1ra-823/2016 — art.190 al. 5 CP

1ra-823/2016 — art.190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-823/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Beriozchin Ana în numele inculpatului Strechii Constantin, prin care

solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 05 noiembrie 2015

și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2016, în

cauza penală privindu-l pe

Strechii Constantin Chiril, născut la 02 octombrie

1962, originar din r-nul Soroca, s. Dărcăuți și

domiciliat în mun. Chișinău, com. Stăuceni, str.

Tineretului 51.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

inculpatul Strechii Constantin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a exercita anumite activități ce reglementează relații

patrimoniale pe un termen de 3 (trei) ani.

Constantin, având o intenție unică, caracterizată prin mai multe acțiuni infracționale

identice, comise în scopul dobândirii ilicite a bunurilor din avutul proprietarului,

prin înșelăciune și abuz de încredere, în perioada de timp din luna martie 2009 până

în luna aprilie 2010, sub pretextul necesității unor sume bănești în scopul dezvoltării

afacerii personale a însușit de la Ungureanu Igor, bani în sumă de 13900 euro, care

conform cursului oficial a BNM la momentul săvârșirii faptei, constituiau 243111

lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerable.

1

Acțiunile inculpatului Strechii Constantin, au fost calificate de către prima

instanță în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocheria – adică dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

3.1. Avocatul Beriozchin Ana în numele inculpatului, care a solicitat casarea

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Strechii Constantin să fie achitat,

invocînd:

- ilegalitatea și netemeinicia sentinței de condamnare, deoarece acțiunile

inculpatului nu constituie o infracțiune în sensul legii penale;

- inculpatul vina în săvârșirea infracțiunii incriminate nu a recunoscut, însă a

recunoscut datoria contractuală în mărime de 13900 euro. Totodată, în faza de

urmărire penală au fost dobândite un șir de probe, care demonstrează că Strechii

Constantin în calitate de debitor n-a acționat fraudulos, ci dimpotrivă demonstrează

veridicitatea declarațiilor lui, imposibilitatea achitării datoriilor sale mai multor

creditori, însă în instanța de fond aceste probe nu au fost examinate. La momentul

întocmirii recipisei din 17.03.2011 și contractului de împrumut din 17.09.2012, casa

de locuit din str. Tineretului 51, era pusă în gaj la bancă în vederea executării

contractelor de creditare a SRL „Comlar”;

- concluzia instanței precum că inculpatul Strechii Constantin a înstrăinat

bunurile sale persoanelor terțe, care erau garanția executării obligației față de

Ungureanu Igor fiind greșită. Potrivit extrasului din registrul OCT Chișinău, casa de

locuit de pe str. Tineretului 51, Stăuceni, mun. Chișinău este ipotecată BC

„Mobiasbancă” SA;

- sentința de condamnare se bazează pe declarațiile părții vătămate și o copie

xerox a unei recipise, veridicitatea căreia nu poate fi verificată deoarece a fost

prezentată în xerox.

3.2. Avocatul Chișca Maxim în numele inculpatului Strechii Constantin, care

a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Strechii Constantin să fie achitat invocînd:

- ilegalitatea și netemeinicia sentinței, deoarece s-a statuat la baza emiterii

sentinței lipsa cercetării obiective, complete și sub toate aspectele, ceea ce ar fi

asigurat examinarea circumstanțelor cu valoare juridică și a probelor pertinente cu

toate calitățile și semnele lor, examinarea tuturor versiunilor obiective posibile, care

determină direcția activității probatorie și exclude unilateralismul în cadrul

procesual de probațiune;

- prima instanță nu s-a conformat prevederilor art. 95 alin. (1) Cod procedură

penală și nu a respectat corectitudinea procedurală a administrării probelor, așa cum

cer prevederile art. 100 Cod procedură penală, nici nu a dat o apreciere probelor din

2

punctul de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, după cum

este stipulat în art. 101 Cod procedură penală.

2016, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentință fără

modificări.

și cercetate de către prima instanță dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate, prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, de

comiterea unei fapte de escrocherie - dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune sau abuz de încredere, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari.

Deși inculpatul fiind audiat în cadrul urmăririi penale în calitate de bănuit și

învinuit, vina în comiterii infracțiunii nu a recunoscut-o, instanța de apel a constatat

că vina acestuia este pe deplin dovedită prin probele administrate la materialele

cauzei penale, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Ungureanu Igor, care fiind audiat în prima

instanță a declarat că a făcut cunoștință cu inculpatul în legătură cu desfășurarea

activităților economice în apropiere. În anul 2008 a împrumutat inculpatului suma

de 1000 euro pe termen de o lună, care i-a fost restituită la termen, iar ulterior i-a

mai împrumutat suma de 2000 euro pe termen de trei luni. La data convenită banii

i-au fost restituiți și el a început să aibă încredere în inculpat. La 30.03.2009,

inculpatul a mai solicitat să-i împrumute suma de 5000 euro. În mai 2009 inculpatul

iar a venit la el, fiindcă a auzit că el vânduse mașina, cerând să-i împrumute suma

de 4000 euro. La 04.01.2010, sub același pretext, că are nevoie urgent de bani pentru

businessul pe care îl are, i-a mai dat inculpatului suma de 2000 euro și la 06.02.2010,

sub același pretext i-a mai transmis suma de 1500 euro. La 12.02.2010 inculpatul i-

a comunicat părții vătămate că are mari probleme, a procurat multă marfă și nu poate

face devamarea acesteia și a mai solicitat încă 5000 euro în scopul achitării taxelor

vamale mărfii procurate. La data convenită inculpatul banii nu i-a restituit, dar i-a

spus că și-a scos casa de vânzare și imediat ce o vinde, se va achita cu el. Astfel, a

trecut timpul și inculpatul nu i-a restituit nimic, motiv din care la 17.03.2011 el 1-a

rugat să-i scrie o recipisă în acest sens. La scurt timp, el a aflat că inculpatul deja a

vândut casa, iar cu el refuză să se achite, la apelurile telefonice nu răspundea, de câte

ori pleca la el acasă, nimeni nu ieșea la poartă și atunci a înțeles că a fost înșelat. De

nenumărate ori a fost la el acasă, l-a telefonat, dar ultimul se eschiva de la restituirea

banilor. Consideră că inculpatul l-a înșelat din cauza încrederii pe care o avea în

acesta, iar pentru el suma de 13 900 euro este una considerabilă. S-a adresat cu cerere

de chemare în judecată la judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, însă cazul este în

examinare, neavând vreo hotărâre în acest sens. La moment inculpatul îl telefonează

din America și-i spune că dacă va retrage plângerea el îi va restitui banii, în caz

contrar el nu se va întoarce și nu va restitui nimic.

3

Fiind audiat în instanța de apel partea vătămată Ungureanu Igor a susținut

declarațiile făcute anterior și a adăugat că, recipisa o are în original, dar nu a fost

solicitată pentru a fi prezentată. Contractul în cauza penală nu l-a prezentat din motiv

că este legat de acțiunea civilă și a prezentat doar recipisa. Inculpatul Strechii

Constantin nu i-a propus să-i achite în rate, el îi spunea că la momentul dat nu are

posibilitatea și îi va restitui când va avea. De la vecini a aflat că Strechii Constantin

a înstrăinat casa în anul 2011, ultimul i-a comunicat că dacă vinde casa îi restituie

suma de bani îndată ce primește avansul. După ce el a vândut casa, partea vătămată

a discutat cu inculpatul în privința datoriei, dar Strechii Constantin i-a spus că nu are

bani pentru a-i restitui datoria. Când îl telefona, inculpatul nu îi răspundea, îl

telefonase după câteva zile. În una din zile, înainte de judecată, inculpatul l-a

telefonat și i-a propus ca să oprească procesul de judecată, în caz contrar acesta nu

îi va restitui banii. Banii i-au fost dați cu încredere, fără a întocmi careva recipise.

La fel, partea vătămată susține că în cazul în care inculpatul îi va restitui banii,

pretenții față de ultimul nu va avea. Inculpatul avea un magazin Angro, de unde și l-

a cunoscut. Anterior i-a mai împrumutat inculpatului sume de bani, care i-au fost

întoarse, însă erau sume mai mici, în jur de 1000 euro. La fel, partea vătămată susține

că după ce a cunoscut că casa a fost înstrăinată, inculpatul locuia în continuare în

acel imobil situat în com. Stăuceni. De fiecare dată, cînd îl întreba dacă poate să-i

restituie datoria, inculpatul îi spunea că la moment nu are bani și îi va restitui mai

târziu. După doi ani, Ungureanu Igor, văzând că nu este nici o ieșire, a mers la notar

pentru a întocmi un contract de împrumut.

La fel, instanța de apel a conchis că vina inculpatului Strechii Constantin se

dovedește și prin probele din dosarul penal, și anume prin:

- raportul denunț al colaboratorului de poliție din 25.06.2014, pe faptul

plângerii parvenite de la partea vătămată (f.d.6);

- plîngerea părții vătămate Ungureanu Igor din 25.06.2014, adresată organelor

de drept pentru fapte comise de către Strechii Constantin (f.d. 14);

- recipisa din 17.03.2011, prin care se confirmă faptul că banii în sumă de

13900 euro au fost transmiși inculpatului Strechii Constantin pe termen de trei luni,

de către Ungureanu Igor (f.d. 16);

- extrasul din registrul întreprinderilor, din care se vede că SRL „Comlar” cu

nr. de înregistrare 102059913 este înregistrat după Strechii Constantin și Strechii

Nadejda (f.d. 61-63);

- informația de la BC Victoriabank din 29.09.2011, privind eliberarea

creditelor debitorului SRL „Comlar” (f.d. 69);

- ordinele de plată efectuate de către Strechii Nadejda, privind achitarea

datoriilor către BC „Victoriabank” (f.d. 70-73);

- extrasul din registrul bunurilor imobile, din care se vede că casa de locuit din

or. Stăuceni, str. Tineretului 51, la 28.09.2011 a fost înregistrată după Strechii

4

Nicolae și Strechii Nadejda, conform contractului de vănzare cumpărare din

27.09.2011 (f.d. 76-79);

- confirmarea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, din 04.11.2014, prin care

confirmă înregistrarea cererii de chemare în judecată nr. 2-4841/14, depusă de

Ungureanu Igor împotriva lui Strechii Constantin privind încasarea datoriei (f.d. 92);

- procesul verbal de examinare a obiectului din 20.08.2014, prin care a fost

examinată recipisa eliberată de Strechii Constantin și datată cu 17.03.2011 (f.d. 16);

- procesul verbal de constatare din 12.06.2014, prin care, de către Ungureanu

Igor se expune faptul transmiterii sumei de 13900 euro către Strechii Constantin (f.d.

18).

Astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul Strechii Constantin, având

intenția de a sustrage ilicit surse financiare de la partea vătămată a intrat în încrederea

acesteia, insuflându-i certitudinea că este un om corect și apoi a luat, chipurile cu

împrumut, diferite sume de bani, deși de la bun început nu avea intenții a le restitui,

ci a le dobândi în scop de a se îmbogăți, ori pretextul că are afaceri în Rusia cu mere

pe care nu le putea realiza în martie 2009 nu au acoperire de credibilitate pentru

faptele comise și în anul 2010, inclusiv în luna aprilie. Ulterior el deși știa că are

obligațiuni asumate în scop de a restitui sumele primite de la Ungureanu Igor, a

înstrăinat casa de locuit din or. Stăuceni dar nu și-a onorat obligațiunile, după care a

și emigrat în SUA.

Cu referire la poziția apărării prin care se susține că inculpatul nu a avut

intenția de a înșela partea vătămată, că doar a împrumutat banii și ulterior a fost în

imposibilitate de a-i întoarce, instanța de apel a statuat că acțiunile inculpatului

dovedesc contrariul, căci el nici nu avea intenția de a-și onora obligațiile, ori la acea

perioadă având datorii pe credit bancar și casa fiind gajată nu putea să nu fie

conștient că nu va putea real executa obligațiunile față de bancă și față de alți

creditori, iar prima instanță corect a apreciat critic declarațiile inculpatului Strechii

Constantin și le-a calificat drept o metodă de apărare aleasă de către inculpat în scop

de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, deoarece această

versiune nu coroborează cu celelalte probe.

La fel, în privința argumentelor părții apărării precum că inculpatul nu

intenționa să ducă în eroare partea vătămată, instanța de apel a atestat că se combat

cu probele anexate la dosar și cercetate în instanța de judecată și suplimentar în apel,

și anume prin faptul că promisiunea inculpatului a fost îmbinată cu mai multe

modalități de înșelăciune, cum ar fi: deși inculpatul a eliberat o recipisă părții

vătămate la data de 17.03.2011, prin care s-a obligat să restituie suma împrumutată,

totuși la data de 27.09.2011, el a înstrăinat toate bunurile sale unor terțe persoane.

În același context, instanța de apel a reținut că prima instanță la aprecierea

modului și a măsurii de pedeapsă a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social

5

al infracțiunii, personalitatea infractorului, de circumstanțele care atenuează

pedeapsa sau o agravează.

Beriozchin Ana în numele inculpatului Strechii Constantin, care indicînd temeiurile

pentru recurs, prevăzute de art.427 alin. (1) pct. 6), 8), 16) Cod de procedură penală,

solicită casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Strechii

Constantin să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal, invocînd că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- în ședința instanței de apel a solicitat prin cerere scrisă audierea lui Strechii

Nicolae în calitate de martor, studierea suplimentară a declarațiilor lui Strechii

Constantin date la faza de urmărire penală, a xerocopiei recipisei din 17.03.2011,

extrasul din registrul întreprinderilor, extrasul din registrul bunurilor imobile,

ordinele de plată, informația privind eliberarea creditelor, care confirmă că datoriile

la creditele luate de la BC „Victoriabank” SA de către SRL „Comlar”, au fost

achitate de către Strechii Nadejda și că datoria la aceste credite era de 574000 lei.

Bunul imobil la care ar pretinde persoana vătămată Ungureanu Igor, era deja pus în

gaj la data semnării recipisei de împrumut. Însă, deși această cerere a fost anexată la

dosar, fiind admisă audierea martorului Strechii Nicolae și admisă studierea

suplimentară a probelor solicitate, în decizia sa, instanța de apel a menționat că nu

s-a solicitat studierea probelor noi, doar s-a solicitat o nouă apreciere a celor

cercetate de către instanța de fond;

- la judecarea apelului, instanța formal a admis studierea suplimentară a

declarațiilor și probelor materiale, însă la aceste declarații și înscrisuri nu s-a dat

citire în ședința de judecată;

- deși instanța de apel indică că vinovăția inculpatului se confirmă prin

declarațiile martorilor, nici un martor nu a fost audiat nici în apel, nici în instanța de

fond;

- procesul penal desfășurat în instanța de apel nu i-a oferit inculpatului

suficiente garanții de apărare, iar omisiunea audierii martorilor apărării constituie o

încălcare a art. 6 §. 1 și 3 din CEDO (cauza Colac contra României din 10.02.2015);

- instanța de apel și instanța de fond au examinat cauza penală în lipsa

inculpatului Strechii Constantin, iar în situația în care acesta a pledat nevinovat la

faza de urmărire penală, instanța de apel urma să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel și să-i asigure suficiente garanții de apărare prin

administrarea probelor noi și studierea minuțioasă a înscrisurilor;

6

- potrivit protocolului adițional nr. 4 la Convenția Europeană a drepturilor

omului, nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în

stare să execute o obligație contractuală;

- din materialele cauzei rezultă că ansamblul de probe ce au stat la baza

condamnării ilegale sunt declarațiile părții vătămate, copia xerox a recipisei privind

împrumutul bănesc, procesele verbale de examinare și ridicare a acestei copii de pe

recipisă, care sunt insuficiente pentru a condamna o persoană, dar denotă cu

certitudine prezența relațiilor contractuale între inculpat și persoana vătămată și

dosarul civil aflat în examinare în instanța civilă;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- din materialele cauzei rezultă că partea vătămată i-a dat inculpatului cu

împrumut bani pe o perioadă lungă de timp, în rate, și primea aceste sume înapoi, cu

procente, iar acțiunile lui Strechii Constantin pot fi încadrate drept escrocherie

numai în cazul în care el încă la momentul intrării în posesia acestor bunuri avea

drept scop însușirea lor și nu avea de gînd să îndeplinească angajamentul dat;

- în această perioadă îndelungată ambii aveau afaceri situate în apropiere, iar

Strechii Constantin mereu a recunoscut datoria, dar împrejurările grele l-au

determinat să cedeze ultima locuință cumnatei, cu tot cu datorii și să plece la muncă

peste hotare;

- în acțiunile inculpatului lipsesc latura obiectivă și latura subiectivă a

infracțiunii, deoarece acesta nu a avut scop de profit ilegal, dobîndirea banilor

împrumutați a fost licită, în baza unui contract de împrumut, iar înșelăciunea ca

element al escrocheriei lipsește;

- norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de

aplicare a aceleași norme date anterior de Curtea Supremă de Justiție;

- în decizia Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-1523/2014, a

fost menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014, prin care un

inculpat a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal, deoarece s-a constatat că nerestituirea împrumutului

bănesc în termen este un litigiu civil, iar prezența unei cauze civile în procedură,

denotă caracterul civil al relațiilor și lipsește componența escrocheriei.

inculpatului Strechii Constantin, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.

11 Cod de procedură penală, a depus referință procurorul Crijanovschi Serghei, care

a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, din motiv că recurentul potrivit art. 430

Cod de procedură penală, este obligat să indice temeiurile prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală și în ce constă problema de drept de importanță generală

abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță, ce duce la casarea

hotărârii. Astfel, recurentul solicită reaprecierea probelor, considerînd că nu au fost

respectate prevederile art. 101 Cod de procedură penală. Din materialele cauzei

7

rezultă că la examinarea cauzei în instanța de apel s-a dat eficiență prevederilor art.

93-101, 26-27 Cod de procedură penală și în baza probelor acumulate, just s-a reținut

starea de fapt și de drept, fiind încadrate acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin.

(5) Cod penal.

raport cu materialele cauzei, ținînd seama de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit recursului declarat de recurent, acesta invocă

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală,

și anume că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii și că norma de drept aplicată în hotărîrea atacată

contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție”.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, argumentînd în acest context următoarele.

8.1. Cu referire la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, în care se specifică că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței” Colegiul penal constată că acesta nu

și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că,

8

instanța de apel, la judecarea apelurilor a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și prin hotărîrea adoptată corect a menținut

sentința privind condamnarea inculpatului Strechii Constantin în baza art. 190 alin.

(5) Cod penal. Totodată, decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își

întemeiază soluția, motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul deciziei,

care este expus clar, nefiind admisă nici careva eroare gravă de fapt care ar fi afectat

soluția instanței de apel, aceasta fiind legală și întemeiată.

În același context, ce ține de motivele invocate de recurent, precum că „în

ședința instanței de apel a solicitat prin cerere scrisă audierea lui Strechii Nicolae

în calitate de martor, studierea suplimentară a declarațiilor lui Strechii Constantin

date la faza de urmărire penală, a xerocopiei recipisei din 17.03.2011, extrasul din

registrul întreprinderilor, extrasul din registrul bunurilor imobile, ordinele de plată,

informația privind eliberarea creditelor, care confirmă că datoriile la creditele luate

de la BC „Victoriabank” SA de către SRL „Comlar”, au fost achitate de către

Strechii Nadejda și că datoria la aceste credite era de 574000 lei. Bunul imobil la

care ar pretinde persoana vătămată Ungureanu Igor, era deja pus în gaj la data

semnării recipisei de împrumut. Însă, deși această cerere a fost anexată la dosar,

fiind admisă audierea martorului Strechii Nicolae și admisă studierea suplimentară

a probelor solicitate, în decizia sa, instanța de apel a menționat că nu s-a solicitat

studierea probelor noi, doar s-a solicitat o nouă apreciere a celor cercetate de către

instanța de fond, procesul penal desfășurat în instanța de apel nu i-a oferit

inculpatului suficiente garanții de apărare, iar omisiunea audierii martorilor

apărării constituie o încălcare a art. 6 par. 1 și 3 din CEDO (cauza Colac contra

României din 10.02.2015)”, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate, fiind

neîntemeiate, deoarece din conținutul procesului verbal al ședinței de judecată a

instanței de apel (f.d. 176, 177, 179, vol. I), rezultă că instanța de apel ascultînd

opiniile participanților la acest proces, corect a respins demersul avocatului privind

audierea suplimentară a martorului Strechii Nicolae, în care nu a fost indicată nici

adresa acestuia, or din materialele cauzei se constată că acesta a fost audiat la

urmărirea penală (f.d. 66), iar circumstanțele pe care acesta li-a indicat, nu diferă de

cele care sunt prezentate prin celelalte probe administrate la cauza penală și nu

constituie circumstanțe noi.

Totodată, instanța de apel respectînd prevederile art. 413 alin. (3) Cod de

procedură penală, corect a verificat dacă sunt probe suplimentare și dacă este necesar

de a cerceta suplimentar probele administrate în prima instanță, iar la întrebarea

instanței, avocatul inculpatului a răspuns că probe suplimentare nu are, dar solicită

verificarea probelor din prima instanță (f.d. 179), la ce instanța de apel a verificat

probele din prima instanță, dîndu-le citire, inclusiv și declarațiilor martorului

Strechii Nicolae, fapt consemnat în procesul verbal al ședinței de judecată.

9

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că instanța de apel a acționat

în corespundere și cu prevederile art. 6 §1 și 3 din Convenție, respectînd dreptul la

un proces echitabil în privința inculpatului Strechii Constantin, iar cauza Colac

contra României din 10.02.2015, invocată de recurent, se referă la altă situație de

fapt, astfel aceasta este irelevantă pentru speța dată.

La fel, în privința motivul indicat de recurent, precum că „la judecarea

apelului, instanța formal a admis studierea suplimentară a declarațiilor și probelor

materiale, însă la aceste declarații și înscrisuri nu s-a dat citire în ședința de

judecată”, Colegiul penal atestă că este declarativ, din moment ce în ședința de

judecată în instanța de apel, la solicitare părților instanța de apel a admis studierea

suplimentară a probelor cercetate în prima instanță (f.d. 179), fapt consemnat în

procesul verbal, fiind respectate și cerințele art. 336 Cod de procedură penală,

privind plenitudinea procesului verbal și art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală,

acestor probe fiindu-le date citire, iar din materialele cauzei nu s-a depistat ca părțile

în proces să fi înaintat careva obiecții la procesul verbal respectiv, motiv din care

acest argument nu se acceptă de instanța de recurs ordinar.

Recurentul mai invocă că „deși instanța de apel indică că vinovăția

inculpatului se confirmă prin declarațiile martorilor, nici un martor nu a fost audiat

nici în apel, nici în instanța de fond”, astfel, cu privire la acest motiv Colegiul penal

menționează că poartă un caracter neesențial, or aceasta reprezintă o omisiune

contextuală a instanței de apel, ce nu afectează soluția, ori din analiza conținutului

deciziei instanței de apel în pct. 9.1., 9.2., se indică ca probă ce dovedește vinovăția

inculpatului - declarațiile părții vătămate din prima instanță și din instanța de apel,

care au fost coroborate corect cu celelalte probe descrise la pct. 10 a deciziei instanței

de apel (f.d. 184-186).

În partea ce ține de criticile recurentului, precum că „instanța de apel și

instanța de fond au examinat cauza penală în lipsa inculpatului Strechii Constantin,

iar în situația în care acesta a pledat nevinovat la faza de urmărire penală, instanța

de apel urma să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și să-i asigure

suficiente garanții de apărare prin administrarea probelor noi și studierea

minuțioasă a înscrisurilor”, Colegiul penal atestă că sunt declarative și

nefundamentate pe careva suport factologic, deoarece din conținutul deciziei

instanței de apel (f.d. 187-188), se deduce că instanța de apel s-a expus pe motivele

relevante din apelurile declarate, iar motivele neesențiale invocate în apel care au

rămas fără argumentare, nu afectează soluția corectă.

Totodată, din materialele cauzei și anume din conținutul procesului verbal al

ședinței de judecată din prima instanță (f.d. 134, 140), reiese că inculpatul s-a

eschivat de la prezentarea în ședința de judecată, fiind dispusă aducerea silită a

acestuia, însă inculpatul nu a fost găsit la domiciliul său, la ce prin încheierea din 01

octombrie 2015 (f.d. 141-142), acesta a fost anunțat în căutare și în conformitate cu

10

art. 321 alin. (6) Cod de procedură penală, corect a fost dispusă de către prima

instanță examinarea cauzei în lipsa inculpatului. În aceste circumstanțe, ședința de

judecată în prima instanță s-a desfășurat în prezența apărătorului inculpatului, în

privința căruia inculpatul a indicat că este de acord ca anume acest avocat să îi

reprezinte interesele în instanța de judecată (f.d.127, verso), prin ce i s-au oferit

suficiente garanții la apărare, cu respectarea dreptul ultimului la apărare (f.d. 51,

127, 128, 129, 131,134, 140,150a, 151, 152).

Aceiași situație avînd loc și la judecarea cauzei în instanța de apel, unde

instanța de apel conducîndu-se de prevederile art. 412 Cod de procedură penală, a

dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului care a fost dat în căutare (f.d. 176),

însă judecarea apelului s-a desfășurat în prezența apărătorului inculpatului, fapt

confirmat prin mandatul avocatului anexat la materialele dosarului (f.d. 158),

precum și conținutul procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de apel

(f.d.175-180), nefiind încălcat dreptul de apărare al inculpatului, după cum invocă

recurentul, cauza penală fiind judecată cu respectarea exigențele art. 6 din CEDO și

jurisprudenței CtEDO - hotărârea în cauza Kattan vs România din 21.01.2014, în

sensul că ambele instanțe și-au îndeplinit obligația pozitivă de a face demersuri -

citații pentru a asigura prezența inculpatului în instanță, precum și oferindu-i

suficiente garanții de apărare, iar inculpatul sustrăgîndu-se de instanță a contribuit

în mare măsură la crearea situației în care în mod rezonabil, a putut prevedea

consecințele comportamentului său – examinarea cauzei în lipsa sa.

În recurs, se mai invocă alegațiile precum că „potrivit protocolului adițional

nr. 4 la Convenția Europeană a drepturilor omului, nimeni nu poate fi privat de

libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în stare să execute o obligație

contractuală; din materialele cauzei rezultă că ansamblul de probe ce au stat la

baza condamnării ilegale sunt declarațiile părții vătămate, copia xerox a recipisei

privind împrumutul bănesc, procesele verbale de examinare și ridicare a acestei

copii de pe recipisă, care sunt insuficiente pentru a condamna o persoană, dar

denotă cu certitudine prezența relațiilor contractuale între inculpat și persoana

vătămată și dosarul civil aflat în examinare în instanța civilă, din materialele cauzei

rezultă că partea vătămată i-a dat inculpatului cu împrumut bani pe o perioadă

lungă de timp, în rate, și primea aceste sume înapoi, cu procente, iar acțiunile lui

Strechii Constantin pot fi încadrate drept escrocherie numai în cazul în care el încă

la momentul intrării în posesia acestor bunuri avea drept scop însușirea lor și nu

avea de gînd să îndeplinească angajamentul dat; în această perioadă îndelungată

ambii aveau afaceri situate în apropiere, iar Strechii Constantin mereu a recunoscut

datoria, dar împrejurările grele l-au determinat să cedeze ultima locuință cumnatei,

cu tot cu datorii și să plece la muncă peste hotare”, în privința cărora Colegiul penal

conchide că nu sunt întemeiate și sunt irelevante pentru speța dată, deoarece

constituie opinia subiectivă a recurentului, această situație din Convenție fiind

11

valabilă doar în cazul în care părțile unui acord sau contract acționează cu bună

credință, or ca urmare a acțiunilor de dobîndire a bunurilor părții vătămate de către

inculpat prin abuz de încredere, nu poate fi negat faptul exproprierii arbitrare a părții

vătămate de bani de către inculpat și eschivării repetate a ultimului de la returnarea

sumelor bănești părții vătămate, iar instanța de apel în pct. 13 a deciziei sale corect

a reținut că inculpatul Strechii Constantin, avînd intenția de a sustrage ilicit surse

financiare de la partea vătămată, a intrat în încrederea acesteia, insuflîndu-i

certitudinea că este un om corect și apoi a luat, chipurile cu împrumut, diferite sume

de bani, deși de la bun început nu avea intenții a le restitui ci a le dobîndi în scop de

a se îmbogăți, ori pretextul că are afaceri în Rusia cu mere, pe care nu le putea realiza

în martie 2009 nu au acoperire de credibilitate, pentru fapta comisă și în anul 2010,

inclusiv în luna aprilie. Ulterior deși știa că are obligațiuni asumate în scop de a

restitui sumele primite de la Ungureanu Igor, a înstrăinat casa de locuit din or.

Stăuceni, dar nu și-a onorat obligațiunile, după care a și emigrat în SUA, argumente

ce sunt acceptate și însușite de instanța de recurs, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, instanța de recurs ordinar statuează că asemenea comportament este

inadmisibil în cadrul unor raporturi juridice civile, unde părțile trebuie să se

comporte cu bună credință și în limitele legii, adică, după cum rezultă din probele

descrise de instanța de apel la pct. 9.1., 9.2., 10 a deciziei sale, fiind constatat corect

și cu certitudine de către instanța de apel în baza acestor probe că inculpatul după

primirea sumelor de bani, la data convenită pentru restituirea banilor, nu a făcut acest

lucru, dar i-a comunicat părții vătămate că și-a scos casa de vînzare și imediat ce o

vinde, va achita datoria, însă chiar și după ce a vîndut casa inculpatul nu a restituit

datoria, mai mult ca atît nu răspundea la apelurile părții vătămate, tergiversînd

nemotivat restituirea datoriei, în acest sens acțiunile inculpatului au depășit limitele

cadrului civil, trecând în sfera penalului.

Admițând faptul că, inițial între părți au existat un acord civil de împrumut,

ca urmare a comportamentului viclean al inculpatului, care după ce a primit banii a

avut intenția să se ascundă de către partea vătămată fără a restitui sumele primite, în

aceste condiții asemenea acțiuni întrunesc elementele infracțiunii de escrocherie.

Limita între un acord civil și o componență de infracțiune este latura

subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a

12

părților, iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin abuz de încredere și

înșelăciune.

Lipsa intenției infracționale la momentul intrării în raporturi juridice civile nu

presupune excluderea posibilității trecerii pe parcurs a raporturilor civile în sfera

penalului.

8.2. Cu referire la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, ce prescrie că „nu au fost întrunite elementele

infracțiunii”, precum și criticile recurentului care cad sub incidența acestui temei,

„în acțiunile inculpatului lipsesc latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii,

deoarece acesta nu a avut scop de profit ilegal, dobîndirea banilor împrumutați a

fost licită, în baza unui contract de împrumut, iar înșelăciunea ca element al

escrocheriei lipsește”, Colegiul penal reține că nu pot fi admise, or prima instanță

în sentință (f.d. 155-156), iar instanța de apel în decizie (f.d. 186-187), corect au

constatat că în acțiunile inculpatului Strechii Constantin sunt prezente toate

elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod de procedură

penală, inclusiv și latura obiectivă sub aspectul dobîndirii bunurilor părții vătămate

prin abuz de încredere, precum și latura subiectivă manifestată prin intenție directă

și scopul de cupiditate a inculpatului, care de la bun început conștientiza

imposibilitatea de a restitui suma de bani pe care a luat-o sub formă de împrumut de

la partea vătămată s-a eschivat repetat de la restituirea banilor, cu invocarea diferitor

motive pentru a duce partea vătămată în eroare, iar temeiuri de a pune la îndoială

aceste constatări nu se identifică de instanța de recurs ordinar, or acestea sunt bazate

corect pe cumulul de probe administrat la cauza penală, cercetate în prima instanță

și verificate în ședința instanței de apel, descris și în pct. 5 a prezentei decizii,

analizat și apreciat de către ambele instanțe de fond, prin prisma art. 100, 101 Cod

de procedură penală, din punct vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor.

8.3. În privința temeiului invocat de recurent, stipulat în art. 427 alin. (1) pct.

16) Cod de procedură penală, care prevede că „norma de drept aplicată în hotărîrea

atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către

Curtea Supremă de Justiție.”, precum și alegațiile recurentului ce se încadrează în

acest aspect, „în decizia Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-

1523/2014, a fost menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014,

prin care un inculpat a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, deoarece s-a constatat că

nerestituirea împrumutului bănesc în termen este un litigiu civil, iar prezența unei

cauze civile în procedură, denotă caracterul civil al relațiilor și lipsește componența

escrocheriei”, Colegiul penal atestă că este nejustificat și reprezintă o interpretare

subiectivă a recurentului, la ce se menționează că concluzia precum că prezența unei

13

cauze civile în procedură, denotă caracterul civil al relațiilor și lipsește componența

infracțiunii de escrocherie, nu constituie ca o regulă unitară pentru toate infracțiunile

de escrocherie, din considerentul că fiecare cauză penală se diferă prin specificul

separat al relațiilor prezente între partea vătămată și inculpat, precum și acțiunile

inculpatului și forma intenției acestuia diferă de la caz la caz, deoarece delimitarea

escrocheriei, de încălcarea normelor de drept civil, urmează a fi percepută corect,

luând în considerație două aspecte de maximă importanță, și anume: atitudinea

făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunului, și disponibilitatea efectivă a

acestuia de ași executa angajamentele, aspecte ce au fost deja analizate în

subpunctele 8.1, 8.2. a prezentei decizii.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărîrile atacate sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat este inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Beriozchin Ana

în numele inculpatului Strechii Constantin, împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 05 noiembrie 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 14 ianuarie 2016, în cauza penală privindu-l pe Strechii Constantin

Chiril, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 iulie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

14