1ra-109/2016 — art.201/1 al.3 CP

1ra-109/2016 — art.201/1 al.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-109/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

03 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda și Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpatul Cernîșov Serghei și de avocatul Efratova Dalila în numele inculpatului,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Strășeni din 24 octombrie

2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2015, în

cauza penală, privindu-l pe:

Cernîșov Serghei Anatoli, născut la

06.01.1964, originar și domiciliat or.

Strășeni, str. Veronica Micle 20 ap.3.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 08.11.2013 – 24.10.2014;

Instanța de apel: 02.02.2015 – 06.05.2015;

Instanța de recurs: 03.11.2015 – 03.02.2016 ;

A CONSTATAT :

Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

14 ani.

În termenul pedepsei stabilită inculpatului, a fost inclus termenul aflării

acestuia în stare de arest de la 05.09.2013 pînă la 24.10.2014.

inculpatul Cernîșov Serghei la data de 05.09.2013, aproximativ orele 16.00,

aflîndu-se la domiciliul în care locuia împreună cu tatăl său Cernîșov Anatolii,

1

situat în r-nul Strășeni strada Veronica Micle nr.20 ap.3, fiind în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, a iscat o ceartă cu victima Cernîșov Anatolii,

în cadrul căreia, inculpatul Cernîșov Serghei a aplicat împotriva tatălui violența

psihologică exprimată prin înjosire, hărțuire fizică, impunerea voinței,

provocarea stărilor de tensiune și de suferință psihică, ofensă, înjurare, insultare

și amenințări verbale cu răfuială fizică. După care în continuarea acțiunilor

infracționale inculpatul, profitînd de starea de neputință a victimei Cernîșov

Anatolii din cauza vîrstei înaintate și a faptului că se afla doar cu victima în

apartament, s-a năpustit violent asupra ultimului și manifestînd cruzime și

dispreț, a aplicat violența fizică față de acesta, manifestată prin aplicarea de

multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului în special

în cap, torace, în urma cărora victima a decedat pe loc, urmare a șocului

hemoragic și traumatic provocat de hemoragia intracerebrală subdurală, fractura

coastelor cu lezarea pleurei pe stînga și plămînului stîng, care în comun conform

Raportului de expertiză nr.103 din 06.09.2013, se califică ca vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață și sunt în legătură cauzală directă cu decesul.

Panuș Liliana în numele inculpatului și inculpatul Cernîșov S., solicitând casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie achitat din motiv că fapta

nu a fost săvârșită de inculpat.

3.1. Avocatul prin apelul declarat a invocat următoarele argumente:

- inculpatul în ședința de judecată nu a recunoscut vinovăția, iar probele

puse la baza sentinței de condamnare, nu demonstrează vinovăția acestuia.

În acest sens apărarea a menționat că potrivit declarațiilor inculpatului,

acesta nu a ucis victima, deoarece cînd a venit acasă ultimul deja era decedat.

3.2. Inculpatul nu a săvîrșit infracțiunea ce i se incriminează iar probele

prezentate de către acuzatorul de stat nu confirmă vinovăția inculpatului,

acuzarea bazîndu-se pe declarațiile martorilor care în viziunea inculpatului au

fost modificate.

Martorii acuzării nu au fost la fața locului și au declarat doar ce cunosc după

depistarea cadavrului.

au fost respinse apelurile declarate de inculpatul Cernîșov Serghei și de avocatul

Panuș Liliana în numele inculpatului, cu menținerea sentinței fără modificări.

fond, corect a stabilit starea de fapt, încadrînd acțiunile inculpatului Cernîșov

Serghei Anatoli în baza art.2011 alin. (3) lit. c) Cod penal.

2

Instanța de apel a statuat că deși inculpatul Cernîșov Serghei nu a

recunoscut vina în cele incriminate, vinovăția acestuia se dovedește prin probele

acumulate de organul de urmărire penală, cercetate de către instanța de fond și

verificate de către instanța de apel și anume prin: declarațiile martorilor

Catansus Vadim (f. d.123, vol. II); Cojocaru Maria (f. d. 105, vol. II); Romaniuc

Eugenia (f. d. 107-108, vol. II); Bobeica Irina (f. d. 102-103, vol. II); Somin Oleg (f.

d. 110-112, vol. II); Gherman Liviu (f. d. 45-46, vol. II); declarațiile succesorului

părții vătămate, reprezentantul Primăriei or. Strășeni, Moroșanu Vitalie (f. d. 43,

vol. II); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05.09.2013, cu planșele

fotografice (f. d. 6-18, vol. I); procesul verbal nr.207 al examinării medicale de

constatare a faptului de consum a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din

05.09.2013, potrivit căruia, inculpatul Cernîșov Serghei se afla în stare de

ebrietate cu grad avansat (f. d. 55, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

nr.103 din 11.09.2013 (f. d. 84-85, vol. I); raportul de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr.655a-2013 din 24.09.2013 (f. d. 92-93, vol. I); raportul de

constatare medico-legală nr.4083 din 20.09.2013 (f. d. 111, vol. I); raportul 903

din 05.09.2013 (f. d. 5, vol. I); încheierea Judecătoriei Strășeni din 10.12.2012

privind aplicarea măsurilor de protecție față de Cernîșov Anatoli și Cernîșov

Maria prin impunerea lui Cernîșov Serghei de a părăsi temporar locuința comună

ori de a sta departe de locuința victimelor (f. d. 30-31, vol. I); copiile materialelor

contravenționale, care confirmă că, victima Cernîșov Anatoli s-a adresat în

repetate rânduri organelor poliției pentru a fi întreprinse măsuri pe faptele

aplicării violenței de către fiul său Cernîșov Serghei în privința sa (f. d. 4, 30-31,

118-142, vol. I).

Instanța de apel a constatat că, declarațiile martorilor nu sunt contradictorii

și se completează reciproc, fiind stabilit cu certitudine că, inculpatul s-a aflat în

apartament la momentul depistării cadavrului, fiind în stare de ebrietate, iar

decesul a survenit cu aproximativ o oră până la efectuarea cercetării la fața

locului care a început la ora 16.40.

Astfel, instanța de apel a conchis că în acțiunile inculpatului Cernîșov

Serghei Anatoli sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art.2011 alin.(3) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a respins argumentele apelanților potrivit căror inculpatul

nu se afla acasă la data și ora decesului victimei adică a tatălui, pe care l-a găsit

decedat doar când s-a întors, deoarece nicio persoană, inclusiv din declarațiile

martorilor audiați, nu s-a confirmat că în ziua incidentului, inculpatul a fost la

bancă cum a declarat inițial, sau la magazin, acesta nefiind văzut în curtea

blocului. Mai mult, martorii audiați au declarat că, anterior comiterii infracțiunii,

3

inculpatul se afla la domiciliu și era implicat într-un conflict cu victima,

circumstanță relatată de martorul Bobeica Irina, ceilalți martori declarând că,

inculpatul manifesta des un comportament agresiv față de tatăl său Cernîșov

Anatoli, veridicitatea declarațiilor menționate se confirmă și prin înscrisurile

nominalizate mai sus ce denotă, contrariul afirmațiilor apelanților că, Cernîșov

Anatoli s-a adresat de mai multe ori organelor competente în vederea curmării

acțiunilor violente ale inculpatului față de acesta.

Instanța de apel a reținut că starea de ebrietate în care se afla inculpatul în

momentul în care acesta a fost depistat peste corpul victimei, nu-i permitea nici

să vorbească, circumstanță ce exclude declarațiile referitoare la revenirea

recentă a acestuia și descoperirea ulterioară a cadavrului victimei.

Versiunea inculpatului precum că, altă persoană, în lipsa lui, a pătruns în

apartament și i-a aplicat tatălui său multiple lovituri în urma cărora, acesta a

decedat, la fel a fost respinsă de către instanța de apel, deoarece existența

acesteia nu a fost stabilită în urma acțiunilor de urmărire penală, iar faptul că,

anume Cernîșov Serghei a comis infracțiunea nominalizată este confirmată prin

cumulul de probe acumulat.

Argumentul apelanților referitor la audierea martorilor peste o perioadă

considerabilă de timp, instanța de apel le-a apreciat ca fiind neîntemeiate,

deoarece acest fapt nu exclude veridicitatea declarațiilor acestuia, niciunul din

martori nedeclarând că, nu-și amintește circumstanțele relatate, astfel încât,

veridicitatea acestora nu poate fi pusă la îndoială de către instanță, iar probe ce

ar confirma că declarațiile sunt false nu sunt anexate la materialele cauzei.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a conchis că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept

și just a tras concluzia că, inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, fapt

constatat din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect

apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, astfel încît nu este

necesar de a da o nouă apreciere probelor.

Instanța de apel a conchis că nu s-au constatat temeiuri de a interveni în

hotărîrea atacată nici în partea stabilirii pedepsei inculpatului Cernîșov Serghei

deoarece, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului, s-a ținut

cont de toate circumstanțele cauzei în acest sens și de prevederile legale privind

individualizarea pedepsei, inculpatului fiindu-i stabilită pedeapsă corectă,

echitabilă și legală.

4

Cernîșov Serghei, a declarat recurs ordinar.

La 15.12.2015, recurs ordinar a declarat avocatul Efratova D. în numele

inculpatului.

6.1. Inculpatul Cernîșov S. prin recursul declarat a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința sa.

În motivarea recursului ordinar declarat, inculpatul, fără a invoca temei de

drept din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală a indicat următoarele

argumente:

- inculpatul nu a recunoscut vina, iar vinovăția acestuia nu a fost dovedită în

instanța de judecată;

- în viziunea inculpatului, în prezenta cauză penală nu au fost efectuate

acțiuni de urmărire penală, fiind puse la baza învinuirii doar declarațiile

inculpatului;

- inculpatului nu i-au fost aduse la cunoștință materialele cauzei penale, ci

doar i-a fost prezentată o foaie și niște fotografii, actul de învinuire i-a fost

prezentat în limba de stat;

- avocatul, care i-a apărat interesele în cadrul urmăririi penale și în instanța

de judecată, nu i-a acordat asistență juridică calificată;

- probele puse la baza sentinței de condamnare nu indică direct asupra

faptului că inculpatul a comis infracțiunea;

- în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată inculpatului nu i-a fost

asigurat dreptul la traducător. În acest sens a menționat că a fost asigurată

prezența traducătorului, însă acesta, de fapt, nu i-a tradus;

- inculpatului nu i-a fost acordat dreptul la ultimul cuvînt;

- martorii audiați în prezenta cauză penală, au depus declarațiile fiind

amenințați;

- inculpatul a făcut cunoștință cu materialele dosarului doar în instanța de

apel.

6.2. Avocatul Efratova D. în numele inculpatului prin recursul declarat a

solicitat casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei hotărîri de

achitare a inculpatului Cernîșov S. din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de

inculpat.

În motivarea recursului ordinar declarat, avocatul, fără a invoca temei de

drept din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală a indicat următoarele

temeiuri:

5

- inculpatul nu a recunoscut vinovăția, iar probele puse la baza sentinței de

condamnare menținută prin decizia instanței de apel, nu demonstrează vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate;

- declarațiile martorilor audiați în cadrul urmăririi penale și în instanța de

judecată, nu confirmă vinovăția inculpatului, deoarece aceștia au declarat că nu

au văzut momentul conflictului;

- martorul Catansus V. a declarat, că inculpatul a rugat să fie chemată

urgența, fapt care, în viziunea avocatului, indică că inculpatul a dorit să-i ajute

victimei, dar nu să-i cauzeze leziuni;

- în viziunea avocatului, inculpatul nu se afla la domiciliu în momentul cînd

victimei i-au fost cauzate leziuni;

- sunt eronate concluziile instanței potrivit cărora vinovăția inculpatului se

confirmă prin faptul că au fost depistate pete de sînge care aparțin inculpatului,

deoarece potrivit materialelor cauzei penale au fost depistate pete de sînge de

grupa a II, însă inculpatul deține a II grupă de sînge negativ, fapt care contrazice

concluziile instanței;

- instanța de apel eronat a concluzionat că vinovăția inculpatului se

confirmă și prin faptul că acesta a fost depistat lîngă cadavrul victimei, deoarece

prin acest fapt nu se confirmă că inculpatul se afla în apartament în momentul

comiterii infracțiunii.

deoarece concluziile instanțelor judecătorești privind vinovăția inculpatului sunt

corecte, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

6

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

8.1. Referitor la recursurile declarate de către inculpatul Cernîșov S. la data

de 08.06.2015 și la 08.07.2015.

Potrivit conținutului recursurilor declarate de inculpat, deși acesta nu

invocă expres temeiuri de drept prevăzute în art. 427 alin.(1) Cod de procedură

penală, instanța de recurs constată că acesta își exprimă dezacordul cu hotărîrile

adoptate de instanțele ierarhic inferioare pe motiv că nu a săvîrșit fapta ce i se

incriminează, temei de drept care se încadrează în prevederile art. 427 alin.(1)

pct. 8) Cod de procedură penală, și anume: nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs menționează că potrivit art. 113 alin. (1) Cod de

procedură penală, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Reieșind din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că,

criticile menționate au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța

de apel și asupra căror aceasta s-a pronunțat, dîndu-le o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 5 al prezentei decizii,

concluzii pe care instanța de recurs le însușește și nu consideră necesară

reinterpretarea acestora.

Conform hotărîrilor adoptate, atît instanța de fond cît și cea de apel au

apreciat probele din dosar potrivit prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ajungând la concluzia corectă privind condamnarea inculpatului Cernîșov

Serghei, deoarece în acțiunile lui sunt întrunite elementele infracțiunilor

prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Astfel, reieșind din concluziile sus menționate, Colegiul penal conchide, că în

speța dată nu se constată erori de drept prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod

de procedură penală, și anume că nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Prin urmare, Colegiul conchide că sunt neîntemeiate și argumentele

invocate de recurent potrivit căror vinovăția acestuia nu a fost dovedită în

instanța de judecată, precum și argumentul că, probele puse la baza sentinței de

condamnare nu indică direct asupra faptului că inculpatul a comis infracțiunea.

Referitor la argumentele invocate în recursul inculpatului potrivit căror în

prezenta cauză penală nu au fost efectuate acțiuni de urmărire penală, fiind puse

la baza învinuirii doar declarațiile inculpatului, precum și faptul că inculpatului

7

nu i-au fost aduse la cunoștință materialele cauzei penale ci doar i-a fost

prezentată o foaie și niște fotografii, actul de învinuire i-a fost prezentat în limba

de stat, inculpatul făcînd cunoștință cu materialele dosarului doar în instanța de

apel, Colegiul penal conchide că astfel de erori în cauza dată nu se constată

reieșind din următoarele considerente:

Potrivit procesului-verbal de informare despre terminarea urmăririi penale

și procesului-verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală din

31.10.2013 (f.d.151, 152, vol. I), inculpatul fiind asistat de avocat, în prezența

traducătorului, și fiindu-i citite materialele dosarului, a refuzat să semneze actele

menționate, și nu a formulat careva cereri și demersuri.

Conform recipisei din 31.10.2013 (f. d. 163, vol. I), inculpatul a refuzat să

primească și să semneze recipisa privind înmînarea copiei rechizitoriului în

limba rusă.

Potrivit procesului – verbal al ședinței preliminare din 04.07.2014,

inculpatul a confirmat recepționarea copiei rechizitoriului în limba rusă (f. d. 37,

vol. II ).

Astfel, Colegiul penal concluzionează că, deși la finisarea urmăririi penale

inculpatului i-au fost prezentate spre cunoștință materialele cauzei penale, în

prezența avocatului și al traducătorului, inculpatul a refuzat să consemneze acest

fapt.

Mai mult ca atît, potrivit proceselor verbale a ședințelor de judecată în

instanța de fond și de apel, toate probele puse la baza sentinței și a deciziei

instanței de apel, au fost cercetate nemijlocit cu participarea inculpatului

Cernîșov S., care era asistat de avocat și cu participarea traducătorului în

ședințele de judecată, fapt prin care se confirmă că inculpatul cunoaște

conținutul probelor care au fost acumulate în cadrul urmăririi penale.

Referitor la argumentele recurentului potrivit cărora inculpatul nu a

beneficiat de asistență juridică calificată și translator, Colegiul penal constată, că

atît în cadrul urmăririi penale cît și în instanța de judecată, inculpatului Cernîșov

S., fiind vorbitor de limba rusă, i-a fost asigurată prezența traducătorului, iar

asupra calității traducerii inculpatul nu a făcut careva obiecții și nu a solicitat

recuzarea traducătorului.

La fel, din materialele cauzei penale, Colegiul penal constată că inculpatul

Cernîșov S. a fost asistat de avocat atît în cadrul urmăririi penale cît și în cadrul

ședinței de judecată, mai mult, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond

inculpatul a beneficiat de asistența juridică a avocatului Panuș L. în bază de

contract (f. d. 187, vol. I).

8

Totodată, Colegiul constată că, inculpatul Cernîșov S. nu a înaintat obiecții

pe marginea asistenței juridice acordată de avocații, care l-au asistat și nu s-a

refuzat de asistența juridică a avocatului.

Prin urmare, Colegiul penal concluzionează, că sunt neîntemeiate

argumentele recurentului potrivit căror nu a beneficiat de asistență juridică

calificată și translator în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată.

Instanța de recurs constată că sunt neîntemeiate și argumentele recursului

potrivit cărora inculpatului nu i-a fost acordat dreptul la ultimul cuvînt, deoarece

potrivit procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din

06.05.2015, inculpatului i-a fost acordat dreptul la ultimul cuvînt în cadrul căruia

ultimul a menționat că își menține poziția și solicită admiterea apelului declarat

(f. d. 210, vol. I), iar inculpatul și apărătorul nu au formulat obiecții asupra

procesului verbal indicat.

Instanța de recurs conchide că este neîntemeiat și argumentul recursului

potrivit căruia martorii audiați în prezenta cauză penală, au depus declarațiile

fiind amenințați, deoarece în cadrul examinării cauzei penale instanțele ierarhic

inferioare au stabilit cu certitudine că declarațiile martorilor audiați în prezenta

cauză penală coroborează cu celelalte probe din dosar și care se completează

reciproc, mai mult ca atît martorii au fost audiați sub jurămînt și fiind

preîntâmpinați de răspunderea penală pentru declarații mincinoase.

8.2. Referitor la recursul declarat de către avocatul Efratova D. în numele

inculpatului Cernîșov S. la data de 15.12.2015.

Colegiul penal menționează că, potrivit art. 422 Cod de procedură penală,

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Totodată,

potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Din materialele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 06 mai 2015 în prezența procurorului,

inculpatului Cernîșov S. și avocatului acestuia, Zagorneanu A., fapt confirmat prin

procesul-verbal al ședinței de judecată din 06.05.2015 (f. d. 207-210, vol. II), tot

atunci ei au fost înștiințați despre ziua pronunțării deciziei motivate pentru data

de 03 iunie 2015.

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel rezultă

că, la 03 iunie 2015, decizia instanței de apel a fost pronunțată integral în lipsa

avocatului Zagorneanu A. și a inculpatului Cernîșov S. (f. d. 210, Vol. II).

Potrivit mandatului anexat la dosar, seria MA nr.0786286 din 10 iulie 2015

9

(f. d. 17, vol. III), este indicat că avocatul Efratova D. în numele inculpatului

Cernîșov S. a fost împuternicită în baza contractului nr. 82 din 10 iulie 2015, însă

recursul a fost declarat de avocat la data de 15 decembrie 2015.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul penal constată că recursul

avocatului Efratova D. în numele inculpatului Cernîșov S., este declarat peste

termenul stabilit de lege.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de

recurentul Cernîșov S., prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, precum și argumentele invocate de inculpat în recursurile declarate la 08

iunie 2015 și 08 iulie 2015, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.

Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea

atacată este legală și întemeiată, iar recursurile inculpatului urmează a fi

declarate inadmisibile ca fiind vădit neîntemeiate.

Totodată, cu referire la recursul avocatului Efratova D. în numele

inculpatului Cernîșov S., din 15 decembrie 2015 Colegiul penal conchide, că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind declarat peste termen.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2015, în cauza penală

privindu-l pe Cernîșov Serghei Anatoli, din motiv că recursurile inculpatului

Cernîșov Serghei din 08 iunie 2015 și din 08 iulie 2015 sunt vădit neîntemeiate,

iar recursul avocatului Efratova Dalila în numele inculpatului din 15 decembrie

2015, este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data de 25 februarie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

10