2ra-1858/21 — constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei civile, repararea prejudiciului moral

2ra-1858/21 — constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei civile, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1858/21

2-20096682-01-2ra-17112021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iacușevici

Vladimir, Colomiițev Serghei și Fediuc Valentin,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iacușevici Vladimir,

Colomiițev Serghei și Fediuc Valentin împotriva Ministerului Justiției cu privire la

constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Iacușevici Vladimir, Colomiițev Serghei și Fediuc Valentin

și a fost menținută hotărârea din 11 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

constată:

La data de 11 august 2020 Iacușevici Vladimir, Colomiițev Serghei și Fediuc

Valentin au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu

privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei civile, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că prin hotărârea din 28 decembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru au fost respinse acțiunea depusă de Popa

Mihail împotriva lui Iacușevici Vladimir și Colimiițev Serghei cu privire la înlăturarea

obstacolelor în folosirea bunului imobil, evacuarea din bunul imobil și acțiunea

reconvențională înaintată de Iacușevici Vladimir, Serghei Colomiițev și Fediuc

Valentin împotriva lui Popa Mihail, Popa Ștefan, Plugari lurie, Moraru Radu, Primăria

mun. Chișinău, Agenția Servicii Publice, intervenient accesoriu notarul public Florea

Adelina, Vacari Ghenadie, Ucrainean Natalia cu privire la anularea procesului-verbal

de recepție finală, anularea contractului de donație și a contractelor de vânzare-

1

cumpărare, anularea refuzului OCT Chișinău și anularea înregistrării în Registrul

bunurilor imobile a bunului imobil, demolarea construcției neautorizate și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Au menționat că, nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, părțile au declarat

apel. Prin decizia din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Popa Mihai și a fost casată hotărârea din 28 decembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru în partea respingerii acțiunii inițiale, cu pronunțarea în această

parte a unei noi hotărâri, prin care acțiunea depusă de Popa Mihai a fost admisă. Au fost

obligați Iacușevici Vladimir și Colomiițev Serghei să înlăture obstacolele create în

folosirea bunului imobil - construcția accesorie situată în mun. Chișinău, XXXXX, cu

evacuarea acestora, împreună cu bunurile lor, din bunul imobil indicat. În rest, hotărârea

primei instanțe a fost menținută. Prin încheierea din 27 mai 2020 a Curții Supreme de

Justiție, recursul declarat de Iacușevici Vladimir a fost considerat inadmisibil.

Reclamanții au invocat că examinarea acestei cauze a durat de la 05 septembrie

2016 până la 27 mai 2020, termenul fiind unul excesiv, reieșind din soluția simplă

identificată de instanța de judecată asupra fondului. Durata procesului a fost

condiționată de tăinuirea probelor de către pârâții pe acțiunea reconvențională, iar, la

cererea reclamanților, instanța de judecată, deși a admis parțial solicitările de reclamare

a probelor, totuși, nu a întreprins măsuri reale și efective pentru administrarea

probatoriului integral în termen util.

Astfel, reclamanții au afirmat că nici prima instanță, nici instanța de apel, nu au

reacționat în vreun mod față de Popa Ștefan, Popa Mihai și Agenția Servicii Publice,

care nu prezentau probele și nu le-a aplicat amenda judiciară niciodată. Interesul

reclamanților a fost ca cauza să se judece în termen rezonabil, iar, instanța de judecată

să administreze în mod integral și rapid probatoriul relevant, cu sancționarea

oponenților care au acționat cu rea-credință și refuzau să prezinte probele, ceea ce nu

s-a întâmplat. Din motiv că instanța de judecată cu greu făcea față cererilor de reclamare

a probelor, reclamanții pe acțiunea reconvențională de câteva ori au fost nevoiți să

concretizeze cerințele, conform probelor noi obținute.

Au susținut că instanța de judecată nu a întreprins măsurile necesare de a pune

capăt abuzului de drept exercitat de oponenți, iar, intervalele lungi de timp între

ședințele de judecată, inclusiv legate de examinarea cauzei în instanțele superioare, nu

au avut o justificare serioasă și credibilă.

Au notat că prin examinarea într-un termen disproporționat de lung a cauzei

civile, au suportat pagube morale, pe care le estimează în sumă de 50 000 de lei pentru

fiecare. Pagubele morale se datorează următorilor factori: lipsa de certitudine privind

dispunerea de domiciliu și ocuparea spațiilor aflate în folosința comună în urma

falsurilor în actele publice, retrăirile psihice legate de modul acceptare a efectelor

infracțiunii de instanța de judecată și prestația organelor statului în acest proces, grijile

față de derularea procesului în cazurile în care nu se puteau prezenta în ședința de

judecată în legătură cu starea sănătății sau alte situații obiective și imposibilitatea de a

se apăra sau expune poziția în acele ședințe de judecată, amânările justificate de

neprezentarea probelor de persoanele de la care au fost solicitate.

2

Iacușevici Vladimir, Colomiițev Serghei și Fediuc Valentin au solicitat

constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile

nr. 2-2191/2016 și încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției,

în beneficiul reclamanților a câte 50 000 de lei fiecare cu titlu de prejudiciu moral,

precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 11 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Iacușevici Vladimir, Colomiițev Serghei și Fediuc Valentin a fost

respinsă ca neîntemeiată.

La data de 23 noiembrie 2020 Iacușevici Vladimir, Colomiițev Serghei și Fediuc

Valentin au declarat apel împotriva hotărârii din 11 noiembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de

fond și emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă.

Prin decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Iacușevici Vladimir, Colomiițev Serghei și Fediuc Valentin și a fost

menținută hotărârea din 11 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că în speță, nu a fost încălcat

termenul rezonabil de examinare a cauzei. Or, prima instanță corect a stabilit că nu au

fost admise amânări nejustificate ale ședințelor de judecată sau fixarea extinsă a

termenelor de judecarea a cauzei. Amânări din vina instanței nu au fost admise, cu

excepția ședinței de judecată din 15 septembrie 2017, care a fost contramandată pentru

data de 24 octombrie 2017 în legătură cu aflarea judecătorului în concediu medical.

Instanța de apel a reținut că, analizând criteriile de determinare a termenului

rezonabil, se distinge cert că în cauza dată, în care se pretinde încălcarea termenului

rezonabil de examinare, comportamentul participanților constituie cel mai important

moment în vederea justificării termenului de examinare a cauzei, din motiv că drept

temeiuri de amânare a examinării dosarului civil au servit: solicitarea efectuării

expertizei, cereri de reclamare a probelor, contestarea cu recurs a încheierii primei

instanțe. Astfel, deși părțile beneficiază de anumite drepturi procedurale, totuși, acestea

sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor.

Mai mult, instanța de apel a atestat că, potrivit motivelor invocate și poziției

prezentate de reclamanți, aceștia mai mult pretind nu încălcarea termenului rezonabil

de examinare a cauzei, ci încălcările admise de instanțe la examinarea cauzei, încălcări

care în opinia lor s-au soldat cu adoptarea unei soluții greșite de respingere a acțiunii

lor și de admitere a acțiunii înaintate de partea oponentă. Însă, instanța nu poate admite

o astfel de abordare și motivare a pretențiilor, deoarece nu este competentă să rejudece

și să revizuiască o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată în cadrul unui alt

proces civil, obiectul actualului litigiu constituind în pretinsa nerespectare a termenului

rezonabil de examinare a cauzei.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că este corectă soluția dată de instanța de

fond, deoarece în cadrul procesului civil nu au fost admise încălcări de ordinul

tergiversării examinării cauzei și amânărilor nejustificate, termenul de examinare a

cauzei fiind unul rezonabil, iar, perioada îndelungată de soluționare a litigiului s-a

datorat complexității cauzei, numărului participanților la proces și comportamentului

acestora, demersurilor înaintate, cererilor de concretizare a pretențiilor și altor situații,

3

inclusiv de ordin tehnic (numirea și efectuarea expertizelor, redistribuirea cauzei,

atragerea în proces în calitate de intervenienți accesorii a părților interesate ș.a.). Astfel,

cauza civilă a fost examinată în termen rezonabil, deoarece durata îndelungată de

examinare și de derulare a unei proceduri judiciare nu echivalează și nu constituie

automat încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei.

La data de 25 octombrie 2021 Iacușevici Vladimir, Colomiițev Serghei și Fediuc

Valentin au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele de fapt și de drept invocate

în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

Suplimentar, recurenții au indicat că în prezent, cauza civilă se examinează în

ordine de revizuire la Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 21 iulie 2021 a Curții

Supreme de Justiție fiind admis recursul declarat de Iacușevici Vladimir, Colomiițev

Serghei și Fediuc Valentin, cu casarea integrală a încheierii din 04 mai 2021 a Curții de

Apel Chișinău, prin care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea lor de revizuire,

cauza fiind restituită spre rejudecare în ordine de revizuire la Curtea de Apel Chișinău.

Au menționat că vina pentru amânarea examinării cauzei o poartă exclusiv prima

instanță, care a întreprins măsuri neefective, în special după schimbarea judecătorului,

când a intervenit judecătorul A. Cucerescu, or, primul judecător I. Țurcanu a acționat

cert spre aflarea adevărului. Administrarea probelor în prima instanță s-a efectuat cu

întârzieri, deoarece partea pârâtă pe acțiunea reconvențională le tăinuia, iar, autoritățile

publice Primăria mun. Chișinău, Agenția Servicii Publice și notarii ca exponenți ai

puterii de stat nu au fost sancționați procesual niciodată pentru refuzul de a prezenta în

instanță probele necesare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 17 iunie 2021.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată

la adresa electronică a lui Fediuc Valentin la data de 24 septembrie 2021 (f.d. 217).

Astfel, recursul, declarat la 25 octombrie 2021, este în termen.

La 17 noiembrie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa Ministerului

Justiției, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 227, 229), însă, intimatul nu

și-a valorificat dreptul respectiv.

Referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

4

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iacușevici Vladimir, Colomiițev

Serghei și Fediuc Valentin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

5

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

Iacușevici Vladimir, Colomiițev Serghei și Fediuc Valentin, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Iacușevici Vladimir, Colomiițev Serghei și Fediuc Valentin, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Iacușevici Vladimir, Colomiițev Serghei și Fediuc Valentin,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6