2ra-1893/21 — constatarea incalcarii termenului rezonabil de examinare a cauzei penale, incasarea prejudiciului moral si a cheltuielilor de judecata

2ra-1893/21 — constatarea incalcarii termenului rezonabil de examinare a cauzei penale, incasarea prejudiciului moral si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1893/2021

2-20141859-01-2ra-24112021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (E. Culinca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de avocatul Serghei Mocanu în

interesele lui Denis Danilov,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Denis

Danilov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 11 noiembrie 2020, Denis Danilov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei penale, nr. 2014010755 pentru perioada 13

mai 2014 – 02 iulie 2020, încasarea din bugetul de stat cu titlul de prejudiciu moral

a sumei de 10 000 Euro și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 13 mai 2014 de către SUP al IP Centru al

DP mun. Chișinău s-a dispus începerea urmăririi penale pe indicii infracțiunii

prevăzute de art. 290 alin. (1) și art. 188 alin. (2) lit. lit. b), c) și f) din Codul penal,

cauzei penale fiindu-i atribuit nr. 2014010755.

Reclamantul a indicat că, prin ordonanța Procurorului în Procuratura

sectorului Centru mun. Chișinău, Lilia Șapovalov, s-a dispus punerea

reclamantului Denis Danilov sub învinuire și i s-a incriminat comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) din Codul penal.

Prin sentința din 24 iunie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, Denis

Danilov și Valentin Baltag au fost declarați culpabili în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b) din Codul penal, fiindu-le stabilită o pedeapsă

sub forma de închisoare pe termen de 5 ani, cu suspendarea executării pedepsei pe

termen de 3 ani, în temeiul art. 90 din Codul penal.

1

Prin decizia din 15 noiembrie 2016 a Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău, pronunțată motivat la 13 decembrie 2016 a fost respins ca nefondat

apelul reclamantului și admis apelul declarat de către acuzatorul de stat împotriva

sentinței din 24 iunie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Astfel, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre cu privire la modul

stabilit pentru prima instanță, fiind recunoscut vinovat Valentin Baltag de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) din Codul penal

și stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 8 (opt) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Prin decizia din 21 martie 2017 a Colegiului Penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție au fost admise recursurile apărării și casată decizia din 15 noiembrie 2016 a

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, fiind remisă cauza spre examinare în

instanța de apel în alt complet de judecată.

Prin decizia din 14 iunie 2017 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău,

pronunțată motivat la 13 iulie 2017, a fost respins ca nefondat apelul reclamantului

și s-a admis apelul declarat de acuzatorul de stat împotriva sentinței din 24 iunie

2016 a Judecătoriei Centru. Prin urmare, sentința în cauză a fost casată și

pronunțată o nouă hotărâre cu privire la modului stabilit pentru prima instanță fiind

recunoscut vinovat Valentin Baltag de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) din Codul penal și s-a stabilit pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 8 (opt) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Decizia din 14 iunie 2017 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost

contestată cu recurs. Astfel, prin decizia din 13 decembrie 2017 a Colegiului penal

al Curții Supreme de Justiție, a fost declarat inadmisibil recursul apărării și

menținută decizia din 14 iunie 2017 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău.

Decizia din 13 decembrie 2017 a Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție a fost contestată cu recurs în anulare.

Prin decizia din 08 noiembrie 2018 a Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție, au fost admise recursurile în anulare declarate de avocatul Alla Pelevaniuc

în interesele lui Denis Danilov și de avocatul Serghei Mocanu în interesele lui

Valentin Baltag, fiind casate integral deciziile din 13 decembrie 2017 a Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție și din 14 iunie 2017 a Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău, în cauza penală în privința lui Valentin Baltag și Denis Danilov,

cu dispunerea rejudecării cauzei la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Astfel, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

septembrie 2019, pronunțată motivat la 23 octombrie 2019, au fost respinse ca

nefondate apelurile avocatului Serghei Mocanu și avocatului Alla Pelevaniuc și

admis apelul declarat de acuzatorul de stat împotriva sentinței din 24 iunie 2016 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin urmare, sentința a fost casată în partea ce se referă la individualizarea

executării pedepsei cu pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin excluderea prevederilor art. 90 din Codul penal, în rest sentința

a fost menținută.

Decizia din 18 septembrie 2019 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

a fost contestată cu recurs ordinar. Ca urmare, prin decizia din 02 iulie 2020 a

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, au fost declarate inadmisibile

2

recursurile apărării și menținută decizia din 18 septembrie 2019 a Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău.

Consideră reclamantul că, în astfel de circumstanțe i-a fost încălcat dreptul la

examinare a cauzei penale într-un termen rezonabil, prin durata excesivă de

examinare peste 6 ani, iar instanța de judecată prin prisma art. 2 alin. (1) din Legea

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011, art. 1998, art. 2036 și

art. 2037 din Codul civil, este obligată să constate încălcarea dreptului subiectiv al

reclamantului Denis Danilov la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale, cu

încasarea din contul bugetului de stat în beneficiu reclamantului a sumei

de 10000 Euro, cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 19 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă parțial acțiunea depusă de către Denis Danilov, a fost constatată

încălcarea dreptului lui Denis Danilov la judecarea în termen rezonabil a cauzei

penale și a fost încasată de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției, în beneficiul lui Denis Danilov suma de 1000 Euro, echivalentul în valută

națională conform cursului stabilit de Banca Națională a Moldovei la data

executării hotărârii, cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Denis Danilov, a fost admis apelul declarat de către Ministerul

Justiției, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost pronunțată o hotărâre nouă

prin care a fost respinsă acțiunea depusă de către Denis Danilov ca nefondată.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a constatat că doar întârzierile

imputabile autorităților judiciare competente pot avea ca consecință eventuala

constatare a depășirii termenului rezonabil în care trebuia să fie judecată cauza, iar

aprecierea și repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenului rezonabil se

face luând în considerare încălcările comise din cauze ce nu pot fi imputate

exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Instanța de apel a subliniat că legiuitorul a stabilit condiții pentru apărarea

reală și eficientă a drepturilor inculpatului, încălcarea cărora se examinează de

către instanța de judecată, la cererea părților, însă din acțiunile întreprinse de către

inculpatul Danilov Denis și avocatul acestuia în procesul penal, rezultă că ultimii

nu au folosit remediile respective de apărare legală a drepturilor.

Privitor la conduita autorităților naționale, Colegiul a notat că în limita

pretențiilor reclamantului, examinarea cauzei penale în trei jurisdicții a durat de la

02 iulie 2014 până la 13 decembrie 2017, când asupra cazului s-a pronunțat Curtea

Supremă de Justiție. Ulterior, prin decizia din 08 noiembrie 2018 a Curții Supreme

de Justiție procedura penală a fost redeschisă, fiind admise recursurile în anulare

declarate de partea apărării, cauza fiind judecată definitiv la 02 iulie 2020 prin

pronunțarea deciziei Curții Supreme de Justiție privind inadmisibilitatea

recursurilor ordinare.

Colegiul a conchis asupra lipsei situațiilor și circumstanțelor, care ar indica la

temeinicia acțiunii și existența împrejurărilor care impun răspunderea statului

pentru încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei penale, finalizată cu

condamnarea reclamantului Danilov Denis, chiar și în situația în care judecarea a

durat, inițial 3 ani și 5 luni, iar după redeschiderea procedurii 1 an și 8 luni. Or, pe

3

parcursul examinării cauzei instanțele de judecată sunt obligate să efectueze toate

măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și

obiectivă a circumstanțelor cauzei și stabilirii adevărului. Procesul penal are ca

scop protejarea persoanei, societății și statului de acțiuni ilegale, ale persoanelor cu

funcții de răspundere, săvârșite în activitatea lor legată de cercetarea aspectelor ce

țin de comiterea infracțiunilor. Organele de urmărire penală și instanțele

judecătorești sânt obligate să activeze în așa mod încât nici o persoană să nu fie

neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată, să nu fie supusă în mod arbitrar sau

fără necesitate măsurilor procesuale de constrângere, sau să nu fie victima

încălcării altor drepturi fundamentale.

De asemenea a evidențiat că examinarea cauzei penale a durat puțin peste

cinci ani, termenul datorându-se inclusiv comportamentului inculpaților și

avocaților acestora, care înaintau cereri de amânare, cum și datorită neprezentării

în ședințele de judecată a inculpaților, avocaților, părților vătămate și a martorilor,

datorită demersurilor înaintate de participanți, aflarea judecătorilor în concedii

medicale, numărul părților la proces, complexitatea cauzei, folosirea căilor de atac

și asigurarea unui proces echitabil și a unei apărări reale, efective și eficiente atât

inculpaților/condamnaților, cât și părții vătămate. Or, scopul primordial, esențial și

de bază al procedurilor penale este aflarea adevărului, cu sancționarea persoanelor

vinovate de comiterea infracțiunilor și neadmiterea supunerii unor astfel de

pedepse față de persoanele care nu au comis astfel de fapte, dar au fost supuse

procedurilor penale. Respectiv, Colegiul a accentuat că termenul de examinare și

judecare a cauzelor penale nu poate fi urgentat în detrimentul scopului procesului

penal, deoarece aflarea adevărului obiectiv pe caz cu pronunțarea unei sentințe

corecte, întemeiate și legale prevalează asupra necesității examinării cauzei în

termeni restrânși.

La 13 octombrie 2021, avocatul Serghei Mocanu în interesele lui Denis

Danilov, a declarat recurs împotriva deciziei din 01 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și pronunțarea unei hotărâri noi cu privire la admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe, ca fiind nemotivate și contradictorii cu circumstanțele

cauzei.

În esență, recurentul a reiterat argumentele indicate în cererea de chemare în

judecată, suplimentar invocând că urmează a fi admisă integral acțiunea cu

încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 Euro or, jurisprudența națională

cât și cea internațională, recomandările Curții Supreme de Justiție impun încasarea

prejudiciului moral în mărimea solicitată.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată părților la 17 septembrie 2021 prin intermediul poștei electronice, iar

recursul a fost depus în termen la 13 octombrie 2021.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

4

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 29 noiembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii (f.d. 113, 115). Însă, până la data examinării admisibilității

cererii de recurs, intimatul nu a depus referință, prin care să-și exprime poziția.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

5

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.

270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Așa fiind, Colegiul consideră că recursul declarat de avocatul Serghei

Mocanu în interesele lui Denis Danilov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul depus de avocatul Serghei Mocanu în

interesele lui Denis Danilov.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Victor Burduh

6