ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 26.08.2014

1ra-1265/2014 — art.151 alin.1, 287 alin.1 Cod penal

HOTĂRÂRE
26.08.2014
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.151 alin.1, 287 alin.1 Cod penal
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct.10 CPP
Citează această cauză
1ra-1265/2014 — art.151 alin.1, 287 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1265/2014

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

30 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Zmeu Alexandru în numele inculpatului Varnalii Veaceslav,

împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21 octombrie

2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 martie

2014, în cauza penală în privința lui

Varnalii Veaceslav Serghei,

născut la 13 aprilie 1985, originar și domiciliat pînă

la reținere în mun. Chișinău, str. Hristo Botev, nr. 11/2,

ap. 113.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 30 aprilie 2013 - pînă la 21 octombrie 2013;

(instanța de fond);

de apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

2013, Varnalii Veaceslav a fost condamnat:

- în baza art. 151 alin.(1) Cod penal, la 5 ani închisoare;

- în baza art. 287 alin.(1) Cod penal la 1 an închisoare.

În temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul total al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 6

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, s-a dispus încasarea de la Varnalii

Veaceslav în beneficiul părții vătămate, Crețu Veaceslav suma de 7873,36 lei,

cu titlu de prejudiciu material și suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral.

1

Veaceslav la 25 martie 2013, aproximativ la 2000, aflîndu-se în incinta

magazinului „Unimarket” situat în mun. Chișinău, str. Hristo – Botev, nr.17,

din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică, le-a aplicat mai

multe lovituri în regiunea feții lui Bădicean Ruslan și Crețu Veaceslav,

cauzîndu-le conform rapoartelor de expertiză medico-legale nr. 727/D din 15

aprilie 2013 și 763/D din 04 aprilie 2013, lui Bădicean Rusllan – vătămări

corporale neînsemnate, iar lui Crețu Veaceslav – vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață.

Tot el, la 25 martie 2013, aproximativ la 2010, aflîndu-se în magazinul

„Unimarket” din mun. Chișinău, str. Hristo – Botev, nr.17, intenționat i-a

aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feții lui Crețu Veaceslav, cauzîndu-i

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Varnalii V.

să fie condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse non privative de libertate. Procesul penal în privința inculpatului în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal, să fie încetat, pe motiv că fapta inculpatului

constituie contravenție prevăzută de art. 78 alin. (1) Cod Contravențional,

eliberîndu-l de răspundere contravențională în legătură cu expirarea

termenului de prescripție și încasarea din contul inculpatului în beneficiul

părții vătămate Crețu V. a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei

În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat că acțiunile

inculpatului nu au fost îndreptate spre încălcarea ordinii publice, dar direct

spre părțile vătămate, care prin acțiunile lor au determinat reacția acestuia,

astfel în aceste circumstanțe inculpatul nu a avut intenția și nici nu a încălcat

în mod grosolan ordinea publică.

Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 151 alin. (1)

Cod penal este inechitabilă în raport cu fapta comisă, personalitatea

inculpatului și circumstanțele atenuante existente în speța dată, iar suma de

50 000 lei încasată din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate Crețu

V., cu titlu de prejudiciu moral este una exagerată;

3.1 Apel suplimentar în numele inculpatului Varnalii Veaceslav a

declarat și avocatul Alexandru Zmeu, care a solicitat casarea sentinței cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului să-i fie stabilită o

2

pedeapsă mai blîndă cu aplicarea prevederile art. 90 Cod penal și dispunerea

suspendării condiționate a executării acesteia pe un termen de probă de

3 ani, invocînd că Varnalii V. anterior n-a fost judecat, a recunoscut vina

integral, s-a căit de cele comise, a achitat părții vătămate dauna materială și

se obligă să achite și dauna morală.

2014, apelul avocatului Ionaș Gh. și apelul suplimentar al avocatului Zmeu A.

în numele inculpatului Varnalii V. au fost respinse ca nefondate cu

menținerea sentinței contestate.

fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală

și verificate în ședința de judecată prin prisma art. 100 Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității lor, iar toate

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, astfel, ajungînd la concluzia corectă cu

privire la vinovăția inculpatului Varnalii Veaceslav de comiterea

infracțiunilor prevăzute la art. 151 alin.(1) și art. 287 alin.(1) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal a menționat că inculpatul în ședința instanței

de apel a recunoscut vina integral și a modificat conținutul apelului, solicitînd

să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

Instanța de apel a respins solicitarea apelantului de a stabili lui Varnalii

Veaceslav o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, și a reținut

că nu poate servi drept demei de admitere a apelului declarat în prezența

circumstanțelor reale și personale stabilite în speța dată, faptul că inculpatul

și-a recunoscut vina în ședința instanței de apel, or dînsul a recunoscut vina

sub presiunea pedepsei închisorii reale, numite de instanța de fond. Astfel,

Colegiul penal a menționat că, concluzia instanței de fond referitor la

necesitatea izolării inculpatului Varnalii V. de societate este justă.

La fel, Colegiul penal a reținut ca fiind justă și concluzia instanței

referitor la admiterea parțială a acțiunii civile înaintată de partea vătămată,

ținînd cont de practica CEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului

moral, precum și de prevederile art. 1423 Cod civil. Prin urmare, mărimea

prejudiciului moral nu depinde de mărimea prejudiciului material.

3

în numele inculpatului Varnalii V. a declarat recurs ordinar, care invocînd

temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea hotărîrilor contestate și pronunțarea unei hotărîri prin

care inculpatul Varnalii V. să fie condamnat:

- în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare;

- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, definitiv să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani și 3 luni, iar conform art. 90 Cod penal,

pedeapsa aplicată să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 3

ani.

În motivarea recursului său recurentul a invocat că instanțele ierarhic

inferioare la stabilirea pedepsei inculpatului nu au luat în calcul mai multe

aspecte ale cauzei și anume că Varnalii V. s-a căit sincer de cele comise, a

restituit integral paguba materială și parțial prejudiciul moral, iar prin aceste

fapte se dovedește și atitudinea neindiferentă a acestuia față de fapta

prejudiciabilă comisă, de personalitatea inculpatului, care se caracterizează

pozitiv, anterior n-a fost condamnat, la evidența medicului narcolog și

psihiatric nu se află. La fel, instanțele ierarhic inferioare nu au luat în

considerație faptul că corectarea inculpatului poate avea loc și fără privarea

acestuia de libertate.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia, deoarece argumentele

invocate de recurent sunt neîntemeiate, iar pedeapsa stabilită inculpatului

este una echitabilă, aplicată cu respectarea prevederilor art. 75 Cod penal.

7.1 Referință pe marginea recursului a depus și partea vătămată Crețu

Veaceslav care a menționat că inculpatul inițial nu a recunoscut vina, iar cu

partea vătămată nu a dorit să discute pînă la finalul examinării cauzei în

instanța de fond, achitînd prejudiciul material doar în timpul cînd cauza se

afla pe rol în instanța de apel. Totodată partea vătămată a menționat că v-a fi

deacord cu soluția adoptată de instanța de recurs.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții

4

Supreme de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă ca temei de

recurs pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrilor atacate sub acest aspect, Colegiul

penal reține că acest temei nu și-a găsit confirmarea în speța dată.

Totodată, instanța de recurs constată că, stabilirea pedepsei ține de

competența exclusivă a instanțelor judecătorești. Legiuitorul stabilește prin

lege pedepsele pentru infracțiuni și criteriile de individualizare a lor.

Călăuzindu-se de aceste criterii, instanța de judecată, la stabilirea și

aplicarea pedepsei infractorului, realizează voința legiuitorului, și nu a sa.

Potrivit prevederilor art.75 Cod penal, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de

care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează

sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.61 Cod penal, în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

5

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Pedeapsa este echitabilă cînd ea impune infractorului lipsuri și restricții

ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Totodată

pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă să contribuie la realizarea

altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșiri de noi infracțiuni atît de condamnat, cît și de alte

persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blîndă

generează dispreț față de ea și nu este eficientă nici pentru corectarea

infractorului, nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este

în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76

77 Cod penal.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se

stabilește avînd în vedere persoana celui vinovat, care include date privind

gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența

sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă sau după

săvîrșirea infracțiunii, deci este vorba de personalitatea infractorului.

Limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea specială, sînt

determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii

săvîrșite. Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvîrșire a

faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de

urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 151 alin.(1) Cod penal,

la momentul comiterii infracțiunii prevedea pedeapsa închisorii de la 3 la 10

ani, iar cea a art. 287 alin. (1) Cod penal, prevede amendă de la 200 la 700

unități convenționale, sau muncă neremunerată în folosul comunității de la

180 la 240 ore, sau închisoare de pînă la 3 ani.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului de 5 ani închisoare în baza art.

art. 151 alin.(1) Cod penal și 1 an închisoare în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, se încadrează în limitele sancțiunii normelor penale în baza cărora

inculpatul a fost condamnat.

Totodată instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul invocat

de recurent referitor la faptul că instanțele ierarhic inferioare la stabilirea

6

pedepsei inculpatului nu au ținut cont în deplină măsură de circumstanțele

cauzei, personalitatea acestuia, precum și nu au luat în considerație că

corectarea ultimului poate avea loc și fără privarea de libertate și nu au stabilit

în privința lui Varnalii V. o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

La acest capitol, Colegiul penal, menționează că, instanțele de judecată

la stabilirea pedepsei au ținut cont de faptul că infracțiunile comise de

inculpatul Varnalii V. fac parte din categoria celor grave și respectiv mai puțin

grave, de personalitatea inculpatului, care anterior nu a fost condamnat, nu

este încadrat în cîmpul muncii,precum și de modalitatea comiterii acestor

infracțiuni.

Colegiul remarcă că, instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci

trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din

organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului la faza de urmărire penală

și de judecare a cauzei, atitudinea față de infracțiunea comisă, cum vinovatul

își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar

fi: conduita bună a infractorului; comportarea sinceră în cursul procesului,

recuperarea prejudiciului material și moral.

Conform textului alin.(1) art.90 Cod penal instanța numai motivat poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului

cu concluzia că acesta se poate îndrepta fără executarea reală a pedepsei

închisorii, motive care trebuie indicate în sentință. În plus la cele menționate

instanța de judecată va ține samă de trecutul vinovatului, mediul în care

trăiește, modul de comportare la locul de muncă, în familie, în societate etc.

Instanța de recurs consideră că, în speță atît instanța de fond cît și cea de

apel au respectat cerințele de motivare referitor la procedura executării

pedepsei de către inculpatul Varnalii V., precum și au luat în considerație

atitudinea acestuia față de urmările rezultate din infracțiune, ultimul

recunoscîndu-și vina doar în instanța de apel sub presiunea punerii în

executare a pedepsei închisorii stabilite de către instanța de fond, la fel

de faptul că inculpatul a achitat prejudiciul material doar în timpul cînd cauza

7

penală se afla pe rol în Curtea de Apel Chișinău, iar prejudiciul moral acordat

de instanță de fond în general nu a fost achitat. La fel, și faptul că inculpatul

nu este angajat în cîmpul muncii, atitudinea lui pînă și după comiterea

infracțiunii, consecințele care au survenit în urma infracțiunilor comise, și

anume, faptul că partea vătămată pînă în prezent nu aude bine, și-a pierdut

simțul mirosului, prin urmare instanțele ierarhic inferioare just au conchis că

corectarea lui Varnalii V. fără a fi izolat de societate este imposibilă.

Așadar, Colegiul constată că, pedeapsa stabilită și individualizată de

către instanța de fond care a fost menținută de instanța de apel, răspunde atît

principiului proporționalității, cît și scopului pedepsei penale prevăzut în

art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea condamnaților, cît și a altor persoane.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate,

impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Zmeu

Alexandru în numele inculpatului Varnalii Veaceslav, împotriva sentinței

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21 octombrie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2014, în cauza

penală în privința lui Varnalii Veaceslav Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 26 august 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Petru Moraru

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2014-08-22
0,94
1ra-1203/2014 — art.152 alin.1, 188 alin.2 lit.b,f Cod penal
Dosarul 1ra-1203/14 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e D E C I Z I E 23 iulie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: președinte – Petru Ursache, judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, a examinat
CSJ 2014-04-16
0,94
1ra-576/2014 — art. 287 alin 3, 151 alin 1 CP
Dosarul nr.1ra-576/14 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 19 martie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în componență: președinte –Petru Ursache, judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Vladimir Timofti, examinînd admisibili
CSJ 2014-12-10
0,94
1ra-1560/2014 — art. 311 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1560/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 19 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, examinînd, î
CSJ 2014-11-26
0,94
1ra-1557/2014 — art. 287 alin. 3 CP
Dosarul nr.1ra-1557/2014 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 22 octombrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în componență: președinte – Ghenadie Nicolaev, judecătorii – Vladimir Timofti și Nadejda Toma, examinînd adm
CSJ 2014-12-10
0,94
1ra-1658/2014 — art. 287 al. 2 CP
Dosarul 1ra-1658/14 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE DDEECCIIZZIIEE 10 decembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: președinte – Nicolae Gordilă, judecători – I
Sursă