2ra-2990/14 — Încasarea despăgubirilor de asigurare în rezultatul accidentului rutier si cheltuielile de judecată

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

dosar nr.2ra-2990/14 prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (judecător E.Cobzac) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavrilița) DECIZIE 10 decembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componența: Președintele ședinței, Judecătorul Nicolae Clima, Judecătorii: Tatiana Vieru, Ion Corolevschi Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinând fără citarea părților recursul declarat de Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări”, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „Asito”, intervenient accesoriu Sivirean Fiodor privind încasarea despăgubirilor de asigurare în rezultatul accidentului rutier în mărime de 17454,58 lei şi cheltuielile de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 24 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 19 martie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, a c o n s t a t a t: La 24.07.2013 reclamantul CA „Grawe Carat Asigurări” s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva CIA „Asito”, intervenient accesoriu Sivirean Fiodor, prin care a solicitat încasarea despăgubirilor de asigurare în rezultatul accidentului rutier în mărime de 17454,58 lei şi cheltuielile de judecată. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat la 11.01.2011, în mun. Chişinău, a avut loc accidentul rutier cu participarea autovehiculului de marca „Mitsubishi Outlander”, cu nr. de înmatriculare COS 263, condus de către Cunev Veaceslav şi automobilul de marca „Audi B4” cu nr. de înmatriculare SRBD 005, condus de către Sivirean Fiodor.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenție nr. 6850644156859123 din 11.01.2011, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Sivirean Fiodor, conducătorul autovehiculului marca „Audi B4” cu nr. de înmatriculare SRBD 005, pentru care la data producerii accidentului rutier era eliberată polița seria AA nr.0195298 de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse. În temeiul Contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor nr.AC 100050AN din 19.07.2010, încheiat între reclamant şi SRL „Slavans Grafica" a fost achitată despăgubirea de asigurare în mărime de 49472,08 lei, prin dispoziţiile de plată nr.448 din 10.02.2011 şi nr.447 din 10.02.2011, dosarul de daună C/l 1/021 şi 1000 lei prin ordinul de plată nr.808 din 14.03.2011 către SRL „Elitautodiamant”, dosarul de daună nr. C/l 1/021 dop.

Reclamantul a indicat că Sivirean Fiodor, asigurat fiind de pârât, conducând automobilul de marca „Audi B4" cu nr. de înmatriculare SRBD 005, și cauzând accidentul rutier, a fost recunoscut vinovat prin procesul-verbal nr.6850644156859123 din 11.01.2011, producând un prejudiciu material în cuantum de 50472,08 lei. Reclamantul a menționat, că a achitat în beneficiul SRL „Slavans Grafica” despăgubirea de asigurare în temeiul Contractului de asigurare nr.AC 100050AN din 19.07.2010 și ca urmare pârâtul a datorat reclamantului suma de 43336,20 lei în calitate de asigurător al persoanei vinovate.

Reclamantul a menționat că în scopul valorificării posibilității de restituire benevolă a despăgubirii de asigurare s-a adresat prin reclamația nr.3084/11 din 21.10.2011 către pârât, iar la 24.11.2011 a recepționat scrisoarea nr.04-1/6-2080 din 21.10.2011, număr de înregistrare 3734/11 AG, prin care a fost comunicat că efectuarea transferului sumei datorate este condiționată de restituirea pieselor care au fost înlocuite la autovehiculul de marca „Mitsubishi Outlander”, cu nr. de înmatriculare COS 263 şi anume ușa față dreapta şi ușa spate dreapta. La 12.06.2012 pârâtul a transferat suma de 25881,62 lei, creându-se diferența neachitată în cuantum de 17454,58 lei. Motivul invocat de pârât a fost că piesele solicitate nu au fost restituite.

Reclamantul a menționat că nu a putut restitui piesele respective, deoarece la data solicitării de către pârât nu au mai putut fi ridicate de la unitatea de specialitate fiindcă nu s-au păstrat, aspecte specifice ce țin de activitatea acestei unități. Pârâtul nu a solicitat restituirea acestor piese la momentul semnării procesului-verbal de constatare a pagubelor, adică la 12.01.2011. Din aceste considerente, reclamantul s-a adresat în instanța de judecată cu prezenta acțiune pentru încasarea despăgubirilor de asigurare în rezultatul accidentului rutier în mărime de 17454,58 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19.03.2014, acţiunea a fost respinsă ca întemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 24.06.2014, a fost respins apelul declarat de către CA „Grawe Carat Asigurări”, fiind menținută hotărârea primei instanțe din 19.03.2014. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel din 24.06.2014, CA „Grawe Carat Asigurări” a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă. În motivarea recursului a invocat art.432 CPC, precum că instanțele judecătorești inferioare au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept material, pronunțând hotărâri neîntemeiate și ilegale. Recurentul consideră că instanțele judecătorești inferioare nu au elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, iar aprecierea probelor a fost arbitrară.

Intimatul a menționat în referință că recursul este inadmisibil, deoarece argumentele invocate sunt declarative și nu au suport legal, respectiv nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 CPC și din aceste considerente a solicitat menținerea hotărârilor instanțelor judecătorești inferioare. Intervenientul accesoriu nu a depus referință la cererea de recurs, ceea ce nu împiedică examinarea recursului potrivit art.439 alin.(2). 2 În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale. Prin prisma acestei norme procedurale se constată că cererea de recurs este depusă în termen legal, deoarece împotriva deciziei instanței de apel din 24.06.2014, recursul fiind declarat la 19.08.2014.

Analizând legalitatea hotărârilor judecătorești atacate în raport cu materialele dosarului, circumstanțele pricinii și normele de drept aplicabile prezentei cauze, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de admis ca întemeiat recursul declarat de CA „Grawe Carat Asigurări”, a casa hotărârile instanțelor judecătorești inferioare și a emite o nouă hotărâre de admitere a acțiunii din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1), lit.b) CPC, instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Fiind investită cu judecarea pricinii, având ca obiect încasarea despăgubirilor de asigurare în rezultatul accidentului rutier în mărime de 17454,58 lei şi cheltuielile de judecată, instanțele judecătorești inferioare au ajuns la concluzia respingerii acțiunii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră o astfel de concluzie ca fiind neîntemeiată și eronată din următoarele considerente. Problema de drept în prezenta acțiune este raportată la normele de drept material cu privire la preluarea de către asigurător a drepturilor asiguratului, obligațiile asigurătorului, modul de stabilire și de plată al despăgubirilor, constatarea pagubelor, aspecte reglementate în Codul Civil și în Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr.414 din 22.12.2006.

Astfel, aprecierea soluționării juste a cauzei date revine instanței de recurs din prisma problemei de drept indicate și a normelor de drept ce guvernează prezentul raport juridic litigios. Conform art.19 alin.(2) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr.414 din 22.12.2006, „Asigurătorul este obligat să soluţioneze cererea şi să achite despăgubirea de asigurare în cel mult 3 luni din data informării despre cazul asigurat”. Potrivit art.21 alin.(4) din Legea nr.414 din 22.12.2006 „Procesul-verbal de constatare a pagubelor se încheie de asigurător, cu participarea asiguratului şi a persoanei păgubite sau a reprezentantului acesteia, în bază de procură, şi se semnează de toți participanții la întocmirea lui”.

În corespundere cu art.21 alin.(5) din Legea nr.414 din 22.12.2006 „Eventualele obiecții ale părților cu privire la pagubele constatate se menționează în procesul- verbal sau într-o anexă la acesta”. Conform art.22 alin.(11) din Legea nr.414 din 22.12.2006 „Dacă, la data producerii accidentului de autovehicul, persoana păgubită are în vigoare un contract de asigurare de bunuri pentru bunurile avariate sau distruse prin accidentul de autovehicul, posesorul unor astfel de bunuri va fi despăgubit în temeiul acelui contract”, iar alin.(12) stabilește că „În cazul cînd persoana păgubită se adresează asigurătorului cu care are încheiat contract de asigurare de bunuri pentru recuperarea prejudiciului, constatarea avariilor, soluțiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor vor fi opozabile asigurătorului de răspundere civilă auto al persoanei vinovate, în limita prevederilor prezentei legi”.

3 Potrivit art.22 alin.(13) din aceeași Lege este stabilit că „Întru respectarea prevederilor alin.(12), asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea de asigurare plătită acesteia de la asigurătorul de răspundere civilă auto al persoanei vinovate, în limitele stabilite de prezenta lege pentru unul şi acelaşi accident”. În contextul normativ reiterat, raportat la materialele dosarului și circumstanțele prezentei cauze, instanţa de recurs constată că la 11.01.2011, în mun. Chişinău, a avut loc accidentul rutier cu participarea autovehiculului de marca „Mitsubishi Outlander”, condus de către Cunev Veaceslav, şi automobilul de marca „Audi B4”, condus de către Sivirean Fiodor, iar conform procesului-verbal cu privire la contravenție vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut ultimul care era asigurat de intimat cu polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse.

Instanța de recurs constată că prin accidentul rutier a fost provocat un prejudiciul material în mărime de 50472,08 lei, recurentul achitând în beneficiul SRL „Slavans Grafica” despăgubirea de asigurare, iar intimatul urmând să achite în calitate de asigurător al persoanei vinovate în beneficiul CA „Grawe Carat Asigurări” suma de 43336,20 lei. Instanța de recurs constată că intimatul a transferat suma de 25881,62 lei, creându-se diferența neachitată în cuantum de 17454,58 lei pe care a refuzat să o achite, invocând că efectuarea transferului sumei datorate este condiționată de restituirea ușilor deteriorate ale autovehiculul de marca „Mitsubishi Outlander”, cu toate că recurentul i-a comunicat că nu pot fi restituite piesele respective din motive ce nu-i pot fi imputate.

Adresându-se în instanța de judecată cu prezenta acțiune instanțele judecătorești inferioare au ajuns la concluzia că argumentele recurentului nu sunt relevante pentru situația în cauză şi constituie o interpretare greșită a prevederilor legale. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că la examinarea acestui litigiu, raportat la problemele de drept ridicate, instanțele judecătorești inferioare au ajuns la concluzii greșite și au respins neîntemeiat acțiunea din următoarele considerente. Instanța de recurs menționează că pretențiile solicitate de CA „Grawe Carat Asigurări” au la bază Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr.414 din 22.12.2006.

Astfel, potrivit art.1329 Cod Civil, asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare preia, în limitele acestei sume, dreptul la creanță pe care asiguratul sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de asigurare îl deține în raport cu terțul responsabil de producerea pagubei dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Conform art.3 alin.(1) din Legea nr.414 din 22.12.2006, obiect al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto îl constituie răspunderea civilă a posesorului de autovehicul pentru orice pagubă sau vătămare corporală produsă prin accident de autovehicul în limitele teritoriale de acoperire ale asigurării, iar în corespundere cu art.15 alin.(l) asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul.

Totodată, la prezenta cauză sunt aplicabile și dispozițiile art.22 alin.(12) și (13) din Legea nr.414 din 22.12.2006, ce guvernează prezentul raport juridic litigios, reiterate mai sus. 4 În pofida acestor reglementări, instanța de recurs constată că instanțele judecătorești inferioare neîntemeiat au respins acţiunea în prezenta cauză civilă, ajungând la concluzia eronată că intimatul nu este obligat să restituie despăgubirile de asigurare în mărime de 17454,58 lei, deoarece intimatul a informat pe recurent că efectuarea transferului este condiționat de restituirea pieselor înlocuite la autovehiculul „Mitsubishi Outlander”, în baza contractului facultativ „Casco” încheiat între recurent și intimat, unde la pct.13.16 și 25 este prevăzut că asiguratul trebuie să transmită piesele deteriorate asigurătorului dacă se plătesc despăgubiri pentru schimbarea pieselor.

Conform art.21 alin.(4) și (5) din Legea nr.414 din 22.12.2006 „(4) Procesul- verbal de constatare a pagubelor se încheie de asigurător, cu participarea asiguratului şi a persoanei păgubite sau a reprezentantului acesteia, în bază de procură, şi se semnează de toți participanții la întocmirea lui. (5) Eventualele obiecții ale părților cu privire la pagubele constatate se menționează în procesul- verbal sau într-o anexă la acesta”. Reieșind din circumstanțele cauzei și normele de drept menționate, instanța de recurs constată că sunt lipsite de temeinicie revendicările intimatului cu privire la restituirea pieselor înlocuite, deoarece la momentul semnării, CIA„Asito” nu a înaintat obiecții, solicitări, rezerve sau opinii separate la soluțiile tehnologice adoptate de recurent în privința procesului-verbal de constatare a pagubelor la dosarul de daune nr. C/021 din 12.01.2011.

Or, la examinarea pricinii s-a stabilit că procesul-verbal de constatare a pagubelor a fost semnat la 11.01.2011, iar despre solicitările intimatului, prin care a comunicat că efectuarea transferului sumei datorate este condiționat de restituirea pieselor, recurentul a făcut cunoștință prin scrisoarea nr.04-1/6-2080 la 21.11.2011, adică la un interval de timp de aproximativ 10 luni din momentul semnării procesului-verbal respectiv. Totodată, la examinarea pricinii s-a stabilit că potrivit scrisorii „Auto Centru Elita 5”, nr.203 din 27.11.2013, restituirea pieselor înlocuite la autovehiculul „Mitsubishi Outlander” nu puteau fi ridicate la 24.11.2011 din motiv că se păstrează numai două săptămâni după reparația autovehiculului.

În același timp, recurentul a adus în instanță proba contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor nr.AC 100050AN din 19.07.2010, încheiat între CA „Grawe Carat Asigurări” şi SRL „Slavans Grafica”, în temeiul căruia a fost achitată despăgubirea de asigurare, la fel și copiile dosarelor de daună nr.C/11/021 şi C/11/021/dop, unde se conțin procesele-verbale de constatare a pagubelor, actele de evaluare, actele de despăgubire, facturile şi ordinele de plată prin care a fost achitată despăgubirea de asigurare. Din aceste considerente, instanța de recurs consideră că prin solicitarea încasării despăgubirilor de asigurare în mărime de 17454,58 lei ca urmare a pieselor înlocuite în rezultatul accidentului rutier la autovehiculul „Mitsubishi Outlander”, nu poate fi imputat recurentului CA „Grawe Carat Asigurări” îmbogățirea fără justă cauză.

Totodată, instanța de recurs menționează că aspectul opozabilității soluțiilor tehnologice adoptate de recurent își regăsește reflectare în cadrul normativ existent prin art.22 alin.(12) din Legea nr.414 din 22.12.2006, care prevede că „În cazul cînd persoana păgubită se adresează asigurătorului cu care are încheiat contract de asigurare de bunuri pentru recuperarea prejudiciului, constatarea avariilor, soluţiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor vor fi opozabile 5 asigurătorului de răspundere civilă auto al persoanei vinovate, în limita prevederilor prezentei legi”.

Astfel, instanța de recurs a constatat că la momentul producerii accidentului rutier și la data condiționării din partea CIA „Asito” privind efectuarea transferului sumei datorate numai după restituirea pieselor înlocuite, adică în perioada 11.01.2011-21.11.2011, Legea nr.414 din 22.12.2006 reglementa expres aspectul ce ține de opozabilitatea soluțiilor tehnologice adoptate de recurent față de intimat. Totodată, prin Legea nr.94 din 26.04.2012, în vigoare din 20.07.2012, art.22 a fost completat cu alinatul (121) cu următorul conținut „Asigurătorul care are încheiat contract de asigurare de bunuri cu persoana păgubită este obligat să invite la procesul de constatare a pagubei asigurătorul de răspundere civilă auto al persoanei vinovate, probînd invitația printr-un înscris justificativ.

Neprezentarea asigurătorului de răspundere civilă auto al persoanei vinovate la data şi locul stabilit nu împiedică asigurătorul de bunuri să constate pagubele ce vor fi opozabile asigurătorului de răspundere civilă auto absent de la procesul de constatare”. Cu toate că prevederea legală stabilită la art.22 alin.(121) a fost introdusă ulterior perioadei 11.01.2011-21.11.2011, instanța de recurs constată că la constatarea pagubelor de către recurentul CA „Grawe Carat Asigurări” în raport cu prejudiciile produse ca urmare a accidentului rutier comis, recurentul l-a invitat pe intimat, CIA „Asito”, care fiind prezent a semnat procesul-verbal de constatare a pagubelor la dosarul de daune nr. C/021 din 12.01.2011 și nu a înaintat obiecții, solicitări, rezerve sau opinii separate la soluțiile tehnologice adoptate de recurent.

În contextul normativ reiterat, instanța de recurs consideră că argumentele recurentului sunt întemeiate în baza normelor de drept aplicabile pricinii și urmează a fi admise, iar instanțele judecătorești inferioare neîntemeiat au respins acțiunea. Având în vedere că circumstanțele pricinii au fost stabilite de instanțele judecătorești inferioare, că nu este necesară verificarea unor dovezi suplimentare și reieșind din normele de drept aplicabile prezentului raport juridic litigios, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa hotărârile instanțelor judecătorești inferioare și a emite o nouă hotărâre prin care se admite acțiunea ca fiind întemeiată.

În conformitate cu art.art. 444, 445 alin.(1), lit.b), 445 alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 24 iunie 2014 și hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 19 martie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă. Se emite o nouă hotărâre prin care se admite acțiunea înaintată de Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „Asito”, intervenient accesoriu Sivirean Fiodor privind încasarea despăgubirilor de asigurare în rezultatul accidentului rutier în mărime de 17454,58 lei şi cheltuielile de judecată.

Se încasează de la Compania Internațională de Asigurări „Asito” în beneficiul Companiei de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” despăgubirile de asigurare în mărime de 17454,58 lei (șaptesprezece mii patru sute cincizeci și patru lei și cincizeci 6 și opt bani) și cheltuielile de judecată privind plata taxei de stat în mărime de 261,81 lei (două sute șaizeci și unu lei și optzeci și unu bani). Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Svetlana Novac 7