1ra-123/2015 — art. 145 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-123/2015 — art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr.1ra-123/2015
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
28 ianuarie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
președinte – Petru Ursache,
judecătorii – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
avocatul Gheorghe Ionaș în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
sentinței Judecătoriei Briceni din 26 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 11 iunie 2014, în cauza penală în privința lui
Bilic Veaceslav Ivan, născut la 06 august 1968,
originar și domiciliat în s. Pererîta, r-nul Briceni;
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
14.02.2013 – 26.06.2013 (prima instanță)
02.08.2013 – 11.06.2014 (instanța de apel)
17.12.2014 – 28.01.2015 (instanța de recurs
ordinar)
Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Briceni din 26 iunie 2013, Bilic Veaceslav Ivan
a fost achitat pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 42 alin. (4), 312 alin. (2)
lit. a) Cod penal, pe motiv că acțiunile sale nu întrunesc elementele infracțiunii.
Prin aceeași sentință, inculpatul Bilic Veaceslav a fost recunoscut vinovat în
comiterea infracțiunii prevăzute la art. 145 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei
pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip închis.
De către organul de urmărire penală, lui Bilic Veaceslav i-a fost înaintată
învinuirea pentru faptul că el, la data de 08.12.2012, în jurul orelor 1900-2000, fiind
deținut în stare de arest în Penitenciarul nr. 11 Bălți, în timpul convorbirii
telefonice cu soția sa, Bilic Inna, care l-a apelat la numărul de telefon mobil
060465770, i-a spus ultimei, să prezinte în cadrul audierii în calitate de martor pe
1
cauza penală nr. 20120702471, de învinuire a lui în comiterea infracțiunii
prevăzute la art. 145 alin. (1) Cod penal, declarații mincinoase.
Acțiunile intenționate ale inculpatului Bilic Veaceslav au fost încadrate
juridic în baza art. 42 alin. (4), 312 alin. (2) lit. a) Cod penal: „instigarea la
prezentarea cu bună știință a declarației mincinoase de către martor, în cadrul
urmăririi penale, legată de învinuirea în comiterea unei infracțiuni deosebit de
grave ”.
Pentru a pronunța sentința de condamnare pe capătul de învinuire înaintat
în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, instanța de fond a constatat că, la data de
25.10.2012, în jurul orelor 830, Bilic Veaceslav, aflîndu-se în gospodăria lui Didic
Gheorghii, situată în s. Pererîta, r-nul Briceni, fiind în stare de ebrietate, i-a aplicat
lui Bilic Ion Dumitru, anul nașterii 1980, cu o bîtă de lemn, mai multe lovituri în
regiunea capului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.
163 din 26.10.2012 următoarele vătămări corporale: traumatism cranio-cerebral
deschis sub formă de fractură multifragmentară a osului occipital pe stînga cu
trecere la baza craniului, hemoragie subarahnoidiană, hemoragii în țesuturile moi
pericraniene, echimoze la cap și la față, plăgi contuze-rupte la cap în regiunile
parietale pe stînga /2/ și occipetală pe stînga /1/, pavilionul urechii stîngi /2/,
excoriații pe față și pe colțul drept, care au fost produse prin acțiunea traumatică a
unui corp contondent, cu careva obiect de lemn, cu forță majoră și se califică ca
vătămări grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora Bilic Ion a decedat
imediat după aplicarea lor.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia au declarat
apeluri:
- procurorul, care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea achitării
acestuia pe capătul învinuirii înaintat în baza art. 42 alin. (4), 312 alin. (2) lit. a)
Cod penal, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în acea parte, prin
care inculpatul să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art.
42 alin. (4), 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de
închisoare pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, să i se stabilească o pedeapsă
definitivă pe un termen de 11 ani închisoare.
Acuzatorul de stat a menționat în apelul său că instanța de fond pripit și
neîntemeiat a constatat că fapta inculpatului și anume - de a o influența pe soția sa
de a da declarații mincinoase - nu întrunește elementele infracțiunii, întrucît la
materialele cauzei este anexată stenograma convorbirilor telefonice dintre inculpat
și soția sa, unde primul îi dă de înțeles soției sale să dea alte declarații decît cele
date de ea anterior, ori în caz contrar, va fi mai rău pentru ea. Aceste circumstanțe
certifică în mod evident latura obiectivă a infracțiunilor prevăzute la art. 42 alin.
(4), 312 alin. (2) lit. a) Cod penal;
- inculpatul, care a contestat legalitatea sentinței pronunțate în privința sa,
invocînd faptul că, la materialele cauzei au fost ridicate și anexate în calitate de
corpuri delicte alte haine, decît cele în care era îmbrăcat în ziua comiterii omorului,
la fel, a mai menționat inculpatul că asupra sa au fost aplicate acte de tortură în
vederea recunoașterii vinovăției în comiterea infracțiunii de omor.
2
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 iunie 2014
apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.
Pentru a adopta soluția dată, instanța de apel a reținut că ansamblu de
probe scrise, administrate și cercetate pe cauză:
- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26.10.2010 (f.d. 8-21, vol.
I);
- procesul-verbal de cercetare a gospodăriei lui Bilic Veaceslav din
26.10.2012 (f.d. 22-25, vol. I);
- procesul-verbal de percheziție la domiciliul lui Bilic Veaceslav din
26.10.2012 (f.d. 49-54, vol. I);
- raportul de expertiză medico-legală biologică nr. 1199 din 07-12.12.2012
(f.d. 210-211, vol. I);
- raportul de expertiză medico-legală a cadavrului nr. 163 din 26.10.2012
(f.d. 63-64, vol. I);
- raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 448a-2012 din 31.10.2012 (f.d.
141-142, vol. I) - dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea
omorului, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta constituie o modalitate de
apărare a inculpatului și eschivare de la răspunderea penală.
Referitor la cerința procurorului privind recunoașterea vinovăției și
condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 42 alin.
(4), 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, instanța de apel a menționat că pentru a încadra
juridic fapta inculpatului potrivit articolelor expuse mai sus, era necesar ca Bilic
Veaceslav să o determine pe Bilic Inna să-și schimbe declarațiile date la faza
urmăririi penale, astfel încît ea să depună sub jurămînt declarații mincinoase
referitor la împrejurările cauzei.
De asemenea, instanța de apel a subliniat că stenograma convorbirilor
telefonice dintre inculpat și soția sa, confirmă vinovăția acestuia în comiterea
omorului, și nu în instigarea de a prezenta cu bună știință declarații mincinoase.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recursuri ordinare avocatul
Gheorghe Ionaș în numele inculpatului:
- La data de 18.07.2014, invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor judecătorești
în partea condamnării lui Bilic Veaceslav în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, cu
pronunțarea în acea parte a unei noi hotărîri prin care să fie dispusă achitarea
inculpatului de sub învinuirea în comiterea infracțiunii de omor, pe motiv că fapta
dată nu a fost comisă de către inculpat.
În susținerea cerințelor înaintate, recurentul a indicat că învinuirea înaintată
inculpatului nu și-a găsit confirmare, iar instanțele de fond au pronunțat hotărîri de
condamnare bazate pe presupuneri, fără a ține cont de prevederile art. 101 alin. (1)
și alin. (2) Cod de procedură penală;
- La data de 18.09.2014, invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor judecătorești
în partea condamnării lui Bilic Veaceslav în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, cu
pronunțarea în acea parte a unei noi hotărîri prin care să fie dispusă achitarea
inculpatului de sub învinuirea în comiterea infracțiunii de omor, pe motiv că fapta
dată nu a fost comisă de către inculpat.
3
În viziunea recurentului, din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul și
victima se aflau în relații bune în perioada comiterii omorului.
Mai mult de atît, instanțele de fond au pus în mod ilegal la baza hotărîrilor
de condamnare, declarațiile date de către martorul Bilic Inna, cu încălcarea vădită a
prevederilor art. 271 alin. (3) Cod de procedură penală, avînd în vederea că acest
martor, la judecarea cauzei, a fost eliberat de a face declarații în baza art. 90 alin.
(11) Cod de procedură penală.
7.1. Pe marginea recursului a prezentat referință procurorul Dumitru Graur,
prin care a solicitat respingerea acestuia, cu menținerea deciziei.
Verificînd argumentele invocate în recursurile ordinare în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din
următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 430 Cod de procedură penală se stipulează cerințele
cărora trebuie să corespundă cererea de recurs ordinar, inclusiv obligația
recurentului de a indica în ce constă problema de drept de importanță generală
abordată în cauză și care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea
hotărârii.
Astfel, deși recurentul invocă temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală, acesta critică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond, în vederea demonstrării nevinovăției inculpatului în comiterea faptei
incriminate.
Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de
fond și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor când instanțele
menționate, la aprecierea probelor, au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii
procesuale penale, ceea ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept.
În recursul ordinar declarat nu este specificat în ce constă problema de drept de
importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de instanța de
apel, ce ar motiva casarea hotărârii.
Reținînd situația sus expusă și raportată la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1)
Cod de procedură penală, conform cărora instanța de recurs, examinând
admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,
este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că
nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură
penală, se impune soluția declarării inadmisibilității recursului declarat la data de
18.07.2014, pe motiv că nu corespunde cerințelor de conținut.
Cu privire la recursul declarat la data de 18.09.2014, Colegiul penal susține că
în conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs
este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei motivate.
Conform materialelor dosarului, dispozitivul deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți a fost pronunțat la 11 iunie 2014 în prezența procurorului,
inculpatului și avocatului inculpatului, fapt confirmat prin procesul-verbal al
ședinței de judecată (f.d. 9, vol. IV) și înștiințați despre ziua pronunțării deciziei
motivate, care a fost pronunțată la 18 iunie 2014 ( f.d. 13, vol. IV).
În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei
instanței de apel pronunțate la 18 iunie 2014 expira la 18 iulie 2014, iar la 18 iunie
2014, atît avocatul inculpatului, cît și inculpatul au primit contra semnătură copia
4
deciziei motivate (f.d. 22, vol. IV), ceea ce a constituit o posibilitate reală pentru
ambii de a declara recurs, în termenul stabilit de lege.
Aceste momente certifică faptul că termenul de 30 zile de contestare cu recurs
a deciziei instanței de apel, stabilit de art. 422 Cod de procedură penală nu a fost
respectat, deoarece recursul avocatului Gherghe Ionaș din data de 18.09.2014 (f.d.
43-47, vol. IV) a fost declarat peste două luni de la data scurgerii termenului de 30
de zile de declarare a recursului ordinar.
Astfel, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că
depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul
declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea
procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu
prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.
Așadar, din cele consemnate mai sus, instanța de recurs ajunge la concluzia că
recursul declarat de către avocatul Gheorghe Ionaș în numele inculpatului la data de
18.09.2014 urmează a fi declarat inadmisibil, pe motiv că este declarat peste termen.
În temeiul art. 432 alin. (1)-(2), pct. 1), 2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Gheorghe Ionaș
în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți
din 11 iunie 2014, în cauza penală în privința lui Bilic Veaceslav Ivan, din motiv
că recursul din 18 iulie 2014 nu corespunde cerințelor de formă și conținut, iar
recursul din 18 septembrie 2014 este declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 februarie 2015.
Președinte Judecător Judecător
Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Petru Moraru
5