1ra-1560/2014 — art. 311 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1560/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18

aprilie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2014,

declarat de inculpatul

Mircea Veaceslav Vladimir, născut la

29 septembrie 1972, originar și locuitor al s. Molești, r-nul

Ialoveni, cetățean al R. Moldova, condamnat anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 21 decembrie 2007 și decizia Curții Supreme de Justiție

din 09 februarie 2010, în baza art. 186 alin. (2) lit. d), 85

Cod penal, la 5 ani și 10 luni închisoare;

2) prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 22 martie

2012, în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d), 84 alin. (4) Cod

penal, la 5 ani și 11 luni închisoare.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 18 martie – 18 aprilie 2014,

în instanța de apel: 19 mai – 05 iunie 2014,

în instanța de recurs: 25 august – 19 noiembrie 2014;

C O N S T A T Ă :

Veaceslav a fost condamnat în baza art. 311 alin. (1) Cod penal la 1 an și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începînd din 09 aprilie 2014,

deducîndu-se durata arestului preventiv de la 23 ianuarie pînă la 22 februarie 2014.

se în incinta Penitenciarului nr. 9 - Pruncul, amplasat în mun. Chișinău, s. Pruncul și,

fiind preîntîmpinat pentru denunțarea cu bună știință falsă, a înaintat o plîngere pe

numele Procurorului s. Centru, Nicolae Geru, și a indicat că la începutul lunii mai 2012

colaboratorul Penitenciarului nr. 13 Chișinău, Vadim Guțan, abuzînd de situația de

1

serviciu, i-a transmis în penitenciar un telefon mobil Nokia 1200 contra sumei de 800

lei, solicitînd ca ultimul să fie tras la răspundere penală.

În baza acestei plîngeri, la 30 august 2012, Procuratura s. Centru, mun. Chișinău a

dispus începerea urmăririi penale, sub nr. 2012018138, pe faptul abuzului de serviciu

săvîrșit de colaboratorul Penitenciarului nr. 13 Chișinău, Vadim Guțan, pe indicii

infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal.

La 04 octombrie 2012, fiind audiat în calitate de martor pe cauza penală

nominalizată, inculpatul a negat implicarea lui V. Guțan la introducerea telefonului în

penitenciar, menționînd că careva sume de bani lui Guțan nu i-a transmis. Plîngerea pe

numele lui V. Guțan a înaintat-o avînd ură pe acesta, deoarece anume el i-a depistat

telefonul la 12 iunie 2012.

Ulterior, la 27 noiembrie 2012, cauza penală nr. 2012018138 a fost clasată, în

temeiul prevederilor art. 275 alin. (l) pct. l) și 286 Cod de procedură penală, pe motiv că

nu există fapta infracțiunii.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, dar probele, fiind cercetate

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punctul de vedere al

concludenții, pertinenței și veridicității lor, demonstrează incontestabil vina lui în

comiterea infracțiunii de denunțare cu bună-știință falsă, în scopul de a-1 învinui pe

cineva de săvîrșirea unei infracțiuni, făcută unui organ care este în drept de a porni

urmărirea penală, adică infracțiunea prevăzută de art. 311 alin. (l) Cod penal.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de rigorile art. 61, 76 Cod

penal, că lipsesc careva circumstanțe atenuante, că inculpatul anterior a fost condamnat

și a concluzionat oportun aplicarea prevederile art. 34 alin. (1), 82 alin. (1) Cod penal,

pentru recidivă de infracțiune, deoarece scopul prestabilit al legii penale poate fi atins pe

deplin doar în cazul numirii inculpatului a unei pedepsei privative de libertate.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă.

Apelantul a invocat că instanța i-a stabilită o pedeapsă prea aspră, el avînd la

întreținere un copil minor.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că starea de fapt reținută în sarcina inculpatului în baza

art. 311 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: denunțare cu bună-știință falsă, în

scopul de a-l învinui pe cineva de săvîrșirea unei infracțiuni, făcută unui organ care este

în drept de a porni urmărirea penală, de către prima instanță și expusă conform

prevederilor legii în sentința atacată a fost probată integral la judecarea cauzei.

Circumstanțele de fapt reținute în sarcina inculpatului, inclusiv și la aplicarea

pedepsei, au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală,

materialele dosarului, apreciate cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblul din punct de vedere al coroborării lor.

Concluziile instanței de fond cu privire la stabilirea pedepsei corespund

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale prevăzut de art. 7 Cod

penal, scopului și criteriilor individualizării pedepsei prevăzute de art. 61, 75, 80 Cod

penal și nu există motive de aplicare a pedepsei mai blînde, fiindcă s-a ținut cont de

toate circumstanțele cauzei în ansamblu.

Prin urmare, stabilirea pedepsei mai blînde în cazul dat nu este posibilă, avînd în

vedere și concluziile instanței de fond expuse în sentință, cum ar fi caracterul și gradul

2

de pericol social al infracțiunii săvîrșite, personalitatea celui vinovat, că inculpatul are

antecedente penale, cît și circumstanțele cauzei, care agravează sau atenuează

răspunderea.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă.

Recurentul a relevat că are la întreținere un copil minor și soția este grav bolnavă.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv și în temeiurile cînd că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul inculpatului, care nici

nu indică asupra unor concrete erori de drept (pct. 5 din decizie), se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2

și 4 din prezenta decizie, denotă că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținînd cont de prevederile art. 34, 61, 75, 82 Cod penal, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Se

consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o

persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvîrșită cu intenție. Mărimea

pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre

pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, se observă că recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului

(pct. 5 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decît cel pe care îl propune inculpatul este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept

3

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea doar

acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că au aplicat

inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Mircea Veaceslav

Vladimir împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 aprilie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2014, deoarece este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 10 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

4