ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 31.07.2020

1ra-652/20 — art. 188 alin. 2 lit. b, e, f CP

HOTĂRÂRE

31.07.2020

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 188 alin. 2 lit. b, e, f CP
Temei legal: art.427 alin. 1 pct. 5,6,8,12 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-652/20 — art. 188 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-652/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

2 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat, Mariana Pitic

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Serghei Mocanu în interesele inculpatului Baltag Valentin, de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vladislav Harti și de către

avocatul Alla Pelevaniuc în interesele inculpatului Danilov Denis, împotriva deciziei

din 18 septembrie 2019 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, în cauza

penală în privința lui

Baltag Valentin XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX, și

Danilov Denis XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX,

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 02.07.2014 până la 24.06.2016;

Instanța de apel de la 26.07.2016 până la 15.11.2016;

de la 11.05.2017 până la 14.06.2017;

de la 06.12.2018 până la 18.09.2019;

Instanța de recurs de la 24.01.2017 până la 21.03.2017;

de la 26.10.2017 până la 13.12.2017;

de la 21.08.2018 până la 08.11.2018;

de la 20.12.2019 până la 02.07.2020.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în

cauză în baza actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

Prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 iunie 2016, Baltag

Valentin și Danilov Denis au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 187

alin. (2) lit. b) Codul penal, la câte 5 ani închisoare, fără amendă, fiecare.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune lui Baltag Valentin de 3 ani și lui

Danilov Denis de 4 ani.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că Baltag Valentin

împreună cu Danilov Denis, la 13 aprilie 2014, aproximativ ora 15:30, aflându-se în

scara blocului nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX, urmărind scopul sustragerii

deschise a bunurilor altei persoane, s-au apropiat de XXXXX XXXXX și Chirița

Dmitrii, unde în mod deschis l-au deposedat pe XXXXX XXXXX de 20 de lei, iar

pe Chirița Dmitrii de telefonul mobil de model „HTC”, de un lănțișor cu pandantiv,

de o brățară, caschete, 5 euro, care conform cursului BNM, constituia suma de 93 de

lei și pașaport a autoproclamatei Republici Nistrene pe numele lui Chirița Dmitrii,

după care cu bunurile sustrase au dispărut într-o direcție necunoscută, astfel

cauzându-i ultimului, daune în proporții considerabile.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, procurorul în Procuratura

sect. Centru mun. Chișinău, Șapovalov Lilia, a declarat apel în care a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Baltag Valentin și Danilov Denis să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza

art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal la câte 8 ani închisoare, fiecare.

Motivele invocate fiind rezumate la următoarele: prima instanță greșit a

recalificat acțiunile inculpaților în baza art. 187 alin. (2) lit. b) Codul penal, fără a

aprecia probele în ansamblu din punct de vedere al pertinenței, utilității, coroborării

acestora, din care motiv incorect au concluzionat că inculpații nu au comis un atac,

de rând ce brelocul, pe care îl dețineau inculpații avea forma și dimensiunile reale

ale unui cuțit, pe care partea vătămată l-a perceput drept un obiect, care fiind aplicat

putea să provoace un pericol real pentru viață și sănătate, și că aceștia nu ar fi

intenționat să-și realizeze amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viață

sau sănătate în privința părților vătămate, fără a se lua în considerație teama insuflată

părților vătămate în timpul producerii evenimentelor.

Avocatul Pelevaniuc Alla, în interesele inculpatului Danilov Denis, nefiind

de acord cu sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) nr. 1-942/2014 din

24 iunie 2016, a declarat apel în care a solicitat casarea totală a sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare a lui Danilov Denis, deoarece fapta

lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. b) Codul penal. Motivele invocate pot fi rezumate la următoarele: instanța și-a

întemeiat concluziile în baza unor probe bazate doar pe presupuneri și în lipsa unor

dovezi incontestabile ce ar confirma vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

de care a fost condamnat, astfel că eronat a constatat că în acțiunile acestuia sunt

prezente elementele constitutive ale jafului, or, acesta a declarat că împreună cu

Baltag Valentin nu au urmărit scopul și nici nu au avut intenția de a sustrage bunurile

părților vătămate, și nimeni dintre ei n-au avut niciun cuțit. Declarațiile părților

vătămate urmau a fi apreciate critic, deoarece sunt contradictorii și au fost date cu

scopul ca părinții lor să nu afle adevărul și intenția care au urmărit-o. Inculpatul nu

a acționat cu scopul deposedării părților vătămate de bunurile materiale, nu a urmărit

scopul de cupiditate și nu a dorit ca bunurile acestora să treacă în stăpânirea lui

definitive, ci a prevenit comiterea unei infracțiuni sexuale în privința minorului.

De asemenea, avocatul Mocanu Serghei, în interesele inculpatului Baltag

Valentin, nefiind de acord cu sentința, a declarat apel prin care a solicitat admiterea

apelului, anularea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de

achitare a inculpatului din lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive a

componenței de infracțiune prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b) Cod penal, invocând

că acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale componenței de

infracțiune în baza căreia a fost condamnat și nu există probe care dovedesc

vinovăția lui în comiterea jafului. Motivele invocate pot fi rezumate la următoarele:

instanța nu a dat apreciere declarațiilor martorilor Iu. Belinschi și I. Șchiopu, care au

relatat instanței că Baltag Valentin nu a comis careva acțiuni de sustragere a

bunurilor din proprietatea presupuselor părți vătămate, dimpotrivă, acțiunile

inculpaților au curmat comiterea de către Dmitrii Chirița a unei infracțiuni sexuale

în privința minorului XXXXX XXXXX. Declarațiile părții vătămate XXXXX

XXXXX date în instanța de judecată nu corespund cu cele date în cadru urmăririi

penale, ceea ce confirmă faptul că acestea sunt niște fantezii și nu se bazează pe fapte

reale, fiind inventate în scopul de a camufla cauza reală pentru care el se afla în scara

blocului din str. XXXXX mun. XXXXX cu presupusa parte vătămată Dmitrii

Chirița, din care motiv urmau a fi apreciate critic. Nu puteau fi reținute ca probe

pertinente și utile declarațiile părții vătămate Dmitrii Chirița, care au fost citite în

instanța de judecată, deoarece între el și inculpatul Denis Danilov nu a fost efectuată

confruntare. Declarațiile părții vătămate Dmitrii Chirița făcute la faza urmăririi

penale sunt în contradicție cu circumstanțele invocate de partea acuzării, și anume,

acesta a indicat suplimentar după câteva zile de la prima audiere, precum că a fost

amenințat cu un cuțit cu lungimea de 18 cm, pe când brelocul cu care se presupune

că s-a comis tâlhăria, anexat ca corp delict este de 3-4 cm, și că a fost lovit puternic

cu piciorul însă de către medicul-legist nu a fost stabilită nicio leziune corporală. Nu

au fost prezentate careva probe în susținerea acuzării aduse inculpatului Baltag

Valentin, astfel instanța s-a manifestat în favoarea acuzării și predispus a acceptat

concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului, fără a

verifica toate probele și în deosebi probele apărării, pronunțând o hotărâre

neîntemeiată. La urmărirea penală s-au efectuat concomitent două acțiuni de

urmărire penală, care se exclud una pe alta și anume, percheziția corporală a lui

Baltag Valentin și ridicarea de la acesta a bunurilor, fiind întocmite procese-verbale

din care rezultă că într-un caz bunurile (telefonul mobil, pașaport de tip transnistrean

pe numele lui Dmitrii Chirița, o pereche de căști pentru telefon de culoare neagră,

bani în sumă de 33 de lei, un lanț din metal argintiu cu pandantiv cu zodia Scorpion,

o brățară din metal argintiu, un pandantiv din metal argintiu în formă de stea, un pix

pentru telefon de model Sony Ericsson, factura, o husă pentru buletin și buletinul de

identitate pe numele lui Baltag Valentin, s-au depistat la Baltag Valentin în timpul

percheziției corporale, iar în alt caz aceste bunuri au fost predate benevol de către

inculpat, astfel că procesele-verbale de efectuare a percheziției corporale a lui Baltag

Valentin și ridicarea de la acesta a obiectelor, urmau a fi considerate nule.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

15 noiembrie 2016, s-a dispus respingerea ca nefondate apelurile apărătorului

Pelevaniuc Ala, în numele inculpatului Danilov Denis și a apărătorului Mocanu

Serghei în numele inculpatului Baltag Valentin.

Admiterea apelului procurorului, casarea sentinței în latura penală și

pronunțarea în această parte o unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care au fost recunoscuți vinovați Danilov Denis și Baltag Valentin în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, fiindu-

le stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen a câte 8 (opt) ani fiecare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința privitor la corpurile delicte, a fost menținută.

Împotriva hotărârilor emise, au declarat recursuri ordinare:

- avocatul Mocanu Serghei, în numele inculpatului Baltag Valentin, care a

solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei decizii prin care Baltag Valentin să fie

achitat din lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive a componențelor de

infracțiuni prevăzute de art. 187 și art. 188 Cod penal.

- avocatul Pelevaniuc Alla, în numele inculpatului Danilov Denis, care a

solicitat casarea hotărârilor emise cu pronunțarea unei decizii noi prin care Danilov

Denis să fie achitat din lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive a componenței

de infracțiune prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

21 martie 2017 au fost admise recursurile ordinare declarate, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, în cauza penală

în privința lui Baltag Valentin și Danilov Denis și dispusă rejudecarea cauzei în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a constatat că din conținutul

deciziei rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei a comis un șir de erori și

anume: în primul rând, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă

un control integral atât în fapt, cât și în drept numai la persoana care l-a declarat, la

calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de către

jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei instanțe. Dispozitivul deciziei

instanței de apel trebuie să corespundă concluziilor făcute de instanță în partea

descriptivă.

În speță, instanța de recurs ordinar a constatat că instanța de apel, în partea

dispozitivă a deciziei, a stabilit vinovăția și pedeapsa inculpaților Baltag Valentin si

Danilov Denis în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, pe când în partea

descriptivă a acesteia, a constatat ca fiind dovedită fapta doar în privința lui Danilov

Denis, dar nu și în privința lui Baltag Valentin, după cum acestora le-a fost înaintată

învinuirea.

Astfel, au fost încălcate cerințele art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală potrivit căruia, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită și art. 395 alin. (1)

pct. 2) si 3) Cod de procedură penală potrivit căruia, în dispozitivul sentinței de

condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate

inculpatului pentru fiecare infracțiune constatată ca dovedită, astfel, inculpatul

Baltag Valentin a fost recunoscut vinovat și i-a fost stabilită pedeapsa pe fapta

neconstatată de către instanța de apel.

Instanța de recurs ordinar a menționat că situația descrisă mai sus, nu poate fi

corectată în recurs, fiind constatată o încălcarea flagrantă de către instanța de apel a

prevederilor art. 394 și 395 Cod de procedură penală, or, conform art. 419 Cod de

procedură penală - rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în

mod corespunzător, prin urmare constatându-se că motivarea soluției adoptată de

instanța de apel, contrazice dispozitivului hotărârii, temei ce se încadrează în

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În al doilea rând, conform art. 24 alin. (3), 101 alin. (1), (4), 314, 315, 336

alin. (3) pct. 6), 384 alin. (3), (4), 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei

de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță; procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă

consemnarea tuturor acțiunilor instanței în ordinea în care ele s-au desfășurat,

documentele și alte probe care au fost cercetate în ședința de judecată; instanța de

judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub toate

aspectele probele administrate; părțile participante la judecarea cauzei au drepturi

egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru

susținerea pozițiilor lor, instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe

la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură; sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală; instanța își întemeiază sentința numai pe probele care

au fost cercetate în ședința de judecată; fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, lecturând textul deciziei contestate și procesul-verbal al ședinței de

judecată a instanței de apel, instanța de recurs ordinar a reținut că instanța la

judecarea apelurilor a comis o eroare de drept procedural în sensul încălcării

dispozițiilor art. 414 alin. (2) și (6) Cod de procedură penală din care rezultă că:

instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal;

instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal;

Instanța de recurs ordinar a menționat că în speță, instanța de apel și-a întemeiat

decizia pe declarațiile inculpaților, părților vătămate și a martorilor precum și a altor

probe din dosar, care însă nu au fost verificate și consemnate în procesul verbal al

ședinței de judecată.

În aceeași ordine de idei, decizia atacată prezintă și deficiențe sub aspectul

motivării, deoarece instanța a făcut o motivare haotică, bazându-se în mod repetat

doar pe declarațiile părților vătămate, fiind una confuză și fără o argumentare

concretă.

În acest sens, instanța de recurs ordinar a atenționat că, hotărârile pronunțate de

instanțele inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare, or nemotivarea ca o

omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

În al treilea rând, lecturând procesul-verbal al ședinței judiciare în instanța de

apel din 18 octombrie 2016, instanța de recurs ordinar a constatat că aici lipsește

mențiunea privitor la prezența sau lipsa la examinarea cauzei a părții vătămate

Chirița Dmitrii, care a fost înștiințat despre data, ora și locul examinării cauzei (f.d.

182, vol. II). Conform procesului-verbal al ședinței, nu s-a pus în discuție

posibilitatea examinării cauzei în lipsa părții vătămate menționate și nu s-a luat o

încheiere pe marginea acestei situații.

Mai mult, instanța de apel punând la baza deciziei declarațiile părții vătămate

XXXXX XXXXX date în instanța de fond și de apel și ale părții vătămate Chirița

Dmitrii făcute în cadrul urmăririi penale, nu s-a expus nici într-un mod asupra

divergențelor între declarațiile acestora referitor la obiectul cu care a fost comisă

infracțiunea (cuțitul). Or, potrivit procesului-verbal de recunoaștere a obiectului din

05 iunie 2014 (f.d. 195, vol. I), partea vătămată XXXXX XXXXX nu recunoaște

nici unul din obiectele prezentate spre recunoaștere ca fiind arma cu care a fost

comisă infracțiunea, pe când partea vătămată Chirița Dmitrii, recunoaște drept obiect

folosit în calitate de armă la comiterea infracțiunii, cuțitul cu nr. 2 (f.d. 197, vol. I),

adică același breloc care conform procesului-verbal de ridicare din 18 aprilie 2014,

a fost ridicat de la inculpatul Baltag Valentin.

Ulterior, fiind audiat în calitate de parte vătămată în instanța de fond, XXXXX

XXXXX a menționat că „...lama cuțitului avea aproximativ 10 cm. Era anume cuțit

care se deschide..., iar în instanța de apel a declarat „...era cuțit care se deschidea cu

lama de 13 cm...”.

Astfel, instanța de apel a pus la baza deciziei sale, inclusiv procesele-verbale

de recunoaștere a cuțitului de către părțile vătămate, acte care sunt contradictorii

între ele, fiind în contradicție și cu declarațiile părților vătămate.

În situația creată, instanța de apel prin cercetarea corpului delict, brelocul

constituit drept armă la comiterea infracțiunii și prin analiză a declarațiilor părților

vătămate, a constatat totuși dacă acest obiect constituie armă pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 188 Cod penal incriminată inculpaților.

Încălcările enunțate a determinat incontestabil instanța de recurs ordinar să

concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

10.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către avocatul Pelevaniuc Alla

în numele inculpatului Danilov Denis și avocatul Mocanu Serghei în numele

inculpatului Baltag Valentin.

A fost admis apelul declarat de către acuzatorul de stat Șapovalov Lilia, casată

sentința primei instanțe în privința lui Danilov Denis și Baltag Valentin în latura

penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță:

Danilov Denis și Baltag Valentin au fost recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și în baza acestei

Legi li s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de câte 8 (opt) ani

pentru fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

11.

Pentru a decide astfel instanța de apel a constatat următoarea stare de fapt:

Danilov Denis, la 13 aprilie 2014, aproximativ la ora 15:30, aflându-se împreună cu

Baltag Valentin, în scara blocului nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX, urmărind

scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, conștientizând ilegalitatea

acțiunilor sale și dorind survenirea urmărilor, s-au apropiat de cet. XXXXX

XXXXX și Chirița Dmitrii. Între timp Baltag Valentin a scos din buzunar un breloc,

care în stare desfăcută era asemănător unui cuțit, pe care l-a desfăcut și amenințându-

i pe numiții cu comiterea unui act de violență, i-au deposedat pe cet. XXXXX

XXXXX de 20 de lei, iar pe cet. Chirița Dmitrii, de telefonul mobil de model „HTC”,

la prețul de 1000 de dolari SUA, care, conform cursului valutar oficial al BNM

constituiau suma de 13 434 de lei, un lănțișor cu pandantiv în formă de stea cu șase

colțuri, la prețul total de 800 de lei, o brățară la prețul de 300 de lei, caschete la prețul

de 300 de dolari SUA, care conform cursului valutar oficial al BNM constituiau

suma de 4 030 de lei, 5 euro, care conform cursului valutar oficial al BNM

constituiau suma de 93 de lei și pașaport a autoproclamatei Republici Nistrene pe

numele lui Chirița Dmitrii, după ce cu bunurile sustrase au dispărut într-o direcție

necunoscută, astfel cauzându-i părții vătămate Chirița Dmitrii, daune în proporții

considerabile în sumă totală de 18657 de lei.

Instanța de apel a menționat că aceste acțiuni ale inculpaților Baltag Valentin

și Danilov Denis se încadrează în dispoziția art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal

- tâlhăria, adică, atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor,

însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase, după indicii calificativi:

săvârșit de două persoane, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă și

cauzarea de daune în proporții considerabile.

În viziunea instanței de apel vina inculpaților Danilov Denis și Baltag Valentin,

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e) f) Cod penal, se

dovedește prin declarațiile părților vătămate, martorul Belinschi Iurii, martorul

Șchiopu Andrei, martorul Ghebosu Ghenadie și prin înscrisurile din materialele

cauzei penale, cercetate în ședința instanței de judecată și suplimentar în cea de apel.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpaților Danilov Denis și Baltag

Valentin precum că ei nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii date, că bunurile

au fost transmise benevol de către părțile vătămate în scopul ca aceștia să nu spună

colaboratorilor de poliție despre ce au văzut la părțile vătămate, și găsește ca o

tendință a inculpaților de a-și ușura situația și de a se eschiva de la răspunderea

penală, deoarece acestea sunt combătute prin probele cercetate în cadrul ședinței de

judecată, și în deosebi prin declarațiile părților vătămate XXXXX XXXXX și Chirița

Dmitrii, care i-au recunoscut pe inculpați ca persoane care au comis infracțiunea,

atât la urmărirea penală, cât și în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond.

Totodată, argumentele părții apărării cu referire la contradicțiile declarațiilor

părților vătămate în partea ce ține de obiectul folosit în calitate de armă, anume că

nu era un cuțit cu lungimea de 18 sau 13 cm, așa cum afirmă părțile vătămate, dar

un breloc care nu prezenta de fapt o armă și nu a fost folosit în acest scop, instanța

de apel a remarcat că aprecierea făcută de către părțile vătămate cu referire la bunul

folosit în calitate de armă, că avea lungimea de 18, 13 sau 10 cm, nu combate faptul

comiterii faptei constatate de către instanța de judecată cu aplicarea acestui obiect în

calitate de armă, ori, părțile vătămate au recunoscut acest obiect drept bun care a fost

folosit de către inculpați întru atingerea scopului său de sustragere a bunurilor

părților vătămate, inculpații nu au negat existența acestui bun, iar necorespunderea

dimensiunilor, în special al lungimii lamei cuțitului, cu cele reale, este caracteristic

aprecierii stării de fapt puțin eronate de către victima care este agresată, mai ales

victimei minore.

Instanța de apel a menționat că potrivit Recomandării CSJ nr. 51 „Cu privire la

aplicarea semnului calificativ al art. 188 alin. (1) Cod penal - tâlhăria însoțită de

violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate”, este stipulat că -

Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”

(perioada vacanței judecătorilor Curții Supreme de Justiție), în scopul unificării

practicii judiciare, Curtea Supremă de Justiție recomandă ca în cazul calificării

faptelor persoanei învinuite în baza art. 188 alin. (1) Cod penal - săvârșirea tâlhăriei

prin atacul asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, se înțelege acea violență

prin care s-au provocat vătămări corporale de grad mediu ori grave. În cazul când în

rezultatul acțiunilor făptuitorului care, în scopul acaparării bunurilor, a aplicat

violență fizică urmată de cauzarea vătămărilor corporale ușoare cu dereglarea

sănătății de scurtă ori lungă durata, asemenea violență nu se consideră periculoasă

pentru viață ori sănătate, astfel că acțiunile urmează a fi calificate ca jaf.

Pentru aceste motive, instanța de apel a conchis că acțiunile inculpaților ating

sensul celor enunțate mai sus, din care motiv, recalifică acțiunile inculpaților din

prevederile art. 187 alin. (2) lit. b) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, săvârșit de două persoane în dispoziția art. 188 alin. (2) lit.

b), e), f) Cod penal - tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase,

săvârșit de două persoane, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă și

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Acțiunile inculpaților Danilov Denis și Baltag Valentin au fost încadrate de

către instanța de apel în baza art. 188 alin. (2), lit. b), e) și f) Cod penal, deoarece

dânșii prin acțiunile sale intenționate au săvârșit tâlhăria, acțiunile inculpaților au

fost însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase, cu aplicarea unui bun

folosit în calitate de armă, sub formă de breloc, care era în stare desfăcută și era

apreciat de către părțile vătămate drept un cuțit, cauzându-le părților vătămate

XXXXX XXXXX și Chirița Dmitrii daune materiale, dintre care, lui Chirița Dmitrii,

- în proporții considerabile.

Totodată, instanța de apel a considerat că declarațiile martorilor Belinschii Iurii

și Șchiopu Andrei, nicidecum nu demonstrează nevinovăția inculpaților Danilov

Denis și Baltag Valentin în comiterea faptelor încriminate, ori declarațiile martorului

Șchiopu Andrei precum că, nu a văzut ca inculpații să fi bătut pe cineva din ei, sau

să-i fi amenințat cu cuțitul, sunt în contradicție cu declarațiile părților vătămate și

celelalte probe analizate mai sus, probe, care sunt pertinente, concludente, utile și

veridice și coroborează între ele, și care combat argumentele apelanților în interesele

inculpaților precum că învinuirea înaintată inculpaților și starea de fapt constatată de

instanța de fond nu și-a găsit confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar

probele administrate de către instanța de judecată au fost apreciate în mod greșit, ci,

dimpotrivă, confirmă faptul că anume inculpații Danilov Denis și Baltag Valentin

au comis infracțiunea imputată, prevăzută la art. 188 alin. (2), lit. b), e) și f) Cod

penal și nicidecum jaful, prevăzut la art. 187 alin. (2), lit. b) Cod penal precum a

calificat prima instanță.

La fel, versiunea inculpaților precum că, n-au urmărit scopul sustragerii

deschise a bunurilor altei persoane, Baltag Valentin nu a scos din buzunar un cuțit

și nu i-a amenințat pe XXXXX XXXXX și Chirița Dmitrii în comiterea unui act de

violență, nu l-au deposedat pe cet. XXXXX XXXXX de 20 de lei, iar pe cet. Chirița

Dmitrii, de telefonul mobil de model „HTC”, de lănțișor cu pandantiv, de brățară,

de caschete, de 5 euro și de pașaportul a autoproclamatei Republici Nistrene pe

numele Chirița Dmitrii, și că părțile vătămate erau acolo sus în clădire cu scopul de

a-și satisface poftele sexuale, nu-i dezvinovățesc de comiterea infracțiunii

încriminate, or, instanța de apel a considerat că aceste încercări constituie metode de

apărare în scopul eschivării de la răspunderea penală pentru faptele comise, în cazul

în care declarațiile acestora sunt combătute cu declarațiile părților vătămate XXXXX

XXXXX și Chirița Dmitrii și în parte și de declarațiile martorului Ghebosu

Ghenadie.

Totodată, instanța de apel a reținut că în ședința instanței de apel, inculpatul

Baltag Valentin a recunoscut faptul că brelocul cu legătura de chei anexate la

materialele cauzei îi aparțin, doar că a negat faptul că le-ar fi folosit în scopul descris

în sentință.

Instanța de apel a menționat că argumentele apărării cu privire la nulitatea

actelor de procedură, nu sunt întemeiate, ori, la etapa urmării penale acestea nu au

fost invocate, totodată circumstanțele constatate prin aceste acte de procedură se

confirmă prin alte probe, inclusiv prin declarațiile inculpaților, care au confirmat

existența brelocului, care a fost folosit ca obiect în calitate de armă la comiterea

infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a considerat că probele dobândite confirmă dincolo de

orice dubiu rezonabil despre faptul că inculpații au comis fapta prejudiciabilă

prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

12.

Hotărârile judecătorești au fost atacate cu recursuri ordinare de către :

- avocatul Mocanu Serghei în numele inculpatului Baltag Valentin, prin care

indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală și art. 6 CEDO, a solicitat casarea sentinței primei instanțe și

deciziei instanței de apel din 14 iunie 2017, cu pronunțarea unei hotărâri noi potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Baltag Valentin să fie achitat din

lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive a componenței de infracțiuni

prevăzute de art. 187 și art. 188 Cod penal.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor ce au fost puse de

prima instanță la baza sentinței, dar s-a limitat la transcrierea acestora din

rechizitoriu în decizia adoptată, fără a se expune asupra fiecărei probe în parte;

- instanțele de judecată neîntemeiat au ajuns la concluzia vinovăției

recurentului, încâlcind și ignorând într-o atare situație art. 1 alin. (2) Cod de

procedură penală, care stipulează că „procesul penal are ca scop protejarea

persoanei, societății și statului de infracțiuni, precum și protejarea persoanei și

societății de faptele ilegale ale persoanelor cu funcții de răspundere în activitatea lor

legată de cercetarea infracțiunilor presupuse sau săvârșite, astfel că orice persoană

care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană

nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată”;

- la baza deciziei adoptate instanța de apel a pus probe care nu dovedesc

vinovăția lui Baltag Valentin, ci dimpotrivă confirmă lipsa în acțiunile lui a

elementelor constitutive a componenței de infracțiune prevăzute de Codul penal;

- analiza conținutului învinuirii formulate denotă caracterul formal al acesteia.

Mai mult, învinuirea este una abstractă, ceea ce înseamnă că organul de urmărire

penală și acuzatorul de stat au încălcat mai multe drepturi și chiar principii generale,

care au menirea să asigure dreptul la un proces echitabil în sensul art.6 par.1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale;

- procurorul a avut obligația să indice în ordonanța de punere sub învinuire și

în rechizitoriu modul de săvârșire a pretinsei infracțiuni;

- astfel, procurorul în cadrul urmăririi penale la pus sub învinuire pe Baltag

Valentin pentru comiterea tâlhăriei, adică, atacul săvârșit asupra unei persoane în

scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței

periculoase, după indicii calificativi: săvârșit de două persoane, cu aplicarea altor

obiecte folosite în calitate de armă și cauzarea de daune în proporții considerabile,

adică a comis infracțiunea prevăzută de art. art.188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal;

- învinuirea adusă inculpatului este eronată, deoarece nu cuprinde descrierea

detaliată a fiecărui semn calificativ ce se cuprinde în elementele constitutive a

infracțiunii analizate;

- prin urmare, instanța de apel doar a transcris în ordine cronologică probele

administrate la caz în cadrul urmăririi penale, probe puse la baza condamnării

inculpatului de către instanțele de fond, fără a se referi la probe care ar demonstra

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. b),

e) și f) Cod penal și fără a descrie elementele constitutive ale acesteia în special a

laturii obiective în raport cu doctrina penală, fără a invoca care anume acțiuni

violente, au dus la vătămarea integrității corporale sau a sănătății părții vătămate, or

cei abilitați cu calificarea infracțiunilor, atunci când au îndoieli la stabilirea unor linii

de demarcare a acțiunilor principale cu cele adiacente în sensul articolului menționat,

urmau să se călăuzească de principiul „in dubio pro reo”;

- astfel, învinuirea înaintată inculpatului este neclară, iar fapta reținută nu

corespunde materialelor din dosar;

- contrar prevederilor art. 281 alin. (2) și art. 296 Cod de procedură penală,

partea acuzării, în speța discutată, nu a adus învinuirea în aspectul în care a susținut-

o pe parcursul judecării cauzei, și anume, că probele administrate demonstrează

vinovăția lui Baltag Valentin de săvârșirea acțiunilor de tâlhărie;

- nici în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond, procurorul nu a adus

probe ce ar confirma prezența elementelor caracteristice infracțiunii incriminate;

- dispozițiile art. 6 § 3 CEDO exprimă necesitatea acordării unei atenții

deosebite dreptului de a fi informat despre natura și cauza acuzației aduse împotriva

sa, în vederea organizării unei apărări eficiente și rezultative pe cât este de posibil în

circumstanțele cauzei și asupra faptei pentru care o persoană este acuzată;

- în cauza deferită judecății reieșind din analiza textuală a rechizitoriului se

constată că aceste exigențe legale nu au fost întocmai respectate, iar învinuirea

înaintată lui Baltag Valentin este una incertă, adică nu este formulată cu maximă

precizie și claritate. Prin urmare, precedându-se în asemenea mod, a avut loc

încălcarea art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice

persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”. Tot aici, sunt

aplicabile și statuările din hotărârea Curții Europene din 12.04.2011, cauza Adrian

Constantin vs. România, unde Curtea a subliniat încă o dată despre, „... rolul

fundamental pe care îl are rechizitoriul, ca act de acuzare, reamintind faptul că

paragraful 3 al articolului 6 din Convenție recunoaște dreptul acuzatului de a fi

informat oficial nu numai cu privire la învinuirile ce i se aduc, ci și cu privire la

încadrarea juridică a faptelor sale. Informarea precisă și completă reprezintă o

condiție esențială pentru a se asigura echitatea procedurilor.”;

- recurentul a mai considerat că faptele incriminate inculpatului prin

rechizitoriu, precum că ultimul a comis tâlhăria, adică, atacul săvârșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței

periculoase, după indicii calificativi săvârșit de două persoane, cu aplicarea altor

obiecte folosite în calitate de armă și cauzarea de daune în proporții considerabile,

urmează a fi excluse din învinuire, dat fiind că învinuirea în aceasta parte este una

incertă, adică nu este formulată cu maximă precizie și claritate, mai mult aceasta nu

se confirmă prin careva probe prezentate de către procuror și administrate de

instanțe;

- recurentul a mai menționat că nu s-a confirmat calificativul cauzarea de daune

în proporții considerabile de către condamnat, deoarece partea vătămată XXXXX

XXXXX și reprezentantul legal în cadru examinării cauzei în instanța de apel, a

susținut cauzarea unui prejudiciu material în sumă totală de 20 de lei, care apriori nu

poate constitui proporții considerabile;

- în cauza deferită judecății, nu s-a confirmat nici calificativul aplicarea altor

obiecte folosite în calitate de armă, deoarece nu a fost stabilit existența în timpul

atacului aplicarea de către făptași a vreun cuțit cu lungimea lamei de 13 cm. cum

indică părțile vătămate, ba mai mult partea acuzării nici nu a prezentat careva probe

în vederea susținerii învinuirii date;

- recurentul a considerat că art. 188 Cod penal poate fi incriminat, doar dacă

făptuitorul comite atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violentei periculoase, dar nu presupune

că la el după o înțelegere prealabilă cu Danilov Denis cu care se aflau la domiciliul

lor, știau cu certitudine că vor veni la domiciliul lor potențialele părți vătămate care

chipurile se vor ascunde de la ploaie, sau vor avea nevoie să-și satisfacă necesitățile

fiziologice, iar ei prin acest atac le vor sustrage deschis bunurile;

- învinuirea adusă recurentului contravine în mod evident dreptului garantat

prin art.6 par. 3 din Convenție. Astfel, se încalcă și dreptul la apărare. Or, este

evident că, în speța dată, părții apărării îi revine doar să presupună contra căror

argumente să se apere. Astfel, procesul penal în privința inculpatului Baltag

Valentin, în ansamblul său, în sensul art. 6 al Convenției nu a fost echitabil;

- martorii Belinschi Iurie, Șchiopu Ion au relatat instanței că, nu au sesizat ca

Baltag Valentin să comis la 13 aprilie 2014 careva acțiuni de sustragere a careva

bunuri din proprietatea presupuselor părți vătămate XXXXX XXXXX și Chirița

Dmitrii, dar mai mult indică că acțiunile recurentului au curmat comiterea de către

Chirița Dmitrii a unei infracțiuni sexuale în privința minorului XXXXX XXXXX;

- prin urmare, instanța de fond și apel urmau a aprecia critic integral declarațiile

presupusei părți vătămate XXXXX XXXXX;

- nu poate fi reținut ca probe pertinente și utile declarațiile presupusei părți

vătămate Chirița Dmitrii date citire în instanța de judecată, deoarece între el și

inculpatul Danilov Denis nu a fost efectuată confruntare, iar declarații făcute la faza

urmării penale nu au fost susținute în fața instanței de judecată;

- instanțele au reținut ca probe admisibile și pertinente declarațiile părți

vătămate Chirița Dmitrii, martorilor Ghebosu Ghenadie și Șchiopu Ion declarate la

faza urmăririi penale, dar nu cele declarate în cadru examinării cauzei în instanța de

fond;

- procurorul a ignorat jurisprudența în materie penală a Curții Europene pentru

Drepturile Omului și prevederile art. 24 Cod de procedură penală, care îl obligă în

cazul dat să solicite în ședința de judecată a instanței de apel audierea tuturor

persoanelor din lista probelor pe cauza penală și să solicite cercetarea altor probe în

susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului;

- analizând motivele de fapt și drept și probele indicate supra în sensul

pertinenței și coroborării lor cu învinuirea înaintată de acuzatorul de stat, este cert

faptul că în acțiunile lui Baltag Valentin nu există latura obiectivă și subiectivă a

componenței de infracțiune prevăzute de art. 187 și 188 Cod penal, care se

caracterizează prin dobândirea deschisă a bunurilor altei persoane comis de două sau

mai multe persoane;

- instanța de apel punând la baza deciziei declarațiile părții vătămate XXXXX

XXXXX date în instanța de fond și de apel și ale părții vătămate Chirița Dmitrii

făcute în cadrul urmăririi penale, nu se expune nici într-un mod asupra divergențelor

între declarațiile acestora referitor la obiectul cu care a fost comisă infracțiunea

(cuțitul), or, potrivit procesului-verbal de recunoaștere a obiectului din 05 iunie 2014

(f.d. 195, vol. I), partea vătămată XXXXX XXXXX nu recunoaște nici unul din

obiectele prezentate spre recunoaștere ca fiind arma cu care a fost comisă

infracțiunea, pe când partea vătămată Chirița Dmitrii, recunoaște drept obiect folosit

în calitate de armă la comiterea infracțiunii, cuțitul cu nr. 2 (f.d. 197, vol. I), adică

același breloc care conform procesului-verbal de ridicare din 18 aprilie 2014, a fost

ridicat de la inculpatul Baltag Valentin. Ulterior, fiind audiat în calitate de parte

vătămată în instanța de fond, XXXXX XXXXX a menționat că „...lama cuțitului

avea aproximativ 10 cm. Era anume cuțit care se deschide...”, iar în instanța de apel

a declarat „...era cuțit care se deschidea cu lama de 13 cm...”. Astfel, instanța de apel

pune la baza deciziei sale, inclusiv procesele-verbale de recunoaștere a cuțitului de

către părțile vătămate, acte care sunt contradictorii între ele, fiind în contradicție și

cu declarațiile părților vătămate;

- la fel, acțiunile de urmărire penală, nu se coroborează cu declarațiile

martorului Ghebosu Ghenadie, care în cadru ședinței de judecată a menționat că el

personal a ridicat telefonul mobil de la presupusa parte vătămată Chirița Dmitrii.

Avocatul Pelevaniuc Alla în numele inculpatului Danilov Denis, prin care

indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel din 14 iunie 2017, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive:

- instanțele de fond și de apel neîntemeiat și ilegal au condamnat pe inculpatul

Danilov Denis, încălcând și ignorând într-o atare situație art. 1 alin. (2) Cod de

procedură penal;

- apărarea a considerat, că vinovăția inculpatului Danilov Denis în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit. b, e, f) Cod penal nu a fost dovedită în

cadrul cercetării judecătorești și solicitată achitarea acestuia, din motivul, că fapta

lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii;

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și în ședința de judecată inculpatul Danilov

Denis vina sa în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) Cod penal nu

și-a recunoscut;

- în legătură cu învinuirea adusă lui Danilov D. și Baltag V. că aceștia se aflau

în scara blocului cu scopul săvârșirii unei infracțiuni, Danilov Denis a concretizat că

el, împreună cu Baltag Valentin se aflau în casa unde domiciliau, unde toți îi cunosc

pe ei și nu urmăreau nici un scop pur și simplu se aflau acasă. Depistând persoane

necunoscute în circumstanțele date, nu au urmărit scopul și nici n-au avut intenția de

a sustrage bunurile acestor persoane, nimeni din ei n- au avut nici un cuțit. Plecând

de la locul dat, personal nu a luat nici un bun. Mai mult ca atât, întorcându-se în acea

seară târziu acasă a aflat de la mama, că a fost căutat de poliție, și a doua zi dimineața

singur s-a prezentat la poliție, însă fără nici un motiv a fost reținut, apoi peste două

zile a fost eliberat;

- declarațiile inculpatului Danilov Denis, precum, că părțile vătămate au fost

depistate într-o situație dubioasă, se confirmă și prin declarațiile inculpatului Baltag

Valentin și martorului Șchiopu Andrei, care au dat declarații analogice. Totodată,

Baltag Valentin a concretizat că ei n-au avut nici un scop de a sustrage bunurile

părților vătămate ci au fost mirați de situația și circumstanțele, în care au depistat pe

acești tineri, unul dintre care evident era minor. După ce au înțeles intenția persoanei

mature de a întreține relații perverse sexuale orale cu minorul, au amenințat pe matur

că vor chema poliția, la ce ultimul s-a speriat și le-a rugat ca ei să nu cheme poliția

și ca situația dată să fie rezolvată pașnic, adică el le-a propus o „poleană”, și lăsând

lucrurile sale personale, s-a dus după produsele alimentare. De asemenea a

concretizat că atât el Danilov, cât și Baltag nu au avut nici un cuțit;

- recurentul a menționat că declarațiile date de către Danilov, Baltag și ceilalți

sunt consecvente nefiind modificate pe parcursul cercetării penale și a cercetării

judecătorești ceia ce indică la faptul că acestea relatează adevărul;

- de partea opusă, probele acuzării care de fapt sunt numai depozițiile așa

ziselor părți vătămate XXXXX XXXXX și Chirița Dmitrii care pe parcursul

cercetării penale și a cercetării judecătorești au fost modificate de mai multe ori,

necesită de a fi apreciate critic, deoarece sunt contradictorii și au fost date cu scopul

ca părinții lor să nu afle adevărul despre cele întâmplate de fapt în scara blocului în

acea zi;

- analizând, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, toate probele

acumulate și cercetate în ședința de judecată a instanțelor de fond și de apel stabilim

lipsa în acțiunile inculpatului Danilov Denis a semnelor unui „atac - acțiuni agresive

însoțite cu amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viață sau sănătatea

părții vătămate.” Or, din toate probele rezultă că Danilov Denis a aplicat lui Chirița

Dmitrii violenta nepericuloasă pentru viață sau sănătate nu cu scopul sustragerii

bunurilor acestuia, ci cu scopul de a curma acțiunile ilegale a lui Chirița Dmitrii în

privința minorului XXXXX XXXXX. Deci, Danilov D. n-a avut nici un scop să-și

realizeze amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătate,

totodată lipsind condițiile obiective, favorabile înfăptuirii acestei amenințări, în

consecință acesta nu poate să răspundă pentru tâlhărie, ci urmează a fi achitat, din

motivul lipsei în acțiunile sale a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 188 Cod penal;

- instanța de apel nu a motivat din care probe și circumstanțe a apreciat în

acțiunile lui Danilov Denis semnele „atacului” - adică acțiuni agresive însoțite cu

amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viață sau sănătatea părții

vătămate;

- așadar, din declarațiile presupusei părții vătămate XXXXX XXXXX, date în

instanța de fond rezultă, că Baltag Valentin ținea în mână brelocul de care se prind

cheile și făcea care-va mimici cu acesta. Danilov nu a avut nici o legătură cu aceste

acțiuni;

- nici o probă care ar indica că acțiunile lui Danilov Denis și Baltag Valentin

au avut scopul dobândirii anumitor bunuri nu a fost administrată de către acuzare și

nu a fost indicată nici în sentința dată de prima instanță și nici în decizia Curții de

Apel;

- soluția instanței de apel este una formală, nefiind motivată atât în fapt, cât și

în drept, fiind bazată în mod repetat doar pe declarațiile-contradictorii a părților

vătămate, fără o argumentare concretă prin ce au fost ignorate atât cerințele hotărârii

Plenului CSJ, cât și nu au fost îndeplinite indicațiile instanței de recurs privind

necesitatea constatării dacă acest obiect (breloc) constituie armă pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.188 Cod penal, incriminată inculpaților”;

- nici unul din motivele invocate de instanța de apel pentru condamnarea lui

Danilov Denis în baza articolului reținut de instanța de apel nu există. Probele

examinate în ședința instanțelor judecătorești dovedesc lipsa în acțiunile inculpatului

Danilov Denis a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.188 Cod

penal;

- instanța de apel, rejudecând cauza dată, a motivat soluția sa fără audierea

părților vătămate XXXXX XXXXX și Chirița Dmitrii, a martorilor și cercetarea

suplimentară a probelor pe care se bazează instanța de apel în decizia sa, fără

elucidarea divergențelor depistate în declarațiile martorilor și a pârtiilor vătămate

date la orice etapă a procesului, ce denotă faptul că instanța de apel a pronunțat o

soluție care conține o eroare de drept, deoarece o motivare a soluției trebuie să

rezulte și dintr-o administrare legală a probelor, după regulile pentru judecarea în

primă instanță;

- deci, instanța de apel a dat o motivare insuficientă a soluției sale,

argumentând-o în termeni generali și vagi, faptul care reprezintă motiv pentru casare

a deciziei date, or nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de

procedură;

- totodată, instanța de apel neîntemeiat a respins demersul apărării privind

examinarea corpurilor delicte în prezența părților vătămate XXXXX XXXXX și

Chirița Dmitrii și audierea acestora în instanța de apel. Toate demersurile apărării au

fost neîntemeiat respinse;

- apărarea consideră, că instanța de apel, la examinarea apelurilor declarate de

apărare în interesele inculpatului Danilov Denis, nu a respectat cerințele art. 414 Cod

de procedură penală, nu a răspuns în modul cuvenit la toate motivele invocate de

apelanți, astfel nu a rezolvat fondul cauzei și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, în legătură cu aceasta, în baza temeiului pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, urmează a fi casată decizia

Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel însă în alt complet de judecată.

Inculpatul Danilov Denis, care fără a indica vreun temei din cele prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel din

14 iunie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri de achitare, din motiv că fapta

incriminată nu a fost comisă de către acesta.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive:

- presupusele părți vătămate XXXXX XXXXX și Chirița Dmitrii au dat

declarații false, care având frică față de părinții lor din cauza orientării lor

homosexuale, cu scop de a ascunde de aceștia adevărul, adică circumstanțele reale a

întâlnirii lor cu inculpații, au inventat o „poveste”, precum că Danilov D. și Baltag

V. i-a agresat fizic și i-a sustras bunuri materiale;

- atât în cadrul urmăririi penale cât și în toate ședințele instanțelor de judecată,

Danilov Denis menționează că încearcă să fie auzit ca să fie stabilit adevărul, însă

cu părere de rău a fost pedepsit pe nedrept anume el și nu persoana care a încercat

să întrețină relații sexuale perverse cu minorul;

- instanța de judecată ignoră neîntemeiat nu doar declarațiile lui Danilov Denis

dar și a tuturor martorilor, declarațiile cărora coincid cu ale lui. Decizia instanței de

apel se bazează exclusiv pe declarațiile presupuselor părți vătămate, care sunt

contradictorii, iar Chirița Dmitrii nici nu a fost audiat de către instanță din cauza

absenței și dorinței de a se prezenta în instanță;

- recurentul a menționat că nu a avut motiv și scop de a săvârși o infracțiune,

mai ales în blocul locativ în care locuiește o viață întreagă, unde în ziua și locul

presupusei infracțiuni l-au văzut mai mulți vecini și locatari ai acestui bloc;

- având în vedere toți acești factori, recurentul consideră că învinuirea în

tâlhărie încriminată lui e o absurditate și ilegalitate;

- inculpatul Danilov Denis a menționat că se căiește amarnic de faptul că nu a

chemat poliția la moment când cei doi, XXXXX XXXXX și Chirița Dmitrii încercau

să întrețină relații sexuale perverse, pentru că acum sunt învinuiți pe nedrept, precum

că ei chipurile l-au deposedat pe XXXXX XXXXX de bunuri într-o formă agresivă

și că-i puneau viața în pericol, cu toate că expertiza medicală nu a depistat nici o

urmă de forțare fizică asupra lor;

- la fel recurentul a menționat că nu este un om periculos pentru societate, nu

are rețineri la poliție, este caracterizat pozitiv la sectorul unde locuiește, niciodată în

viață nu a avut intenții să deposedeze de bunuri pe cineva și încă unde, acolo unde

locuiește;

- recurentul a solicitat instanței să acorde atenție cazului dat, fiindcă sunt multe

divergențe neînlăturate și greșeli în cercetarea acestuia, menționând că nu este un

infractor, cum este după părerea procurorului.

13.

Prin decizia din 13 decembrie 2017 a Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție s-a decis inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul

Serghei Mocanu în numele inculpatului Valentin Baltag, de către avocatul Alla

Pelevaniuc în numele inculpatului Danilov Denis, împotriva deciziei din 14 iunie

2017 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, în cauza penală privindu-i pe

Baltag Valentin și Danilov Denis, ca fiind vădit neîntemeiate.

14.

La 24 iulie 2018, a declarat recurs în anulare avocatul Alla Pelevaniuc în

interesele inculpatului Danilov Denis și avocatul Serghei Mocanu în interesele

inculpatului Baltag Valentin, prin care au solicitat casarea deciziei Colegiului Penal

a Curții Supreme de Justiție din 13 decembrie 2017 cu remiterea cauzei la rejudecare

cauzei.

15.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din

8 noiembrie 2018 s-au admis recursurile în anulare declarate de avocatul Pelevaniuc

Alla în numele condamnatului Danilov Denis și de avocatul Mocanu Serghei în

numele condamnatului Baltag Valentin în cauza penală în privința acestora.

S-au casat total deciziile Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 13

decembrie 2017 și a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017,

în cauza penală Baltag Valentin și Danilov Denis, cu dispunerea rejudecării cauzei

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Pentru a concluziona astfel, aplicând metoda confruntării argumentelor deciziei

instanței de recurs din 13 decembrie 2017 și argumentelor recursurilor ordinare

declarate de avocații S. Mocanu și A. Pelevaniuc în numele inculpaților V. Baltag și

D. Danilov și inculpat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal a constatat

că instanța de recurs nu a judecat cauza penală în corespundere cu exigențele

prevăzute de lege, deoarece nu s-a pronunțat asupra motivelor esențiale invocate în

recursurile declarate, nu a verificat dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile contestate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material. Astfel, au rămas fără elucidare erorile de

drept comise de instanța de apel la judecarea cauzei, care au încălcat drepturile

fundamentale ale condamnaților V. Baltag și D. Danilov, și anume dreptul

inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 CEDO, ce constituie un

viciu fundamental, și urmează a fi reparat la etapa examinării în instanța de apel,

deoarece acesta se referă la aspectele de fapt.

În această ordine de idei, Colegiul penal a menționat că instanța de apel a comis

erori de drept, care nu au fost elucidate de instanța de recurs ordinar și anume, sub

aspectul dacă instanța de apel la judecarea cauzei a respectat prevederile art. 436

Cod de procedură penală și a îndeplinit indicațiile instanței de recurs, care sunt

obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea

recursului.

16.

Rejudecând cauza Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău prin decizia

din 18 septembrie 2019 a respins ca nefondate apelul avocatului Pelevaniuc Alla, în

interesul inculpatului Danilov Denis, și apelul avocatului Mocanu Serghei, în

interesele inculpatului Baltag Valentin, declarat împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 24 iunie 2016.

A admis apelul procurorului în Procuratura sect. Centru mun. Chișinău,

Șapovalov Lilia declarat împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

24 iunie 2016, casând această sentință, în partea care se referă la individualizarea

executării pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin excluderea prevederilor art. 90 Cod penal.

Pentru a se pronunța astfel, Colegiul penal ca urmare a analizării probelor

administrate în cursul de urmărire penală și în cadrul cercetării judecătorești în

instanța de fond și verificate în instanța de apel, prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor a

constatat că, instanța de fond corect a apreciat probele administrate în prezenta cauză

penală, or, aceste probe dovedesc faptul că, acțiunile inculpaților Baltag Valentin și

Danilov Denis nu întrunesc latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de

art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal.

Din probatoriul administrat de către acuzatorul de stat, instanța de apel nu a

constatat acțiunea agresivă a inculpaților Baltag Valentin și Danilov Denis, care să

fie materializată asupra părților vătămate, cu aplicarea violenței periculoase pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violente, deoarece după cum a indicat părților vătămate, declarațiile cărora au fost

apreciate prin coroborare atât cu declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză

penală și cu materialele acumulate la faza urmăririi penale cât și cu declarațiile

inculpaților precum că, inculpații Baltag Valentin și Danilov Denis nu a săvârșit un

atac direct asupra părților vătămate, nu a aplicat violența periculoasă pentru viața

sau sănătatea persoanei agresate și nici nu a amenințat părțile vătămate cu aplicarea

unei asemenea violente.

În această ordine de idei, instanța de apel a notat că, infracțiunea de tâlhărie nu

poate fi realizată prin inacțiune, deoarece atacul comis asupra persoanei se realizează

prin acțiunea agresivă a făptuitorului, respectiv, violența periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate sau amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe se

realizează prin acțiuni directe ale făptuitorului.

Colegiul penal nu a reținut însă solicitarea avocaților Serghei Mocanu și Alla

Pelevaniuc privind pronunțarea în privința inculpaților Baltag Valentin și Danilov

Denis a unei sentințe de achitare, or, în urma aprecierii probelor administrate la

cauza penală, instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. b) Cod

Penal.

Instanța de apel atestă că în cadrul ședințelor judecătorești nu au fost stabilite

temeiuri de a considera că declarațiile părților vătămate și a martorului Ghebosu

Ghenadie nu sunt veridice sau poartă un caracter defăimător sau răzbunare în

privința inculpaților, fiind astfel combătute argumentele inculpaților precum că

declarațiile acestora nu corespund realității.

Colegiul penal a menționat că declarațiile inculpaților Baltag Valentin și

Danilov Denis privind nevinovăția lor în comiterea faptelor penale prevăzute de

art.187 alin. (2) lit. b) Cod penal se combat prin totalitatea de probe pertinente,

concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin

declarațiile părților vătămate, prin declarațiile martorului nominalizat supra și

probele scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe coroborează între ele și

demonstrează incontestabil vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de jaf.

Versiunea inculpaților precum că, n-au urmărit scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, Baltag Valentin nu a scos din buzunar un cuțit și nu i-a

amenințat pe Chirița Dumitru și XXXXX XXXXX în comiterea unui act de violență,

nu l-au deposedat pe cet. XXXXX XXXXX de 20 de lei, iar pe cet. Chirița Dumitru,

de telefonul mobil de model „HTC”, de lănțișor cu pandantiv, de brățară, de

caschete, de 5 euro și de pașaportul a autoproclamatei Republici Nistrene pe numele

Chirița Dmitrii, și că părțile vătămate erau acolo sus în clădire cu scopul de a-și

satisface poftele sexuale, nu-i dezvinovățesc de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. b) Cod penal, or, Colegiul penal a considerat că aceste încercări

constituie metode de apărare în scopul eschivării de la răspunderea penală pentru

faptele comise, or declarațiile acestora sunt combătute cu declarațiile părților

vătămate Chirița Dumitru și XXXXX XXXXX și în parte și de declarațiile

martorului Ghebosu Ghenadie.

Totodată, nerecunoașterea vinei de către inculpați, instanța de apel o apreciază

ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina garantat de art. 66 Cod

de procedură penală și art. 6 CEDO.

Astfel, poziția inculpaților Baltag Valentin și Danilov Denis susținută în ședința

de judecată, potrivit căreia ei nu a comis infracțiunea de jaf este una declarativă și

formală, exprimată cu scopul de a evita răspunderea penală.

Colegiul penal a considerat că instanța de fond a conchis în mod justificat de a

da citire declarațiilor date de partea vătămată Chirița Dmitrii, deoarece în cazul dat

sunt respectate prevederile art. 371 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală și

art. 389 alin. (3) Cod de procedură penală, și de a respinge alegațiile apărătorului

precum că între partea vătămată și inculpatul Danilov Denis nu a fost efectuată

acțiunea procesuală de confruntare, or potrivit materialelor cauzei, lui Danilov Denis

i-a fost propus de organul de urmărire penală să participe la acțiunea procesuală de

confruntare, însă acesta a refuzat, folosindu-se de dreptul său procesual, prin urmare

Colegiul penal constată că inculpatului Danilov Denis nu i-a fost încălcat dreptul la

apărare.

Referitor la alegațiile apărătorului precum că, partea vătămată Chirița Dmitrii

a depus declarații contradictorii la urmărirea penală referitor la lungimea lamei de la

cuțit, Colegiul penal le-a considerat ca fiind neîntemeiate, or de fiecare dată când a

fost audiat partea vătămată Chirița Dmitrii a indicat cu aproximație, deoarece acesta

nu putea să cunoască ferm care ar fi mărimea lamei, reieșind din circumstanțele care

au avut loc pe data de 13 aprilie 2014 și starea lui psihologică, însă acesta a

recunoscut cuțitul la faza de recunoaștere a obiectelor, fapt confirmat prin procesul-

verbal de recunoaștere a obiectului din 3 iunie 2014, din care rezultă că, partea

vătămată a recunoscut cuțitul nr. 2, cu care a fost amenințat el și XXXXX XXXXX

pe data de 13 aprilie 2014, mai mult cu atât acel cuțit a fost ridicat de la inculpatul

Baltag Valentin la data de 18 aprilie 2014, fapt confirmat prin procesul-verbal de

ridicare și procesul-verbal de examinare a obiectelor din 19 aprilie 2017.

Ce ține de argumentul apărătorului precum că partea vătămată XXXXX

XXXXX în cadrul urmăriri penale nu a recunoscut cuțitul, iar în instanța de judecată

a indicat că lama cuțitului ar fi avut o lungime de 10 cm, la fel Colegiul penal l-a

considerat ca fiind neîntemeiat, or potrivit materialelor cauzei se atestă că partea

vătămată la fel nu putea să cunoască cu precizie care ar fi lama cuțitului pe care îl

ține Baltag Valentin, reieșind din faptul situației care era la 13 aprilie 2014, vârsta

pe care o avea partea vătămată fiind minoră, cât și tarea psihologică la moment.

Referitor la argumentul apărării precum că urmărirea penală a fost efectuată cu

încălcarea procedurii, instanța a menționat că potrivit art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală, în cazul în care, pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual. Alin. (4) al art. 251 Cod de procedură penală, prevede că încălcarea

oricărei altei prevederi legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului

dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - când partea este prezentă, sau la

terminarea urmăririi penale - când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau

în instanța de judecată - când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale,

precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că, la terminarea urmăriri penale, când

inculpatul a făcut cunoștință cu materialele cauzei, acesta nu au invocat despre

nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale, ceea ce

prezumă că au fost de acord cu legalitatea acestor acte procedurale.

Potrivit art. 64-66 Cod de procedură penală, bănuitul, învinuitul, inculpatul la

fiecare fază a urmăririi penale sau a judecării cauzei dispune de un șir de drepturi și

obligații. Conform art. 64 alin. (2) pct. 19) Cod de procedură penală, învinuitul

Baltag Valentin și Danilov Denis a avut dreptul să atace, în modul prevăzut de lege,

acțiunile și hotărârile organului de urmărire penală.

Astfel, atât inculpatul cât și apărătorul său, nu au atacat cu plângeri, în modul

stabilit de lege, actele emise de organul de urmărire penală, prin urmare, se constată

pierderea dreptului procesual.

Referitor la motivele invocate în cererile de apel precum că, sentința

judecătorească este nefondată, Colegiul penal a menționat că, o astfel de eroare în

cauza dată nu se constată, deoarece sentința instanței de fond este una argumentată

inclusiv în raport cu susținerile verbale ale avocatului în ședința de judecată, care

sunt identice cu argumentele apelului declarat de același autor, totodată instanța de

apel consideră că, repronunțarea asupra argumentelor apelului nu poate duce la

casarea sentinței contestate, or potrivit practicii CtEDO (Coroi vs R. Moldova,

15 martie 2011), Curtea a specificat că, ,, (...) este adevărat că decizia Curții de Apel

a fost foarte succintă și doar a menținut hotărârea primei instanțe. Totuși, având în

vedere faptul că fondul cauzei a fost examinat în mod corespunzător de către prima

instanță și că hotărârea acesteia este motivată suficient, precum și având în vedere

natura motivelor invocate de reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu consideră

că respingerea recursului fără o motivare detaliată constituie o violare a cerințelor

articolului 6 § 1 al CEDO

Prin urmare, argumentele instanței de fond la adoptarea soluției în cauză, în

virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile sunt acceptate și de instanța

de apel, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6

din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate,

în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță.

(Garcia Ruis contra Spaniei)

Astfel, Colegiul penal a relevat că, motivarea hotărârii este un proces de analiză

și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în

cauza de față.

Totodată, Colegiul penal, ținând cont de multitudinea circumstanțelor care

descriu infracțiunea respectivă nu consideră rațional faptul că prima instanță a dispus

suspendarea executării pedepsei, în acest sens găsind veridice și aplicabile

argumentele invocate în apel. În aceeași ordine de idei, raționând prin prisma textelor

de lege menționate, Colegiul a remarcat că, la stabilirea pedepsei inculpaților Baltag

Valentin și Danilov Denis, prima instanță nu a dat o apreciere cuvenită normelor

citate mai sus or, deși nu a stabilit existența circumstanțelor atenuante sau prezența

altor circumstanțe relevante a aplicat prevederile art. 90 Codul penal și a suspendat

condiționat executarea pedepsei stabilite în privința inculpaților Baltag Valentin și

Danilov Denis - fără a motiva necesitatea soluției respective și fără a da eficiența

cuvenită prevederilor art. 61 și art. 75 Codul penal.

Or, în sensul art. 90 Cod penal, o condiție obligatorie (și unicul temei) pentru

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei rezidă în faptul că

nu ar fi rațional ca inculpații Baltag Valentin și Danilov Denis să execute pedeapsa

cu închisoare stabilită. Aceasta ar însemna că, în rezultatul cercetării cauzei și

calităților individuale ale inculpaților Baltag Valentin și Danilov Denis s-a format

convingerea fermă în posibilitatea atingerii scopurilor pedepsei penale fără izolarea

de societate, dar în condițiile unui control profilactic al comportamentului persoanei

respective într-o anumită perioadă de timp. Astfel, instituția suspendării condiționate

a executării pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj sau un drept acordat de lege

persoanelor vinovate, dar trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială

care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială

concretă. Pentru dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, Colegiul

penal a examinate dacă prin suspendarea condiționată, în cazul dat, va fi posibilă

atingerea scopurilor pedepsei stipulate în art.61 Codul penal.

În consecință, Colegiul penal a considerat că pedeapsa aplicată inculpaților

Baltag Valentin și Danilov Denis urmează să fie executată real, stabilindu-le astfel

o individualizare a pedepsei care este legală, întemeiată, proporțională faptei comise

și circumstanțelor reale și personale.

17.

La data de 28 octombrie 2019, hotărârile judecătorești au fost atacate cu

recurs ordinar de către avocatul Mocanu Serghei în numele inculpatului Baltag

Valentin, prin care indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8)

și 12) Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, a solicitat casarea sentinței primei

instanțe și deciziei instanței de apel din 14 iunie 2017, cu pronunțarea unei hotărâri

noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Baltag Valentin să fie

achitat din lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive a componenței de

infracțiuni prevăzute de art. 187 și art. 188 Cod penal.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor ce au fost puse de

prima instanță la baza sentinței, dar s-a limitat la transcrierea acestora din

rechizitoriu în decizia adoptată, fără a se expune asupra fiecărei probe în parte;

- instanțele de judecată neîntemeiat au ajuns la concluzia vinovăției

recurentului, încălcând și ignorând într-o atare situație art. 1 alin. (2) Cod de