1ra-589/15 — Art.152 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Grigoriopol din 10 iunie 2014, Boldurescu V. a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

De către organul de urmărire penală Boldurescu V. a fost învinuit de faptul că, la data de 31 iulie 2012, aproximativ în jurul orelor 1000, aflîndu-se în ograda blocului locativ amplasat pe str. Ismail 86, mun. Chișinău, în urma unui conflict cu Rjevschii A., i-a aplicat ultimei o lovitură peste mîna stîngă, cauzîndu-i astfel, fractură marginală a falangei distale degetului IV de la mîna stîngă cu deplasarea fragmentelor, care conform expertizei medico-legale nr. 2031/D din 06.08.2012, a dus la o dereglare a sănătății de lungă durată, mai mult de 21 de zile, calificată în baza acestui criteriu ca vătămare corporală medie. 1

Împotriva sentinței au declarat apel, procurorul în procuratura Centru, mun. Chișinău, Agatii Nadejda, și partea vătămată Rjevschii Ala, care au solicitat: - procurorul Agatii Nadejda, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care procesul penal în baza art. 152 alin. (l) Cod penal, în privința lui Boldurescu V. să fie încetat, cu atragerea la răspundere contravențională în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional, menționînd că instanța de fond a încălcat prevederile art. 382 și 385 Cod de procedură penală, invocînd eronat că acuzarea nu ar fi probat faptul cauzării vătămărilor corporale de către inculpat părții vătămate, facînd incorect referință la declarațiile martorului Mustețanu O., care a venit la fața locului după ce conflictul iscat s-a terminat și acesta nu putea cunoaște careva circumstanțe. De asemenea instanța de fond facînd referire la declarațiile martorului Boldurescu M., nu a luat în considerație că însuși inculpatul Boldurescu V. nu a negat că s-a aflat la fața locului în momentul incidentului. - partea vătămată, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care procesul penal să fie încetat în baza art. 332 Cod de procedură penală, cu emiterea unei hotărîri, conform art. 391 Cod de procedură penală, totodată solicitînd încasarea prejudiciului material în suma de 1 000 lei, prejudiciului moral de 25 000 lei și a cheltuielilor legate de asistența juridică în valoare de 5 000 lei. În argumentarea apelului a indicat că, sentința a fost bazată pe analiza eronată a declarațiilor martorilor, cît și a părții vătămate, încît achitarea inculpatului Boldurescu V. poartă un caracter dubios. Astfel, declarațiile părții vătămate au fost confirmate integral prin declarațiile martorului Postelea D., care a confirmat că ea a fost înconjurată de către Boldurescu V. și Boldurescu M., care au sărit la bătaie. Consideră, că urmau a fi supuse unei analize critice declarațiile martorilor Baraboi El. și Savin V., care au declarat că Boldurescu V. nu s-a aflat la fața locului, deoarece aceste declarații vin în contradicție cu declarațiile părții vătămate Rjevschii A., martorului Postelea D. și însuși ale martorului Boldurescu M., care este mama inculpatului. Declarațiile martorilor acuzării vin în contradicție cu celelalte probe și anume nu sunt veridice în partea în care aceștia nu au auzit ca Rjevschii A. să strige de durere, iar acești martori nu au fost audiați în cadrul urmăririi penale, dar în instanța de judecată, cînd examinarea cauzei a avut loc în anul 2014, astfel aceștia puteau fi influențați de inculpat. Totodată, declarațiile acestor martori vin în contradicție cu declarațiile părții vătămate Rjevschii A. și a martorului Postelea D., precum și cu raportul de expertiză medico-legală în comisie din 15.01.2014, în care este indicat că poziția victimei în timpul traumatizării putea fi oricare, dar numaidecît mîna trebuia să fie accesibilă pentru agresor. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014, au fost admise apelurile declarate de către procuror și partea vătămată Rjevschii Ala, casată sentința contestată, și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal în baza art. 152 alin. (l) Cod penal în privința lui Boldurescu V. a fost încetat, din motiv că fapta nu constituie infracțiune. Boldurescu V. a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2) Cod contravențional, iar în temeiul art. 30 Cod contravențional, procesul contravențional a fost încetat în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere contravențională. A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată și s-a încasat de la Boldurescu V. în beneficiul lui Rjevschii A. prejudiciul material în valoare de 1 000 lei, prejudiciul moral în sumă de 1 000 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în valoare de 5 000 lei.

Colegiul penal și-a argumentat soluția prin aceea că instanța de fond a adoptat o soluție contrară circumstanțelor de fapt și de drept, stabilite pe parcursul judecării cauzei date, or, în urma analizei probelor administrate, raportate la rigorile de drept, s-a constatat contrariul soluției de achitare adoptate de către instanța de fond. Instanța de apel a relevat că dispunînd achitarea lui Boldurescu V., în baza învinuirii înaintate, instanța de fond a făcut o referire clară și evidentă la faptul că vinovat de vătămările corporale suportate de către partea vătămată, ar fi martorul Boldurescu M. însă în acest sens nu a reținut că în privința lui Boldurescu M., la data de 14.08.2012, a fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 01 729199, din 14.08.2012, pentru faptul că la data de 05.08.2012, ora 1100, aflîndu-se pe str. Ismail 86, mun. Chișinău, fiind în relații ostile cu Rjevschii A., a lovit-o pe aceasta în față, fapt pentru care Boldurescu M. a fost sancționată cu amendă în mărime de 25 unități convenționale. În conformitate cu prevederile art. 325 alin. (l) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În acest context, sentința de achitare avea un caracter neclar și contrar de drept, or, circumstanțele elucidate și probele administrate denotă clar existența în acțiunile lui Boldurescu V. a semnelor contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2) Cod contravențional. În acest sens, instanța de apel a apreciat critic declarațiile lui Boldurescu V. precum că dînsul nu ar fi fost la locul conflictului, faptul dat fiind combătut prin declarațiile părții vătămate Rjevschii A., și a martorului Postelea D. Mai mult ca atît, martorul Boldurescu M., a menționat că fiul ei, Boldurescu V. în 3 timpul conflictului s-a aflat în apropiere, la o distanță de aproximativ 5-6 metri. Mai mult ca atît, declarațiile lui Boldurescu V. sunt combătute și prin declarațiile martorului Mustețean O., care a menționat că venind la fața locului, a văzut că toți se certau, Rjevschii A., inculpatul Boldurescu V. și mama acestuia Boldurescu M. Instanța de apel a relevat caracterul eronat al declarațiilor martorilor Savin V. și Baraboi El., care ar fi confirmat că Boldurescu V. nu se afla la fața locului, aceste declarații fiind în contradicție atît cu declarațiile părții vătămate Rjevschii A., cît și a martorilor Postelea D. și Boldurescu M. Mai mult decît atît, acești martori au fost audiați doar în ședința instanței de fond, nefiind audiați în cadrul urmăririi penale, astfel declarațiile acestora nu puteau fi luate în considerație drept veridice, fiind făcute la o perioadă îndelungată de timpul incidentului produs, avînd posibilitatea ca acești martori să fi fost influențați, în vederea depunerii de declarații favorabile în privința lui Boldurescu V. Totodată, instanța de fond pronunțînd sentința de achitare a ignorat totalmente raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 472 din 15.01.2014, potrivit căruia analizînd documentația medicală prezentată, la Rjevschii A., s-a constatat fractura marginală a falangei distale a degetului IV, mîna stînga cu deplasarea fragmentelor, astfel leziunea menționată a putut fi cauzată în rezultatul răsucirii forțate a degetului, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează o dereglare a sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară. Astfel, în prezența circumstanțelor și a probelor directe ce denotă evident și clar existența unei fapte contravenționale, Colegiul penal a conchis că, instanța de fond nu era în drept să pronunțe o sentință de achitare, or, în situația creată achitarea inculpatului era inadmisibilă de drept.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare inculpatul Boldurescu V., avocatul Drănicer V. în interesele acestuia și partea vătămată Rjevschii Ala. 6.1. Inculpatul Boldurescu V. și avocatul acestuia Drănicer V., invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, au solicitat casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 19.11.2014 cu menținerea sentinței. În argumentarea recursului, recurenții au menționat că: - în rezultatul concluziei medico-legale în comisie nr. 472 din 03.05.2014, procurorul, potrivit, art. 320 alin. (5) Cod de procedură penală, era obligat să emită o ordonanță motivată prin care să renunțe parțial, sau integral la învinuire; 4 - instanța de apel a interpretat eronat concluziile experților privind „vătămările corporale ușoare”, precum și nu era în drept să concluzioneze: „...în acțiunile lui Boldurescu… există semnele contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2) CC RM și este demonstrată integral vina lui de comiterea acestei contravenții adică, vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății...”; - instanța de apel adoptînd o hotărîre nouă, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, era obligată să execute prevederile art. 328 alin. (2) Cod de procedură penală; - în deciziei adoptată, instanța de apel face referire la Rapoartele de expertiză medico-legală nr. 2031/D din 06.08.2012 și nr. 472 din 15.01.2014, admițînd astfel o neclaritate; - nu este clar de ce instanța a concluzionat că Raportul de expertiză medico-legală nr. 472 din 15.01.2014, este mai corect decît Rapoartele de expertiză medico-legală nr. 2031/D din 06.08.2012 și nr. 3801 din 31.07.2012, acest fapt fiind contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură penală; - instanța de apel a apreciat critic declarațiile lui Boldurescu V., Boldurescu M., Savin V., Baraboi E., considerîndu-le cu „caracter eronat”; - instanța a făcut diferență între martorii audiați în procedura urmăririi penale și în cadrul ședinței de judecată, menționînd: „...acești martori au fost audiați doar în ședința instanței de fond, nefiind audiați în cadrul urmăririi penale, astfel că declarațiile acestora nu pot fi luate în considerație drept veridice...” etc. „...persistînd posibilitatea că acești martori să fi fost influențați, în vederea depunerii de declarații favorabile lui Boldurescu...”; - Curtea de Apel a neglijat și alte momente care țin de factorii obiectivi, a dat crezare lui Rjevschii A. și martorului Postelea D. privitor la cele declarate „...Boldurescu Maria a lovit-o de două ori peste față… dorind să se apere a întins mîinile și în acel moment...i-a răsucit degetul...”, „...apoi Boldurescu V… a lovit-o cu pumnul în piept...”; - instanța de apel în confirmarea vinovăției lui Boldurescu V., a acuzat instanța de fond că „...nu a reținut că în privința lui Boldurescu Maria, la data de 14.08.2012, a fost întocmit procesul-verbal … MAI 01 729199, din 14.08.212, pentru faptul că la 05.08.2012, ora 1100 … a lovit-o pe aceasta pe față … fapt pentru care a fost sancționată cu amendă în mărime de 25 u.c”; - instanța de apel ilegal a soluționat acțiunea civilă pe motiv că a fost încetat procesul penal, ultima urma să se conducă de prevederile art. 225 alin. (4) Cod de procedură penală. 6.2. Partea vătămată Rjevschii A. invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei contestate în latura civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, 5 cu privire la încasarea de la Boldurescu V. a prejudiciului moral în beneficiul părții vătămate în mărime de 25 000 lei. În argumentarea recursului, a menționat că: - concluzia instanței de apel potrivit căreia prejudiciul moral înaintat de către partea vătămată în mărime de 25 000 lei este prea exagerat și neîntemeiat, este una neargumentată, deoarece au fost ignorate cerințele înaintate în cerere, precum și declarațiile părții vătămate; - nu este întemeiată nici soluția în partea prejudiciului moral, or, însuși recunoașterea lui Boldurescu V. vinovat de comiterea contravenției, nu constituie pentru victimă o satisfacție morală.

Partea vătămată, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de inculpatul Boldurescu V., și avocatul acestuia Drănicer V., solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil. 7.1. Inculpatul Boldurescu V. în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de partea vătămată Rjevschii Ala, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece soluția privind latura civilă din decizia instanței de apel este una ilegală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. Cu referire la recursul inculpatului Boldurescu V., și avocatul acestuia Drănicer V. 8.1. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurenții, inculpatul Boldurescu V., și avocatul acestuia Drănicer V., au invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, iar conform alin. (2) aceluiași articol, încălcarea a avut loc în instanța de apel. Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurenți. Colegiul constată că nici una din condițiile prevăzute la pct. 6) art. 427 Cod de procedură penală, la care se referă autorii, nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de drept care ar fi temei de casare a deciziei pronunțate. 6 Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, prin eroare gravă de fapt se subînțelege: stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. În recurs recurenții critică modul de apreciere a probelor de către instanța de apel. Colegiul constată că soluția instanței de apel privind încetarea procesului penal din motiv că fapta nu constituie infracțiune, ci o contravenție prevăzută la art. 78 alin. (2) Cod contravențional, este legală și întemeiată. În urma rejudecării cauzei, instanța de apel a constatat că, Boldurescu V., la data de 31.07.2012, în jurul orelor 1000, aflîndu-se în ograda blocului locativ amplasat pe str. Ismail 86, mun. Chișinău, în urma unui conflict cu Rjevschii A. , i-a aplicat ultimei o lovitură peste mîna stîngă, cauzîndu-i astfel, fractură marginală a falangei distale degetului IV, mîna stîngă cu deplasarea fragmentelor, care conform expertizei medico-legale în comisie nr. 472 din 15.01.2014, a dus la o dereglare a sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu calificată ca vătămare corporală ușoară. Inculpatul Boldurescu V., fiind audiat în ședința instanței de apel și-a susținut declarațiile date în cadrul urmăririi penale și în ședința instanței de fond, menționînd că la data de 31.07.2012, ora 1000, a venit partea vătămată Rjevschii A., care a început a striga la lucrătorii lui ce edificau o anexă, amenințîndu-l atît pe dînsul cît și familia lui. Ulterior a venit concubinul părții vătămate care a vrut să o lovească pe soția lui. După aceea soția a chemat poliția, ulterior a venit și mama lui, începîndu-se o ceartă. Inculpatul a menționat că, se află în relații conflictuale de 3 ani cu partea vătămată, nu a lovit-o și nu i-a răsucit mîna acesteia. Totodată, în cadrul confruntărilor dintre părți inculpatul a declarat că la data de 31.07.2012, a asistat la conflictul care a avut loc între mama sa Boldurescu M. și Rjevschii A., dar nu a intervenit și tot timpul s-a aflat la o distanță de ele, de vre-o 20 de metri. De partea vătămată Rjevschii A. nu s-a atins, degetul nu i l-a fracturat. Necătînd la faptul că Boldurescu V. nu și-a recunoscut vina de comiterea faptelor incriminate, vina acestuia a fost demonstrată integral prin probele administrate în cadrul urmăririi penale, care au fost examinate în ședința instanței de apel și anume: - declarațiile părții vătămate Rjevschii A., date în cadrul ședinței instanței de fond și susținute în instanța de apel (f.d. 102-103); - declarațiile martorului Postelea D., date în cadrul ședinței instanței de fond (f.d. 104);. 7 - declarațiile martorului Mustețanu O., date în cadrul ședinței instanței de fond (f.d. 109-110); - declarațiile martorului Boldurescu M., date în cadrul ședinței instanței de fond (f.d. 112-113); - declarațiile martorului Savin V., date în cadrul ședinței instanței de fond (f.d. 125); - declarațiile martorului Baraboi El., date în cadrul ședinței instanței de fond, (f.d. 126); - declarațiile martorului Scurtu Iu. date în cadrul ședinței instanței de fond în calitate de specialist, (f.d. 127); Sub acest aspect, Colegiul penal apreciază concluzia instanței de apel privind lipsa în acțiunile inculpatului Boldurescu V. a elementelor infracțiunii de vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății justă, iar privind vinovăția lui, cît și încadrarea faptei în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional, drept una corectă și legală ce se bazează pe cumulul de probe administrate, amplu analizate și just apreciate. Astfel în conformitate cu prevederile art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazul în care există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală. Conform rigorilor art. 332 alin. (l) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), 285 alin. (l) pct. l), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. Iar conform cerințelor art. 391 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul prevăzut în art. 332 alin. (2), instanța încetează procesul penal, cu aplicarea sancțiunii administrative prevăzute în Codul contravențional. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (2) Cod Contravențional, termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale este de 3 luni. Reieșind din materialele cauzei, instanța de apel corect a stabilit că, fapta contravențională, a fost comisă de către Boldurescu V. la data de 31.07.2012, însă, expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere contravențională, în conformitate cu prevederile art. 441 alin. (l), lit. b) Cod contravențional, atrage după sine încetarea procesului contravențional. 8 Cu referire la recursul declarat de partea vătămată Rjevschii Ala. 8.2. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurenta, partea vătămată Rjevschii Ala, a invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală. Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar. Însă, acest temei pentru declararea recursului ordinar nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. Astfel, autorul recursului critică hotărîrea instanței de apel în latura civilă, pe motiv că acțiunea civilă nu a fost admisă integral conform solicitărilor, însă, textul recursului acestuia nu cuprinde o careva motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor stipulate în pct. 6) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, ci se invocă cu totul alte argumente, care nu-și găsesc reflectare în temeiurile menționate la art. 427 Cod de procedură penală. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată. Colegiul penal reține că, instanța de apel a conchis de a admite acțiunea civilă în partea recuperării prejudiciului moral în sumă de 1 000 lei, ținînd cont de nivelul (gradul) suportării de către partea vătămată a suferințelor fizice și psihice în legătură cu vătămările corporale cauzate, fiindu-i dereglată sănătatea pe o perioadă de timp, precum și de faptul că, condamnarea inculpatului în sine constituie la fel, o satisfacție echitabilă pentru apelant, astfel, suma încasată în beneficiul lui Rjevschii A., este o sumă reală și corespunde faptelor comise, care compensează consecințele negative ale prejudiciului suportat de către partea vătămată. Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului și argumentele expuse de recurentă au fost anterior invocate în apel de către partea vătămată, iar instanța de apel, examinîndu-le în ansamblu, conform art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat și motivat asupra tuturor motivelor apelului. Astfel, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin.(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a 9 hotărîrii adoptate în cauza inculpatului Boldurescu V. în latura civilă, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către partea vătămată Rjevschii Ala ca fiind vădit neîntemeiat. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate pe motiv că acestea sunt vădit neîntemeiate. 8. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Boldurescu Veaceslav, avocatul acestuia Drăniceru Vasile, și de partea vătămată Rjevschii Ala, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui Boldurescu Veaceslav Mefodie, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 10