1ra-1126/2014 — art. 151 alin. 2 lit. c CP

1ra-1126/2014 — art. 151 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1126/2014

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

15 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Constantin Alerguș,

judecători – Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Dlujanschi Elic în numele inculpatului Mînzat Mircea, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2014, în cauza

penală în privința lui

Mînzat Mircea Mihail,

născut la 15 februarie 1973, originar și domiciliat pînă la

reținere în s. Țepilova, r-nul Soroca.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 01 septembrie 2009 - pînă la 12 martie 2011;

(instanța de fond);

15 noiembrie 2012 - pînă la 22 ianuarie 2014; (instanța de

apel);

mai 2014 - pînă la 15 iulie 2014; (instanța de recurs

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin..(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151

alin. (2) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

de faptul că, la 12 august 2006, aproximativ la orele 1900, împreună cu Mînzat

Mihail și o persoană în privința căreia urmărirea penală a fost disjungată,

aflîndu-se pe cîmpul dintre satele Țepilova și Hristici, r-nul Soroca, în urma

unui conflict cu cet. Eftodi Eustafie, i-au aplicat ultimului lovituri cu pumnii și

picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr.92/D din 17 octombrie 2006, vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață.

1

- procuror, care a solicitat, casarea sentinței, și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Mînzat

Mircea să fie condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 6 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea soluției solicitate, procurorul a invocat că instanța de

fond incorect a apreciat probele administrate, deoarece partea acuzării a

prezentat suficiente probe care, în opinia acestuia, confirmă vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate, acestea nefiind apreciate de

instanță la justa lor valoare, și anume: declarațiile părții vătămate Eftodi

Estafie, martorilor și alte probe care au fost puse la baza învinuirii și,

neîntemeiat a adoptat o sentință de achitare;

- partea vătămată Eftodi Estafie, care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare conform învinuirii înaintate,

argumentînd că instanța de fond nu a luat în considerație că atît la urmărirea

penală cît și în instanța de fond a declarat cu certitudine că anume Mîntat

Mircea împreună cu tatăl său Mînzat Mihail și fratele cestuia Ivan l-au

maltratat.

2011, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de acuzatorul de stat și

al părții vătămate Eftodi E., cu menținerea sentinței.

corect a constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele

prezentate și a pronunțat o sentință legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat

suficiente probe obiective, veridice și concludente ce ar demonstra vinovăția

inculpatului Mînzat Mircea în săvîrșirea infracțiunii imputate.

acuzatorul de stat care a solicitat, casarea hotărîrii contestate cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, argumentînd că instanțele

ierarhic inferioare, au ajuns la concluzia privind nevinovăția inculpatului de

comiterea infracțiunii incriminate, bazîndu-se în exclusivitate pe probele

apărării și ignorîndu-le complet pe cele prezentate de partea acuzării.

23 octombrie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 septembrie 2011 și

2

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

apel în decizia adoptată nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor și probelor

invocate de procuror în apel, nu le-a analizat și apreciat separat, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, adică nu și-a argumentat în

mod legal soluția.

Totodată, Colegiul penal a conchis că instanța de apel în decizia

adoptată nu a asigurat accesul părților în egală măsură la verificarea tuturor

probelor în conformitate cu principiul contradictorialității în procesul penal,

întemeindu-și concluziile sale pe probe neverificate în ședința de judecată,

acestea nefiind reflectate în procesul verbal al ședinței de judecată.

Bălți din 22 ianuarie 2014, au fost admise apelurile declarate de acuzatorul de

stat și partea vătămată Eftodi Eustafie, casată sentința Judecătoriei Soroca din

12 martie 2011, și pronunțată o nouă hotărîre prin care Mînzat Mircea a fost

condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 5 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

circumstanțele comiterii infracțiunii de vătămare intenționată gravă a

integrității corporale, invocate în rechizitoriu și a conchis că, instanța de fond

și-a bazat concluziile privind nevinovăția inculpatului exclusiv pe probele

prezentate de partea apărării, ignorînd în totalitate existența unui ansamblu

de probe pertinente, concludente, utile și veridice care în rînd cu declarațiile

părții vătămate Eftodi E., se completează reciproc și demonstrează cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

În continuare, Colegiul penal a menționat că, instanța de fond a lăsat

fără apreciere declarațiile martorilor Bulimaga V. și Rotaru M., din care

rezultă că ei au văzut în cîmp două căruțe și patru oameni care se certau între

ei, după care trei dintre aceștia au început să-l bată pe unul. La fel, din

declarațiile acestor martori rezultă că Mînzat Mircea era una din acele

persoane care au aplicat lovituri părții vătămate Eftodi E. Totodată, instanța

de fond nu a dat careva apreciere declarațiilor succesorului legal al părții

vătămate Rusu R. din care rezultă că, informația inițială referitor la faptul că

3

partea vătămată a primit leziunile corporale de la cădere din căruță, a apărut

ca o presupunere, deoarece caii singuri au venit acasă, iar pătimitul care era în

stare foarte gravă și care nu vorbea a fost adus de Maxian V. și o altă

persoană.

La fel, instanța de apel a dat o apreciere critică declarațiilor inculpatului

care a negat vinovăția, declarații pe care le-a considerat mincinoase, făcute cu

scop de apărare pentru a evita răspunderea penală.

La stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului, Curtea de Apel

a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale, privind

individualizarea pedepsei, urmările prejudiciabile, motivul săvîrșirii

infracțiunii, de persoana celui vinovat, care anterior nu a fost judecat, se

caracterizează pozitiv, precum și de faptul că infracțiunea comisă de inculpat

se clasifică ca infracțiune gravă. Astfel, instanța de apel a considerat că

reeducarea inculpatului este imposibilă fără izolarea lui de societate cu

aplicarea pedepsei privative de libertate în limitele sancțiunii articolului

incriminat.

Elic, în numele inculpatului Mînzat M., care invocînd temeiurile de drept

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită,

casarea acesteia, cu menținerea sentinței de achitare, invocînd că instanța de

apel în decizia adoptată nu a luat în considerație:

- declarațiile martorului Maxian Valerii, care a declarat că a văzut cum

victima a căzut jos din căruță fiind tîrît de cai;

- raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 154 din 22.10.2010,

prin care s-a constatat că leziunile corporale depistate la partea vătămată au

fost cauzate prin acțiunea traumatică a corpurilor contondente, posibil în

circumstanțele descrise de martorul Maxian V.;

- declarațiile părții vătămate sunt în contradicție cu raportul de

examinare medico – egală nr. 80/D din 09.10.2006, care a fost efectuată în baza

înscrierilor în fișa medicală nr. 4801, din care rezultă că partea vătămată a fost

internată în spital la 12.08.2006 și din cuvintele rudelor ultimul a primit

traumele căzînd din căruță;

- sentința și deciziile prin care Mînzat Mihail a fost condamnat nu pot fi

puse la baza sentinței de condamnare a lui Mînzat Mircea, deoarece în speță

au fost prezentate probe suplimentare și anume raportul de expertiză în

4

comisie nr. 154 din 22.10.2010, precum și declarațiile martorului Maxian V.,

Tetelea V. și Cernei I., probe, care nu au fost examinate la judecarea cauzei în

privința lui Mînzat Mihail.

Astfel, consideră că în speța discutată nu au fost prezentate probe

incontestabile care ar confirma cu certitudine că inculpatul a comis

infracțiunea incriminată, rămînînd îndoieli care nu au putut fi excluse pe

parcursul cercetării judecătorești;

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul consideră că hotărîrile

judecătorești adoptate în cauză sînt legale și întemeiate, iar recursul urmează

a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Recurentul, a invocat în recursul declarat ca temei pentru recurs pct.6) și

8) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală.

Potrivit pct.6) și 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel a comis o

eroare gravă de fapt care a afectat soluția și nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept,

dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea

judecătorească devenită definitivă.

Însă, Colegiul penal constată că, recursul declarat nu cuprinde o careva

motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor invocate.

Din conținutul recursului rezultă că avocatul Dlujanschi E. invocă

dezacordul cu aprecierea probelor și a nevinovăției lui Mînzat Mircea în

comiterea infracțiunii incriminate.

Colegiul penal apreciază concluzia instanței de apel privind vinovăția

lui Mînzat Mircea și încadrarea acțiunilor acestuia în baza art. 151 alin. (2) lit.

d) Cod penal, corectă și întemeiată, ce se confirmă prin cumulul de probe

administrate: - plîngerile părții vătămate Eftodi E. din 22 august 2006 și din 24

5

octombrie 2006, care solicită tragerea la răspundere a lui Mînzat Mihail, care la

12.08.2006 împreună cu fii săi Mînzat Mircea și Mînzat Ion l-au maltratat

(f.d.51, 55, vol.I); - procesele-verbale de audiere a părții vătămate Eftodi Eustafie în

cadrul urmăririi penale și de interogare a acesteia în cadrul ședinței instanței

de fond și de apel (f.d.69-70, 191-192 vol.I,) din care rezultă că la data de 12

august 2006 aproximativ la orele 1900 a fost maltratat de către Mînzat Mihail

și feciorii săi Mînzat Mircea și Mînzat Ion, după care l-au urcat în căruță. Pe

drum caii au luat-o la fugă și el dorind să oprească caii a căzut din căruță,

ulterior de el s-a apropiat Maxian și încă o persoană care l-au transportat la

sora sa acasă. Despre faptul maltratării sale de către inculpat i-a comunicat

fiului său, cînd se afla în spital; - declarațiile martorului Rusu Raisa, din care

rezultă că tatăl său Eftodi E. i-a comunicat ei și fratelui său despre faptul că a

fost maltratat de Mînzat Mihail și feciorii acestuia Mircea și Ion la o

săptămînă după ce a fost operat. Imediat după ce partea vătămată le-a

comunicat despre acest fapt, polițistul de sector l-a adus în salonul din spital

pe Mînzat Mihail pe care partea vătămată l-a recunoscut și a declarat că

anume această persoană împreună cu cei doi fii ai săi l-au maltratat (73-74,

187-188 vol. I, 48-50 vol. II); - declarațiile martorilor Bulimaga V. și Rotaru M., din

care rezultă că ei au văzut în cîmp două căruțe și patru oameni care se certau

între ei, după care trei dintre aceștia au început să-l bată pe unul. La fel, din

declarațiile acestor martori rezultă că pe una dintre persoanele care aplicau

lovituri părții vătămate Eftodi E. îl chema „Mihai” (f.d.79-80, 194-200, 335-338

vol. I); - declarațiile martorului Șoimu Andrian date în cadrul ședinței instanței

de apel, care a comunicat că în anul 2006 activa în calitate de inspector de

sector în s. Hristici, r-nul Soroca, aproximativ prin luna septembrie de la spital

a parvenit informația despre un pacient care a fost internat în stare gravă,

cînd s-a deplasat la spital a depistat că partea vătămată era în stare foarte

gravă și nu putea vorbi, ulterior, peste aproximativ 10 zile starea sănătății s-a

ameliorat, iar pătimitul i-a comunicat că a fost maltratat de 3 persoane, tata și

doi feciori. Totodată a comunicat că în momentul cînd l-a prezentat spre

recunoaștere pe Mînzat Mihail, Efrodi E. l-a recunoscut și a comunicat că

anume această persoană împreună cu doi fii ai săi l-au bătut (332-334, vol. I,

51-53 vol. II); precum și materialele cauzei – procesul verbal de audiere a

martorului Maxian Valeriu din 07 septembrie 2011(f.d.315-316 Vol. I) din care

rezultă că acest martor a dat declarații în instanța de judecată la solicitarea lui

6

Mînzat, care l-a rugat să comunice că el a văzut cum pe Eftodi E. l-au tîrît caii.

Totodată, a confirmat că acest fapt nu corespunde realității deoarece el nu a

văzut ca partea vătămată să fie tîrîtă de cai, el doar a presupus acest lucru;-

raportul de examinare medico - legală nr. 80/D din 04.10.2006 și raportul de

expertiză medico – legală nr. 92/D din 17.10.2006, prin care la Eftodi E. au fost

constatate vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, vătămări ce au

survenit în urma unor lovituri și acțiuni cu corpuri dure contondente, la fel s-

a exclus apariția acestor vătămări de la căderea liberă de la înălțimea corpului

(f.d.89,92 vol. I); - procesele - verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie din

31.05.2007 din care rezultă că martorul Rotaru Mihail i-a recunoscut pe

Mînzat Mircea, Mihail și Ion ca persoane care în luna august 2006 pe cîmpul

dintre satele Țepilova și Hristici, r-nul Soroca îi aplicau lovituri unei persoane

de vîrstă înaintată (f.d.83-85, vol. I).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, nu este întemeiată critica din

recursul avocatului, ce ține de aprecierea și interpretarea eronată în opinia

acestuia a probelor, ce a dus la stabilirea greșită a faptelor, deoarece instanța

de apel, ținînd seama în plină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de

procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de către

părți, a audiat inculpatul, succesorul legal al părții vătămate, martorii, a

cercetat probele administrate la dosar, dînd citire proceselor-verbale și altor

documente, verificîndu-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor și ca urmare corect a stabilit starea de fapt, încadrarea în

drept și vinovăția inculpatului Mînzat Mircea.

Probele administrate în cauză dovedesc în mod cert, că inculpatul se face

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod

penal. Instanța de apel a soluționat cazul examinînd toate probele în

ansamblu, unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. La aprecierea

probelor judecătorii sunt independenți, nefiind legați de opinia altor

persoane, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce

ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul

constată că la caz nu este prezentă nici o discordanță între cele reținute de

instanța de apel și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții de cît cea pe

care materialul probator o susține.

7

Instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul avocatului

Dlujanschi E. referitor la faptul că prin declarațiile martorului Maxian Valerii

se confirmă nevinovăția inculpatului, deoarece aceste afirmații sunt

combătute prin procesul – verbal de audiere a martorului Maxian Valerii din

07.09.2011, care a declarat „La mine acasă a fost Mînzat și m-a rugat să spun la

judecată că pe Iftodi E. l-au tîrît caii și că el nu este vinovat. Acest fapt nu este drept,

eu nu am văzut ca pe Iftodi să-l fi tîrît caii, eu numai am presupus acest fapt din

cuvintele lui Mînzat Mircea(f.d.315-317 vol. I).

La fel, Colegiul penal consideră neîntemeiat motivul invocat de recurent

referitor la faptul că declarațiile părții vătămate sunt în contradicție cu

raportul de examinare medico – legală nr. 80/D din 09.10.2006, care a fost

efectuată în baza înscrierilor din fișa medicală nr. 4801, din care rezultă că

partea vătămată a fost internată în spital la 12.08.2006 iar traumele le-a primit

căzînd din căruță, din următoarele considerente, potrivit declarațiilor

succesorului legal al părții vătămate Rusu R. s-a constatat că informația

inițială referitor la faptul că partea vătămată a primit leziunile corporale de la

cădere din căruță, a apărut ca o presupunere, deoarece caii singuri au venit

acasă, iar pătimitul care era în stare foarte gravă și nu care nu vorbea a fost

adus de Maxian V. și o altă persoană.

Totodată, instanța de recurs respinge ca fiind nefondate afirmațiile

invocate de apărător privitor la faptul că, în speța dată nu pot fi luate în

considerație hotărîrile de condamnare pronunțate în privința lui Mînzat

Mihail, deoarece, procesul penal pe faptul maltratării cet. Eftodi E. inițial a

fost pornit în privința la trei persoane și anume: Mînzat Mihail, Mînzat Mircea

și Mînzat Ivan, ulterior în legătură cu faptul că Mînzat Mircea s-a eschivat de

la organul de urmărire penală, întru netergiversarea examinării cauzei,

dosarul penal a fost disjungat, prin urmare că aceste hotărîri pronunțate în

privința lui Mînzat Mihail au tangență directă cu prezenta cauză penală.

Astfel, Colegiul penal constată că acțiunilor lui Mînzat Mircea i s-a dat o

apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă acestuia a fost

stabilită cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținîndu-se seama de

gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana celui vinovat și de toate

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i

numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în

8

această parte la fel nu s-au stabilit.

Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul penal conchide că,

argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu și contravin

probelor administrate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dlujanschi Elic

în numele inculpatului Mînzat Mircea, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui

Mînzat Mircea Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 13 august 2014.

Președinte Constantin Alerguș

Judecători Oleg Sternioală

Iurie Bejenaru

9