2ra-516/21 — constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

Dosarul nr. 2ra-516/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Cutepova

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului

material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 24 iulie 2019, Valentina Cutepova, reprezentată de Sergiu Morozov, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova

solicitând încasarea prejudiciului moral cauzat în rezultatul încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei civile în sumă de 50000 de lei, prejudiciului

material și a cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă totală de 2500 de lei,

precum și plății pentru serviciile avocatului în sumă de 1000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, în data de 05 martie 2010, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Calmîș și Mariei Calmîș cu

privire la încasarea prejudiciului material în sumă de 80000 de lei și a prejudiciului

moral în sumă de 80000 de lei, cauzat în legătură cu efectuarea de către pârâți a

nivelelor de construcție de pe str. Bernardazzi, nr.68, în lipsa autorizației de

construcție, cu încălcarea proiectului inițial și încălcarea mai multor norme tehnice

în domeniul construcției.

Totodată, a menționat că, la începutul anului 2008, în urma lucrărilor de

construcție efectuate de către Ion Calmîș și Maria Calmîș, în pereții exteriori ai

apartamentului, care îi aparține, cât și în interiorul apartamentului situat în

apropierea nemijlocită de construcție, au apărut fisuri transversale mari la tavanul și

pereții apartamentului, s-a înclinat podeaua, s-a așezat pământul de sub locuința sa.

Toate aceste deteriorări au fost generate și de faptul, că la edificarea construcției,

aceștia au comis unele ilegalități inadmisibile, executând lucrările de construcție cu

abateri esențiale de la documentele normative și documentele de autorizare.

Reclamanta a afirmat că, acțiunea înaintată, după natura sa nu este deloc

complicată, însă, se examinează o perioadă de timp extraordinar îndelungată.

1

Această tergiversare a avut loc datorită mai multor factori de gen obiectiv, cum ar fi

numărul mare de participanți, efectuarea expertizei, însă, nu pot fi justificate

perioadele îndelungate de transmitere a cauzei de la prima instanță la instanța de apel

(din luna ianuarie, anul 2017 până în luna iulie, anul 2017), examinarea extrem de

îndelungată în instanța de apel (luna iulie, anul 2014 - 04 decembrie 2018). În pofida

faptului că a întreprins mai multe măsuri legale pentru a accelera examinarea cauzei

în mod prioritar, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de urgentare. La 15 iunie

2017, reprezentantul său, avocatul Sergiu Morozov, a depus cerere de accelerare,

dar aceasta nu a fost examinată, deși, au fost prezentate motive suficiente pentru

admiterea cererii depuse.

De asemenea, a precizat că, cauză nominalizată a fost remisă odată la

rejudecare de către Curtea de Apel Chișinău, din motive procedurale și anume,

neatragerea tuturor pârâților în proces, iar la data înaintării acțiunii respective, cauza

se afla pe rolul Curții Supreme de Justiție, fiind fixată ședința de examinare în fond

a recursurilor pentru data de 18 septembrie 2019.

Reclamanta a precizat că, pe parcursul examinării cauzei date, a suportat

cheltuieli de asistență juridică în sumă de 7500 de lei, achitate conform contractului

de reprezentare a intereselor din 22 februarie 2012, precum și cheltuieli de asistență

juridică în sumă de 2500 de lei, achitate în baza acordului suplimentar din 19

septembrie 2016.

Referitor la prejudiciul moral, a remarcat că, litigiul cu o durată atât de lungă,

poate să cauzeze retrăiri morale și psihice de mare intensitate. În legătura cu situația

creată a retrăit mult, cât și din cauza imposibilității de a primi la timp compensația

echitabilă adjudecată de către Judecătoria Chișinău, sediul Centru la 17 ianuarie

moral, este echitabil și justificat.

Prin hotărârea din 31 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Cutepova și s-a

constatat încălcat dreptul Valentinei Cutepova la judecarea în termen rezonabil a

cauzei din 05 martie 2010; s-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul Valentinei Cutepova suma

de 15000, 00 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei din 05 martie 2010; s-a încasat din contul

bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în

beneficiul Valentinei Cutepova suma de 2500, 00 de lei cu titlu de prejudiciu

material, sub forma cheltuielilor de asistență juridică suportate în cauza din 05 martie

2010 și suma de 1000, 00 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică în cauza

respectivă, iar în total suma de 3500,00 de lei; în rest, au fost respinse ca

neîntemeiate pretențiile Valentinei Cutepova cu privire la repararea prejudiciului

moral, în partea ce excede suma adjudecată.

Prin decizia din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins, din

lipsă de temei, apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a

menținut hotărârea din 31 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a relevat că, în urma analizei raportului

Curții Supreme de Justiție, rezultă că Cutepova Valentina a depus acțiune privind

încasarea prejudiciului material în sumă de 80000 lei și prejudiciului moral în sumă

de 80000 lei, cauzat în legătură cu efectuarea de către pârâți a nivelelor de

2

construcție de pe str. Bernardazzi 68, în lipsa autorizației de construcție, cu

încălcarea proiectului inițial și încălcarea mai multor norme tehnice în domeniul

construcției, se observă că până la întocmirea raportului menționat supra, Cutepova

Valentina și reprezentantul său au avut un comportament activ în cadrul procesului,

s-au prezentat în ședințele de judecată, doar o singură ședință fiind amânată din

cauza reprezentantului acestuia, mai mult ca atât considerând că există pericolul

încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei, Cutepova Valentina a depus

la 15 iunie 2017, cerere de urgentare a examinării cauzei în ordine de apel, cerere

care nu a fost examinată (f.d. 8, vol. I).

Instanța de apel a menționat că, termenul rezonabil de examinare a cauzei civile

predicat, intentată la acțiunea lui Cutepova Valentina nu a fost respectat, și, în

consecință, a fost încălcat dreptul reclamantei la judecarea cauzei în termen

rezonabil, or, deși litigiul inițiat de Cutepova Valentina la 19 iulie 2017, nu pare a fi

dificil, acesta se examinează până în prezent.

Prin urmare, instanța de apel a punctat că reclamanta Cutepova Valentina este

îndreptățită să-și apere dreptul său încălcat, invocînd prevederile Legii nr.87, citate

supra.

Judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea

incertitudinii în care se găsesc părțile prin restabilirea, cât mai curând posibil, a

drepturilor încălcate și prin reinstaurarea legalității, care trebuie să guverneze toate

raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanție a unui proces

echitabil.

Față de cele ce preced, instanța de apel a accentuat că instanța de fond corect a

constatat încălcarea dreptului lui Cutepova Valentina.

Reieșind din criteriile prevăzute de lege pentru determinarea unei reparații

echitabile a prejudiciului invocat, în funcție de circumstanțele cauzei, precum și de

pretențiile invocate, de complexitatea cauzei, de comportamentul părților, de

conduita autorităților publice, de durata încălcării și de importanța procesului pentru

Cutepova Valentina, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei

instanțe cu privire la admiterea parțială a pretenției de reparare a prejudiciului moral.

Astfel, după cum a reținut și instanța de fond, încasarea din contul bugetului de

stat, prin intermediul Ministerului Justiției RM, în beneficiul lui Cutepova Valentina

a sumei de 150000 cu titlu de prejudiciu moral cauzat, constituie o satisfacție

echitabilă persoanei vătămate și una corelativă cu practica judiciară pe cazuri

analogice, or, suma prejudiciului moral solicitată de Cutepova Valentina în mărime

de 50000,00 lei este vădit disproporțională și excesivă în raport cu criteriile stabilite

și principiul general al echității.

La 01 februarie 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus cerere

de recurs împotriva deciziei din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța a interpretat în mod eronat legea

și în acest sens a aplicat eronat normele de drept material. La fel, instanța de apel a

interpretat în mod eronat legea.

Totodată, a menționat că hotărârea instanței se întemeiază pe un șir de concluzii

ce derivă din aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Concluzia

admiterii unei interpretări eronate de către instanța de apel rezidă din faptul că

3

perioada de examinare a speței principale pentru care se pretinde constatarea

încălcării art. 6 CEDO și art. 2 din Legea nr. 87, nu poate fi imputată exclusiv

instanțelor judecătorești.

La fel, instanțele nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și anume

prevederile art. 2026 alin.(1), (2), Cod civil.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatei conform scrisorii

de însoțire datate cu 25 februarie 2021 (Vol.III, f.d.12).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 29 octombrie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 01 februarie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 08 decembrie 2020, conform scrisorii de însoțire (Vol.I, f.d.120). Din

textul recursului se deduce că recurentului decizia instanței de apel i-a fost

comunicată la 29 decembrie 2020. Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

4

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova împotriva deciziei din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

5