1ra-1453/14 — art. 324 alin.1, art. 332 alin.2 lit.a CP

1ra-1453/14 — art. 324 alin.1, art. 332 alin.2 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1453/2014

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

18 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Timofti Vladimir, Toma Nadejda, Alerguș Constantin, Moraru

Petru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 martie 2014, în cauza penală privindu-l

pe

Mașcov Andrei Veaceslav, născut la 31 martie 1972,

originar din or. Circik, regiunea Tașkent, Uzbekistan, domiciliat

în or. Briceni, str. Independenței 23/18;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

19.12.2011- 12.03.2014 (instanța de apel)

01.08.2014-18.11.2014 (instanța de recurs ordinar).

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

CONSTATĂ:

fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1)

Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Tot el, a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de

art.332 alin.(2) lit. a) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

că în perioada de timp începînd cu ziua de 19.02.2009, deținînd funcția de inspector

vamal al Biroului Vamal Briceni în baza ordinului din 27.10.1995, iar conform

ordinului nr.1088-p din 31.12.2008 numit în funcția de inspector superior al aceluiași

birou vamal, fiind persoană cu funcție de răspundere antrenată în exercițiul funcției

sale, aflîndu-se la postul vamal Briceni-Rosoșeni, în scopul îndeplinirii unor acțiuni

contrar obligațiunilor sale de serviciu legate de favorizarea și permiterea introducerii

pe teritoriul Republicii Moldova prin postul vamal „Briceni-Rosoșeni" a unui

autoturism de modelul „Renault Laguna" cu anul de producere 1999, cu numerele de

înmatriculare ale Republicii Cehe 2L93499, contrar prevederilor art.10 alin.(3) lit.b) a

Legii nr. 1569-XV din 20.12.2002 privind modul de introducere și scoatere a bunurilor

de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, fără depunerea a careva

sume de garanție în cuantum egal cu drepturile de import prevăzute în cazul plasării

mijlocului de transport auto în regim vamal de import, a pretins bani ce nu i se cuvin în

sumă de 550 dolari SUA (care conform cursului oficial al BNM din 20.02.2009

constituiau 5808 lei) de la proprietarul autoturismului în cauză Babuci Victor, care este

cetățean al Republicii Moldova, bani pe care i-a primit în jurul orelor 06:15 la

1

20.02.2009 în încăperea barului ce aparține SRL „Neovil-Con", situat în apropierea

postului vamal „Briceni-Rosoșeni", după ce a fost reținut de către lucrătorii Centrului

pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției.

Aceste acțiuni ale lui Mașcov Andrei au fost încadrate în prevederile art. 324

alin.(1) Cod penal, după indicii săvîrșirii unor acțiuni intenționate, fiind persoană cu

funcții de răspundere, pretinzînd și primind bani ce nu i se cuvin pentru îndeplinirea

unor acțiuni contrar obligațiunilor sale de serviciu.

2.1. Tot el, a fost învinuit de către organul de urmărire penală în aceea că, pe

parcursul anului 2003, deținînd funcția de inspector vamal al Biroului vamal Briceni în

baza ordinului nr.27 din 27.10.1995, fiind persoană cu funcție de răspundere, antrenată

în exercițiul funcției sale, în interes personal exprimat în camuflarea propriei

incompetente și favorizarea unor cetățeni la introducerea în țară a unor mijloace de

transport la poziția tarifară 8703 tipul „Break", a falsificat documente oficiale în mod

repetat, în următoarele circumstanțe:

La 05.08.2003, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model Mercedes

250, cu numărul caroseriei WDB1241281B718453, pe numele lui Filipciuc Natalia,

inspectorul Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interese personale

susmenționate, a falsificat și a anexat la documentele de devamare certificatul

specialistului Centrului Expertize Independente cu nr. 06/389 din 05.08.2003, conform

căruia mijlocul de transport dat a fost atribuit la poziția tarifară 8703 tipul „Break”,

care în realitate nu a fost eliberat de acest centru.

La 29.11.2003, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model

„Volkswagen Passat”, cu numărul caroseriei WVWZZZ1HZSW151520, pe numele lui

Coceban Marcel, inspectorul Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interese

personale susmenționate, a falsificat și a anexat la documentele de devamare

certificatul specialistului Centrului Expertize Independente cu nr.6/569 din

31.12.2003, conform căruia mijlocul de transport dat a fost atribuit la poziția tarifară

S703 tipul „Break", care în realitate nu a fost eliberat de acest centru.

La 06.12.2003, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model

Volkswagen Golf, cu numărul caroseriei WVWZZZ1HZRW411959, pe numele lui

Grinco Vladimir, inspectorul Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interesele

personale susmenționate, a falsificat și a anexat la documentele de devamare

certificatul specialistului Centrului Expertize Independente cu nr.6/573 din

36.12.2003, conform căruia mijlocul de transport dat a fost atribuit la poziția tarifară

8703 tipul „Break", care în realitate nu a fost eliberat de acest centru.

La 25.06.2003, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model Seat

Toledo, cu numărul caroseriei VSSZZZ1LZZD158164, pe numele lui Zavalii

Anatolie, inspectorul Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interesele personale

susmenționate, a falsificat și a anexat la documentele de devamare certificatul

specialistului Centrului Expertize Independente cu nr.200 din 25.06.2003, conform

căruia mijlocul de transport dat a fost atribuit la poziția tarifară 8703 tipul „Break",

care în realitate nu a fost eliberat de acest centru.

La 04.07.2003, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model Mercedes

220E, cu numărul caroseriei WDB1240221J011320, pe numele lui Toderica Iosif,

inspectorul Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interesele personale

susmenționate, a falsificat și a anexat la documentele de devamare certificatul

specialistului Centrului Expertize Independente cu nr.246 din 04.07.2003, conform

2

căruia mijlocul de transport dat a fost atribuit la poziția tarifară 8703 tipul „Break",

care în realitate nu a fost eliberat de acest centru.

La 24.07.2003 în procesul vămuirii mijlocului de transport de model Volkswagen

Passat, cu numărul caroseriei WVWZZZ3AZRE098127, pe numele lui Grib Vitalie,

inspectorul Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interesele personale

susmenționate, a falsificat și a anexat la documentele de devamare certificatul

specialistului Centrului Expertize Independente cu nr.258 din 24.07.2003, conform

căruia mijlocul de transport dat a fost atribuit la poziția tarifară 8703 tipul „Break",

care în realitate nu a fost eliberat de acest centru.

La 06.12.2003,, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model

Volkswagen Passat, cu numărul caroseriei WVWZZZ31ZPE004115, pe numele lui

Mosin Igor, inspectorul Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interesele

personale susmenționate, a falsificat și a anexat la documentele de devamare

certificatul specialistului Centrului Expertize Independente cu nr.6/579 din

06.12.2003, conform căruia mijlocul de transport dat a fost atribuit la poziția tarifară

8703 tipul „Break", care în realitate nu a fost eliberat de acest centru.

La 21.11.2003, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model Opel Astra,

cu numărul caroseriei WOL000051P2509935, pe numele lui Mosin Igor, inspectorul

Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interesele personale susmenționate, a

falsificat și a anexat la documentele de devamare certificatul specialistului Centrului

Expertize Independente cu nr.2/418 din 21.11.2003, conform căruia mijlocul de

transport dat a fost atribuit la poziția tarifară 8703 tipul „Break", care în realitate nu a

fost eliberat de acest centru.

La 31.05.2003, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model Honda

Acord, cu numărul caroseriei 1HGCB87400A100509, pe numele lui Zavalii Anatolie,

inspectorul Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interesele personale

susmenționate, a falsificat și a anexat la documentele de devamare certificatul

specialistului Centrului Expertize Independente cu nr.06/429 din 31.05.2003, conform

căruia mijlocul de transport dat a fost atribuit la poziția tarifară 8703 tipul „Break",

care în realitate nu a fost eliberat de acest centru.

La 31.05.2003, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model

Volkswagen Passat, cu numărul caroseriei WVWZZZ3AZRE040809, pe numele lui

Zavalii Anatolie, inspectorul Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interesele

personale susmenționate, a falsificat și a anexat la documentele de devamare

certificatul specialistului Centrului Expertize Independente cu nr.06/418 din

31.05.2003, conform căruia mijlocul de transport dat a fost atribuit la poziția tarifară

3703 tipul „Break", care în realitate nu a fost eliberat de acest centru.

La 21.10.2003, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model Chrysler, cu

numărul caroseriei 1C4GKB5ROPU113221, pe numele lui Fefelov Andrei, inspectorul

Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interesele personale susmenționate, a

falsificat și a anexat la documentele de devamare certificatul specialistului Centrului

Expertize Independente cu nr.06/545 din 21.10.2003, conform căruia mijlocul de

transport dat a fost atribuit la poziția tarifară 8703 tipul „Break", care în realitate nu a

fost eliberat de acest centru.

La 01.07.2003, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model Audi A6, cu

numărul caroseriei WAUZZZ4 AZTN058808, pe numele lui Guțan Viorica,

inspectorul Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interesele personale

3

susmenționate, a falsificat și a anexat la documentele de devamare certificatul

specialistului Centrului Expertize Independente cu nr.206 din 01.07.2003, conform

căruia mijlocul de transport dat a fost atribuit la poziția tarifară 8703 tipul „Break",

care în realitate nu a fost eliberat de acest centru.

La 25.11.2003, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model Nissan

Primera, cu numărul caroseriei JN1TDAW10U0000207, pe numele lui Leașan Vadim,

inspectorul Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interesele personale

susmenționate, a falsificat și a anexat la documentele de devamare certificatul

specialistului Centrului Expertize Independente cu nr.06/589 din 25.11.2003, conform

căruia mijlocul de transport dat a fost atribuit la poziția tarifară 8703 tipul „Break",

care în realitate nu a fost eliberat de acest centru.

La 14.11.2003, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model Mercedes

250TD, cu numărul caroseriei WDB1241881F282125, pe numele lui Druc Viorel,

inspectorul Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interesele personale

susmenționate, a falsificat și a anexat la documentele de devamare certificatul

specialistului Centrului Expertize Independente cu nr.523 din 14.11.2003, conform

căruia mijlocul de transport dat a fost atribuit la poziția tarifară 8703 tipul „Break",

care în realitate nu a fost eliberat de acest centru.

La 01.11.2003, în procesul vămuirii mijlocului de transport de model Pontiac, cu

numărul caroseriei 1GMDU0663PT304048, pe numele lui Saviuc Ana, inspectorul

Biroului vamal Briceni Mașcov Andrei din interesele personale susmenționate, a

falsificat și a anexat la documentele de devamare certificatul specialistului Centrului

Expertize Independente cu nr.06/695 din 11.11.2003, conform căruia mijlocul de

transport dat a fost atribuit la poziția tarifară 8703 tipul „Break", care în realitate nu a

fost eliberat de acest centru.

Acțiunile respective ale lui Mașcov Andrei au fost încadrate în prevederile art.332

alin.(2) lit. a) Cod penal după indicii falsificării de către o persoană cu funcții de

răspundere a documentelor oficiale din interes personal, în mod repetat.

totală a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Mașcov A. să fie condamnat în baza art. 324

alin.(l) Cod penal la 3 ani închisoare, amendă în mărime de 1000 u.c., cu privare de

drepturi de a ocupa funcții de răspundere în cadrul instituțiilor publice pe un termen de

2 ani, iar în baza art.90 Cod penal, pedeapsa numită să fie suspendată condiționat pe

un termen de probă de 1 an; la fel, Mașcov A. să fie condamnat în baza art. 332

alin.(1) Cod penal, și în baza art.60 Cod penal, art.332 Cod de procedură penală, să fie

încetat procesul penal în acest capăt de învinuire datorită expirării termenului de

prescripție de atragere la răspundere penală. De asemenea, a solicitat casarea încheierii

din 13.05.2010, prin care s-a refuzat admiterea demersului procurorului Dulgher D. de

reparare a erorii materiale, și anume în ordonanța de recunoaștere a corpurilor delicte

la data întocmirii de înscris în loc de 19.02.2009, data de 19.03.2009. În motivarea

apelului s-a invocat că sentința este ilegală și nefondată, vina lui Mașcov A. pe ambele

capete de învinuire a fost dovedită prin probele cercetate, iar declarațiile inculpatului,

prin care neagă vinovăția sa, se combat prin depozițiile martorilor și prin corpurile

delicte, fiind combătute versiunile inculpatului. Concluziile instanței de judecată

privind achitarea inculpatului sunt neîntemeiate și bazate pe presupuneri, este ilegală

anularea de către instanța de judecată a procesului-verbal de audiere a martorului

4

V.Babuci din 25.02.2009 de către judecătorul de instrucție din Judecătoria Bălți,

instanța de judecată a anulat probele sub formă de procese verbale de interceptare și

înregistrare a comunicărilor video și audio din 20.02.2009 avute loc între Babuci V. și

inculpat concomitent și înscrierile audio și video, nu are nici un temei juridic anularea

de către instanță a probelor sub formă de stenograme și înregistrările audio și video a

convorbirilor între martorul Babuci V. și Mașcov A., deoarece acestea au fost

întocmite în conformitate cu legislația în vigoare. În opinia apelantului, erorile

materiale elucidate nu pot fi puse la baza unei sentințe de achitare, este neîntemeiată

anularea de către instanță a probei sub forma raportului de expertiză fizico-chimică nr.

655, 666 din 17.03.2009, deoarece corpurile delicte, care figurează pe această cauză

penală, au fost recunoscute în această calitate în ordinea prevăzută de lege.

fost respins, ca nefondat, apelul și menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că instanța de fond

corect a ajuns la concluzia de achitare a lui Mașcov A. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 324 alin.(1) Cod penal, iar probelor de învinuire prezentate instanța

de fond le-a dat o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv, în

coroborarea lor cu celelalte probe, nefiind stabilită în acțiunile lui Mașcov A.

săvîrșirea acțiunilor intenționate, ca persoană cu funcții de răspundere, privind

pretinderea și primirea banilor ce nu i se cuvin în sumă de 550 dolari SUA pentru

îndeplinirea unor acțiuni contrar obligațiunilor sale de serviciu, instanța de fond

stabilind corect că vinovăția inculpatului Mașcov Andrei nu și-a găsit confirmarea în

ședința de judecată și în privința acestuia urmează de a fi pronunțată o sentință de

achitare, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Instanța de apel a considerat juste concluziile instanței de fond, că

audierea martorului Babuci Victor a avut loc cu încălcarea art. 109

alin.(4) Cod de procedură penală, fără consemnarea declarațiilor

martorului conform prevederilor art. 336, 337 Cod de procedură penală,

nefiind efectuată ședința judiciară și nefiind consemnate declarațiile

martorului în scris de grefier ca document separat, care se anexează la

procesul-verbal, și că procurorul Dulgher D. a fost împuternicit să

exercite urmărirea penală în această cauză la 21.02.2009, iar acțiunile și

actele procesuale efectuate pînă la această dată de ultimul sînt

inadmisibile în temeiul art.94 alin.(1) pct.4), 8) Cod de procedură penală.

Referitor la învinuirea adusă lui Mașcov A. în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.332 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a menționat că instanța de fond absolut

temeinic a ajuns la concluzia că vinovăția lui Mașcov Andrei în săvîrșirea falsului în

acte publice nu și-a găsit confirmarea în ședința de judecată și inculpatul urmează a fi

achitat și pe acest capăt de acuzare, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el,

instanței nefiind prezentate probe pertinente și concludente în demonstrarea vinei lui

Mașcov A. în falsificarea certificatelor specialistului Centrului Expertize Independente

indicate în ordonanța de punere sub învinuire.

Or, instanța de fond just a considerat că nu a fost constatat faptul că inculpatul

Mașcov Andrei ar fi săvîrșit falsificarea unor documente oficiale din interes material

sau alt interes personal, afirmațiile aduse de învinuire că interesul personal al

inculpatului Mașcov Andrei în falsificarea documentelor oficiale se exprimă în

5

camuflarea propriei incompetențe și favorizarea unor cetățeni la introducerea în țară a

unor mijloace de transport fiind numai o părere și nu este dovedită prin careva probe.

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, s-a solicictat

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei, din motiv că

instanța de apel nu s-a expus în decizia pronunțată asupra argumentelor invocate de

procuror în apel și, astfel, în opinia recurentului, fiind încălcate flagrant prevederile

art. 414, 417 Cod procedură penală, nu a fost rezolvat fondul apelului. Astfel, în

sentința de achitare emisă în privința inculpatului Mașcov Andrei instanța de judecată

a dat o apreciere unilaterală probelor, punînd la baza sentinței depozițiile inculpatului

și selectiv depozițiile martorilor, fără a aprecia toate probele prezentate de acuzare, iar

instanța de apel, ilegal, a menținut această sentință, fără a se expune asupra unui șir de

argumente invocate în apel. În opinia recurentului, vinovăția lui Mașcov Andei a fost

demonstrată pe deplin prin cumulul de probe administrate, cărora li s-a dat o apreciere

juridică greșită.

2011 a fost admis recursul ordinar declarat, casată decizia instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel.

Instanța de recurs ordinar, în motivarea soluției sale,a indicat, că prin sentința

instanței de fond s-a constatat că la urmărirea penală nu au fost întreprinse măsuri de

combatere a afirmațiilor lui Mașcov Andrei (Vol. III, f.d. 291). Această constatare

este declarativă și nu are ca bază materialele dosarului penal, deci, nu poate fi

implementată în textul sentinței, deoarece fiind audiat în calitate de bănuit (Vol. III,

f.d.53) și învinuit (Vol. III, f.d.77, 122), Mașcov A. nu a dat declarații care urmau a fi

verificate.

La fel, instanța de recurs a reținut, că instanța de apel a constatat că procesul-

verbal de audiere a martorului Babuci Victor din 25.02.2009 (Vol. III, f.d. 88-91) nu

poate fi admis ca probă, deoarece judecătorul de instrucție nu a petrecut ședința de

judecată, a audiat martorul fără participarea grefierului și a întocmit personal procesul-

verbal de audiere, iar martorul nu a fost preîntîmpinat de răspundere conform

art.art.312, 313 Cod penal. Însă, din materialele cauzei nu se întrevede să fi avut loc

vreo verificare și constatare că procesul-verbal nominalizat să fi fost întocmit de

judecătorul de instrucție.

Totodată, instanța de recurs ordinar a indicat, că instanța de apel nu s-a expus

dacă constatarea este neveridică, însă face pe marginea acestei chestiuni o altă

constatare – precum că procesul-verbal ar fi fost întocmit de procuror.

Astfel, a concluzionat că lipsa de motivare în documentele judiciare a

constatărilor de nulitate a actului procedural echivalează cu nepronunțarea asupra

motivelor invocate în apel, iar textul deciziei recurate conține și unele afirmații pripite

despre nulitatea altor acte procedurale, neluîndu-se în considerare că nu oarecare

încălcare a prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage

nulitatea actului procedural, dar numai încălcările esențiale ale legii procesuale penale.

martie 2014 a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței

primei instanțe.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că instanța de fond a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

6

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat o apreciere legală din punct de vedere al

coroborării lor, just ajungînd la concluzia privind adoptarea unei hotărîri de achitare în

privința lui Mașcov A. pe ambele capete de învinuire.

procuror, prin care, indicîndu-se temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10),

12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei, invocînd următoarele motive:

- instanța de apel, menținînd sentința de achitare a primei insatnțe, a indicat că

audierea martorului Babuci Victor a avut loc cu încălcarea art. 109 alin.(4) Cod de

procedură penală, fără consemnarea declarațiilor martorului conform prevederilor art.

336, 337 Cod de procedură penală, nefiind efectuată ședință judiciară și nefiind

consemnate declarațiile martorului înscrise de grefier ca document separat, care se

anexează la procesul verbal. Consideră această concluzie ca fiind lipsită de temeinicie,

deoarece audierea martorului Babuci Victor a avut loc în conformitate cu legislația

procesual penală cu participarea tuturor participanților la proces și cu întocmirea

procesului verbal al ședinței care se păstrează la judecătorul de instrucție care a audiat

martorul dat, deasemenea careva obiecții din partea participanților la proces nu au

parvenit. Pentru a combate acest argument acuzatorul de stat în instanța de apel a

înaintat un demers prin care a solicitat audierea în calitate de martori a judecătorului

Pădurari V. și a procurorului Dulghier D. în temeiul art. 90 alin. (3) pct. 4) Cod de

procedură penală, demersul însă a fost respins ca neîntemeiat, fiind astfel încălcat

dreptul acuzării de a prezenta probe. În cadrul examinării apelului, procurorul a

solicitat înaintarea unei cereri de acordare a asistenței juridice prin comisie rogatorie la

locul de domiciliu a martorului Babuci Victor în R. Cehă, fiind solicitată audierea

acestuia de către o instanță competentă a R. Cehe, sub aspectul dacă acesta confirmă

declarațiile depuse în fața judecătorului de instrucție, cererea respectivă rămînînd

neexecutată din motivul că documentele nu au fost traduse în limba cehă de către

autoritățile din Republica Moldova și nu este responsabilitatea acuzatorului pentru

aceasta;

- de asemenea, instanța de apel greșit a ajuns la concluzia, că nu sunt admise ca

probe, datele care au fost obținute de către o persoană care nu are dreptul să efectueze

acțiuni de urmărire penală în cauza penală dată, întrucît procurorul Dulgher D. a fost

persoana care avea dreptul să efectueze acțiuni de urmărire penală din 19.02.2009,

fiind desemnat drept conducător al urmăririi penale pe cauza penală dată și conform

art. 52 alin. (1) pct. 17 ) Cod de procedură penală, procurorul asistă la efectuarea

oricărei acțiuni de urmărire penală sau o efectuează personal. Astfel, procurorul

Dulgher D. ca conducător al urmăririi penale a avut dreptul la semnarea proceselor

verbale de interceptare a comunicărilor din 20.02.2009. Făcînd trimitere la ordonanța

de retragere a cauzei penale din gestiunea DGT Nord a CCCEC în gestiunea

procurorului Dulgher D. care datează cu o zi mai tîrziu, adică cu data de 21.02.2009,

instanța de judecată nu a luat în considerație faptul, că prin această ordonanță

procurorul Dulgher D. a fost desemnat pentru efectuarea nemijlocită a urmăririi penale

pe cauza penală dată, însă pînă la această dată procurorul în cauză a efectuat doar

conducerea urmăririi penale, fapt care nu l-a împiedicat să efectueze acțiuni de

urmărire penală în conformitate cu art. 52 alin. (1) pct. 17) Cod de procedură penală;

- fiind audiat în ședința de judecată Mașcov Andrei vina în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 332 alin. (2) lit. a) Cod penal nu a recunoscut-o și a relatat, că toate

7

certificatele specialistului Centrului Expertize Independente anexate la materialele de

devamare a unităților de transport incluse în învinuire au fost puse la dispoziție de

către persoanele care devamau aceste unități și el nu are nici o atribuție la aceste

falsificări, însă depozițiile acestuia sunt combătute de depozițiile martorilor: Leșan

Vadim, Zavalii Anatolie, Toderica Iosif.

- probele prezentata de învinuire au fost apreciate și analizate de către instanța de

apel, contrar indicațiilor Curții Supreme de Justiție expuse în Hotărîrea Plenului nr.10

din 24.04.2000, care stipulează că la examinarea probelor care confirmă vinovăția sau

nevinovăția persoanei, în sentință se argumentează motivele admiterii sau respingerii

probelor atît de învinuire cît șe de apărare. În orice caz, se supun analizei toate probele

examinate în ședință indiferent de faptul că sunt cuprinse în dosarul penal sau

prezentate de către părți direct în ședință.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 12 iulie

2011, instanței de rejudecare au fost date indicații referitor la justa soluționare a

cauzei, indicații care contrar prevederilor art. 436 alin(2) Cod procedură penală nu au

fost executate.

consideră, că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în termen

de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar la 16 mai 2014 împotriva deciziei instanței de apel din 12 martie 2014,

pronunțată în ședința publică pe 16 aprilie 2014, în termen.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală (red. 27.10.2012), instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ

au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

Drept temeiuri pentru recurs au fost invocate prevederile art. 427 alin.(1) pct.6),

10), 12) Cod de procedură penală, conform cărora, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, ori faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul

dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus,

8

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

9.1. Potrivit apelului declarat de către procuror (Vol. III, f.d. 303-309), criticîndu-

se legalitatea și temeinicia sentinței, se invocă următoarele motive:

„- fiind audiat în ședința de judecată Mașcov Andrei vina în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 332 alin. (2) lit. a) Cod penal nu a recunoscut-o și a relatat, că toate

certificatele specialistului Centrului Expertize Independente anexate la materialele de

devamare a unităților de transport incluse în învinuire au fost puse la dispoziție de

către persoanele care devamau aceste unități și el nu are nici o atribuție la aceste

falsificări, însă depozițiile acestuia sunt combătute de depozițiile martorilor Leșan

Vadim, Zavalii Anatolie, Toderica Iosif, care au relatat, că certificatele specialistului

Centrului Expertize Independente Oaserele V. nu au fost prezentate de către ei la

devamarea unităților de transport indicate în învinuire și nici nu ei au scris cereri de

efectuare a unor astfel de expertize, precum și prin următoarele probe: procesul-verbal

de colectare a mostrelor din 02.07.2004; procesul-verbal de percheziție din 07.07.2004

efectuat la domiciliul lui Mașcov Andrei; raportul de expertiză seria AB Nr. 000856 /

1071 din 10.09.2004; raportul de expertiză seria AA Nr. 002675/1069 din 10.08.2004;

procesul-verbal de confruntare din 14.07.2004, petrecute între bănuitul Coceban M. și

martorul Mașcov A.; procesul-verbal de examinare a obiectelor și documentelor din

28.03.2008; ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală

din 28.03.2008;

- învinuirea adusă inculpatului Mașcov Andrei în baza art. 324 alin. (1) Cod

penal a fost dovedită prin restul probelor acumulate în cadrul urmăririi penale și

cercetării judecătorești, și anume depozițiile martorilor Babuci V., Bezbarodco V.;

denunțul lui V. Babuci prin care se cere atragerea la răspundere penală a lucrătorului

vamal pe nume Andrei care extorcă de la el bani în sumă de 550 dolari SUA; copia

certificatului de înmatriculare a automobilului de model “RENAULT LAGUNA

COMBI K56P65 2.0 16V” ; ordonanța și procesul-verbal de ridicare conform căruia de

la V. Babuci a fost ridicată coala de hîrtie cu inscripția “068509071 Андрей”; decizia

privind controlul transmiterii banilor din 19.02.2009; decizia privind efectuarea

măsurilor operative de investigație din 19.02.2009; ordonanța privind efectuarea

acțiunilor de urmărire penală și operative de investigație din 19.02.2009; încheierea

judecătorului de instrucție, conform căreia a fost autorizată efectuarea măsurilor

operative de investigație și de urmărire penală; procesul verbal de marcare a banilor

din 19.02.2009; procesul verbal de înzestrare cu tehnică specială din 20.02.2009;

procesul verbal de percheziție corporală a lui Mașcov A. din 20.02.2009; ordonanța și

procesul verbal de ridicare din 20.02.2009; procesele verbale de înregistrare și

interceptare a imaginilor și convorbirilor audio și stenogramele convorbirilor dintre

Babuci V. și Mașcov A.; procesul verbal de examinare a obiectului din 28.02.2009 și

fototabelul la el; raportul de expertiză fizico-chimică nr. 655, 666 din 11.03.2009;

procesul verbal de examinare a obiectelor și ordonanța de recunoaștere a obiectelor

drept corpuri delicte și anexarea lor la materialele cauzei penale;

- nu-și găsește suport nici versiunea inculpatului precum, că Babuci V. pe

înscrierile audio nu număra banii în sumă de 550 dolari, dar 5 lei și 50 bani pentru a se

achita cu cafeaua pe care a comandat-o, deoarece conform informației parvenite de la

SRL „Neovil Com” cui aparține barul în care s-au întîlnit inculpatul și Babuci V.,

cafeaua în acest bar în luna februarie 2009 nu costa 5 lei 50 bani;

9

- este combătută și versiunea inculpatului despre faptul, că nu știe cum au apărut

banii la el în buzunar, invocînd că puteau fi puși la el în buzunar de către niște

persoane necunoscute în timp ce el se afla la veceu iar scurta sa în sala barului,

deoarece conform procesului verbal de marcare a bancnotelor din 19.02.2009 conform

căruia banii în sumă de 550 dolari SUA au fost marcați, iar apoi transmiși anume lui

Babuci V. și nu la careva alte persoane. Ulterior acești bani au fost depistați la Mașcov

A. Acest fapt demonstrează încă odată că banii au fost transmiși lui Mașcov A. anume

de către Babuci V. care pînă la transmitere i-a numărat fapt confirmat prin înscrierile

audio în prezența lui Mașcov A. Astfel ultimul cu certitudine a văzut transmiterea

banilor, mai mult ca atît chiar i-a primit punîndu-i în buzunar. Dacă Mașcov A. nu ar fi

știut despre faptul că are bani în buzunar, atunci cum a putut el oare numi suma

concretă și anume 550 dolari SUA în momentul cînd lucrătorii CCCEC îl

percheziționau întrebîndu-1 cîți bani a primit. Putea oare Mașcov A. la momentul

reținerii explica că banii i-a primit pentru a-i transmite unei alte persoane fiind rugat de

Babuci V., dacă cum menționează Mașcov A. el nici nu știa despre prezența acestora la

el în buzunar?;

- o altă probă care combate această versiune a inculpatului prezența depunerilor

de substanță specială pe mîinile inculpatului identică cu substanță cu care au fost

prelucrate bancnotele în sumă de 550 dolari SUA, conform raportului de expertiză nr.

655, 666 din 11.03.2009. În urma examinării înregistrărilor video a convorbirilor între

inculpat și martorul Babuci V. la 20.02.2009 se vede cu certitudine că la momentul

întîlnirii cu Babuci V, Mașcov A. stătea așezat pe scaun fiind îmbrăcat în scurtă și la

momentul întîlnirii ei nu s-au salutat prin strîngere de mîini. Astfel, dacă inculpatul

susține că nu știe cum au apărut banii în buzunar la el, atunci cum poate fi explicat

faptul prezenței substanțelor speciale pe mîinile inculpatului?;

- este neîntemeiată și bazată pe presupuneri concluzia instanței referitor la faptul

că Babuci V., aflînd de la prietena sa pe care a sunat-o la telefon că inspectorul vamal

Mașcov A. încearcă să-l înșele, a renunțat de la introducerea automobilului în țară,

întrucît din depozițiile lui Babuci V., nici din alte materiale ale cauzei penale nu reiese

concluzia făcută de instanță, ci din contra aflînd de la prietena sa care are studii

juridice că aceasta poate fi o înșelăciune și în cele din urmă el, adică Babuci V., poate

fi coparticipant la acțiuni de introducere în țară prin contrabandă a automobilului său,

fiindu-i frică să aibă neînțelegeri cu legea, s-a adresat la DGT Nord a CCCEC cu

denunț referitor la acțiunile ilegale ale inculpatului;

- este absolut ilegală anularea de către instanța de judecată a unei astfel de probe

cum ar fi procesul verbal de audiere a martorului Babuci V. din 25.02.2009 de către

judecătorul de instrucție din cadrul judecătoriei mun. Bălți. Drept motiv de anulare

instanța de judecată a invocat faptul, că audierea a avut loc cu încălcarea art. 109 alin.

(4) Cod de procedură penală, fără desfășurarea ședinței de judecată și fără întocmirea

procesului verbal al ședinței. Aceste concluzii sunt lipsite de temeinicie, deoarece

această audiere a avut loc în conformitate cu legislația procesual penală cu participarea

tuturor participanților la proces și cu întocmirea procesului verbal al ședinței care se

păstrează la judecătorul de instrucție care a audiat martorul dat;

- instanța de apel a anulat probele sub formă de procese verbale de interceptare și

înregistrare a comunicărilor video și audio din 20.02.2009 avute loc între Babuci V. și

inculpat, concomitent și înscrierile audio și video. Anularea acestora a fost motivată

prin faptul, că procurorul Dulgher D. a semnat aceste procese verbale, neavînd însă

10

dreptul să le semneze, deoarece ordonanța de retragere a cauzei penale în procedura de

exercitare a urmăririi penale a procurorului Dulgher D. datează cu 21.02.2009. Această

concluzie a instanței deasemenea nu este corectă deoarece conform art. 94 alin. (4)

Cod de procedură penală nu sunt admise ca probe datele care au fost obținute de către

o persoană care nu are dreptul să efectueze acțiuni de urmărire penală în cauza penală

dată. În această ordine, procurorul Dulgher D. a fost persoana care avea dreptul să

efectueze acțiuni de urmărire penală, deoarece din 19.02.2009 a fost desemnat drept

conducător al urmăririi penale pe cauza penală dată și conform art. 52 alin. (1) pct. 17 )

Cod de procedură penală, procurorul asistă la efectuarea oricărei acțiuni de urmărire

penală sau o efectuează personal. Astfel procurorul Dulgher D. ca conducător al

urmăririi penale a avut dreptul la semnarea proceselor verbale de interceptare a

comunicărilor din 20.02.2009. Făcînd trimitere la ordonanța de retragere a cauzei

penale din gestiunea DGT Nord a CCCEC în gestiunea procurorului Dulgher D. care

datează o zi mai tîrziu adică cu 21.02.2009, instanța de judecată nu a luat în

considerație faptul, că prin această ordonanță procurorul Dulgher D. a fost desemnat

pentru efectuarea nemijlocită a urmăririi penale pe cauza penală dată, însă pînă la

această dată procurorul în cauză a efectuat doar conducerea urmăririi penale, fapt

care nu l-a împiedicat să efectueze acțiuni de urmărire penală în conformitate cu art. 52

alin. (1) pct. 17) Cod de procedură penală.

Este de menționat și faptul, că reieșind din conținutul sentinței, al treilea aliniat,

procesele verbale de interceptare și înregistrare a comunicărilor audio video datează cu

20.09.2009, iar apoi cu data de 20.02.2010, cu toate că aceste documente procesuale au

fost întocmite la 20.02.2009. Astfel, nu este clar care procese verbale au fost anulate ca

probe de către instanță;

- o altă greșeală comisă de către instanță este indicarea în sentință a faptului că

procesul verbal de examinare a obiectelor datează cu data de 19.02.2009, deoarece în

realitate acest document procesual datează cu 19.03.2009.

În cadrul examinării cauzei date, s-a stabilit o eroare materială și anume în

ordonanța de recunoaștere a corpurilor delicte și anexarea acestora la materialele

cauzei penale a fost înscrisă data întocmirii 19.02.2009 în loc de 19.03.2009. Aceasta

este o eroare evidentă deoarece procesul verbal de examinare a obiectelor care este o

acțiune premergătoare recunoașterii obiectelor în calitate de corpuri delicte datează cu

19.03.2009, astfel și ordonanța de recunoaștere a obiectelor în calitate de corpuri

delicte real a fost întocmită la 19.03.2009. La 13.05.2010 de către acuzatorul de stat a

fost înaintat un demers privind repararea erorilor materiale și anume în ordonanța de

recunoaștere a corpurilor delicte să fie înscrisă în loc de 19.02.2009, data de

19.03.2009 cînd real a fost întocmit acest document, însă instanța de judecată prin

încheiere a respins demersul în cauză, care la moment este atacat împreună cu sentința;

- nu are nici un temei juridic nici anularea de către instanța de judecată a probelor

sub formă de stenograme și înregistrările audio și video a convorbirilor între martorul

Babuci V. și inculpatul Mașcov A., deoarece acestea au fost întocmite reieșind din

motivele invocate mai sus în conformitate cu legislația în vigoare;

- indicarea de către instanță a unor omisiuni cum ar fi lipsa unei cifre din seria și

numărul unei bancnote cu nominalul a 50 dolari SUA înscrisă în procesul verbal al

percheziției lui Mașcov A., inscripția „Caseta video compactă de model TDK Hi8 MP

90” cu înregistrările video operative a convorbirii avute loc la 20.02.2009 între Babuci

V. și Mașcov A., cu toate, că în pachet se afla caseta cu înregistrările percheziției

11

corporale, nu sunt altceva decît niște greșeli mecanice, iar amplasarea casetei cu

percheziția corporală în pachetul cu inscripția „Caseta video compactă de model TDK

Hi8 MP 90” cu înregistrările video operative a convorbirii avute loc la 20.02.2009

între Babuci V. și Mașcov A., poate fi și rezultatul unei neatenții în procesul

examinării în judecată a acestor înscrieri video și audio și apoi a amplasării casetelor

examinate în plicuri cu sigilarea ulterioară a acestora.

Necătînd la aceasta erorile materiale elucidate nu pot fi puse la baza unei sentințe

de achitare;

- deasemenea este absolut neîntemeiată și anularea de către instanță a probei sub

forma raportului de expertiză fizico-chimică nr. 655, 666 din 17.03.2009, deoarece

corpurile delicte care figurează pe această cauză penală au fost recunoscute în această

calitate în ordinea prevăzută de lege”.

Anume asupra acestor motive invocate în apel de către procuror, instanța de apel

nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat superficial, fără argumentarea cuvenită.

9.2. Conform prevederilor art.436 alin.(1) Cod de procedură penală, procedura de

rejudecare a cauzei, după casarea hotărîrii în recurs, se desfășoară conform regulilor

generale pentru examinarea ei.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a

existat la soluționarea recursului ordinar.

Colegiul lărgit constată că aceste prevederi obligatorii ale legii procesuale penale

nu au fost respectate la rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

În acest sens se menționează, că prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 20 octombrie 2010 a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința,

invocîndu-se că prima instanță prin sentința sa corect l-a achitat pe Mașcov Andrei

Veaceslav de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1)

Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și de sub învinuirea

de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art.332 alin.(2) lit. a) Cod penal, pe motiv că

fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Ulterior, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 12

iulie 2011 a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia instanței de

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel.

Astfel, prin decizia instanței de recurs ordinar din 12 iulie 2011, fiind dispusă

rejudecarea cauzei, s-a invocat:

„Prin sentința se constată că la urmărirea penală nu au fost întreprinse măsuri de

combatere a afirmațiilor lui Mașcov Andrei (v.3, f.291). Această constatare este

declarativă și nu are ca bază materialele dosarului penal, deci, nu poate fi

implementată în textul sentinței, deoarece fiind audiat în calitate de bănuit (Vol. III,

f.d. 53) și învinuit (Vol. III, f.d. 76, 122), Mașcov A. nu a dat declarații care urmau a fi

verificate.

La fel, instanța a constatat că procesul-verbal de audiere a martorului Babuci

Victor din 25.02.2009 (f.88-91 v.3) nu poate fi admis ca probă, deoarece judecătorul

de instrucție nu a petrecut ședința de judecată, a audiat martorul fără participarea

grefierului și a întocmit personal procesul-verbal de audiere, iar martorul nu a fost

preîntîmpinat de răspundere conform art. 312, 313 Cod penal.

12

Însă, din materialele cauzei nu se întrevede să fi avut loc vreo verificare și

constatare că procesul-verbal nominalizat să fi fost întocmit de judecătorul de

instrucție.

Instanța de apel nu s-a expus dacă constatarea este neveridică, însă face pe

marginea acestei chestiuni o altă constatare – precum că procesul-verbal ar fi fost

întocmit de procuror.

Lipsa de motivare în documentele judiciare a constatărilor de nulitate a actului

procedural echivalează cu nepronunțarea asupra motivelor invocate în apel.

Textul deciziei recurate conține și unele afirmații pripite despre nulitatea altor

acte procedurale, neluîndu-se în considerare că nu oarecare încălcare a prevederilor

legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului

procedural, dar numai încălcările esențiale ale legii procesuale penale”.

În pct. 6 al deciziei instanței de recurs din 12 iulie 2011 (Vol. IV, f.d. 37-38)

sunt date indicații instanței de apel la rejudecare, unde se regăsește și verificarea

motivelor apelului declarat de procuror referitor la neadmiterea de către instanța de

apel a procesului verbal de audiere a martorului Babuci Victor din 25 februarie 2009

în calitate de probă, precum și faptul că textul deciziei instanței de apel din 20

octombrie 2010 cuprinde unele afirmații pripite despre nulitatea altor acte procedurale,

neluîndu-se în considerare că nu oarecare încălcare a prevederilor legale care

reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural, dar

numai încălcările esențiale ale legii procesuale penale.

Rejudecînd cauza, Colegiului penal al Curții de Apel Bălți prin decizia sa din

12 martie 2014, a respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței

primei instanțe.

În acest sens, Colegiul lărgit constată că instanța de apel, rejudecînd cauza a

rămas la aceeași concluzie care a existat pînă la soluționarea recursului, și necătînd la

cele menționate, a adoptat o soluție de menținere a sentinței, prin care Mașcov Andrei

a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1)

Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și de sub învinuirea

de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art.332 alin.(2) lit. a) Cod penal, pe motiv că

fapta nu a fost comisă de către inculpat.

Procedând în asemenea mod, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, ceea ce constituie temei pentru recurs prevăzut la art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Instanța de apel, rejudecînd cauza și menținînd achitarea lui Mașcov A. în

comiterea infracțiunilor imputate și-a motivate soluția prin faptul că acuzatorul de stat

nu a prezentat probe care ar confirma incontestabil vinovăția acestuia, denaturînd

esența probelor menționate în apelul declarat de către procuror (Vol. III, f.d. 303-309),

astfel, evident au fost încălcate prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală,

care stipulează că indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii.

Mai mult, deși instanța de recurs, prin decizia sa din 12 iulie 2011 a menționat, că

din materialele cauzei nu se întrevede să fi avut loc vreo verificare și constatare de

către instanța de apel precum că procesul-verbal verbal de audiere a martorului Babuci

Victor din 25 februarie 2009 să fi fost întocmit de judecătorul de instrucție, însă face

pe marginea acestei chestiuni o altă constatare – precum că procesul-verbal ar fi fost

întocmit de procuror.

13

În acest sens, instanța de apel, după rejudecare, relevă că „ astfel soluția instanței

referitor la învinuirea adusă lui Mașcov A. conform art. 324 alin. (1) Cod penal se

bazează pe declarațiile inculpatului, care a negat vinovăția sa în fapta incriminată,

totodată instanța de fond corect a dat apreciere declarațiilor martorului Babuci Victor

din 25.02.2009 considerînd, că audierea martorului a avut loc cu încălcarea art. 109

alin. (4) Cod de procedură penală, fără consemnarea declarațiilor martorului conform

prevederilor art.336, 337 Cod de procedură penală, nefiind efectuată ședință judiciară

și nefiind consemnate declarațiile martorului în scris de grefier ca document separat,

care se anexează la procesul-verbal.

Instanța de apel menționează în sensul dat, că procesul verbal de audiere este

scris de procurorul Dulgher D., cu derogare de la prevederile legale prevăzute de

procedura penală referitor la modul de audiere a martorului prevăzute în art. 109 alin.

(3), (4) Cod de procedură penală, astfel instanța de fond în prezența încălcărilor date

corect a conchis că procesul-verbal dat nu poate fi admis ca probă și pus la baza unei

sentințe de condamnare”.

În asemenea circumstanțe, Colegiul lărgit reține că instanța de apel a ignorat

indicațiile instanței de recurs în acest sens, neexpunîndu-se asupra faptului, dacă au

fost sau nu încălcate esențial prevederile art. 109 Cod de procedură penală, care

stipulează, că consemnarea declarațiilor martorului se efectuează în condițiile art.260

și 261 sau, după caz, în condițiile art.336 și 337, și în caz că au fost încălcate aceste

prevederi legale care reglementează desfășurarea procesului penal, dacă atrag sau nu

nulitatea procesului-verbal de audiere a martorului Babuci Victor din 25 februarie

în calitate de probe a procesului-verbal de confirmare a înregistrărilor de imagini din

20 februarie 2009, procesului-verbal de confirmare a interceptării și înregistrării

comunicărilor din 20 februarie 2009 întocmite de către procurorul Dulgher D.,

invocînd doar că au fost încălcate împuternicirile acestuia în cadrul procesului penal,

nefiind studiată în ședința de judecată chestiunea împuternicirilor procurorului Dulgher

D., prin interogarea procurorului ierarhic superior sau altor persoane oficiale, pentru a

elimina neclaritățile.

Sub acest aspect instanța de recurs reține, că instanța de apel rejudecînd cauza, n-

a respectat prevederile art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, care sînt obligatorii

pentru instanța ce rejudecă cauza, astfel că aceasta n-a îndeplinit indicațiile instanței de

recurs și, astfel, recursul procurorului urmează a fi admis.

Colegiul penal lărgit consideră, că erorile comise nu pot fi reparate de către

instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece aceasta nu este abilitată cu atribuții

de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale penale la pronunțarea hotărîrii

judecătorești.

Colegiul penal lărgit mai invocă că procesul penal are ca scop protejarea

persoanei, societății și statului de infracțiuni, iar instanțele judecătorești au obligația de

a înfăptui real justiția prin efectuarea tuturor acțiunilor posibile pentru a afla adevărul

și a pedepsei potrivit vinovăției persoana care a săvîrșit infracțiuni sau a achita

persoana nevinovată. În speța dată, instanțele judecătorești au adoptat hotărîri pripite,

fără a se expune asupra tuturor motivelor relevante, ce nu poate fi menținut.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să

14

execute indicațiile instanței de recurs, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apelul

procurorului, și ținînd cont de motivele casării deciziei atacate să pronunțe o hotărîre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Bălți, Pasat Liliana, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 12 martie 2014, în cauza penală privindu-l pe Mașcov Andrei Veaceslav, cu

dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată la 09 decembrie 2014.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Timofti Vladimir

Toma Nadejda

Alerguș Constantin

Moraru Petru

15