1ra-1690/2017 — art.188 alin. 2 lit. b, e, f CP

1ra-1690/2017 — art.188 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1690/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Mocanu Serghei în numele inculpatului Baltag Valentin, de către avocatul

Pelevaniuc Alia în numele inculpatului Danilov Denis și de către inculpatul Danilov

Denis, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

24 iunie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie

2017, în cauza penală privindu-i pe

Baltag Valentin Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx, ap. xxxxx;

Danilov Denis Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx, ap. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Valentin și Danilov Denis au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 187

alin.(2) lit. b) Cod penal fiindu-le stabilită pedeapsa sub formă de închisoare a câte

5 (cinci) ani, fără amendă.

În baza art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

aplicate inculpaților, stabilindu-li-se termene de probațiune :

1

lui Baltag Valentin - 3 (trei) ani;

lui Danilov Denis - 4 (patru) ani.

împreună cu Danilov Denis, la 13 aprilie 2014, aproximativ ora 15.30, aflându-se în

scara blocului nr. 94/1, din str. Izmail mun.Chișinău, urmărind scopul sustragerii

deschise a bunurilor altei persoane, s-au apropiat de Xxxxx și Xxxxx, în mod deschis

l-au deposedat pe Xxxxx de 20 lei, iar pe Xxxxx de telefonul mobil de model „HTC”,

de lănțișor cu pandativ în formă de stea cu sase colțuri, de o brățară, caschete, 5 euro,

care conform cursului valutar oficial al BNM constituiau suma de 93 lei și pașaport

a autoproclamatei Republici Nistrene pe numele lui Xxxxx, după care cu bunurile

sustrase au dispărut într-o direcție necunoscută, astfel cauzîndu-i părții vătămate,

daune în proporții considerabile.

3.1. procuror, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Baltag Valentin și Danilov Denis să fie recunoscuți vinovați si condamnați în

baza art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare a câte 8 ani fiecare, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În susținerea apelului procurorul a indicat că instanța de fond nu a apreciat

probele în ansamblu din punct de vedere al pertinenței, utilității, coroborării

acestora, apreciind eronat o parte din probele prezentate, greșit recalificând acțiunile

inculpaților la art. 187 alin.(2) lit. b) Cod penal, sentința fiind contrară legii, urmând

a fi casată.

3.2. avocatul Pelevaniuc Ala în numele inculpatului Danilov Denis, care a

solicitat casarea acesteia rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Danilov Denis să fie achitat,

deoarece fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art.187 alin.(2) lit. b) Cod penal.

În susținerea poziției apelantul a indicat că sentința este emisă în baza unor

probe bazate doar pe presupuneri și în lipsa unor dovezi incontestabile ce ar confirma

vinovăția inculpatului Danilov Denis în comiterea infracțiunii de care a fost

condamnat, instanța de fond eronat constatând că în acțiunile inculpatului sunt

prezente elementele constitutive ale jafului, or acesta a declarat că împreună cu

Baltag Valentin nu au urmărit scopul și nici n-au avut intenția de a sustrage bunurile

părților vătămate, și nimeni dintre ei n-au avut nici un cuțit.

Apelantul a considerat că declarațiile părților vătămate necesită de a fi apreciate

critic, deoarece sunt contradictorii și au fost date cu scopul ca părinții lor să nu afle

adevărul și intenția care au urmărit-o.

Danilov Denis nu a acționat cu scopul deposedării părților vătămate de bunurile

materiale, nu a urmărit scopul de cupiditate și nu a dorit ca bunurile acestora să treacă

2

în stăpânirea lui definitivă ci a prevenit comiterea unei infracțiuni sexuale în privința

minorului.

3.3. avocatul Mocanu Serghei în numele inculpatului Baltag Valentin, care

a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Baltag Valentin să fie achitat

din lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive a componenței de infracțiune

prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Apelantul a considerat că acțiunile lui Baltag Valentin nu întrunesc elementele

constitutive ale componenței de infracțiune în baza căreia a fost condamnat și nu

există probe care dovedesc vinovăția acestuia în comiterea jafului imputat.

Martorii Belinschi Iurie și Șchiopu Ion au relatat instanței că nu au sesizat ca

Baltag Valentin să fi comis careva acțiuni de sustragere a bunurilor din proprietatea

presupuselor părți vătămate, dimpotrivă, acțiunile inculpaților au curmat comiterea

de către Xxxxx a unei infracțiuni sexuale în privința minorului Xxxxx.

Nu s-a reținut că declarațiile părții vătămate Xxxxx date în instanța de judecată

nu corespund cu cele date în cadru urmăririi penale, ceea ce confirmă faptul că

acestea sunt niște fantezii și nu se bazează pe fapte reale, fiind inventate în scopul

de a camufla cauza reală pentru care el se afla în scara blocului din str. Izmail 94/1

mun. Chișinău cu presupusa parte vătămată Xxxxx. La fel, aceasta este confuză când

indică scopul aflării în scara blocului din str. Izmail 94/1 mun. Chișinău, într-un caz

menționând că se ascundeau de ploaie, în alt caz, că aveau nevoie să-și satisfacă

necesitățile fiziologice, or conform declarațiilor inculpaților și a tuturor martorilor,

la 13.04.2014 în mun. Chișinău nu au căzut precipitații sub formă de ploi. Prin

urmare, instanța de apel urma a aprecia critic declarațiile părții vătămate.

De asemenea, nu pot fi reținute ca probe pertinente și utile declarațiile părții

vătămate Xxxxx, care au fost citite în instanța de judecată, deoarece între el și

inculpatul Danilov Denis nu a fost efectuată confruntare. Totodată, declarațiile părții

vătămate Xxxxx făcute la faza urmăririi penale sunt în contradicție cu circumstanțele

invocate de acuzatorul de stat, și anume, acesta a indicat suplimentar după câteva

zile de la prima audiere, că a fost amenințat cu un cuțit cu lungimea de 18 cm, pe

când brelocul cu care se presupune că s-a comis tâlhăria, anexat ca corp delict este

de 3-4 cm; a fost lovit puternic cu picioarele însă de către medicul-legist nu a fost

stabilită nici o leziune corporală.

Procurorul nu a prezentat careva probe în susținerea acuzării aduse inculpatului

Baltag Valentin, nu a înaintat și nu a insistat la cercetarea tuturor probelor în sprijinul

acuzării și practic s-a refuzat de la susținerea acuzațiilor împotriva inculpatului

conform rechizitoriului, însă instanța statuând pe rolul pozitiv al instanței s-a

manifestat în favoarea acuzării și predispus a acceptat concluziile date de organul de

urmărire penală în defavoarea inculpatului, fără a verifica toate probele și în deosebi

probele apărării, pronunțând o hotărâre neîntemeiată.

3

S-a indicat și asupra unor încălcări de procedură admise la faza urmăririi

penale, și anume, la efectuarea urmăririi penale s-au efectuat concomitent două

acțiuni de urmărire penală, care se exclud una pe alta și anume percheziția corporală

a lui Baltag Valentin și ridicarea de la acesta a bunurilor, fiind întocmite procese-

verbale (f. d. 51, 65-66). Potrivit proceselor-verbale menționate supra într-un caz

bunurile (telefonul mobil, pașaport de tip transnistrean pe numele lui Xxxxx, o

pereche de căști pentru telefon de culoare neagră, bani în sumă de 33 lei, un lanț din

metal argintiu cu pandativ cu zodia Scorpion, o brățară din metal argintiu, un

pandativ din metal argintiu în formă de stea, un pix pentru telefon de model Sony

Ericsson, factura, o husă pentru buletin și buletinul de identitate pe numele lui Baltag

Valentin, s-au depistat la Baltag Valentin în timpul percheziției corporale, iar în alt

caz aceste bunuri au fost predate benevol de către inculpat.

Astfel, instanța urma a declara nule toate acțiunile de urmărire penală privind

efectuarea percheziției corporale a lui Baltag Valentin și ridicarea de la acesta a

obiectelor.

2016, s-a dispus respingerea ca nefondate apelurile apărătorului Pelevaniuc Ala în

numele inculpatului Danilov Denis și a apărătorului Mocanu Serghei în numele

inculpatului Baltag Valentin.

Admiterea apelului procurorului, casarea sentinței în latura penală și

pronunțarea în această parte o unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care au fost recunoscuți vinovați Danilov Denis și Baltag Valentin în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit. b), e) și f) Cod penal, fiindu-

le stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen a câte 8 (opt) ani fiecare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința privitor la corpurile delicte, a fost menținută.

5.1. - avocatul Mocanu Serghei în numele inculpatului Baltag Valentin, care a

solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei decizii prin care Baltag Valentin să fie

achitat din lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive a componențelor de

infracțiuni prevăzute de art. 187 și art. 188 Cod penal.

5.2. - avocatul Pelevaniuc Alia în numele inculpatului Danilov Denis, care a

solicitat casarea hotărârilor emise cu pronunțarea unei decizii noi prin care Danilov

Denis să fie achitat din lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive a componenței

de infracțiune prevăzute de art. art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

2017 au fost admise recursurile ordinare declarate, casată total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, în cauza penală în privința

lui Baltag Valentin și Danilov Denis și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

4

deciziei rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei a comis un șir de erori și

anume: în primul rând, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt si de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă

un control integral atât în fapt, cât și în drept numai la persoana care l-a declarat, la

calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de către

jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei instanțe. Dispozitivul deciziei

instanței de apel trebuie să corespundă concluziilor făcute de instanță în partea

descriptivă.

În speță, instanța de recurs ordinar a constatat că instanța de apel, în partea

dispozitivă a deciziei, a stabilit vinovăția și pedeapsa inculpaților Baltag Valentin si

Danilov Denis în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, pe când în partea

descriptivă a acesteia, a constatat ca fiind dovedită fapta doar în privința lui Danilov

Denis, dar nu și în privința lui Baltag Valentin, după cum acestora le-a fost înaintată

învinuirea.

Astfel, au fost încălcate cerințele art. 394 alin.(1) pct.1) Cod de procedură

penală potrivit căruia, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită și art. 395 alin.

(1) pct. 2) si 3) Cod de procedură penală potrivit căruia, în dispozitivul sentinței de

condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate

inculpatului pentru fiecare infracțiune constatată ca dovedită, astfel, inculpatul

Baltag Valentin a fost recunoscut vinovat și stabilită pedeapsa pe fapta neconstatată

de către instanța de apel.

Instanța de recurs ordinar a menționat că situația descrisă mai sus, nu poate fi

corectată în recurs, fiind constatată o încălcarea flagrantă de către instanța de apel a

prevederilor art. 394 și 395 Cod de procedură penală, or, conform art. 419 Cod de

procedură penală - rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în

mod corespunzător, prin urmare constatându-se că motivarea soluției adoptată de

instanța de apel, contrazice dispozitivului hotărârii, temei ce se încadrează în

prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În al doilea rând, conform art. 24 alin. (3), 101 alin. (1), (4), 314, 315, 336 alin.

(3) pct. 6), 384 alin. (3), (4), 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță; procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă

consemnarea tuturor acțiunilor instanței în ordinea în care ele s-au desfășurat,

documentele și alte probe care au fost cercetate în ședința de judecată; instanța de

judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub toate

aspectele probele administrate; părțile participante la judecarea cauzei au drepturi

5

egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru

susținerea pozițiilor lor, instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe

la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură; sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală; instanța își întemeiază sentința numai pe probele care

au fost cercetate în ședința de judecată; fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, lecturând textul deciziei contestate și procesul-verbal al ședinței de

judecată a instanței de apel, instanța de recurs ordinar a reținut că instanța la

judecarea apelurilor a comis o eroare de drept procedural în sensul încălcării

dispozițiilor art. 414 alin.(2) și (6) Cod de procedură penală din care rezultă că:

- instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal;

- instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal;

Instanța de recurs ordinar a menționat că în speță, instanța de apel și-a întemeiat

decizia pe declarațiile inculpaților, părților vătămate și a martorilor precum și a altor

probe din dosar, care însă nu au fost verificate și consemnate în procesul verbal al

ședinței de judecată.

În aceeași ordine de idei decizia atacată prezintă și deficiențe sub aspectul

motivării, deoarece instanța a făcut o motivare haotică, bazându-se în mod repetat

doar pe declarațiile părților vătămate, fiind una confuză și fără o argumentare

concretă.

În acest sens, instanța de recurs ordinar a atenționat că, hotărârile pronunțate de

instanțele inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare, or nemotivarea ca o

omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

În al treilea rând, lecturând procesul verbal al ședinței judiciare în instanța de

apel din 18.10.2016, instanța de recurs ordinar a constatat că aici lipsește mențiunea

privitor la prezența sau lipsa la examinarea cauzei a părții vătămate Xxxxx, care a

fost înștiințat despre data, ora și locul examinării cauzei (f.d.182, vol.II). Conform

procesului verbal al ședinței, nu s-a pus în discuție posibilitatea examinării cauzei în

lipsa părții vătămate menționate și nu s-a luat o încheiere pe marginea acestei situații.

Astfel, instanța de apel punând la baza deciziei declarațiile părții vătămate

Xxxxx date în instanța de fond și de apel și ale părții vătămate Xxxxx făcute în cadrul

urmăririi penale, nu se expune nici într-un mod asupra divergențelor între declarațiile

6

acestora referitor la obiectul cu care a fost comisă infracțiunea (cuțitul). Or, potrivit

procesului-verbal de recunoaștere a obiectului din 05.06.2014 (f.d. 195, vol.I), partea

vătămată Xxxxx nu recunoaște nici unul din obiectele prezentate spre recunoaștere

ca fiind arma cu care a fost comisă infracțiunea, pe când partea vătămată Xxxxx,

recunoaște drept obiect folosit în calitate de armă la comiterea infracțiunii, cuțitul cu

nr. 2 (f.d. 197, vol.I), adică același breloc care conform procesului verbal de ridicare

din 18.04.2014, a fost ridicat de la inculpatul Baltag Valentin.

Ulterior, fiind audiat în calitate de parte vătămată în instanța de fond, Xxxxx a

menționat că „...lama cuțitului avea aproximativ 10 cm. Era anume cuțit care se

deschide..., iar în instanța de apel a declarat „...era cuțit care se deschidea cu lama

de 13 cm...”.

Astfel, instanța de apel pune la baza deciziei sale, inclusiv procesele verbale de

recunoaștere a cuțitului de către părțile vătămate, acte care sunt contradictorii între

ele, fiind în contradicție și cu declarațiile părților vătămate.

În situația creată, instanța de apel prin cercetarea corpului delict, brelocul

constituit drept armă la comiterea infracțiunii și prin analiză a declarațiilor părților

vătămate, a constatat totuși dacă acest obiect constituie armă pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 188 Cod penal incriminată inculpaților.

Încălcările enunțate a determinat incontestabil instanța de recurs ordinar să

concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către avocatul Pelevaniuc Alia

în numele inculpatului Danilov Denis și avocatul Mocanu Serghei în numele

inculpatului Baltag Valentin.

A fost admis apelul declarat de către acuzatorul de stat Șapovalov Lilia, casată

sentința primei instanțe în privința lui Danilov Denis și Baltag Valentin în latura

penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță:

Danilov Denis și Baltag Valentin au fost recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și în baza acestei

Legi li s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de cîte 8 (opt) ani

pentru fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Danilov Denis Xxxxx, la 13.04.2014, aproximativ la ora 1530, aflându -se

împreună cu Baltag Valentin Xxxxx, în scara blocului nr. 94/1, din str. Ismail, mun.

Chișinău, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

conștientizând ilegalitatea acțiunilor sale și dorind survenirea urmărilor, s-au

apropiat de cet. Xxxxx și Xxxxx. Între timp Baltag Valentin Xxxxx a scos din

buzunar un breloc, care în stare desfăcută era asemănător unui cuțit, pe care 1-a

desfăcut și amenințându-i pe numiți cu comiterea unui act de violență, i-au deposedat

7

pe cet. Xxxxx de 20 lei, iar pe cet. Xxxxx, de telefonul mobil de model „HTC”, la

prețul de 1000 dolari SUA, care, conform cursului valutar oficial al BNM constituiau

suma de 13.434 lei, un lănțișor cu pandantiv în formă de stea cu șase colțuri, la prețul

total de 800lei, o brățară la prețul de 300 lei, caschete la prețul de 300 dolari SUA,

care conform cursului valutar oficial al BNM constituiau suma de 4030 lei, 5 euro,

care conform cursului valutar oficial al BNM constituiau suma de 93 lei și pașaport

a autoproclamatei Republici Nistrene pe numele Xxxxxx, după ce cu bunurile

sustrase au dispărut într-o direcție necunoscută, astfel cauzându-i părții vătămate

Xxxxx, daune în proporții considerabile în sumă totală de 18657lei.

Instanța de apel a menționat că aceste acțiuni ale inculpaților Baltag Valentin

și Danilov Denis se încadrează în dispoziția art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal

- tâlhăria, adică, atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor,

însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase, după indicii calificativi:

săvârșit de două persoane, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă și

cauzarea de daune în proporții considerabile.

În viziunea instanței de apel vina inculpaților Danilov Denis și Baltag Valentin,

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e) f) Cod penal, se

dovedește prin declarațiile părților vătămate Xxxxx și Xxxxx, martorul Belinschi

Iurii, martorul Șchiopu Andrei, martorul Ghebosu Ghenadie și prin următoarele

înscrisuri din materialele cauzei penale, cercetate în ședința instanței de judecată și

suplimentar în cea de apel:

- proces-verbal de confruntare între partea vătămată Xxxxx și bănuitul Danilov

din 17.04.2014;

- informația„902”, din 13.04.2014, (f. d. 5, vol. I);

- cererea părții vătămate Xxxxx (f. d. 6, vol. I);

- cererea reprezentantului părții vătămate Xxxxx (f. d. 7, vol. I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului, foto (f. d. 8-18, vol. I);

- procesele-verbale de recunoaștere a persoanelor după fotografie din data de

13.04.2014, conform cărora părțile vătămate i-au recunoscut pe Baltag Valentin,

Danilov Denis, și Șchiopu Ion, ca persoanele care au săvârșit infracțiunea, (f. d. 44-

49, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a înregistrării video, efectuată în cadrul

confruntării dintre partea vătămată Xxxxx și bănuitul Danilov Denis. (f. d. 132, vol.

I);

- ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict a CD-disc cu înregistrările

video din 17.04.20l4, efectuate în cadrul confruntării dintre partea vătămată Xxxxx

și bănuitul Danilov Denis și anexarea la materialele cauzei penale, (f. d. 134, vol. I);

- declarațiile date în cadrul confruntării efectuate între partea vătămată Xxxxx

și bănuitul Baltag Valentin, cu înregistrare video, în cadrul căreia părțile și-au

menținut declarațiile, (f. d. 139-143, vol. I);

8

- CD-disc cu înregistrările video din 17.04.2014, efectuate în cadrul

confruntării dintre partea vătămată Xxxxx și bănuitul Baltag Valentin, (f. d. 145, vol.

I);

- procesul-verbal de examinare a înregistrării video, efectuată în cadrul

confruntării dintre partea vătămată Xxxxx și bănuitul Baltag Valentin, (f. d. 144, vol.

I);

- ordonanță de recunoaștere în calitate de corp delict a CD-disc cu înregistrările

video din 17.04.2014, efectuate în cadrul confruntării dintre partea vătămată Xxxxx

și bănuitul Baltag Valentin, și anexarea la materialele cauzei penale, (f. d. 146, vol.

I);

- declarațiile date în cadrul confruntării efectuate între partea vătămată Xxxxx

și bănuitul Baltag Valentin, cu înregistrare video, în cadrul căreia părțile și-au

menținut declarațiile, (f. d. 163-166, vol. I);

- CD-disc cu înregistrările video din 25.04.2014, efectuate în cadrul

confruntării dintre partea vătămată Xxxxx și bănuitul Baltag Valentin, (f.d. 168,

168A, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a înregistrării video, efectuată în cadrul

confruntării dintre partea vătămată Xxxxx și bănuitul Baltag Valentin (f.d. 167, vol.

I);

- ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict a CD- disc

cu înregistrările video din 25.04.2014, efectuate în cadrul confruntării dintre partea

vătămată Xxxxx și bănuitul Baltag Valentin, și anexarea la materialele cauzei

penale, (f. d. 169, vol. I);

- procesul-verbal de percheziție, ordonanță și proces - verbal de ridicare cet.

Baltag Valentin din 13.04.2014, ora 22.00, de la care sau ridicat următoarele bunuri:

un telefon mobil de model „HTC” cu nr. de IMEI- 355859054706759, pașaport de

tip transnistrean pe numele cet. Xxxxx, o pereche de căști pentru telefon de culoare

neagră, bani în sumă de 33 lei MDL; un lanț din metal argintiu cu pandantiv cu zodia

„Scorpion”, o brățară din metal argintiu, un lanț din metal argintiu; un pandantiv din

metal argintiu în formă de stea, un pix pentru telefon de model „Sony Ericsson”,

factură „Sun Communications” pe numele cet. Baltag Valentin, o husă pentru buletin

de identitate, buletin de identitate pe numele cet. Baltag Valentin, (f. d. 51, 65-66,

vol. I);

- procesul-verbal de examinare a obiectelor, foto și ordonanța de recunoaștere

în calitate de corpuri delicte și anexarea la cauza penală, (f.d.67-85, vol. I);

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare de la bănuitul Baltag Valentin, din

data de 18.04.2014, a unui set de chei și brelocuri, care au fost examinate,

fotografiate, recunoscute și anexate în calitate de corpuri delicte la cauza penală

respectivă, (f. d. 154-155, vol. I);

- proces verbal de examinare a obiectelor, foto și ordonanța de recunoaștere în

9

calitate de corpuri delicte și anexarea la cauza penală, (f.d. 156-159, vol. I);

- proces verbal de recunoaștere a cuțitului de către părțile vătămate, foto.

(f.d.195- 198, vol. I);

- corpul-delict - Brelocul, care este compus din mai multe piese, inclusiv

foarfece și alte piese asemănătoare cu lama unui cuțit, care a fost cercetat în ședința

instanței de apel;

- înregistrate video, suporturile electronice sub formă de CD-uri și DVD-uri

care au fost recunoscute ca mijloace materiale de probă și anexate la cauza penală.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpaților Danilov Denis și Baltag

Valentin precum că ei nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii date, că bunurile

au fost transmise benevol de către părțile vătămate în scopul ca aceștia să nu spună

colaboratorilor de poliție despre ce au văzut la părțile vătămate, și găsește ca o

tendință a inculpaților de a-și ușura situația și de a se eschiva de la răspunderea

penală, deoarece acestea sunt combătute prin probele cercetate în cadrul ședinței de

judecată, și în deosebi prin declarațiile părților vătămate Xxxxx și Xxxxx, care i-au

recunoscut pe inculpați ca persoane care au comis infracțiunea, atât la urmărirea

penală, cât și în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond.

Totodată, argumentele părții apărării cu referire la contradicțiile declarațiilor

părților vătămate în partea ce ține de obiectul folosit în calitate de armă, anume că

nu era un cuțit cu lungimea de 18 sau 13 cm., așa cum afirmă părțile vătămate, dar

un breloc care nu prezenta de fapt o armă și nu a fost folosit în acest scop, instanța

de apel a remarcat că aprecierea făcută de către părțile vătămate cu referire la bunul

folosit în calitate de armă, că avea lungimea de 18, 13 sau 10 cm., nu combate faptul

comiterii faptei constatate de către instanța de judecată cu aplicarea acestui obiect în

calitate de armă, or părțile vătămate au recunoscut acest obiect drept bun care a fost

folosit de către inculpați întru atingerea scopului său de sustragere a bunurilor

părților vătămate, inculpații nu au negat existența acestui bun, iar necorespunderea

dimensiunilor, în special al lungimii lamei cuțitului, cu cele reale, este caracteristic

aprecierii stării de fapt puțin eronate de către victima care este agresată, mai ales

victimei minore.

Instanța de apel a menționat că potrivit Recomandării CSJ nr. 51 „Cu privire la

aplicarea semnului calificativ al art. 188 alin.(l) Cod penal - tâlhăria însoțită de

violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate”, este stipulat că -

Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”

(perioada vacanței judecătorilor Curții Supreme de Justiție), în scopul unificării

practicii judiciare, Curtea Supremă de Justiție recomandă ca în cazul calificării

faptelor persoanei învinuite în baza art. 188 alin.(l) Cod penal - săvârșirea tâlhăriei

prin atacul asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, se înțelege acea violență

prin care s-au provocat vătămări corporale de grad mediu ori grave. În cazul când,

10

în rezultatul acțiunilor făptuitorului care, în scopul acaparării bunurilor, a aplicat

violență fizică urmată de cauzarea vătămărilor corporale ușoare cu dereglarea

sănătății de scurtă ori lungă durata, asemenea violență nu se consideră periculoasă

pentru viață ori sănătate, astfel că acțiunile urmează a fi calificate ca jaf.

Pentru aceste motive, instanța de apel a conchis că acțiunile inculpaților ating

sensul celor enunțate mai sus, din care motiv, recalifică acțiunile inculpaților din

prevederile art. 187 alin. (2) lit. b) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, săvârșit de două persoane îfi dispoziția art. 188 alin. (2) lit.

b), e), f) Cod penal - tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase,

săvârșit de două persoane, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă și

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Acțiunile inculpaților Danilov Denis Xxxxx și Baltag Valentin Xxxxx au fost

încadrate de către instanța de apel în baza art. 188 alin.(2), lit. b), e) și f) Cod penal,

deoarece dânșii prin acțiunile sale intenționate au săvârșit tâlhăria, acțiunile

inculpaților au fost însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase, cu

aplicarea unui bun folosit în calitate de armă, sub formă de breloc, care era în stare

desfăcută și era apreciat de către părțile vătămate drept un cuțit, cauzându-le părților

vătămate Xxxxx și Xxxxx daune materiale, dintre care, lui Xxxxx, - în proporții

considerabile.

Totodată, instanța de apel a considerat că declarațiile martorilor Belinschii Iurii

și Șchiopu Andrei, nicidecum nu demonstrează nevinovăția inculpaților Danilov

Denis Xxxxx și Baltag Valentin Xxxxx în comiterea faptelor încriminate, or

declarațiile martorului Șchiopu Andrei precum că, nu a văzut ca inculpații să fi bătut

pe cineva din ei, sau să-i fi amenințat cu cuțitul, sunt în contradicție cu declarațiile

părților vătămate Xxxxx și Xxxxx și celelalte probe analizate mai sus, probe, care

sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, și care combat

argumentele apelanților în interesele inculpaților precum că învinuirea înaintată

inculpaților și starea de fapt constatată de instanța de fond nu și-a găsit confirmarea

în cadrul cercetării judecătorești, iar probele administrate de către instanța de

judecată au fost apreciate în mod greșit, ci, dimpotrivă, confirmă faptul că anume

inculpații Danilov Denis Xxxxx și Baltag Valentin Xxxxx au comis infracțiunea

imputată, prevăzută la art.188 alin.(2), lit. b), e) și f) Cod penal și nicidecum jaful,

prevăzut la art.187 alin.(2), lit. b) Cod penal precum a calificat prima instanță.

La fel, versiunea inculpaților precum că, n-au urmărit scopul sustragerii

deschise a bunurilor altei persoane, Baltag Valentin Xxxxx nu a scos din buzunar un

cuțit și nu i-a amenințat pe Xxxxx și Xxxxx în comiterea unui act de violență, nu l-

au deposedat pe cet. Xxxxx de 20 lei, iar pe cet. Xxxxx, de telefonul mobil de model

„HTC”, de lănțișor cu pandantiv, de brățară, de caschete, de 5 euro și de pașaportul

a autoproclamatei Republici Nistrene pe numele Xxxxx, și că părțile vătămate erau

11

acolo sus în clădire cu scopul de a-și satisface poftele sexuale, nu-i dezvinovățesc de

comiterea infracțiunii încriminate, or, instanța de apel a considerat că aceste

încercări constituie metode de apărare în scopul eschivării de la răspunderea penală

pentru faptele comise, or declarațiile acestora sunt combătute cu declarațiile părților

vătămate Xxxxx și Xxxxx și în parte și de declarațiile martorului Ghebosu Ghenadie.

Totodată, instanța de apel a reținut că în ședința instanței de apel, inculpatul

Baltag Valentin a recunoscut faptul că brelocul cu legătura de chei anexate la

materialele cauzei îi aparțin, doar că a negat faptul că le-ar fi folosit în scopul descris

în sentință.

Instanța de apel a menționat că argumentele apărării cu privire la nulitatea

actelor de procedură, nu sînt întemeiate, or la etapa urmării penale acestea nu au fost

invocate, totodată circumstanțele constatate prin aceste acte de procedură se

confirmă prin alte probe, inclusiv prin declarațiile inculpaților, care au confirmat

existența brelocului, care a fost folosit ca obiect în calitate de armă la comiterea

infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a considerat că probele dobîndite confirmă dincolo de

orice dubiu rezonabil despre faptul că inculpații au comis fapta prejudiciabilă

prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 75-78 Cod penal și reiterează următoarele. Potrivit art. 61 alin. (1)

Cod penal „pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată

persoanelor ce au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor

lor”, iar alin. (2) stipulează că „pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate”.

Inculpații Danilov Denis și Baltag Valentin au comis o infracțiune care conform

art. 16 Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor grave, pentru care Legea

penală prevede pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 8 la 10 ani.

Instanța de apel a menționat că careva circumstanțe atenuante sau agravante în

privința inculpaților nu au fost stabilite.

10.1. - avocatul Mocanu Serghei în numele inculpatului Baltag Valentin, prin care

indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală și art. 6 CEDO, a solicitat casarea sentinței primei instanțe și

deciziei instanței de apel din 14 iunie 2017, cu pronunțarea unei hotărîri noi potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Baltag Valentin să fie achitat din

lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive a componenței de infracțiuni

prevăzute de art. 187 și art. 188 Cod penal.

12

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor ce au fost puse de

prima instanță la baza sentinței, dar s-a limitat la transcrierea acestora din

rechizitoriu în decizia adoptată, fără a se expune asupra fiecărei probe în parte;

- instanțele de judecată neîntemeiat au ajuns la concluzia vinovăției

recurentului, încâlcind și ignorînd într-o atare situație art. 1 alin. (2) Cod de

procedură penală, care stipulează că „procesul penal are ca scop protejarea

persoanei, societății și statului de infracțiuni, precum și protejarea persoanei și

societății de faptele ilegale ale persoanelor cu funcții de răspundere în activitatea lor

legată de cercetarea infracțiunilor presupuse sau săvîrșite, astfel că orice persoană

care a săvîrșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană

nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată”;

- la baza deciziei adoptate instanța de apel a pus probe care nu dovedesc

vinovăția lui Baltag Valentin, ci dimpotrivă confirmă lipsa în acțiunile lui a

elementelor constituitive a componenței de infracțiune prevăzute de Codul penal;

- analiza conținutului învinuirii formulate denotă caracterul formal al acesteia.

Mai mult, învinuirea este una abstractă, ceea ce înseamnă că organul de urmărire

penală și acuzatorul de stat au încălcat mai multe drepturi și chiar principii generale,

care au menirea să asigure dreptul la un proces echitabil în sensul art.6 par.1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale;

- procurorul a avut obligația să indice în ordonanța de punere sub învinuire și

în rechizitoriu modul de săvârșire a pretinsei infracțiuni;

- astfel, procurorul în cadrul urmăririi penale la pus sub învinuire pe Baltag

Valentin pentru comiterea tâlhăriei, adică, atacul săvîrșit asupra unei persoane în

scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței

periculoase, după indicii calificativi : săvîrșit de două persoane, cu aplicarea altor

obiecte folosite în calitate de armă și cauzarea de daune în proporții considerabile,

adică a comis infracțiunea prevăzută de art. art.188 alin.(2) lit.b),e) și f) Cod penal;

- învinuirea adusă inculpatului este eronată, deoarece nu cuprinde descrierea

detaliată a fiecărui semn calificativ ce se cuprinde în elementele constitutive a

infracțiunii analizate;

- prin urmare, instanța de apel doar a transcris în ordine cronologică probele

administrate la caz în cadrul urmăririi penale, probe puse la baza condamnării

inculpatului de către instanțele de fond, fără a se referi la probe care ar demonstra

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art.188 alin.(2) lit.b), e)

și f) Cod penal și fără a descrie elementele constitutive ale acesteia în special a laturii

obiective în raport cu doctrina penală, fără a invoca care anume acțiuni violente, au

dus la vătămarea integrității corporale sau a sănătății părții vătămate, or cei abilitați

cu calificarea infracțiunilor, atunci cînd au îndoieli la stabilirea unor linii de

13

demarcare a acțiunilor principale cu cele adiacente în sensul articolului menționat,

urmau să se călăuzească de principiul „in dubio pro reo”;

- astfel, învinuirea înaintată inculpatului este neclară, iar fapta reținută nu

corespunde materialelor din dosar;

- contrar prevederilor art. 281 alin. (2) și art. 296 Cod de procedură penală,

partea acuzării, în speța discutată, nu a adus învinuirea în aspectul în care a susținut-

o pe parcursul judecării cauzei, și anume, că probele administrate demonstrează

vinovăția lui Baltag Valentin de săvîrșirea acțiunilor de tâlhărie;

- nici în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond, procurorul nu a adus

probe ce ar confirma prezența elementelor caracteristice infracțiunii incriminate;

- dispozițiile art. 6 § 3 CEDO exprimă necesitatea acordării unei atenții

deosebite dreptului de a fi informat despre natura și cauza acuzației aduse împotriva

sa, în vederea organizării unei apărări eficiente și rezultative pe cît este de posibil în

circumstanțele cauzei și asupra faptei pentru care o persoană este acuzată;

- în cauza deferită judecății reieșind din analiza textuală a rechizitoriului se

constată că aceste exigențe legale nu au fost întocmai respectate, iar învinuirea

înaintată lui Baltag Valentin este una incertă, adică nu este formulată cu maximă

precizie și claritate. Prin urmare, procedîndu-se în asemenea mod, a avut loc

încălcarea art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice

persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”. Tot aici, sunt

aplicabile și statuările din hotărîrea Curții Europene din 12.04.2011, cauza Adrian

Constantin vs. România, unde Curtea a subliniat încă o dată despre, "... rolul

fundamental pe care îl are rechizitoriul, ca act de acuzare, reamintind faptul că

paragraful 3 al articolului 6 din Convenție recunoaște dreptul acuzatului de a fi

informat oficial nu numai cu privire la învinuirile ce i se aduc, ci și cu privire la

încadrarea juridică a faptelor sale. Informarea precisă și completă reprezintă o

condiție esențială pentru a se asigura echitatea procedurilor.”;

- față de cele ce preced, recurentul consideră că faptele incriminate inculpatului

prin rechizitoriu, precum că ultimul a comis tâlhăria, adică, atacul săvîrșit asupra

unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amennințarea cu aplicarea

violenței periculoase, după indicii calificativi săvîrșit de două persoane, cu aplicarea

altor obiecte folosite în calitate de armă și cauzarea de daune în proporții

considerabile, urmează a fi excluse din învinuire, dat fiind că învinuirea în aceasta

parte este una incertă, adică nu este formulată cu maximă precizie și claritate, mai

mult aceasta nu se confirmă prin careva probe prezentate de către procuror și

administrate de instanțe;

- recurentul mai menționează că nu s-a confirmat calificativul cauzarea de

daune în proporții considerabile de către condamnat, deoarece partea vătămată

14

Xxxxx și reprezentantul legal în cadru examinării cauzei în instanța de apel, a

susținut cauzarea unui prejudiciu material în sumă totală de 20 lei, care apriorii nu

poate constitui proporții considerabile;

- în cauza deferită judecății, nu s-a confirmat nici calificativul aplicarea altor

obiecte folosite în calitate de armă, deoarece nu a fost stabilit existența în timpul

atacului aplicarea de către făptași a vre-un cuțit cu lungimea lamei de 13 cm. cum

indică părțile vătămate, ba mai mult partea acuzării nici nu a prezentat careva probe

în vederea susținerii învinuirii date;

- recurentul consideră că art. 188 Cod penal poate fi incriminat, doar dacă

făptuitorul comite atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de amennințarea cu aplicarea violentei periculoase, dar nu

presupune că la el după o înțelegere prealabilă cu Danilov Denis cu care se aflau la

domiciliul lor, știiau cu certitudine că vor veni la domiciliul lor potențialele părți

vătămate care chipurile se vor ascunde de la ploie, sau vor avea nevoie să-și satisfacă

necesitățile fiziologice, iar ei prin acest atac le vor sustrage deschis bunurile;

- învinuirea adusă recurentului contravine în mod evident dreptului garantat

prin art.6 par.3 din Convenție. Astfel, se încalcă și dreptul la apărare. Or, este evident

că, în speța dată, părții apărării îi revine doar să presupună contra căror argumente

să se apere. Astfel, procesul penal în privința inculpatului Baltag Valentin, în

ansamblul său, în sensul art. 6 al Convenției nu a fost echitabil;

- martorii Belinschi Iurie, Șchiopu Ion au relatat instanței că, nu au sesizat ca

Baltag Valentin să comis la 13 aprilie 2014 careva acțiuni de sustragere a careva

bunuri din proprietatea presupuselor părți vătămate Xxxxx și Xxxxx, dar mai mult

indică că acțiunile recurentului au curmat comiterea de către Xxxxx a unei

infracțiuni sexuale în privința minorului Xxxxx;

- prin urmare, instanța de fond și apel urmau a aprecia critic integral declarațiile

presupusei părți vătămate Xxxxx;

- nu poate fi reținut ca probe pertinente și utile declarațiile presupusei părți

vătămate Xxxxx date citire în instanța de judecată, deoarece între el și inculpatul

Danilov Denis nu a fost efectuată confruntare, iar declarații făcute la faza urmării

penale nu au fost susținute în fața instanței de judecată;

- instanțele au reținut ca probe admisibile și pertinente declarațiile părți

vătămate Xxxxx, martorilor Ghebosu Ghenadie și Schiopu Ion declarate la faza

urmăririi penale, dar nu cele declarate în cadru examinării cauzei în instanța de fond;

- procurorul a ignorat jurisprudența în materie penală a Curții Europene pentru

Drepturile Omului și prevederile art.24 Cod de procedură penală, care îl obligă în

cazul dat să solicite în ședința de judecată a instanței de apel audierea tuturor

persoanelor din lista probelor pe cauza penală și să solicite cercetarea altor probe în

susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului;

- analizînd motivele de fapt și drept și probele indicate supra în sensul

15

pertinenței și coraborări lor cu învinuirea înaintată de acuzatorul de stat, este cert

faptul că în acțiunile lui Baltag Valentin nu există latura obiectivă și subiectivă a

componenței de infracțiune prevăzute de art.187 și 188 Cod penal, care se

caracterizează prin dobândirea deschisă a bunurilor altei persoane comis de două sau

mai multe persoane;

- instanța de apel punând la baza deciziei declarațiile părții vătămate Xxxxx

date în instanța de fond și de apel și ale părții vătămate Xxxxx făcute în cadrul

urmăririi penale, nu se expune nici într-un mod asupra divergențelor între declarațiile

acestora referitor la obiectul cu care a fost comisă infracțiunea (cuțitul);

- or, potrivit procesului-verbal de recunoaștere a obiectului din 05.06.2014 (f.d.

195, vol.I), partea vătămată Xxxxx nu recunoaște nici unul din obiectele prezentate

spre recunoaștere ca fiind arma cu care a fost comisă infracțiunea, pe când partea

vătămată Xxxxx, recunoaște drept obiect folosit în calitate de armă la comiterea

infracțiunii, cuțitul cu nr. 2 (f.d. 197, vol.I), adică acelaș breloc care conform

procesului verbal de ridicare din 18.04.2014, a fost ridicat de la inculpatul Baltag

Valentin. Ulterior, fiind audiat în calitate de parte vătămată în instanța de fond,

Xxxxx a menționat că „...lama cuțitului avea aproximativ 10 cm. Era anume cuțit

care se deschide...”, iar în instanța de apel a declarat „...era cuțit care se deschidea

cu lama de 13 cm...”. Astfel, instanța de apel pune la baza deciziei sale, inclusiv

procesele verbale de recunoaștere a cuțitului de către părțile vătămate, acte care sunt

contradictorii între ele, fiind în contradicție și cu declarațiile părților vătămate;

- la fel, acțiunile de urmărire penală, nu se coraborează cu declarațiile

martorului Ghebosu Ghenadie, care în cadru ședinței de judecată a menționat că el

personal a ridicat telefonul mobil de la presupusa parte vătămată Xxxxx;

10.2. – avocatul Pelevaniuc Alia în numele inculpatului Danilov Denis, prin care

indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel din 14 iunie 2017, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- temei pentru declararea recursului ordinar constituie prevederile art.427

alin.(l) pct.6), 12) Cod de procedură penală, care stipulează expres că, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului în cazurile cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

toate fiind valabile în prezenta cauză penală, deoarece soluția instanței de fond și de

apel de condamnare a inculpatului Danilov Denis este una vădit nefondată și ilegală;

- instanțele de fond și de apel neîntemeiat și ilegal au condamnat pe inculpatul

Danilov Denis, încălcând și ignorând într-o atare situație art.l alin.(2) Cod de

procedură penal;

16

- apărarea consideră, că vinovăția inculpatului Danilov Denis în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) lit. b, e, f) Cod penal nu a fost dovedită în

cadrul cercetării judecătorești și solicitată achitarea acestuia, din motivul, că fapta

lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii;

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și în ședința de judecată inculpatul Danilov

Denis vina sa în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) Cod penal nu

și-a recunoscut;

- în legătură cu învinuirea adusă lui Danilov D. și Baltag V. că aceștia se aflau

în scara blocului cu scopul săvârșirii unei infracțiuni, Danilov Denis a concretizat că

el, împreună cu Baltag Valentin se aflau în casa unde domiciliau, unde toți îi cunosc

pe ei și nu urmăreau nici un scop pur și simplu se aflau acasă. Depistând persoane

necunoscute în circumstanțele date, nu au urmărit scopul și nici n-au avut intenția de

a sustrage bunurile acestor persoane, nimeni din ei n- au avut nici un cuțit. Plecând

de la locul dat, personal nu a luat nici un bun. Mai mult ca atât, întorcându-se în acea

seară târziu acasă a aflat de la mama, că a fost căutat de poliție, și a doua zi dimineața

singur s-a prezentat la poliție, însă fără nici un motiv a fost reținut, apoi peste două

zile a fost eliberat;

- declarațiile inculpatului Danilov Denis, precum, că părțile vătămate au fost

depistate într-o situație dubioasă, se confirmă și prin declarațiile inculpatului Baltag

Valentin și martorului Șchiopu Andrei, care au dat declarații analogice. Totodată,

Baltag Valentin a concretizat că ei n-au avut nici un scop de a sustrage bunurile

părților vătămate ci au fost mirați de situația și circumstanțele, în care au depistat pe

acești tineri, unul dintre care evident era minor. După ce au înțeles intenția persoanei

mature de a întreține relații perverse sexuale orale cu minorul, au amenințat pe matur

că vor chema poliția, la ce ultimul s-a speriat și le-a rugat ca ei să nu cheme poliția

și ca situația dată să fie rezolvată pașnic, adică el le-a propus o „poleană”, și lăsând

lucrurile sale personale, s-a dus după produsele alimentare. De asemenea a

concretizet că atât el Danilov, cât și Baltag nu au avut nici un cuțit;

- recurentul menționează că declarațiile date de către Danilov, Baltag și ceilalți

sânt consecvente nefiind modificate pe parcursul cercetării penale și a cercetării

judecătorești ceia ce indică la faptul că acestea relatează adevărul;

- de partea opusă, probele acuzării care de fapt sânt numai depozițiile așa ziselor

părți vătămate Xxxxx și Xxxxx care pe parcursul cercetării penale și a cercetării

judecătorești au fost modificate de mai multe ori, necesită de a fi apreciate critic,

deoarece sunt contradictorii și au fost date cu scopul ca părinții lor să nu afle adevărul

despre cele întâmplate de fapt în scara blocului în acea zi;

- analizînd, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, toate probele

acumulate și cercetate în ședința de judecată a instanțelor de fond și de apel stabilim

lipsa în acțiunile inculpatului Danilov Denis a semnelor unui „atac - acțiuni agresive

însoțite cu amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viață sau sănătatea

17

părții vătămate.” Or, din toate probele rezultă că Danilov Denis a aplicat lui Xxxxx

violența nepericuloasă pentru viață sau sănătate nu cu scopul sustragerii bunurilor

acestuia, ci cu scopul de a curma acțiunile ilegale a lui Xxxxx în priivința minorului

Xxxxx. Deci, Danilov D. n-a avut nici un scop să-și realizeze amenințarea cu

aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătate, totodată lipsind condițiile

obiective, favorabile înfăptuirii acestei amenințări, în consecință acesta nu poate să

răspundă pentru tâlhărie, ci urmează a fi achitat, din motivul lipsei în acțiunile sale

a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 188 Cod penal;

- instanța de apel nu a motivat din care probe și circumstanțe a apreciat în

acțiunile lui Danilov Denis semnele „atacului” - adică acțiuni agresive însoțite cu

amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viață sau sănătatea părții

vătămate;

- așadar, din declarațiile presupusei părții vătămate Xxxxx, date în instanța de

fond rezultă, că Baltag Valentin ținea în mînă brelocul de care se prind cheile și făcea

care-va mimici cu acesta. Danilov nu a avut nici o legătură cu aceste acțiuni;

- nici o probă care a-r indica că acțiunile lui Danilov Denis și Baltag Valentin

au avut scopul dobândirii anumitor bunuri nu a fost administrată de către acuzare și

nu a fost indicată nici în sentința dată de prima instanță și nici în decizia Curții de

Apel;

- soluția instanței de apel este una formală, nefiind motivată atît în fapt, cît și în

drept, fiind bazată în mod repetat doar pe declarațiile-contradictorii a părților

vătămate, fără o argumentare concretă prin ce au fost ignorate atît cerințele hotărîrii

Penului CSJ sus indicate, cît și nu au fost indeplinite indicațiile instanței de recurs

privind necesitatea constatării dacă acest obiect (breloc) constituie armă pentru

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.188 Cod penal, incriminată inculpaților”;

- nici unul din motivele invocate de instanța de apel pentru condamnarea lui

Danilov Denis în baza articolului reținut de instanța de apel nu există. Probele

examinate în ședința instanțelor judecătorești dovedesc lipsa în acțiunile inculpatului

Danilov Denis a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.188 Cod

penal;

- instanța de apel, rejudecînd cauza dată, a motivat soluția sa fără audierea

părților vătămate Xxxxx și Xxxxx, a martorilor și cercetarea suplimentară a probelor

pe care se bazează instanța de apel în decizia sa, fără elucidarea divergențelor

depistate în declarațiile martorilor și a pârtiilor vătămate date la orice etapă a

procesului, ce denotă faptul că instanța de apel a pronunțat o soluție care conține o

eroare de drept, deoarece o motivare a soluției trebuie să rezulte și dintr-o

administrare legală a probelor, după regulile pentru judecarea în primă instanță;

- deci, instanța de apel a dat o motivare insuficientă a soluției sale, argumentînd-

o în termeni generali și vagi, faptul care reprezintă motiv pentru casare a deciziei

date, or nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură;

- totodată, instanța de apel neîntemeiat a respins demersul apărării privind

18

examinarea corpurilor delicte în prezența părților vătămate Xxxxx și Xxxxx și

audierea acetora în instanța de apel. Toate demersurile apărării au fost neîntemeiat

respinse;

- apărarea consideră, că instanța de apel, la examinarea apelurilor declarate de

apărare în interesele inculpatului Danilov Denis Xxxxx, nu a respectat cerințele art.

414 Cod de procedură penală, nu a răspuns în modul cuvenit la toate motivele

invocate de apelanți, astfel nu a rezolvat fondul cauzei și faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, în legătură cu aceasta, în baza temeiului pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin.(l) pct.6), 12) Cod de procedură penală, urmează a fi casată

decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel însă în alt complet de judecată.

10.3. – inculpatul Danilov Denis, prin care fără a indica vreun temei din cele

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței

de apel din 14 iunie 2017, cu emiterea unei noi hotărîri de achitare, din motiv că

fapta incriminată nu a fost comisă de către acesta.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- presupusele părți vătămate Xxxxx și Xxxxx, au dat declarații false, care având

frică față de părinții lor din cauza orientării lor homosexuale, cu scop de a ascunde

de aceștia adevărul, adică circumstanțele reale a întâlnirii lor cu inculpații, au

inventat o „poveste”, precum că Danilov D. și Baltag V. i-a agresat fizic și i-a sustras

bunuri materiale;

- atât în cadrul urmăririi penale cât și în toate ședințele instanțelor de judecată,

Danilov Denis menționează că încearcă să fie auzit ca să fie stabilit adevărul, însă

cu părere de rău a fost pedepsit pe nedrept anume el și nu persoana care a încercat

să întrețină relații sexuale perverse cu minorul;

- instanța de judecată ignoră neîntemeiat nu doar declarațiile lui Danilov Denis

dar și a tuturor martorilor, declarațiile cărora coincid cu ale lui. Decizia instanței de

apel se bazează exclusiv pe declarațiile presupuselor părți vătămate, care sunt

contradictorii, iar Xxxxx nici nu a fost audiat de către instanță din cauza absenței și

dorinței de a se prezenta în instanță;

- recurentul menționează că nu a avut motiv și scop de a săvârși o infracțiune,

mai ales în blocul locativ în care locuiește o viață întreagă, unde în ziua și locul

presupusei infracțiuni l-au văzut mai mulți vecini și locatari ai acestui bloc;

- având în vedere toți acești factori, recurentul consideră că învinuirea în

tâlhărie încriminată lui e o absurditate și ilegalitate;

- inculpatul Danilov Denis menționează că se căiește amarnic de faptul că nu a

chemat poliția la moment cînd cei doi Xxxxx și Xxxxx încercau să întrețină relații

sexuale perverse, pentru că acum sunt învinuiți pe nedrept, precum că ei chipurile l-

au deposedat pe Xxxxx de bunuri într-o formă agresivă și că-i puneau viața în

pericol, cu toate că expertiza medicală nu a depistat nici o urmă de forțare fizică

19

asupra lor;

- la fel recurentul menționează că nu este un om periculos pentru societate, nu

are rețineri la poliție, este caracterizat pozitiv la sectorul unde locuiește, niciodată în

viață nu a avut intenții să deposedeze de bunuri pe cineva și încă unde, acolo unde

locuiește;

- recurentul solicită instanței să acorde atenție cazului dat, fiindcă sunt multe

divergențe neînlăturate și greșeli în cercetarea acestuia. Menționează că nu este un

infractor, cum este după părerea procurorului.

(1) pct. 11 Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Procurorul a menționat că din conținutul recursurilor, se evidențiază că

recurenții, de fapt, î-și motivează recursul, în acest sens, prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor însă, motivele de reapreciere a materialului

probatoriu, nu se conțin în temeiurile prevăzute de art.427 alin.(l) Cod de procedură

penală.

Concomitent, s-a reținut că instanța de apel, în strictă conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu-din punct de vedere al coroborării lor.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului

expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursuri ordinare în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Autorii recursurilor invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8), și 12)

Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul cînd cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a

20

unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

înștiința instanța despre această imposibilitate, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii, sau faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

12.1. Referitor la recursul declarat de către avocatul Mocanu Serghei în

numele inculpatului Baltag Valentin.

Cu privire la temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de

procedură penală, conform căruia cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel

fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se

prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, Colegiul penal

consideră că este unul declarativ și neîntemeiat, fără a fi descris și menționează că

recurentul în cererea sa de recurs nu a precizat și nici nu a făcut referire cine nu a

fost citat sau a fost în imposibilitate de a se prezenta.

Totodată, se constată că instanțele de judecată au întreprins toate măsurile

legale pentru informarea inculpaților și a celorlalți participanți la proces, pentru a

asigura participarea acestora la ședința de judecată, fiind îndeplinite cerințele

esențiale pentru asigurarea unui proces echitabil, în sensul art. 6 CEDO, (cauza

Kattan vs România din 21.01.2014), adică prima instanță și-a îndeplinit obligația

pozitivă de a face demersuri - citații pentru a asigura prezența inculpaților în instanță.

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent prin prisma pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, Colegiul penal constată că temeiul menționat nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de

procedură penală, hotărîrea cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante

invocate în apelul avocatului Mocanu Serghei în numele inculpatului Baltag

Valentin.

În această ordine de idei, Colegiul penal remarcă faptul, că potrivit art. 414

alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

21

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că, instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate

la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute

în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării

atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpatului Baltag

Valentin privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f)

Cod penal, să fie întemeiată și legală.

Conținutul probelor și admisibilitatea lor, este analizată în textul hotărîrii

judecătorești atacate, reflectate în decizia instanței de apel (f.d.88-93, vol. III),

instanța de apel expunîndu-se în mod argumentat și asupra motivelor relevante

invocate în apel, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le însușește.

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente

nu s-au stabilit în instanța de recurs.

Astfel, Colegiul penal conchide, că instanța de apel n-a comis eroarea de drept

invocată de către recurent, deoarece eroarea gravă de fapt constă în stabilirea eronată

a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerație a probelor,

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt

nu reprezintă o apreciere greșită a probelor și ea trebuie să rezulte din situația

dosarului, privită ca o stare de fapt, ceea ce contravine argumentului adus de

recurenți precum că „instanțele judecătorești inferioare nu s-au pronunțat asupra

tuturor probelor ce au fost examinate în ședințele judiciare, dar s-au limitat la

transcrierea acestora din rechizitoriu în sentința adoptată, fără a se expune asupra

fiecărei probe în parte”.

Colegiul penal menționează, că argumentele invocate de recurent și în acest

sens, nu constituie o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția, deoarece instanța de

apel și-a întemeiat concluzia privind condamnarea inculpatului Baltag Valentin pe

cumulul de probe ce se conțin în dosar și care au fost apreciate prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Ce ține de motivele expuse de recurent precum că „procurorul a avut obligația

să indice în ordonanța de punere sub învinuire și în rechizitoriu modul de săvârșire

a pretinsei infracțiuni, procurorul în cadrul urmăririi penale la pus sub învinuire pe

Baltag Valentin pentru comiterea tâlhăriei, adică, atacul săvîrșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea

violenței periculoase, după indicii calificativi : săvîrșit de două persoane, cu

aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă și cauzarea de daune în proporții

22

considerabile, adică a comis infracțiunea prevăzută de art. art.188 alin.(2) lit.b),e)

și f) Cod penal”, Colegiul penal le consideră neîntemeiate și menționează în acest

sens că prin rechizitoriu procurorul Șapovalov Lilia l-a pus sub învinuire pe

inculpatul Baltag Valentin anume în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal,

descriind corect dispoziția articolului incriminat.

Cu referire la temeiul de recurs prevăzut de art. 427 al. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, și anume că în acțiunile inculpatului Baltag Valentin nu sunt

întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal reiterează că, potrivit art.113

alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și

semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Instanța de recurs atestă că, criticile formulate de recurent sub aspectul art. 427

alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, au format obiect de examinare la judecarea

cauzei în instanța de apel și asupra lor aceasta s-a pronunțat, dîndu-le o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg, concluzii pe care instanța de recurs le

însușește și nu consideră necesar repetarea acestora.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci, când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii,

ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante

ale infracțiunii, însă, în opinia Colegiului penal, instanța de apel a apreciat probele

din dosar potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă

privind condamnarea inculpatului Baltag Valentin, deoarece în acțiunile lui sunt

întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, concluzie a cărei motivare a fost pe larg expusă în decizia instanței de apel

(f. d. 80-96, vol. III), motivare pe care instanța de recurs o însușește și nu o consideră

necesar de a o reitera.

Este de menționat că potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea probelor este o competență și prerogativă

legală a instanțelor de fond și nu constituie un temei de drept separat de casare din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel că invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar drept temei de casare este lipsită de suport legal.

23

Reieșind din cele menționate supra, Colegiul penal conchide, că în speța dată nu

se constată eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură

penală, și anume că nu au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate

inculpatului Baltag Valentin.

Cât ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, în sensul că „faptei săvârșite i sa dat o încadrare juridică greșită”, Colegiul

penal punctează că reprezintă o interpretare subiectivă a recurentului ce nu poate fi

acceptată, or instanța de apel corect s-a expus în privința acestui motiv, iar în decizia

instanței de apel a fost combătut acest argument (f.d. 94 - 95, v. III) motivare ce este

în coroborare cu circumstanțele constatate în prezenta cauza penală în baza

cumulului de probe cercetate de prima instanță și verificate și cercetate suplimentar

de instanța de apel, ce se acceptă de instanța de recurs, astfel, rezultă că fapta

inculpatului Baltag Valentin a fost încadrată juridic corect de către instanța de apel

în baza art. 188 alin. (2) lit. b),e), f) Cod penal, or în acțiunile inculpatului au fost

întrunite anume elementele acestei infracțiuni, iar pedeapsa aplicată este echitabilă

și în limitele sancțiunii Legii penale.

Colegiul penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire

la încălcarea prevederilor art. 6 CEDO cu referire la ignorarea jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului și încălcarea prevederilor art. 24, 281 alin. (2), 296

din Codul de procedură penală, considerîndu-le declarative și irelevante pentru speța

dată, decizia instanței de apel fiind corect motivată, accentuînd că în speța dată

sentința a fost de condamnare și nu de achitare.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că erorile de drept invocate de recurent prin

prisma prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8), 12) Cod de procedură penală și

art. 6 CEDO, nu și-au găsit confirmare în cadrul examinării cauzei în ordine de

recurs, din care motive recursul ordinar urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind

vădit neîntemeiat.

12.2. Referitor la recursurile declarate de către avocatul Pelevaniuc Alia

în numele inculpatului Danilov Denis și de către inculpatul Danilov Denis.

Colegiul penal raportînd temeiurile invocate de recurenți în recursuri cu textul

deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de apel n-

au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurenți, care ar servi drept

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece

argumentele expuse în recursurile depuse au constituit obiect de discuție în instanța

de apel și asupra tuturor argumentelor și motivelor relevante invocate inclusiv în

recursurile prezente instanța de apel s-a pronunțat clar în decizia atacată. În fapt,

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală,

ea fiind legală și întemeiată, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurenți,

24

în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, invocat de avocatul Pelevaniuc Alia.

La fel, în recursul declarat de avocat, se mai invocă ca temei de casare a

hotărîrilor judecătorești și temeiul pentru recursul ordinar din art. 427 alin. (1) pct.

12) Cod de procedură penală - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal conchide că temeiul dat nu s-a confirmat în cauza dată, deoarece

instanța de apel corect a încadrat juridic acțiunile comise de către Danilov Denis, în

baza învinuirii înaintate de procuror și cumulului de probe examinat și verificat în

ședința instanței de apel.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea

comiterii infracțiunii ce i se impută inculpatului Danilov Denis, expuse clar în

rechizitoriu (f. d. 246-247, vol. I).

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept

relevante și și-a motivat concluziile în baza cumulului de probe administrate în

cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt

și de drept, ceea ce contrazic argumentul adus de recurent precum că „vinovăția

inculpatului Danilov Denis în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2)

lit. b), e), f) Cod penal nu a fost dovedită în cadrul cercetării judecătorești”. Prin

urmare, se constată că au fost respectate prevederile art. 101 Cod de procedură

penală.

Referitor la argumentul invocat de avocat, potrivit căruia „nimeni din inculpați

n-au avut nici un cuțit”, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat și menționează că

decizia instanței de apel este corect motivată în acest sens și anume că „acțiunile

inculpaților au fost însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase, cu

aplicarea unui bun folosit în calitate de armă, sub formă de breloc, care era în stare

desfăcută și era apreciat de către părțile vătămate drept un cuțit, cauzându-le

părților vătămate Xxxxx și Xxxxx daune materiale, dintre care, lui Xxxxx, - în

proporții considerabile”.

Nici motivul din recursul declarat referitor la „instanța de apel nu a motivat

din care probe și circumstanțe a apreciat în acțiunile lui Danilov Denis semnele

„atacului” - adică acțiuni agresive însoțite cu amenințarea cu aplicarea violenței

periculoase pentru viață sau sănătatea părții vătămate” nu poate fi reținut de către

instanța de recurs ordinar, deoarece din declarațiile părții vătămate Xxxxx reiese că

„după ce Baltag Valentin și Danilov Denis au luat toate lucrurile de preț, i-au

condus împreună pînă la primul etaj..., lui Chirița dînșii i-au aplicat lovituri....” (f.

d. 88, vol. III) și din declarațiile părții vătămate Xxxxx la fel, reiese că inculpații au

aplicat violență periculoasă pentru viața sau sănătatea părții vătămate, conform

cărora „inculpații i-au spus lui Xxxxx că dacă dorește bunurile înapoi, atunci ar

25

trebui să întrețină un raport sexual oral cu prietenul Xxxxx. Răspunzînd că aceasta

nu va avea loc, persoanele s-au enervat și nu i-au întors bunurile, însă l-au lovit în

abdomen cu piciorul și l-au impus să-și ardă pașaportul...., văzînd cuțitul, a înțeles

că aceasta prezintă o amenințare asupra vieții sale și s-a speriat...” (f. d. 89-90, vol.

III)

Totodată, Colegiul penal reține că din textul recursului declarat de către

inculpatul Danilov Denis, acesta nu a indicat nici un temei prevăzut de art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, însă acesta solicită achitarea sa, din motiv că fapta

incriminată nu a fost comisă de către el, criticînd vinovăția, latura subiectivă, adică

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Instanța de recurs ordinar pentru a evita repetările inutile, însușește motivarea

referitor la temeiul dat deja expusă, că instanța de apel corect a stabilit vinovăția

inculpatului Danilov Denis și corect a încadrat juridic acțiunile comise de către

Danilov Denis, în baza învinuirii înaintate de procuror și referitor la faptul că toate

probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, probele fiind

expuse clar în decizia atacată (f. d. 86-93, vol. III), iar pedeapsa aplicată este

echitabilă și în limitele legii penale.

La fel, instanța de recurs menționează, că avocatul Pelevaniuc Alia își

motivează solicitările prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă

motivele de reapreciere a probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărîrilor

judecătorești atacate nu sunt motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale.

Astfel spus, reaprecierea probelor, în modul propus de către apărătorul inculpatului

Danilov Denis, nu se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, deoarece reaprecierea probelor nu poate fi efectuată de instanța de recurs,

deoarece în recurs se verifică numai chestiunile de drept.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de

avocat prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, nu și-

au găsit confirmare la examinarea recursului depus de către avocatul Pelevaniuc

Alia în numele inculpatului Danilov Denis. La fel, nu s-a confirmat nici temeiul

invocat de inculpatul Danilov Denis, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală. În concluzie, recursurile declarate sunt inadmisibile ca fiind vădit

neîntemeiate.

drept invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate.

26

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Mocanu

Serghei în numele inculpatului Baltag Valentin, de către avocatul Pelevaniuc Alia în

numele inculpatului Danilov Denis și de către inculpatul Danilov Denis, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017, în cauza

penală privindu-i pe Baltag Valentin Xxxxx și Danilov Denis Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 ianuarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

27