1ra-160/17 — art. 361 alin. 1 CP

1ra-160/17 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-160/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

judecând în ședință fără participarea părților recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sergiu Brigai și a reprezentantului

părții vătămate I.M.C.A. „Grawe Carat Asigurări”, Veaceaslav Toma, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie

2016, în cauza penală în privința lui

Pleșca Oleg Anatolie, născut la 02.05.1975,

originar din Republica Germania or. Veimar,

locuitor în or. Rezina, str. Matei Basarab 29,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 27.11.2015-01.09.2016;

instanța de apel: 21.09.2016-17.10.2016;

instanța de recurs: 24.11.2016-17.01.2017.

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 361 alin. (1) Cod penal la amendă în

mărime de 200 unități convenționale, ceea ce constituie 4000 (patru mii) lei.

19.07.2015 -12.08.2015 deținând funcția de director, reprezentanța „Rezina" CA

„Grawe Carat Asigurări" SA, având scopul eliberării lui Goncear Vadim Grigore, a.n.

1985 de răspundere contravențională, care la 19.07.2015 a comis un accident rutier, în

condițiile lipsei unui contract de asigurare de răspundere civilă auto, poliței de

asigurare, și nefiind încasată prima de asigurare, a confecționat ilegal polița de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto internă cu nr. RCA1 001666989 din 29.04.2015.

casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei sentințe potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Pleșca Oleg să-i fie aplicată o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, ceea ce

1

constituie 6000 lei, pe motiv că:

- pedeapsa numită inculpatului este prea blândă, deoarece inculpatul nu a înțeles

pericolul social al acțiunilor sale, încercând, pe tot parcursul examinării cauzei penale să

evite răspunderea ce urmează să o poarte pentru acțiunile sale și să ducă instanța în

eroare cu declarații de genul că de fapt, nu el a falsificat polița de asigurare, dar soția sa,

care este grav bolnavă, iar el a luat vina asupra sa, însă careva probe în acest sens în

instanța de judecată nu au fost prezentate din partea apărării;

- conform extrasului din procesul-verbal nr. 32 al ședinței Comitetului de

Conducere a întreprinderii cu Capital Mixt Compania de Asigurări „Grawe Carat

Asigurări" SA din 19.08.2015, inculpatul Pleșca Oleg a fost sancționat cu concediere

din 19.08.2015, conform art. 86 alin.(l) lit. k) din Codul Muncii al RM din motivul

falsificării poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă (RCA) nr.

RCAI-001666989 din 29.04.2015, sancțiune care, de altfel, nu a fost contestată de

inculpat din motive neclare, cu toate că a avut toate posibilitățile în acest sens, totuși

inculpatul a continuat să susțină că nu el a falsificat polița de asigurare, or, acest fapt

duce la concluzia că inculpatul minte încercând să ducă instanța în eroare.

3.1. Împotriva sentinței inculpatul Pleșca Oleg a depus apel prin care a solicitat

casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, deoarece:

- nu a fost demonstrat dacă există polița de asigurare în original și că ea a fost

semnată de el personal și reprezentantul CA „Grave Carat Asigurări" SA și nici alți

martori audiați în cadrul examinării cauzei penale nu au confirmat faptul că au văzut

originalul poliței;

- instanța eronat a apreciat probele prezentate de acuzatorul de stat la emiterea

sentinței, iar careva expertiză grafologică nu a fost efectuată și existența semnăturii lui

Pleșca Oleg nu s-a stabilit, iar toată învinuirea se bazează pe explicația inculpatului

depusă administrației CA „Grave Carat Asigurări" SA, unde el a confirmat că a emis așa

poliță și de nenumărate ori a explicat din ce motiv a depus așa explicații.

fost respins ca nefondat apelul procurorului și admis apelul avocatului declarat în

numele inculpatului, casată sentința instanței de fond și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care Pleșca Oleg a fost achitat de

învinuirea adusă în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpat.

4.1. Instanța de apel a constatat că, cercetarea judecătorească de către prima

instanță s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea

probelor, însă instanța de fond nu a analizat cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității si

coroborării.

Analiza probelor pe cauză prin prisma art. 101 Cod de procedură penală indică

incontestabil la faptul, că probatoriul existent la care se referă instanța în sentință nu

2

demonstrează vinovăția lui Pleșca Oleg în comiterea infracțiunii prevăzute de art.361

alin.(l) Cod penal, concluzia fiind una pripită și absolut nefondată, motiv pentru care

sentința a fost casată. De fapt, instanța de fond corect a statuat asupra faptului că

inculpatul Pleșca Oleg se învinuiește în fapta ce i se impută, dar eronat a emis o sentință

de condamnare.

Astfel, Colegiul penal a constatat că, Pleșca Oleg se învinuiește în baza art. 361

alin.(l) Cod penal și anume că, în perioada 19.07.2015 -12.08.2015 deținând funcția de

director, reprezentanța „Rezina" CA „Grawe Carat Asigurări" SA, având scopul

eliberării lui Goncear Vadim, a.n. 1985, de răspundere contravențională, care la

19.07.2015 a comis un accident rutier, în condițiile lipsei unui contract de asigurare de

răspundere civilă auto, a poliței de asigurare și nefiind încasată prima de asigurare, a

confecționat ilegal polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă cu

nr. RCA1 001666989 din 29.04.2015.

Deși inculpatul Pleșca Oleg nu-și recunoaște vina, întru confirmarea vinovăției

acestuia, acuzatorul de stat a prezentat un șir de probe, cercetate în instanța de fond și

verificate în cadrul ședinței instanței de apel, și anume:

- declarațiile reprezentantului părții vătămate CA „Grawe Carat Asigurări”

SA, Toma Veaceslav, a martorilor Bîlici Oxana, Costin Sergiu, Goncear Vadim;

- copia poliței de asigurare nr. RCAl-001666989 din 29.04.2015 eliberată lui

Goncear Vadim, a.n. 1985, cetățean al regiunii transnistrene, care la 19.07.2015 a comis

accident rutier și căruia în condițiile lipsei unui contract de asigurare de răspundere

civilă auto poliței de asigurare și nefiind încasată prima de asigurare, i-a fost

confecționată ilegal polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă de

către Pleșca Alioga (f.d.7);

- explicația lui Pleșca Oleg depusă la 12.08.2015 directorului ÎM CA „Grawe

Carat Asigurări” SA, prin care recunoaște că a perfectat polița de asigurare auto lui

Goncear Vadim, la rugămintea mamei sale Goncear Galina, pentru a o prezenta

colaboratorilor poliției cu scopul de a nu-i aplica amendă contravențională în lipsa

poliței de asigurare (f.d. 8 ).

Colegiul penal analizând partea descriptivă a sentinței a menționat că, instanța de

fond nu a constatat fapta săvârșită de inculpatul Oleg Pleșca, însă, recunoscându-1

culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.(l) Cod penal, a reținut

faptul că inculpatul se învinuiește de săvârșirea acestei infracțiuni.

În urma analizei ansamblului de probe, Colegiul a ajuns la concluzia de achitare a

inculpatului, deoarece fapta incriminată la art.361 alin.(l) Cod penal se constată din

confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale false, care

acordă drepturi sau eliberează de obligații, în confecționarea sau vânzarea imprimatelor,

ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent

de tipul de proprietate și forma juridică de organizare.

Prin urmare, Colegiul a reținut afirmațiile din apelul declarat de inculpatul Pleșca

3

Oleg precum că nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul ședinței de judecată nu a

fost prezentat originalul poliței de asigurare, ori instanța de fond a examinat cauza

condamnându-1 pe inculpat pentru confecționarea unui document oficial falsificat în

baza unei copii care nu este autentificată conform prevederilor legale, pe când originalul

lipsește cu desăvârșire.

Tot aici, Colegiul penal a menționat că în rubrica asigurător CA „Grawe Carat

Asigurări" SA care a semnat polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

internă (RCA) este indicată Pleșca Aliona, iar expertiză grafoscopică asupra semnăturii

nu a fost efectuată pentru a cunoaște cu certitudine de către cine a fost semnată polița,

ori inculpatul neagă cu vehemență că aceasta ar fi fost semnată de acesta.

Instanța de apel și-a exprimat dezacordul cu concluziile primei instanțe privind

confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, deoarece nici una

dintre probele administrate în instanța de fond nu au demonstrat cu certitudine vinovăția

acestuia, făcând trimitere la declarațiile reprezentantului părții vătămate CA"Grawe

Carat Asigurări" SA, care a menționat că personal nu a văzut originalul poliței de

asigurare, iar martorul Bîlici Oxana a declarat că din secția ei nimeni nu a văzut polița

dată în original.

Astfel, motivele invocate de către acuzare în apelul declarat nu au fost reținute de

către Colegiul penal, acestea fiind lipsite de suport probator.

reprezentantul părții vătămate, care solicită:

- procurorul, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță, în alt complet de judecată, deoarece:

- instanța de apel chiar dacă l-a achitat pe Pleșca Oleg din motiv că fapta nu a fost

comisă de inculpat, și-a motivat soluția prin faptul că instanța de fond a examinat cauza

condamnându-l pe inculpat pentru confecționarea unui document oficial falsificat în

baza unei copii care nu este autentificată conform prevederilor legale;

- la adoptarea soluției nu s-a ținut cont de faptul că în cadrul urmăririi penale, nu a

fost posibil de a stabili polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă

în original, deoarece aceasta a fost expediată prin fax la sediul central al SA „Grawe

Carat”;

- pe cazul dat s-a efectuat anchetă de serviciu, unde Pleșca Oleg a confirmat că el

a eliberat polița dată, dar nu a prezentat-o în original și în urma anchetei, inculpatul a

fost concediat și totodată, instanța de apel nu s-a expus asupra faptului că, pe polița de

asigurare figura Pleșca Aliona, iar semnătura era a inculpatului, fapt confirmat și de

acesta;

- reieșind din soluția instanței s-a constatat comiterea infracțiunii, însă aceasta nu

a fost comisă de inculpat și reieșind din motivele deciziei recurate, reiese că în cazul dat

nu există faptul infracțiunii și prin urmare, motivarea soluției contrazice dispozitivul

4

hotărârii.

- reprezentantul părții vătămate, Toma Veaceslav, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, casarea deciziei cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată, pe motiv că, reieșind din soluția

instanței de apel s-a constatat comiterea infracțiunii, însă aceasta nu a fost comisă de

inculpat, iar din motivele invocate la adoptarea concluziei de achitare, reiese că instanța

constată că în cazul dat nu există faptul infracțiunii și prin urmare, motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărârii.

5.1. Asupra recursurilor declarate inculpatul a depus referință prin care solicită

respingerea acestora, pe motiv că decizia instanței de apel este legală și întemeiată.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursurile urmează a fi admise din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus

la adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată verificînd dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal lărgit a statuat asupra admiterii recursurilor declarate de procuror

și de reprezentantul părții vătămate și casării totale a deciziei instanței de apel, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, reieșind din următoarele considerente de fapt și de drept

prezente în cauză.

Potrivit argumentelor invocate de recurenți, ultimii formulează critici împotriva

deciziei instanței de apel, în particular referindu-se la erorile prescrise de pct. 6) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală și anume, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Colegiul având în vedere esența erorilor invocate de recurenți și constatând că

instanța de apel a interpretat eronat prevederile legale și cele jurisprudențiale la

rejudecarea cauzei penale și la adoptarea soluției sale, se va expune asupra erorilor

admise.

Așadar, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată

exercitat produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral

atât în fapt, cât și în drept în privința persoanelor care l-au declarat.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

5

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvîrșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă,

în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă există

circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate în

ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual sau penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea

cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate, Colegiul

penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției expuse pe larg în pct. 7.1.

al prezentei decizii, nu a respectat întocmai prevederile legale enunțate supra,

interpretându-le eronat.

Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel privind achitarea

inculpatului pe art. 361 alin. (1) Cod penal este prematură și afectată de eroarea de drept

prescrisă în pct. 6) alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală și anume că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărârii.

Astfel, din partea descriptivă a deciziei rezultă că temeiul de casare a sentinței cu

pronunțarea unei noi soluții de achitare a inculpatului, este faptul că partea acuzării nu

a prezentat probe veridice care ar fi demonstrat vinovăția inculpatului la comiterea

infracțiunii încriminate.

La baza acestei concluzii instanța de apel a pus declarațiile inculpatului și parțial

cele ale reprezentantului părții vătămate și a martorului Bîlici Oxana, care au declarat că

nu au văzut polița de asigurare în original, însă, deși instanța a verificat probele date și a

audiat părțile pe viu, declarațiile acestora nu au fost analizate complet, sub toate

aspectele, cu o argumentare desfășurată a concluziilor sale, doar indicându-se că prin

acestea nu se dovedește vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

În acest sens, concluziile instanței contravin prevederilor art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, deoarece probele enunțate nu au primit o apreciere la justa lor valoare

și sunt premature, or, într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile

participanților la proces, dar și de a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul

altor probe, care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a

argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse. Astfel, modalitatea de

6

motivare a soluției denotă că instanța de apel nu a apreciat probele menționate în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Mai mult ca atât, făcând o analiză a părții descriptive a deciziei atacate, Colegiul

constată că, instanța de apel motivează: „că deși inculpatul nu-și recunoaște vina, întru

confirmarea vinovăției procurorul a prezentat un șir de probe….”, făcând trimitere la

declarațiile reprezentantului părții vătămate, a martorilor, precum și la copia poliței de

asigurare și la explicația inculpatului, prin care recunoaște că a perfectat polița de

asigurare, ca întrun final instanța să concluzioneze că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat, astfel încât, apare o contrazicere a instanței de apel pe care Colegiul penal o

consideră drept eroare, deoarece rezultă incontestabil că motivarea deciziei contrazice

dispozitivului adoptat.

Faptul că, în opinia instanței de apel nu a fost confirmată vinovăția inculpatului,

face parte din latura subiectivă și constituie un element al infracțiunii, însă soluția de

achitare este indicată cu totul alta - din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

Colegiul consideră necesar de specificat că motivarea soluției pronunțate de

instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în

realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu

privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanței de recurs elementele

necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

În speță, instanța de apel nu și-a motivat decizia pronunțată, aceasta nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, astfel încât cauza a fost examinată cu abateri de la normele de procedură, nu a

respectat cerințele de judecare a apelurilor prevăzute în art.414, 417 alin.(1) pct.8) Cod

de procedură penală - hotărârea adoptată nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au

dus la admiterea apelului părții apărării, precum și motivele adoptării soluției date, ceea

ce duce la desființarea deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare,

deoarece eroarea constatată nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Prin urmare, la o nouă rejudecare instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, are obligația ca în conformitate cu art.414 Cod de

procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o

apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art.93-

95, 100-101 Cod de procedură penală, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de

apelanți în apeluri, să verifice și să aprecieze just probele administrate și examinate în

instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze

și să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să constate prezența sau lipsa în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate și să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct.6 al prezentei

7

decizii și, ca urmare, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă normelor prevăzute la art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sergiu Brigai și a reprezentantului părții vătămate I.M.C.A. „

Grawe Carat Asigurări”, Veaceaslav Toma, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Pleșca

Oleg și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 31 ianuarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

8