1ra-1203/2014 — Art.152 alin.1, 188 alin.2 lit.b,f Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 16 octombrie 2013, Osovscoi Veaceslav a fost condamnat în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, la 2 ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani. Bucațeli Vladimir a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. S-a încasat de la Osovscoi Veaceslav în beneficiul lui Crotenco Alexei, prejudiciul moral de 5000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1 5000 lei. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Osovscoi Veaceslav la 21 mai 2010, aproximativ la ora 0200, aflîndu-se pe str. Hristo- Botev 2, mun. Chișinău, i-a aplicat lui Crotenco Alexei, lovituri cu mîinele și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1208/D din 16 iunie 2010, vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată. 2.1. De către organul de urmărire penală, Bucațeli Vladimir este învinuit că, la 21 mai 2010, aproximativ la ora 0200, de comun acord și în urma înțelegerii prealabile cu Osovscoi Veaceslav și alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală, aflîndu-se pe str. Hristo-Botev 2, mun. Chișinău, avînd scopul de a sustrage bunurile altei persoane, în mod deschis, l-a atacat pe cet. Crotenco Alexei, aplicînd față de el violență periculoasă pentru viața și sănătatea ultimului, manifestată prin lovituri multiple cu mîinele și picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1208/D din 16 iunie 2010, vătămări corporale medii, după care, i-au sustras bani în sumă de 3200 lei, cauzîndu-i părții vătămate o pagubă materială considerabilă. Astfel că, fapta comisă de Osovscoi V. a fost reîncadrată din prevederile art.188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal în cele ale art. 152 alin.(1) Cod penal, deoarece nu au fost prezentate probe care ar demonstra faptul sustragerii banilor prezenți la partea vătămată în timpul aplicării loviturilor.

Împotriva sentinței au declarat apel procurorul și avocatul Țaulean Vitalie în numele inculpatului Osovscoi V., care au solicitat: - procurorul, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Osovscoi V. și Bucațeli Vl. să fie condamnați conform învinuirii înaintate în baza art. 188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, la 8 ani închisoare, fiecare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Apelantul a invocat că prin acțiunile sale inculpații au comis atacul asupra unei persoanei cu scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvîrșită de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, adică infracțiunea prevăzută la art. 188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, iar instanța de fond a recalificat acțiunile lui Osovscoi V. în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, din motiv că organul de urmărire penală, la faza efectuării acesteia, precum și 2 acuzatorul de stat în ședințele de judecată în afară de declarațiile părții vătămate Crotenco A. în confirmarea sustragerii nu a prezentat și alte probe. Totodată, prin aceiași sentință, instanța de fond a menționat că, vinovăția lui Bucațeli Vl. nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în probarea învinuirii urmînd a fi interpretate în favoarea inculpatului, iar Bucațeli Vl. a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. Acuzatorul de stat a prezentat suficiente probe prin care se confirmă vinovăția inculpaților și anume: declarațiile martorilor Rublenco T., Tuicov S., Bucațeli Sv., Orkhan A., Iațac M., Tihanenco O., Iosif N., Tetercev V., precum și materialele cauzei procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie, raportul de examinare medico-legală nr. 2231 din 24.05.2010, procesul-verbal de confruntare din 08.10.2010 între învinuitul Osovscoi V. și partea vătămată Crotenco A., care urmau a fi apreciate de către instanță sub toate aspectele, potrivit art. 101 CPP. - avocatul Țaulean V. în numele inculpatului Osovscoi V., casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a lui Osovscoi V. pe motiv că nu există fapta infracțiunii, iar fapta săvîrșită de inculpat nu întrunește elementele infracțiunii incriminate. Consideră că sentința de condamnare este una nefondată, deoarece raportul de expertiză medico-legală nr. 374 din 06.06.2012, nu putea fi pus în calitate de probă, fiindcă datele acestuia nu sunt confirmate prin datele cartelei medicale care contravin declarațiilor martorilor, care au indicat că, Crotenco A. a fost întîlnit la Spitalul de Urgență, din mun. Chișinău în perioada respectivă, care se deplasa liber, iar peste o săptămînă a participat la înmormîntarea unei rude cunoscute, iar fracturarea osului metatarsian V pe stînga, presupune punerea în gips a labei piciorului, fapt ce trebuia să fie confirmat de către un medic specialist din domeniul respectiv. Mai mult ca atît, fracturarea cu deplasarea osului metatarsian V pe strînga depistat la partea vătămată, nici nu a fost probată, precum că aceasta a avut loc în urma conflictului nominalizat în speță, precum nici în cartela medicală a părții vătămate nu există nici o confirmare că ultimul a primit tratament medical în legătură cu această fractură, datorită cărui fapt datele expertizei medico-legale și circumstanțele cauzei sunt contradictorii, iar concluziile experților privind necesitatea tratării acestei boli pentru o perioadă mai mare de 21 de zile este confuză și lipsită de 3 orice argumente. La fel, a menționat că nu și-a găsit confirmare nici declarațiile lui Crotenco A. precum că a fost bătut cu o deosebită cruzime cu mîinele și picioarele, concomitent de 5 sau 6 persoane, declarații, ce sunt combătute prin concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală, care au constatat că potrivit datelor documentelor medicale au fost depistate următoarele leziuni: - fractura cu deplasare a osului metatarisian V pe strînga, - fractura oaselor nazale cu deplasarea fragmentelor, echimoze în sclera ambilor ochi, pe față, plagă contuză pe nas, excoriații pe articulația genunchiului drept, edem cu echimoză pe piciorul strîng. Prin urmare, este evident că leziunile nominalizate au fost cauzate prin aplicarea a cel mult cîtorva lovituri cu pumnul în regiunea feței, iar escoriațiile 3 la număr de pe piciorul stîng și drept au putut fi cauzate și datorită altor circumstanțe, cum ar fi împiedicarea sau căderea persoanei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2014, a fost respins, ca depus peste termen apelul avocatului Țaulean Vitalie în numele inculpatului Osovscoi V., iar cel al acuzatorului de stat, respins, ca nefondat.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat că verificînd în ședința de judecată probele administrate, care au fost cercetate de prima instanță în conformitate cu prevederile art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, a ajuns la concluzia că acestea demonstrează vinovăția lui Osovscoi V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și nevinovăția lui Bucațeli Vl. în baza art. 188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, astfel apelul declarat de procuror urmînd a fi respins ca nefondat, iar apelul avocatului Țaulean V. în numele inculpatului Osovscoi V. ca fiind depus peste termen. Instanța de apel a menționat că, potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. Inculpatul Osovscoi V. a participat la examinarea cauzei și a primit copia redactată a sentinței la 16 octombrie 2013, fapt confirmat prin recipisă (f.d.167, vol.II). Apelul avocatului Țaulean V. în numele inculpatului Osovscoi V. datează cu data de 01 noiembrie 2013 și înregistrat în instanță la 04 noiembrie 2013 (f.d. 176-177, vol.II), după expirarea termenului legal de depunere a apelului, iar atît inculpatul, cît și apărarea nu au prezentat probe ce ar 4 determina instanța să repună apelul în termen. Totodată, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a ajuns la concluzia de a încadra acțiunile inculpatului V. Osovscoi în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, adică vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, iar vinovăția lui Bucațeli Vl. în învinuirea adusă în baza art. 188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal nefiind dovedită. Astfel, la baza învinuirii lui Bucațeli Vl. au fost puse doar declarațiile părții vătămate Crotenco A. care nu sunt în colaborare cu cele ale inculpatului Osovscoi V. și martorilor, din care considerente, instanța de fond a ajuns la concluzia că Bucațeli Vl. nu a participat la conflictul apărut între inculpatul Osovscoi V. și partea vătămată, prin urmare corect fiind achitat Bucațeli Vl. din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. La fel, instanța a invocat că organul de urmărire penală nu a prezentat careva probe care ar demonstra faptul că inculpatul Osovscoi V. a sustras banii de la partea vătămată în timpul aplicării loviturilor, sau condamnarea unei persoane exclusiv pe baza declarațiilor părții vătămate nu se admite. Mai mult că, în afară de depozițiile părții vătămate alte probe privind faptul sustragerii banilor de la Crotenco A. nu au fost prezentate. Inculpatul Osovscoi V. a recunoscut faptul că i-a aplicat lovituri părții vătămate, dar nicidecum nu a avut scopul de a-i sustrage banii. Inclusiv martorul Tuicov S. a declarat că la acel moment nici el, nici Crotenco A. nu aveau bani pentru a se achita cu marfa adusă din or.Odessa. Pentru marfă aceștia s-au achitat a doua zi, ceea ce pune la îndoială argumentul privind faptul deținerii de către partea vătămată la momentul aplicării leziunilor corporale a sumei de 3200 lei, odată ce partea vătămată a suportat cheltuieli pentru procurarea băuturilor alcoolice sau plata serviciilor de taxi. Instanța de apel a concluzionat că pedeapsa stabilită lui Osovscoi V. de către instanța de fond, este în corespundere cu prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, la care s-a ținut seama de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, de circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, și de persoana inculpatului. De asemenea, instanța a considerat că prima instanță întemeiat a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, iar la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, ținînd cont de caracterul și gravitatea 5 suferințelor fizice și psihice cauzate acestuia prin aplicarea leziunilor corporale, corect a dispus încasarea sumei de 5000 lei și a cheltuielilor pentru asistența juridică în mărime de 5000 lei.

Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar acuzatorul de stat, care invocînd ca temei prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrii contestate cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat, cercetat și nu a apreciat la justa valoare probele expuse în apelul procurorul care confirmă cu certitudine vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii de tîlhărie. Instanța a pus la baza calificării argumentele prevăzute la art. 389 Cod de procedură penală, că sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile părții vătămate sau a martorilor. Consideră că motivarea soluției de către instanța de apel reprezintă doar niște versiuni înaintate de către instanță în favoarea inculpatului, care nu au nici un suport probatoriu. Instanța de fond neîntemeiat a recalificat acțiunile inculpatului Osovscoi Veaceslav în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, menționînd că organul de urmărire penală nu a prezentat careva probe ce ar demonstra faptul sustragerii banilor prezenți la partea vătămată în timpul aplicării loviturilor, iar condamnarea unei persoane exclusiv pe baza declarațiilor părții vătămate nu se admite, însă Bucațeli Vl. a fost achitat, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, invocînd că, organul de urmărire penală, la faza efectuării acesteia, precum și acuzatorul de stat în ședințele de judecată și-a întemeiat învinuirea numai pe declarațiile părții vătămate A. Crotenco. Recurentul consideră că partea acuzării a prezentat suficiente probe care, în opinia lui, confirmă vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii imputate, iar instanța de apel nu a făcut o analiză detaliată a acestora în raport cu circumstanțele cauzei.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de 6 apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel pct. 6) și 12) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Colegiul penal constată, că temeiurile invocate de recurent nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. După cum rezultă din conținutul recursului, acuzatorul de stat nu este de acord cu achitarea lui Bucațeli V. de învinuirea adusă în baza art. 188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal și condamnarea lui Osovscoi V. în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, considerînd că acțiunile ultimului corect urmau a fi încadrate în baza art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvîrșită de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea judecătorului că vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii incriminate nu a fost dovedită, iar acțiunile lui Osovscoi V. urmează corect a fi reîncadrate în prevederile art. 152 alin.(1) Cod penal – vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, iar Bucațeli Vl. a fost achitat, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. Instanța de apel, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură 7 penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, deoarece învinuirea înaintată de acuzatorul de stat nu și-au găsit confirmare în ședința de judecată. La baza acestei concluzii instanțele de judecată au pus declarațiile: - inculpatului Osovscoi V., care a recunoscut parțial vina și a declarat că la 21.05.2010, aproximativ la ora 23 00, plimbîndu-se cu cîinile pe str. Hristo-Botev 23, mun.Chișinău, l-a văzut pe cunoscutul său, Vl. Bucațeli și prietena sa, T. Rublenco care serveau băuturi alcoolice. S-a apropiat de ei, au discutat, după care s-a apropiat și A. Crotenco, pe care anterior, nu l-a cunoscut. Ulterior, s-a întors la ei și împreună au servit băuturi alcoolice. A menționat că a pariat cu A. Crotenco, și deoarece ultimul a pierdut pariul, a procurat două sticle de bere pe care împreună au servit-o. Partea vătămată fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată a început să vorbească cu dînsul brutal. Toți cei prezenți au încercat de mai multe ori să-l calmeze, chemîndu-i taxiul, însă, A. Crotenco de fiecare dată refuza să plece. Apoi, Bucațeli Vl. și Rublenco T. au plecat, iar el a rămas cu partea vătămată, care a început să-l numească cu cuvinte necenzurate și a început să fugă de dînsul. Inculpatul a fugit după el, ajungîndu-l din urmă, a început să-i aplice lovituri. A concretizat că l-a lovit cu pumnul în față de 2-3 ori și de două ori în abdomen, după care victima căzuse jos. A menționat că nu l-a perchiziționat și nu a sustras careva bunuri de la partea vătămată. Recunoaște că l-a lovit, însă nu i-a cauzat vătămări corporale medii. Nu a văzut la partea vătămată careva sumă de bani și nu cunoaște dacă acesta dispunea de bani, însă ultimul a achitat băuturile alcoolice procurate și serviciile de taxi; - declarațiile inculpatului Bucațeli Vl., care a comunicat că la 21.05.2010, aproximativ la ora 19 00, împreună cu prietana sa Rublenco T. a ieșit afară și, pe la orele 22 00, l-a telefonat A. Crotenco și din discuție a înțeles că acesta se afla în stare de ebrietate avansată. Prietena sa lucrează la Crotenco A. ca vînzătoare. Partea vătămată s-a apropiat și ei au servit cîte o bere. Ulterior, victima a propus să meargă la parcare unde se afla automobilul său pentru a lua băuturi alcoolice. Au plecat cu taxiul, unde A.Crotenco, din automobilul său, a scos o sticlă de „Martini" și a început să-i servească. Aproximativ la ora 2230, de ei s-a apropiat V. Osovscoi, iar cînd ultimul s-a salutat, A. Crotenco i-a răspuns brutal, necătînd la faptul că nu-l cunoștea. La orele 2400, el împreună cu Rublenco T. au plecat acasă, iar A. Crotenco și V. Osovscoi au rămas în doi. A doua zi, a aflat de la V. Osovscoi că A. Crotenco s-a purtat urît, din care motiv 8 acesta l-a lovit de cîteva ori. Despre faptul că lui Crotenco A. i-au fost sustrași banii a aflat cînd ultimul a scris plîngere la poliție; - declarațiile părții vătămate Crotenco Alexei, care a relatat că într-o zi din luna mai 2010, s-a întîlnit cu V. Bucățeli în sect. Botanica, pe str. Hristo-Botev, în curtea casei unde locuiește acesta. Cît stăteau de vorbă, de ei s-au apropiat prietenii lui Bucațeli V. și inculpatul V. Osovscoi. Toți împreună au servit băuturi alcoolice. Apoi între el, V. Bucațeli și prietenii acestuia s-a iscat un conflict. A hotărît să plece acasă, însă prietenii lui V. Bucațeli, l-au ajuns din urmă, doborîndu-l jos și au început să-l lovească cu mîinele și picioarele în regiunea capului, corpului, picioarelor. Inculpații Bucațeli Vl. și V. Osovscoi împreună cu alte persoane, au participat la bătaie, care, l-au verificat prin buzunare și i-au furat banii, însă nu poate indica cine concret. A menționat că a avut la el bani în sumă de 3200 lei, iar Vl. Bucațeli știa că el are cu dînsul bani, deoarece acesta i-a văzut cînd el i-a scos din buzunar. După ce i-au sustras banii, cu toții au fugit. Consideră că ei au acționat în grup. În rezultatul bătăii i-au fost cauzate vătămări corporale medii; - declarațiile martorilor Rublenco T., Tuicov S., Bucațeli Sv., Asadov O., Iațăc M., Tihanenco O., Iosif N., Tetercev V.; - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 09 iunie 2010, prin care partea vătămată Crotenco A. a recunoscut persoana sub nr. 5 – Osovscoi V., ca fiind persoana care la 21 mai 2010 i-a aplicat lovituri în urma căruia i-au fost cauzate leziuni corporale (f.d.17-18, vol.I); - raportul de expertiză medico-legală nr. 1208/D din 16.06.2010, potrivit căruia în rezultatul examenului medico-legale a datelor medicale prezentate pe numele cet. Crotenco A., s-a constat fractură cu deplasare a osului metatarsian V pe stîngă; fractura bifragmentată cu deplasare a oaselor nazale; hemoragii totale în sclera ambelor ochi, echimoze pe față, plagă contuză pe nas, excoriații pe articulația genunchiului drept, edem cu echimoză pe piciorul stîng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unor obiecte dur contondente cu suprafața de interacțiune limitată, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată, și în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămari corporale medii (f.d.51, vol.I); - raportul de expertiză medico-legală nr. 374 din 06.06.2012, unde suplimentar, a fost menționat că leziunile invocate în rapoartele anteriore și anume ale capului și corpului au fost produse prin lovire cu un obiect contondent dur, vechimea lor corespunde timpului indicat (21 mai 2010), în circumstanțele cazului, în ansamblu se califică ca vătămare corporală medie, în baza criteriului dereglării sănătății pe o perioadă de lungă durată. O perioadă de lungă durată cazul dat este condiționat de gravitatea 9 traumatismului plantei stîngi. Tratamentul în staționar a fost efectuat în corespundere cu diagnosticul stabilit. În fișa medicală a bolnavului de ambulator pe numele Crotenco A., este recomandată efectuarea operației tălpii stîngi traumate (f.d. 31-36, vol.II). Colegiul penal constată, precum de altfel în mod corect a reținut și instanța de apel că, prima instanță, reieșind din probele administrate în cauză, întemeiat a ajuns la concluzia că, acuzatorul de stat nu a prezentat careva probe care ar demonstra faptul că inculpatul Osovscoi V. a sustras banii de la partea vătămată în timpul aplicării loviturilor. Or, condamnarea unei persoane exclusiv pe baza declarațiilor părții vătămate nu se admite. Potrivit art. 93 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, declarațiile părții vătămate sunt un mijloc de probă de aceiași valoare ca și declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, a părților civile ori civilmente responsabile, a martorului. Ca probe, acestea se supun aprecierii de către organul de urmărire penală ori de către judecător, însă atît la urmărirea penală, cît și la examinarea cauzei în fond, în afară de declarațiile părții vătămate alte probe nu au fost prezentate privind faptul sustragerii banilor de la A. Crotenco. Mai mult că, Osovscoi V. a recunoscut faptul că i-a aplicat lovituri părții vătămate, însă nicidecum nu a avut scopul de a-i sustrage banii, și astfel, acțiunile lui Osovscoi V. just au fost reîncadrate din prevederile art. 188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal în cele ale art. 152 alin.(1) Cod penal. Totodată, Colegiul penal conchide corectă concluzia instanțelor judecătorești, că vinovăția lui Bucațeli Vl. în învinuirea adusă în baza art. 188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal nu a fost dovedită, iar la baza învinuirii acestuia au fost puse doar declarațiile părții vătămate Crotenco A. care nu sunt în coroborare cu cele ale inculpatului Osovscoi V. și a martorilor audiați, astfel că instanța de fond just a conchis achitarea acestuia din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. De asemenea, Colegiul constată că prevederile pct.6), 12) alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat de procuror, dat fiind faptul că acestea pot fi aplicate numai în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, ori faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, pe cînd instanța de apel, respectînd prevederile art. 414 alin.(5) Cod de procedură penală, a examinat cauza penală fără careva abateri de la normele materiale și procedurale, corect 10 apreciind circumstanțele de fapt și de drept sub toate aspectele, argumentîndu- și hotărîrea, care cuprinde motivele ce au stat la baza soluției adoptate, încadrînd corect acțiunile inculpatului Osovscoi V. și achitîndu-l pe Bucațeli Vl. din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el. În baza celor expuse, Colegiul conchide că temeiurile invocate de recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui Osovscoi Veaceslav Nicolai și Bucațeli Vladimir Igor, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată la 22 august 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Constantin Alerguș Ghenadie Nicolaev 11