2ra-1526/22 — constatarea incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei

Dosarul nr. 2ra-1526/22

2-20133229-01-2ra-21102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centu (jud. E. Galușceac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Nicolae

Daniliuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Daniliuc

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Nicolae Daniliuc și a fost menținută hotărârea din 20 ianuarie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 26 octombrie 2020, Nicolae Daniliuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea încălcării

dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei civile din 22 aprilie 2019, repararea

prejudiciului moral în sumă de 150 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, că la data de 22 aprilie 2019 a depus

la Judecătoria Chișinău, sediul Centru o acțiune în ordinea Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011 cu privire la constatarea dreptului la judecare în termen legal a plângerii penale

din 14 noiembrie 2018.

A menționat reclamantul că deși o astfel de cerere în temeiul art.4 din Legea nr.87

din 21 aprilie 2011 se examinează de către instanța de judecată în termen de cel mult 3

luni de zile de la depunerea în instanța de judecată, la caz 22 aprilie 2019, instanța de

judecată nu a examinat cererea dată nici până în prezent, ședința de judecată fiind fixata

pentru 16 octombrie 2020.

1

A considerat reclamantul că instanța de fond a încălcat în mod flagrant termenul

legal de examinare a cererii din 22 aprilie 2019, prin ce i-a fost cauzat acestuia și daune

morale pe care le estimează la 150 000 lei.

Totodată, a indicat reclamantul că prin tergiversarea intenționată a examinării

cauzei date, Moldova i-a fost violat dreptul garantat de art.6 paragraful 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și de

Protocoalele adiționale la Convenție.

Prin hotărârea din 20 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă.

La 19 februarie 2021, Nicolae Daniliuc a declarat apel nemotivat, iar la 12 aprilie

2021 a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea cererii de apel casarea integrală a hotărârii din 20 ianuatie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Nicolae Daniliuc și a fost menținută hotărârea din 20 ianuarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La data de 05 octombrie 2022, Nicolae Daniliuc a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 08 iunie

2021 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 20 ianuarie 2021 a Judecătorie

Chișinău, sediul Centru cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea acțiuinii.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, recurentul a menționat că a făcut

cunoștință cu decizia instanței de apel abia la 03 octombrie 2022. Prin urmare, consideră

că instanța de apel nu i-a expediat copia deciziei contestate, nu a participat la ședința

instanței de apel și nu a cunoscut despre ședința instanței de apel.

În esență, recurentul a reiterat argumentele indicate în cererea de chemare în

judecată și cererea de apel.

La 25 octombrie 2022, copia recursului a fost expediată în adresa intimatului

Ministerului Justiției al RM, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 86), însă

intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în

termenul stabilit.

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

2

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din materialele dosarului rezultă că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

a fost pronunțată la 20 ianuarie 2021.

La 19 februarie 2021, Nicolae Daniliuc a declarat apel nemotivat, iar la 12 aprilie

2021 a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea cererii de apel casarea integrală a hotărârii din 20 ianuarie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Nicolae Daniliuc și a fost menținută hotărârea din 20 ianuarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Copia deciziei integrale a Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2021, a fost

expediată la adresa poștală a recurentului Nicolae Daniliuc, mun. Chișinău, str.

A.Pușkin, 24, of.50, BAA „Conex”, la data de 12 iulie 2021(f.d. 75).

Faptul recepționării deciziei motivate a instanței de apel expediată la adresa

susmenționată nu este confirmată prin aviz, la materialele dosarului fiind prezentă o

cerere din data de 28 septembrie 2022, ce dovedește faptul că Nicolae Daniliuc a

solicitat Judecătoriei Chișinău, sediul Centru eliberarea copiei deciziei Curții de Apel

Chișinău din 08 iunie 2021, primind o copie de pe aceasta la data de 03 octombrie 2022.

În corespundere cu art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care prevede

că decizia integrală se întocmește în termen de 45 de zile lucrătoare de la pronunțarea

dispozitivului deciziei și se publică pe pagina web a instanței judecătorești, Colegiul

constată că la 13 iulie 2021 decizia din 08 iunie 2021 a fost publicată și pe pagina web

a Curții de Apel Chișinău.

Totodată, prin prisma prevederilor art. 100 alin. (1) coroborat cu art. 389 alin. (4)

din Codul de procedură civilă, rezultă că comunicarea eficientă a hotărârii judecătorești

poate fi efectuată prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act,

inclusiv prin publicarea acesteia pe pagina web a instanței judecătorești.

În astfel de circumstanțe și în condițiile în care recurentul nu a probat faptul

imposibilității cunoașterii mai devreme despre decizia motivată a instanței de apel,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că cererea de recurs din 05 octombrie 2022, contrar prevederilor art.

434 al. (1) Cod de procedură civilă, a fost depusă în afara termenului legal.

Exigențele cuprinse în art. 434 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prevăd că

omiterea intervalului sus-menționat chiar și cu o singură zi nu poate constitui o excepție

de la regula generală, specificând clar că este un termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Suplimentar la cele expuse, având în vedere probele din dosar, instanța de recurs

subliniază că instanța de apel a comunicat în mod eficient decizia contestată, iar lipsa

unor acțiuni concrete de a afla derularea dosarului din momentul pronunțării

dispozitivului deciziei instanței de apel până la momentul depunerii cererii de recurs

demonstrează că Nicolae Daniliuc, nu a depus suficientă diligență într-un timp rezonabil

3

pentru a afla motivele respingerii apelului său (cauza Karakutsya versus Ucraina, 16

februarie 2017, parag. 60, 61).

În acest context, se va reitera că, indiferent de temeiurile invocate de către părți

sau participanții la proces, în cazul în care există dovada comunicării hotărârii/deciziei

integrale, recursul declarat după expirarea termenului de două luni se consideră

inadmisibil, ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut la art. 434 din Codul de

procedură civilă.

Circumstanțele constatate supra denotă că Nicolae Daniliuc, urma să depună

diligența necesară și să se intereseze la ce etapă de examinare se află prezentul litigiu,

la cererea căruia a fost inițiată.

Respectiv, Colegiul consideră că nerespectarea termenului de declarare a

recursului se datorează în exclusivitate inacțiunii lui Nicolae Daniliuc.

În acest context, Colegiul menționează că în conformitate cu art. 56 alin. (3) din

Codul de procedură civilă, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de

drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării

obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală

civilă.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește

tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este

obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să respecte termenele

prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 10 alin. (3) Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

dependență de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea

în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de

lege.

Colegiul menționează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile

necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs.

Germania din 11 septembrie 2007), în speță contestarea la timp a actului judecătoresc.

Astfel, Nicolae Daniliuc, urma să se intereseze la intervale rezonabile de timp

despre derularea procesului în cauză.

Prin urmare, cererea de recurs împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, depusă de Nicolae Daniliuc la 05 octombrie 2022, nu se încadrează în

termenul de 2 luni prevăzut de lege, care este un termen de decădere și nu poate fi

restabilit, ceea ce constituie temei, în conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de

procedură civilă, de a considera recursul inadmisibil.

4

Colegiul reține că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea prevederilor

Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că prelungirea nejustificată

a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca

urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise și ar leza, în acest

mod, principiul securității raporturilor juridice.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul reține și hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov vs. Ucraina din 3 aprilie 2008, unde se

notează că deși în prezenta cauză nu era vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în

lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin

repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea

acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea

înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul

împotriva deciziei instanței de apel a fost depus în afara termenului legal, Colegiul

ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Nicolae Daniliuc, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. b), 440 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Nicolae Daniliuc, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

5