2ra-1357/21 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra–1357/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. V. Puica)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Daniliuc Nicolae și

de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Daniliuc Nicolae

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei civile, încasarea despăgubirilor morale și

cheltuielilor pentru asistența juridică,

împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse cererile de apel depuse de către Daniliuc Nicolae și de către Ministerul

Justiției și menținută hotărârea din 10 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru),

con st ată:

La 23 iunie 2020, Daniliuc Nicolae s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, solicitând să se constate că i

s-a încălcat dreptul la examinarea cauzei în termen rezonabil, cu încasarea 100 000

lei, cu titlu de despăgubiri morale, și 6 000 lei, cheltuieli pentru asistența juridică.

În motivarea cererii de chemare a invocat că, la 09 septembrie 2019, s-a adresat

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), cu o cerere privind constatarea încălcării

dreptului la judecarea cauzei penale într-un termenul rezonabil. Art.4 alin.(4) din

Legea nr.87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești stabilește că, instanța

examinează cererea în cel mult trei luni de zile de la depunerea ei în instanța de

judecată

A precizat că deși cererea a fost înregistrată la 09 septembrie 2019, nici până la

data adresării cu prezenta cerere cauza nu a fost soluționată. Prin neglijarea acestui

termen instanța de judecată a încălcat, în mod flagrant, termenul de examinare a

cererii, respectiv, dreptul său la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. Având în

vedere jurisprudența Curții Europene pentru Drepturilor Omului, reclamantul a

1

considerat că suma de 100 000 lei reprezintă o reparație echitabilă pentru încălcarea

dreptului său. Totodată, reclamantul a solicitat a fi încasați 6 000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistența juridică.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Daniliuc Nicolae

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei civile, încasarea

despăgubirilor morale și cheltuielile pentru asistența juridică.

A fost constatat încălcat dreptul lui Daniliuc Nicolae la judecare în termen

rezonabil a cauzei civile nr.2-17141/2019 intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Daniliuc Nicolae împotriva Ministerului Justiției despre constatarea

încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil, încasarea

despăgubirilor morale, penalitatea și cheltuielile de judecată.

A fost încasat din contul bugetului public național, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul lui Daniliuc Nicolae – 1 500 lei, cu titlu de

despăgubiri morale.

A fost respinsă pretenția lui Daniliuc Nicolae despre încasarea cheltuielilor de

asistența juridică, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse cererile

de apel depuse de către Daniliuc Nicolae și de către Ministerul Justiției și menținută

hotărârea din 10 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Pentru a decide astfel, instanțele au reținut în hotărârile sale că examinarea

cauzei în prima instanța a numărat un an și 26 de zile, iar pârâtul nici nu a prezentat

careva probe care ar confirma că omiterea termenului de trei luni se datorează

comportamentului reclamantului.

La 28 august 2021, Daniliuc Nicolae a contestat cu recurs decizia din 18 mai

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii instanței de

fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanțele ierarhic inferioare au

acordat o despăgubire morală insuficientă din punct de vedere a practicii CEDO.

La 06 septembrie 2021, Ministerul Justiției a contestat cu recurs din 18 mai

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii instanței de

fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

a interpretat în mod eronat legea și a apreciat arbitrar probele.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 18 mai

2021, expediată părților la 13 iulie 2021, fără a se cunoaște cu certitudine data

recepționării acestei. Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursurile împotriva deciziei instanței de apel în termenul

stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate de către

Daniliuc Nicolae și de către Ministerul Justiției, inadmisibile, din considerentele ce

2

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Daniliuc Nicolae și de către Ministerul

Justiției, nu pot duce la admisibilitatea recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin

prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod

exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind

3

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de către Daniliuc Nicolae și de către Ministerul

Justiției.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Daniliuc Nicolae și de

către Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4