2ra-278/17 — incasarea despagubirilor de asigurare

Dosarul nr. 2ra-278/17

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud. A. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu)

ÎNCHEIERE

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Paci Vasili,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea

Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni împotriva

lui Vasili Paci cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 octombrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 21 septembrie 2015, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasili Paci cu privire la încasarea

despăgubirii de asigurare în ordine de regres și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a indicat că, la data de 05.09.2014, în mun. Chișinău, la

intersecția str. Nicolae Dimo - str. Alecu Russo, s-a produs un accident rutier cu

participarea automobilului de model „MERCEDES 313 CDI”, cu n/î СQA 674, condus

de către Foltea Nicolae și autovehiculul de model „OPEL ASTRA”, cu n/î GE BC 344,

condus de Paci Vasili.

Menționează reclamantul că, conform procesului-verbal cu privire la contravenție

nr. MAI 02657478 din 09 octombrie 2014, vinovat de producerea accidentului rutier a

fost recunoscut Paci Vasili, conducător al autovehiculului de marca „OPEL ASTRA”,

cu n/î GE BC 344, care deținea la data producerii accidentului rutier polița de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto internă pentru pagubele produse prin utilizarea

autovehiculului menționat nr. RCAI – 000964768, eliberată de ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA, la 22 iulie 2014.

Susține reclamantul că, în temeiul contractului de asigurare obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehiculul nominalizat supra, încheiat

între ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA și Ihnatenko Elena, a fost achitată

despăgubirea de asigurare în sumă de 16020 lei, conform dispoziției de plată nr. 5890

din 22 decembrie 2014, către Foltea Nicolae.

1

Declară reclamantul că, conform contractului de asigurare, numărul de persoane

admise la conducerea autovehiculului de marca „OPEL ASTRA”, cu n/î GE BC 344

este limitat și anume la conducerea autovehiculului respectiv este admis doar Ihnatenko

Elena și Ihnatenko Iaroslav în temeiul contractului încheiat între Ihnatenko Elena și ÎM

CA „Grawe Carat Asigurări” SA. Astfel, protecția prin asigurarea oferită de asigurator

nu se extinde și asupra altor persoane aflate în automobilul accidentat.

Consideră reclamantul că, Paci Vasili, conducând autovehiculul de model „OPEL

ASTRA”, cu n/î GE BC 344, fără a fi inclus în contractul de asigurare а сauzat

prejudiciu material reclamantului pe care și urmează să-l repare.

Solicită reclamantul încasarea de la Paci Vasili în contul ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA a sumei de 16020 lei cu titlu de despăgubire de asigurare și a sumei de

480,60 lei cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău s-a

admis acțiunea înaintată de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA și s-a încasat de la

Paci Vasili în beneficiului ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA suma de 16020 lei cu

titlu de despăgubire de asigurare în ordine de regres și suma de 480,60 lei cu titlu de

taxă de stat.

Prin decizia din 25 octombrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Paci Vasili și s-a menținut hotărârea din 19 noiembrie 2015 a Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău.

La data de 15 decembrie 2016, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal (f.d.

114) Paci Vasili a declarat recurs împotriva deciziei din 25 octombrie 2016 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârilor judecătorești cu remiterea pricinii la

rejudecare.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia contestată este ilegală și pasibilă

de a fi casată, deoarece instanța de apel la judecarea pricinii nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și nu s-a expus

asupra argumentelor invocate în cererea de apel. De asemenea, menționează recurentul

că, instanța a examinat pricina în lipsa sa.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune

în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 25 octombrie 2016. Conform

materialelor pricinii, decizia contestată a fost expediată în adresa participanților la

proces la data de 16 noiembrie 2016, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.

Recursul declarat de Paci Vasili la data de 15 decembrie 2016, conform ștampilei

aplicate pe plicul poștal (f.d. 114), se consideră a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Paci Vasili, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

2

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Paci Vasili, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Paci Vasili, ca fiind inadmisibil.

3

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Paci Vasili împotriva deciziei

din 25 octombrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

4