu privire

la încasarea despăgubirii de asigurare, penalității, dobînzii de întîrziere și

cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La 17 aprilie 2014 Ermiș Serghei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii Mixte Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări”

Societate pe Acțiuni (în continuare – ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA),

intervenient accesoriu Mutaf Dumitru cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare, penalității, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 22 august 2013 pe str. Calea Basarabiei

din mun. Chișinău a avut loc accidentul rutier cu participarea automobilelor de

modelXXXXX, condus de Ermiș Serghei și automobilul de modelXXXXX,

condus de Mutaf Dumitru, iar vinovat de producerea accidentului a fost recunoscut

Mutaf Dumitru, care la data producerii accidentului deținea polița de asigurare

obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse prin utilizarea

autoturismului menționat mai sus cu seriaXXXXX.

1

Menționează că, urmare a survenirii cazului asigurat, asigurătorul de

răspundere civilă a achitat despăgubirea de asigurare în mărime de 18853,13 lei.

Reieșind din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 1930 din 01

noiembrie 2013, consideră că asigurătorul de răspundere civilă urma să achite

diferența despăgubirii de asigurare în valoare de 16683,87 de lei.

În urma concretizării și completării cerințelor, solicită încasarea din contul

ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA diferența despăgubirii de asigurare în valoare

de 16683,87 de lei, penalitate în sumă de 2302,37 de lei, dobînda de întîrziere în

sumă de 7729,66 de lei și cheltuielile de judecată, inclusiv taxa de stat în sumă de

815 lei și cheltuielile pentru efectuarea expertizei și asistență juridică în mărime de

3642 de lei.

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău prin hotărîrea din 17 iunie 2016 a admis

acțiunea, a încasat din contul ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA în beneficiul lui

Ermiș Serghei suma de 16683,87 de lei cu titlu de diferență de despăgubire de

asigurare, suma de 2302,37 de lei cu titlu de penalitate în valoare de 0,1% pentru

fiecare zi de întîrziere din suma diferenței despăgubirii de asigurare, suma de

7729,66 de lei cu titlu de dobîndă de întîrziere din suma diferenței despăgubirii de

asigurare, cheltuielile de judecată alcătuite din taxa de stat, efectuarea expertizei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime totală de 4416 lei. S-a încasat de la

ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

27,47 de lei.

În susținerea poziției, prima instanță a reținut că, ÎMCA „Grawe Carat

Asigurări” SA a cunoscut despre întinderea prejudiciului, însă cu rea-credință s-a

eschivat de la executarea integrală a obligației sale ce au devenit scadente, or odată

ce a fost înștiințat despre survenirea cazului asigurat, pîrîtul urma să-și execute

corespunzător și diligent obligațiunile și să întreprindă toate măsurile necesare în

vederea constatării întinderii daunei, neexecutarea acestei obligațiuni fiind

imputabilă pîrîtului, datorînd pentru aceasta penalitate și dobînda de întîrziere.

Totodată, prima instanță a conchis că, actul de evaluare nr. R/13/278 nu poate

fi pus la baza hotărîrii întrucît se bazează pe procesul-verbal de constatare a

pagubelor din 29 august 2013 care a fost întocmit cu participarea reclamantului ce

nu posedă cunoștințe tehnice speciale și nu poate fi verificată corectitudinea

soluțiilor tehnologice adoptate de către asigurătorul de răspundere civilă.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 12 aprilie 2017 a admis apelul

declarat de reprezentanții ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA, Cherdivară Rodica

și Șumscaia Violina, a casat parțial hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 17 iunie 2016 în partea în care a fost încasată suma de 2302,37 de lei cu titlu de

penalitate și suma de 7729,66 de lei cu titlu de dobînda de întîrziere și în această

parte a adoptat o nouă hotărîre prin care a respins pretențiile respective. Instanța de

apel a modificat hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iunie 2016 în

partea încasării în beneficiul lui Ermiș Serghei de la ÎMCA „Grawe Carat

Asigurări” SA și a micșorat taxa de stat încasată în beneficiul lui Ermiș Serghei de

la ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA de la suma de 815 lei pînă la 500,51 de lei,

menținînd hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iunie 2016 în

partea în care s-a încasat în beneficiul lui Ermiș Serghei de la ÎMCA „Grawe Carat

2

Asigurări” SA prejudiciul material în mărime de 16683,87 de lei, cheltuieli de

asistență juridică în mărime de 3000 de lei și cheltuieli pentru efectuarea expertizei

în mărime de 642 de lei.

În argumentarea poziției instanța de apel a concluzionat că în cazul în care

mărimea despăgubirilor de asigurare este contestată și se solicită încasarea

diferenței, această diferență nu poate fi considerată obligație executată cu

întîrziere.

La fel, instanța de apel a conchis că taxa de stat din diferența dintre

prejudiciul real suportat și suma despăgubirii achitată de compania de asigurări

constituie 500,51 de lei.

La 19 iulie 2017 reprezentanții ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA,

Cherdivară Rodica și Șumscaia Violina au depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017, solicitînd admiterea

recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel și casarea integrală a

hotărîrii primei instanțe în partea admiterii pretențiilor și emiterea unei noi hotărîri

de respingere a acțiunii cu încasarea de la Ermiș Serghei a taxei de stat în sumă de

601,10 lei la depunerea cererii de apel și a taxei de stat în mărime de 250 de lei

achitată la declararea recursului.

În motivarea recursului au menționat că, instanța de apel nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, a aplicat eronat normele de drept material, invocînd că

probele au fost apreciate arbitrar.

Consideră că, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 1930 a fost întocmit

cu abateri de la prevederile din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.414 din 22 decembrie

2006 (în continuare – Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006), iar instanțele

inferioare au interpretat eronat dispozițiile art. 21 alin. (4) din aceeași lege.

Susțin că alin. (13) al art. 23 din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006 a fost

introdus prin Legea nr. 239 din 29 decembrie 2015 și nu este aplicabil speței cum

eronat a fost invocat de instanța de apel, întrucît cazul asigurat a intervenit la 22

august 2013.

Menționează că instanța de apel eronat a admis spre încasare suma de

16683,87 de lei, deoarece diferența dintre suma de 35540 de lei conform raportului

de constatare tehnico-științifică nr. 1930 și suma de 18989 de lei achitată de

asigurător cu titlu de despăgubire constituie suma de 16551 de lei.

La 14 februarie 2018 Ermiș Serghei a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017, solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe,

precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea recursului a invocat motivele de fapt ale cauzei și a menționat că

instanța de apel a încălcat și a aplicat eronat normele de drept material.

Consideră că sunt eronate argumentele instanței de apel în partea ce ține de

temeiul calculului mărimii despăgubirii de asigurare, deoarece acestea sunt

guvernate de art. 23 alin. (61) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, în vigoare

la momentul survenirii cazului asigurat, de altfel cum au fost reținute de către

prima instanță.

3

Opinează că asiguratorul era în întîrziere, iar instanța de apel urma să mențină

cele constatate de către prima instanță în partea ce ține de încasarea penalității și

dobînzii de întîrziere, deoarece raportul de constatare tehnico-științifică nr. 1930

din 01 noiembrie 2013 a fost prezentat pînă la începerea procesului, iar

asiguratorul avînd posibilitate reală să evalueze întinderea prestației pe care o

datorează, în sensul art.19 alin. (2) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Ermiș Serghei urmează a fi respins, iar recursul declarat de reprezentanții ÎMCA

„Grawe Carat Asigurări” SA, Cherdivară Rodica și Șumscaia Violina urmează a

fi admis cu modificarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe pentru

următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice

decizia instanței de apel și/sau hotărîrea primei instanțe.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Din materialele cauzei se atestă că, conform procesului-verbal cu privire la

contravenție nr. MAI02 251373 din 26 august 2013 la data de 22 august 2013, ora

15.40, în mun. Chișinău, în apropierea str. Calea Basarabiei 8, 9 a avut loc

accidentul rutier în care au fost implicate autovehiculul de marcaXXXXX, condus

de către Mutaf Dumitru, aparținînd cu drept de proprietate lui Oleinic Dumitru și

autovehiculul de marcaXXXXX, condus de către Ermiș Serghei, aparținînd cu

drept de proprietate ultimului (f.d. 20)

Prin decizia agentului constatator din 27 august 2013, vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art. 242 alin. (2) din Codul contravențional a fost

recunoscut Mutaf Dumitru (f.d.21), care deținea polița de asigurare

XXXXXeliberată de ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA la 22 aprilie 2013

(f.d.24).

La 29 august 2013 de către ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA a fost

întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor, dosarul de daune nr. R/13/278

și actul de evaluare R/13/278 unde a fost stabilită despăgubirea de asigurare în

mărime de 18989 de lei (f.d. 42-44).

Ulterior, la 08 octombrie 2013, Ermiș Serghei s-a adresat cu cerere către

ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA privind efectuarea plății de despăgubire de

asigurare pe dosarul de daune nr. R/13/278, (f.d. 45), iar prin dispoziția de plată nr.

4611 din 17 octombrie 2013 ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA a transferat lui

Ermiș Serghei suma de 18989 de lei (f.d.47).

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1930 din 01 noiembrie

2013 s-a concluzionat că suma prejudiciului material (cu includerea uzurii pieselor

de schimb) cauzat posesorului automobilului de model XXXXX în rezultatul

accidentului rutier din 22 august 2013, constituie suma de 35540 de lei (f.d. 13-17).

Verificînd legalitatea deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017 și

4

hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iunie 2016, Colegiul constată

că, partea motivată a acestora vine în contradicție cu dispozitivul adoptat,

inadvertențe pasibile corectării în ordine de recurs.

În conformitate cu art. 1301 din Codul civil, prin contract de asigurare,

asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se

obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terț

(beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele și în

termenele convenite.

Conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006,

despăgubirile se stabilesc în baza unui acord scris între persoana păgubită sau

reprezentantul ei legal și asigurător ori, în cazul în care nu s-a ajuns la nici o

înțelegere, prin hotărîre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În baza art. 28 alin. (2) și (3) din aceeași lege, obiecțiile referitor la suma

despăgubirii se vor comunica asigurătorului în 5 zile calendaristice de la finalizarea

dosarului de daune, urmînd ca, în termen de 5 zile din data înștiințării, asigurătorul

să le soluționeze ori să prezinte dezacordul față de ele. În cazul prezentării

dezacordului, asigurătorul va prezenta persoanei păgubite actul de evaluare sau

devizul cheltuielilor de reparație și/sau de înlocuire a părților componente ori

pieselor avariate, cu indicarea prețurilor, sau alte documente în baza cărora a

stabilit cuantumul despăgubirii de asigurare. Dacă persoana păgubită nu este de

acord cu decizia asigurătorului privind cuantumul despăgubirii de asigurare, acesta

plătește totuși despăgubirea în cuantumul stabilit. În acest caz, persoana păgubită

are dreptul să atace decizia asigurătorului în instanță de judecată.

Din debutul analizei legalității deciziei și hotărîrii recurate, Colegiul va

remarca justețea concluziei instanței de apel și a primei instanțe la capitolul

încasării diferenței despăgubirii de asigurare care din perspectiva cadrului legal

pertinent și naturii pretențiilor, prin care asigurătorul la producerea riscului asigurat

se obligă să plătească asiguratului despăgubirea, în limitele și în termenele

convenite.

În această ordine de idei, Colegiul ajunge la concluzia că asiguratului Ermiș

Serghei, la producerea accidentului rutier urma să-i fie achitată despăgubirea de

asigurare în conformitate cu art. 22 alin. (1) din Legea nr. 414 din 22 decembrie

2006.

Prin urmare, Colegiul reține că la aprecierea cuantumului despăgubirii de

asigurare, instanțele inferioare corect și-au fundamentat concluzia pe constatările

reflectate în raportul de constatare tehnico-științifică nr.1930 din 01 noiembrie

2013 elaborat de Centrul Național de Expertize Judiciare (f.d.14-19), întrucît acesta

reflectă valoarea pieselor de schimb deteriorate care urmează a fi schimbate și

costul lucrărilor de reparație, fiind aplicată și uzura pieselor deteriorate, or la

materialele cauzei nu sunt alte probe care ar determina cuantumul prejudiciului

material cauzat în rezultatul accidentului rutier.

Mai mult, în corespundere cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 414 din 22

decembrie 2006, în redacția Legii nr. 304 din 26 decembrie 2012 (Monitorul

Oficial nr. 48 din 05martie 2013), valoarea pagubei pricinuite autovehiculului este

egală costului reparației părților componente sau a pieselor avariate ori costului de

5

înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, pentru lucrările de

demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare, stabilite la

prețurile practicate de unitățile de specialitate.

În acest sens, Colegiul concluzionează că suma obținută din diferența sumei

prejudiciului material reflectat în raportul de constatare tehnico-științifică nr.1930

din 01 noiembrie 2013 elaborat de Centrul Național de Expertize Judiciare (f.d.14-

19) și despăgubirea de asigurare achitată în baza ordinului de plată nr. 4611 din 17

octombrie 2013 (f.d.47) constituie suma de 16551 de lei (35540 de lei – 18989 de

lei = 16551 de lei), fiind diferită decît cea încasată de prima instanță și menținută

de instanța de apel. De altfel, se conchide că prima instanță și instanța de apel

urmau să încaseze anume diferența despăgubirii de asigurare în suma respectivă.

Prin urmare, nu pot fi reținute alegațiile din recursul declarat de Ermiș

Serghei precum că, sunt eronate argumentele instanței de apel în partea ce ține de

temeiul calculului mărimii despăgubirii de asigurare, deoarece acestea sunt

guvernate de art. 23 alin. (61) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, în vigoare

la momentul survenirii cazului asigurat, de altfel cum au fost reținute de către

prima instanță, întrucît cuantumul despăgubirii a fost stabilit anterior efectuării

reparațiilor, or la momentul întocmirii raportului de constatare tehnico-științifică

nr. 1930 din 01 noiembrie 2013, autovehiculul de model XXXXX era în stare

accidentată, fiind pus la dispoziția expertului judiciar, fapt expres indicat în raport

(f.d.14).

Astfel, Colegiul menționează că în conformitate cu art. 23 alin. (61) din Legea

nr. 414 din 22 decembrie 2006, în vigoare la momentul survenirii cazului asigurat,

dacă despăgubirea de asigurare este solicitată înainte de efectuarea reparațiilor

autovehiculului, cuantumul despăgubirilor se va stabili de expertul independent,

luînd în calcul prețurile practicate de către unitățile de specialitate sau cele

prevăzute în sistemele informaționale de specialitate pentru evaluarea daunelor

auto, pentru manopera aferentă reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și

pentru părțile componente, piesele înlocuitoare noi și materiale.

La fel, instanța de recurs reține că reprezentantul ÎMCA „Grawe Carat

Asigurări” SA, Pali Alexandr fiind prezent la investigarea automobilului accidentat

de model XXXXX(f.d.14), a semnat actul de examinare a unității de transport din

24 octombrie 2013 (f.d.18-19), acceptînd suma stabilită prin raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 1930 din 01 noiembrie 2013, fără a avea obiecții asupra

acesteia.

Așadar, Colegiul menționează că dispoziția alin. (13) al art. 23 din Legea

nr.414 din 22 decembrie 2006 introdusă prin Legea nr. 239 din 29 decembrie 2015

nu este aplicabilă speței, însă reieșind din faptul că procedura de stabilire a

despăgubirilor a fost respectată, reprezentantul ÎMCA „Grawe Carat Asigurări”

SA, Pali Alexandr neobiectând asupra sumei stabilite prin raportul nominalizat, se

conchide că costul reparației autovehiculului a fost acceptat de părți, or în

conformitate cu art.23 alin. (4) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 [în

vigoare din 05 martie 2013 în baza modificărilor introduse prin Legea nr. 304 din

26 decembrie 2012, Monitorul Oficial nr. 48 din 05 martie 2013], costul reparației

autovehiculului se stabilește pe baza documentelor eliberate de unitatea de

6

specialitate acceptată de părți.

Mai mult, ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA, acceptînd suma prejudiciului

stabilită prin raportul nominalizat, nu a solicitat efectuarea altei expertize sau

constatări de către o altă unitate de specialitate și nu s-a folosit de acest drept.

În altă ordine de idei, Colegiul menționează că la 08 octombrie 2013 Ermiș

Serghei a depus cerere de despăgubire (f.d.45), iar prin ordinul de plată nr.4611 din

17 octombrie 2013 (f.d.47) ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA i-a achitat primului

suma de 18989 de lei, iar în conformitate cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 414 din

22 decembrie 2006, asigurătorul este obligat să plătească despăgubirile în termen

de 10 zile calendaristice de la data finalizării dosarului de daune și să accepte

cererea păgubitului privind modalitatea de plată a despăgubirii, care poate fi în

numerar.

Astfel, instanța de recurs reține justificată concluzia instanței de apel prin care

susține că ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA nu a încălcat termenul de plată a

despăgubirilor de asigurare, iar în cazul în care mărimea despăgubirii de asigurare

este contestată și se solicită încasarea diferenței, această diferență nu poate fi

considerată obligație executată cu întîrziere, iar drept consecință a concluzionat

respingerea pretențiilor lui Ermiș Serghei cu privire la încasarea penalității în

mărime de 2302,37 de lei și dobînzii de întîrziere în mărime de 7729,66 de lei.

Reieșind din raționamentele descrise supra, instanța de recurs nu poate reține

alegațiile din recursul declarat de Ermiș Serghei prin care opinează că, asigurătorul

era în întîrziere, iar instanța de apel urma să mențină cele constatate de către prima

instanță în partea ce ține de încasarea penalității și dobînzii de întîrziere, deoarece

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 1930 din 01 noiembrie 2013 a fost

prezentat pînă la începerea procesului, iar asigurătorul avînd posibilitate reală să

evalueze întinderea prestației pe care o datorează, în sensul art.19 alin. (2) din

Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006. Or, prin ordinul de plată nr.4611 din 17

octombrie 2013 (f.d.47) ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA i-a achitat lui Ermiș

Serghei suma de 18989 de lei cu titlu de despăgubire de asigurare, conformîndu-se

dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006.

Din considerentele menționate și avînd în vedere că, încasarea diferenței

despăgubirii de asigurare a fost argumentată elocvent, însă calculele au fost

efectuate eronat de către prima instanță și instanța de apel, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiției pe

cale de consecință respinge recursul declarat de Ermiș Serghei și admite recursul

declarat de reprezentanții ÎMCA „Grawe Carat Asigurări” SA, Cherdivară Rodica

și Șumscaia Violina și modifică decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie

2017 și hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iunie 2016 prin

diminuarea diferenței despăgubirii de asigurare încasată din contul ÎMCA „Grawe

Carat Asigurări” SA în beneficiul lui Ermiș Serghei de la suma de 16683,87 de lei

la suma de 16551 de lei, iar în rest decizia instanței de apel și hotărîrea primei

instanțe se mențin fără modificări.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

7

d e c i d e:

A respinge recursul declarat de Ermiș Serghei.

A admite recursul declarat de reprezentanții Întreprinderii Mixte Compania

de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni, Cherdivară Rodica și

Șumscaia Violina.

A modifica decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017 și hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iunie 2016 în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Ermiș Serghei împotriva Întreprinderii Mixte

Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni,

intervenient accesoriu Mutaf Dumitru cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare, penalității, dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată, prin

micșorarea diferenței despăgubirii de asigurare încasată din contul Întreprinderii

Mixte Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni în

beneficiul lui Ermiș Serghei de la suma de 16683,87 de lei la suma de 16551 de lei.

În rest, a menține decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017 și

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iunie 2016.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Luiza Gafton

8