1ra-1523/2014 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-1523/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

15 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Ghenadie Nicolaev,

judecători – Vladimir Timofti și Nadejda Toma,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2014, în

cauza penală privindu-l pe

Volcovschi Sergiu Tudor, născut la 14 februarie

1982, originar și domiciliat din sat. Munteni, r-nul

Cimișlia.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.08.2013 – 27.02.2014;

Instanța de apel: 11.04.2014 – 09.06.2014;

Instanța de recurs: 19.08.2014 – 15.10.2014.

C O N S T A T Ă :

achitat de învinuirea imputată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

2011, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin abuz de încredere

și înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, a primit ca împrumut

pentru o perioadă de 2 săptămîni de la Colța M., mijloace bănești în sumă de 50000

lei, în legătură cu ce la 18.10.2011 a întocmit o recipisă, care confirmă împrumutul

banilor și obligația să-i restituie în termen de două săptămîni, însă pînă în prezent

refuză neîntemeiat să restituie banii împrumutați.

În drept, faptele inculpatului au fost încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal – escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane săvîrșită prin

înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de

1

mari.

art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către acuzatorul de

stat, care a solicitat casarea sentinței de achitare în privința lui Volcovschi S., cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care ultimul să fie condamnat în baza art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a gestiona bunurile

altor persoane pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei închisorii să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Apelantul a invocat că Volcovschi S. a profitat de încrederea acordata de către

partea vătămată Colța M., neavînd intenția să restituie banii împrumutați. Scopul

cupidant pe care 1-a urmărit de la bun început Volcovschi S. se demonstrează prin

situația financiară precară a acestuia. La momentul împrumutului mijloacelor bănești

Volcovschi S. conștientiza că starea materială și financiară nu-i va permite să restituie

suma împrumutată în termenul stabilit. Acest fapt se confirmă prin aceea că,

inculpatul de mai multe ori, sub diferite pretexte a amînat termenul la care s-a angajat

să achite banii împrumutați. Prin urmare, acțiunile lui nu pot fi calificate altfel decît ca

escrocherie, aici nefiind vorba de niște relații civile existente între părți.

fost respins, ca nefondat, apelul acuzatorului de stat, cu menținerea sentinței de

achitare în privința lui Volcovschi S..

probator s-a constatat că între Volcovschi S. și Colța M. există niște relații civile de

împrumut și așa cum primul nu și-a onorat obligațiile reflectate în recipisa din

18.10.2011, a1 doilea s-a adresat în instanța de judecată pentru apărarea drepturilor

sale în ordinea civilă și ca urmare judecătoria Cimișlia la 26 iunie 2013 a emis

ordonanța judecătorească, care are puterea lucrului judecat, cu privire la încasarea de

la Volcovschi S. în beneficiu lui Colța M. a datoriei în sumă de 50750 lei, care a fost

transmisă pentru executare executorului judecătoresc, recunoscînd caracterul civil al

relațiilor existente între ultimii.

Astfel, instanța de fond corect a statuat că Volcovschi S. urmează a fi achitat, din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii (latura obiectivă și

subiectivă).

În consecință, reieșind din cele expuse instanța de apel a conchis că motivele

indicate în apelul procurorului nu pot servi drept temei de admitere a cererii, motiv

pentru care urmează a fi respinsă ca nefondată.

recurs ordinar hotărîrile instanțelor ierarhic inferioare, prin care s-a dispus achitarea

lui Volcovschi S. de învinuirea imputată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

solicitînd casarea acestora, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt

complet de judecată.

2

În motivarea cerințelor date, recurentul invocă că atît în cadrul urmăririi penale

cît și în cadrul cercetărilor judecătorești s-a stabilit cu certitudine că inculpatul, în luna

octombrie 2011, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune a săvîrșit infracțiunea de escrocherie, abuzînd de încrederea părții

vătămate.

Atît pînă, cît și după dobîndirea ilicită mijloacelor bănești, inculpatul era

conștient de faptul că o asemenea sumă de bani în termen de două săptămîni nu v-a

putea s-o restituie părții vătămate, însă și-a asumat totuși acest angajament, adică a

recurs la înșelăciune, atît a părții vătămate, cît și a persoanei de încredere, care 1-a

convins pe pătimit să-i transmită benevol banii.

Recurentul a specificat că, latura obiectivă a infracțiunii de escrocheriei se

exprimă prin dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de

încredere. La caz, intenția directă a inculpatului a fost de a induce victima în eroare,

creindu-i o falsă reprezentare a realității.

Or, acuzarea opinează că primirea banilor cu condiția îndeplinirii unui

angajament (restituirea lor - cu procent) în cazul dat urmează a fi calificată ca

escrocherie, deoarece Volcovschi S., chiar din momentul întrării în stăpînire asupra

banilor urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul

asumat, deoarece el fiind administratorul unei firme, și anume, a SRL

„Agrocitric&CO” avînd nevoie de surse bănești pentru afaceri, avea posibilitatea și

putea să-și i-a un credit din orice bancă.

În continuare, s-a menționat că nu este întemeiată și poziția instanțelor de

judecată precum că, între inculpatul Volcovschi S. și partea vătămată Colța M. sunt

relații civile fiindcă: „ …. judecătoria Cimișlia la 26 iunie 2013 a emis ordonanța

judecătorească, care a căpătat puterea lucrului judecat, cu privire la încasarea de la

Volcovschi S. a datoriei în sumă de 50750 lei, care a fost transmisă pentru executare

executorului judecătoresc, recunoscînd caracterul civil al relațiilor.”, deoarece partea

vătămată a vrut să-și întoarcă banii de la inculpat astfel adresîndu-se la 26.03.2013 în

instanța de judecată în ordine civilă, dar mai apoi s-a adresat la organele de drept la

21.05.2013 privind începerea urmăririi penale în privința lui Volcovschi S. pentru

faptul dobîndirii acestor bani prin escrocherie.

În asemenea circumstanțe, în situația în care instanțele de judecată nu au apreciat

probele prezentate de acuzare, iar instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor

motivelor invocate de către acuzatorul de stat în apelul său, deciziile judecătorești

urmează a fi casate, dat fiind că sunt ilegale și neîntemeiate.

În drept, recursul ordinar declarat se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) al Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, pentru

următoarele considerente.

3

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din conținutul recursului declarat rezultă că acuzatorul de stat invocă ca temei de

drept pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală. Pct. 6) menționat,

prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței.

Acuzarea consideră că instanța de apel nu și-a argumentat corespunzător soluția

sa privitor la achitarea inculpatului, iar săvîrșirea infracțiunii de escrocherie se deduce

din următoarele împrejurări de fapt: după dobîndirea ilicită a mijloacelor bănești,

inculpatul era conștient de faptul că în termen de două săptămîni nu v-a putea să-i

restituie părții vătămate, însă și-a asumat totuși acest angajament, din momentul

întrării în stăpînire a banilor urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-i

returneze părții vătămate.

În acest context, instanța de recurs amintește că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele

ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere,

pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica,

prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea încadrării

juridice a faptelor săvîrșite de Volcovschi S..

Așadar, referitor la criticile enunțate și pretinsele erori de drept la care se referă

recurentul, instanța de recurs verificînd materialele dosarului specifică că, judecînd

apelul, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptînd o soluție corectă de menținere a achitării inculpatului în baza art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe

administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin.

(4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-au stabilit cu

4

certitudine că inculpatul nu a săvîrșit infracțiunea de escrocherie în privința părții

vătămate.

Din actele cauzei se constată că, prin rechizitoriu Volcovschi S. a fost pus sub

învinuire în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, după care prin ordonanța din 20

februarie 2014 de modificare a acuzării în ședința de judecată în sensul agravării, lui

Volcovschi S. i s-a incriminat săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit.

c) Cod penal.

Ulterior, prin sentință inculpatul a fost achitat de învinuirea imputată în baza art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal. Achitarea inculpatului făcută de prima instanță a fost

criticată de partea acuzării în instanța ierarhic superioară și după verificarea

circumstanțelor cauzei prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, s-a

dispus respingerea apelului acuzatorului de stat, ca nefondat, cu menținerea sentinței

de achitare în privința lui Volcovschi S., deoarece fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii.

Asupra celor menționate, Colegiul penal verificînd materialele cauzei în raport

cu argumentele recursului, constată că instanța de fond și cea de apel, corect au

apreciat că probele administrate în cauză nu confirmă vinovăția lui Volcovschi S. în

baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Astfel, studiind materialele dosarului Colegiul penal conchide că instanța de apel

just a statuat că, împrumutul acordat de partea vătămată inculpatului în valoare de

50000 lei și nerambursarea acestuia în termenii stabiliți prin recipisa semnată de

Volcovschi S., cert demonstrează că între părți există niște relații civile, care urmează

a fi soluționate de instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

Mai mult, la caz, s-a constatat că judecătoria Cimișlia la 26 iunie 2013 a emis

deja o ordonanța judecătorească, care are puterea lucrului judecat, cu privire la

încasarea de la Volcovschi S. în beneficiul lui Colța M. a datoriei în sumă de 50750

lei. Ordonanța respectivă fiind transmisă pentru executare executorului judecătoresc,

recunoscîndu-se astfel caracterul civil al relațiilor existente între Volcovschi S. și

Colța M..

În continuare, Colegiul penal constată că, contrar prevederilor art. 281 alin. (2) și

art. 296 Cod de procedură penală, acuzatorul de stat, în speța discutată, nu a adus

învinuirea în aspectul în care a susținut-o pe parcursul judecării cauzei, și anume, că

probele administrate demonstrează vinovăția lui Volcovschi S. în săvîrșirea

infracțiunii de escrocherie, or în învinuirea adusă acestuia, nu s-a specificat în ce

constau aceste elemente constitutive ale infracțiunii imputate. Nici în cadrul urmăririi

penale, nici în ședințele de judecată a instanțelor de fond și de apel, acuzatorul nu a

adus probe ce ar confirma prezența elementelor ce sînt caracteristice infracțiunii de

escrocherie, intenția inculpatului de a nu rambursa banii împrumutată.

Or, așa cum a specificat și instanța de fond în hotărîrea sa, deși părții vătămate i

s-a cauzat un prejudiciu considerabil, fapta inculpatului a fost săvîrșită în condițiile

5

unui risc întemeiat, ca urmare a unei decizii economice nereușite, mizînd pe veniturile

pe care intenționa să le primească ca rezultat al afacerilor întreprinse în termen scurt și

că partea vătămată are posibilitatea restabilirii prejudiciului său pe calea acțiunii

civile, pe care deja a folosit-o, hotărârea judecătorească fiind deja executorie și care

parțial a fost și executată.

Instanța consideră că în ședința judiciară nu a fost demonstrat, că acțiunile

inculpatului au fost dominate de reaua-voință, că el a avut scopul de a „sustrage” prin

înșelăciune sau abuz de încredere banii împrumutați de la Colța M. și că nu a avut

intenția de a-i restitui de la bun început acești bani.

În consecință, referitor la calificarea faptelor inculpatului în conformitate cu art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal, așa cum a fost înaintată învinuirea, Colegiul penal

consideră că în cadrul examinării cauzei aceasta nu s-a confirmat, iar instanțele corect

au statuat asupra achitării lui Volcovschi S., deoarece fapta inculpatului nu constituie

elementele infracțiunii incriminate.

În virtutea considerentelor expuse, instanța de recurs nu constată prezența

erorilor de drept ce ar genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de fond, care ulterior a fost menținută și de

instanța de apel este întemeiată și motivată.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Volcovschi Sergiu Tudor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 22 octombrie 2014.

Președinte: Ghenadie Nicolaev

Judecători: Vladimir Timofti

Nadejda Toma

6