1ra-516/16 — art. 324 alin. 3 lit. a CP

1ra-516/16 — art. 324 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-516/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și Constantin

Alerguș,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Florești din 14 mai 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 21 octombrie 2015, declarate de inculpata

Popescu Adriana Andrei, născută la 11 decembrie

1976, originară din s. Domulgeni, r-nul Florești,

domiciliată or. Florești, str. Miron Costin 4, ap. 25.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.08.2013 - 14.05.2015;

Instanța de apel: 02.06.2015 - 21.10.2015;

Instanța de recurs: 29.01.2016 - 19.04.2016.

A C O N S T A T A T :

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 7 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei, cu amendă în mărime de 1000

unități convenționale, echivalentul a 20000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice pe un termen de 3 ani.

activând în funcția de procuror în Procuratura raionului Florești, fiind numită în

această funcție prin ordinul Procurorului General cu nr. 581-p din 14 iulie 2000, fiind

permanent abilitată cu anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor

autorităților publice prevăzute de art. art. 6, 7, 9, 17, 18 Legea nr. 294 din

25 decembrie 2008, ,,Cu privire la Procuratură” și art. 52 Cod de procedură penală,

care în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (3) Cod penal, este persoană cu

funcție de demnitate publică, fiind obligată să respecte prevederile Legii nr. 90-XVI

din 25 aprilie 2008, ,,Cu privire la prevenirea și combaterea corupției”, pentru a nu

săvârși acțiuni ce pot conduce la folosirea situației de serviciu și a autorității sale în

interese personale, de grup sau alte interese decât cele de serviciu, contrar obligațiilor

și interdicțiilor impuse de funcția deținută, acționând în mod intenționat și din interes

material, a săvârșit infracțiunea de corupere pasivă, în următoarele circumstanțe.

La 02 aprilie 2013, în procesul examinării materialelor procesului penal cu

nr. 840 din 27 decembrie 2012, pornit pe faptul tentativei de sustragere a unor țevi

confecționate din metal de la stația de pompare a apei nr. 4 amplasată pe teritoriul

s. Lunga, r-nul Florești, care aparține SA „Apele Moldovei”, nu a acceptat propunerea

de neîncepere a urmăririi penale din 18 martie 2013, înaintată de către ofițerul de

1

urmărire penală Andrian Smoleac din cadrul Secției de Urmărire penală al

Inspectoratului de Poliție Florești și a pornit urmărirea penală conform elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu atribuirea numărului

statistic 2013380159.

La 15 mai 2013, în calitate de bănuit în cadrul cauzei penale respective a fost

recunoscut și audiat cet. Vitalie Rusnac, născut la 02 iulie 1972, locuitor al mun. Bălți,

str. Heciului 112, fiind asistat la acțiunea nominalizată de apărătorul ales Veronica

Rusnac, soția acestuia, care și-a confirmat împuternicirile sale prin prezentarea unui

mandat Seria MA nr. 0234460 din 15 mai 2013.

Ulterior, Adriana Popescu, depistând faptul că Veronica Rusnac nu întrunește

condițiile de participare în procesul penal ca apărător, prevăzute la art. 67 alin. (2) Cod

de procedură penală, nu poate fi apărător conform restricțiilor prevăzute de art. 12 din

Legea nr. 1260-XV din 19 iulie 2002, ,,Cu privire la avocatură”, nu are împuterniciri

de a participa în continuare pe respectiva cauză penală, precum și constatând existența

circumstanțelor care exclud participarea Veronicăi Rusnac în această calitate și fără a o

înlătura din procesul penal în modul prevăzut de art. 72 Cod de procedură penală,

începând cu 27 mai 2013, în urma discuțiilor avute cu Veronica Rusnac, în biroul de

serviciu cu nr. 5 din incinta Procuraturii raionului Florești, care au continuat și la

29 mai 2013, având ca obiect prezentarea de către ultima a unui mandat în calitate de

avocat stagiar în cadrul efectuării acțiunilor de urmărire penală pe cauza penală

nr. 2013380159 în apărarea intereselor bănuitului Vitalie Rusnac, nu a reacționat la

încălcarea procesuală stabilită și sub pretextul că nu v-a întreprinde acțiuni pentru

pornirea urmăririi penale în privința ei și nu va sesiza Uniunea Avocaților din

Republica Moldova privind prezentarea acestui mandat de către un avocat stagiar care

nu are drept de participare în procese penale și astfel nu-i vor fi create impedimente în

cadrul stagiului său ca avocat, prin extorcare, a pretins de la ea bani ce nu i se cuvin în

sumă totală de 8000 lei, mijloace bănești pe care le-a acceptat și primit personal de la

Veronica Rusnac la 31 mai 2013, aproximativ la ora 09.00, în biroul de serviciu cu

nr. 5 din cadrul Procuraturii raionului Florești, amplasat pe adresa or. Florești,

str. Alexei Brînză 15, fapt după care a fost reținută de colaboratorii Direcției Generale

Teritoriale Nord a Centrului Național Anticorupție și Procuraturii Anticorupție.

Acțiunile inculpatei Adriana Popescu au fost calificate de instanța de fond în

baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal – corupere pasivă, adică fapta persoanei cu

funcție de demnitate publică, care pretinde, acceptă și primește personal bunuri sub

formă de valori valutare ce nu i se cuvin, pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea

funcției sale, acțiuni săvîrșite cu extorcarea de bunuri.

acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

În motivare a invocat că, sentința primei instanțe este neîntemeiată și ilegală, ori,

instanța a considerat probată acuzarea formulată, concluzie bazată pe o apreciere

arbitrară și părtinitoare a probelor administrate de către partea acuzării și ignorarea

argumentelor apărării, nemotivarea respingerii obiecțiilor, demersurilor înaintate, fiind

ignorate principiile fundamentale care guvernează procesul penal național, cu toate că

instanța de judecată are obligația, din oficiu, de a respinge în procesul de apreciere

probele ilegal administrate, de a da eficiență principiilor fundamentale ale procesului

penal și hotărârilor Curții Europene pentru Drepturile Omului.

2

A specificat că, deși instanța a redat în conținutul sentinței declarațiile

inculpatei, acestea nu au fost în nici un mod analizate, dar au fost respinse din motiv că

au fost depuse cu scopul de a evita răspunderea penală pentru fapta săvârșită.

Inculpatei i-a fost imputat, prin actul de acuzare, o încălcare a obligațiilor de

serviciu, proprii funcției de procuror, rezumată în aceea, că depistând în cadrul

urmăririi penale nr. 2013380159, faptul că Veronica Rusnac nu întrunește condițiile de

participare în procesul penal ca apărător și constatând existența circumstanțelor care

exclud participarea acesteia, nu a acționat la încălcarea procesuală stabilită, nu a

înlăturat-o din procesul penal menționat, dar a pretins bani pentru a nu sesiza Uniunea

Avocaților din republica Moldova cu privire la acest fapt.

Deși instanța a proclamat în sentință prezența unei coroborări de probe și

existența unei legături cauzale dintre acțiuni și consecințe, urma să stabilească în

cadrul cercetării judecătorești lipsa atribuțiilor profesionale directe ale inculpatei față

de circumstanțele conținute în denunț și actul de acuzare, cauza penală aflându-se în

procedura organului de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție Florești,

în acest sens, declarațiile inculpatei despre faptul că până la reținerea sa de fapt nu a

avut cum să intervină în acest proces penal se confirmă atât prin declarațiile ofițerului

de urmărire penală Andrian Smoleac și procurorului-adjunct Lilia Mîțu, cât și prin

copiile documentelor oficiale cu privire la desfășurarea dosarului menționat.

Mai mult, cauza penală parvenise în Procuratura Florești la 30 mai 2013 fără a fi

însoțită de o propunere de terminare a urmăririi penale, iar acest fapt prin prisma

prevederilor art. art. 289-291 Cod de procedură penală, împiedică procurorul să-și

aroge atribuții proprii ofițerului de urmărire penală, ori cum putea procurorul să

solicite careva bani pentru un pretins mandat de avocat pe care nu numai că nu l-a

recepționat de la participantul procesului, dar nici nu l-a văzut până la data reținerii

sale.

A specificat că, din declarațiile martorului acuzării, Andrian Smoleac, rezultă

clar că el este cel care a purtat discuții cu Veronica Rusnac despre valabilitatea

mandatului prezentat, iar dosarul s-a aflat la el, fără ca în perioada de timp, de la

15 mai 2013 până la 29 mai 2013, să fie solicitat de către procuror/inculpată.

Totodată, prima instanță nu a dat apreciere deplină declarațiile inculpatei față de

declarațiile petentei Veronica Rusnac, martor denunțător, cu calitate de persoană

interesată, în condițiile în care probe obiective despre acțiuni de pretindere, însoțite de

acțiuni de extorcare din partea inculpatei administrate și examinate nu au fost, iar o

sentință de condamnare trebuie să fie bazată pe probe exacte, când toate divergențele

au fost înlăturate și apreciate obiectiv și corect.

În cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cert faptul că, urmărirea penală în

privința inculpatei Adriana Popescu, procuror conform funcției deținute, s-a exercitat

de către ofițerul de urmărire penală din cadrul Direcției Generale Teritoriale Nord a

Centrului Național Anticorupție, Eduard Caracaș și procurorul în Serviciul Nord al

Procuraturii Anticorupție, Ion Pripa, însă procurorul desemnat de a exercita urmărirea

penală pe cauza dată, în persoana procurorului Serghei Gavajuc, la 30 mai 2013,

dispune prin ordonanță (f.d.18, vol.I) efectuarea urmăririi penale de către procurorul

Ion Pripa și ofițerul Eduard Caracaș, ordonanță întemeiată pe prevederile art. 270

alin. (8) Cod de procedură penală, însă potrivit acestui articol în situațiile unor cauze

complicate și de mari proporții, procurorul ierarhic superior celui de competența căruia

este urmărirea penală poate dispune, prin ordonanță motivată, urmărirea penală de un

3

grup de procurori și ofițeri de urmărire penală, indicând procurorul care va conduce

acțiunile de urmărire penală, din care motiv, a susținut apelantul că ordonanța dată este

nulă, avându-se în vedere faptul că, în calitate de procuror ierarhic superior în limitele

cauzei penale date s-a stabilit a fi procurorul anticorupție Ruslan Popov.

Procurorul Serghei Gavajuc a fost desemnat de a exercita urmărirea penală

conform rezoluției acestuia din 30 mai 2013 și nu era îndreptățit de a-și aroga calitatea

de procuror ierarhic superior ținând cont de prevederile art. 270 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Mai invocase apelantul nulitatea tuturor acțiunilor de urmărire penală efectuate

de către ofițerul de urmărire penală din cadrul Direcției Generale Teritoriale Nord a

Centrului Național Anticorupție, Eduard Caracaș și procurorul în Serviciul Nord al

Procuraturii Anticorupție, Ion Pripa, reieșind din faptul că acestea derivă dintr-un act

nul, în acest sens nul, este atât rechizitoriul întocmit pe cauza dată, cât și actul de

sesizare a instanței de judecată, încorporat în conținutul acestuia, iar cu mențiunile

primei instanțe precum că, procurorul ierarhic superior procurorului Ion Pripa este

procurorul Serghei Gavajuc, nu este de acord.

Imediat după declanșarea urmăririi penale, fără a verifica veridicitatea

denunțului depus de către petenta Veronica Rusnac, de către organul de urmărire

penală s-a organizat operațiunea de reținere în flagrant, în cadrul căreia ultima a fost

determinată de organul menționat să transmită în vre-un fel mijloace bănești

procurorului Adriana Popescu, ori în virtutea prevederilor Legii nr. 59 din 29 martie

2012, ,,Cu privire la activitatea specială de investigații” și art. art. 1321, 1325 Cod de

procedură penală, măsurile speciale de investigații sunt efectuate de către ofițerii de

investigații, care întocmesc un proces-verbal pentru fiecare măsură efectuată, în care

consemnează datele obligatorii prevăzute de norma dată.

Cu privire la măsura controlului transmiterii banilor, s-a invocat procesul-verbal

din 01 iunie 2013, întocmit de către ofițerul de urmărire penală Eduard Caracaș, însă

potrivit prevederilor art. art. 1322 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3), 1325, 135 Cod de

procedură penală, măsura specială de investigații ,,controlul transmiterii banilor” este

efectuată de către ofițerii de investigații, care cu privire la măsura efectuată întocmesc

un proces-verbal, cu consemnarea datelor prevăzute în mod obligatoriu de art. 1325

alin. (1) Cod de procedură penală.

Însă, în urma cercetării înscrisurilor din dosarul penal s-a constatat cert, că un

asemenea proces-verbal nu a fost îndeplinit, iar procesul-verbal din 31 mai 2013 nu

conține decât mențiunea despre marcarea bancnotelor și înmânarea acestora Veronicăi

Rusnac, în mun. Bălți, ora 07.05 la 31 mai 2013.

În actul de acuzare este indicat că, inculpata a primit mijloacele bănești

extorcate în biroul său de serviciu din orașul Florești, însă în ce mod și pentru care

motiv, declaranta Veronica Rusnac a ajuns în această localitate cu presupuse mijloace

bănești extorcate, care au fost mijloacele tehnice folosite, condițiile și modul lor de

aplicare, persoanele oficiale care au înfăptuit măsura nominalizată, rămâne a fi un fapt

incert, lipsind în acest sens vreun proces-verbal corespunzător prevederilor art. 1325

Cod de procedură penală.

Prima instanță a ignorat cadrul legal existent și invocat în materia măsurilor

speciale de investigații, sugerând că: controlul transmiterii banilor a fost confirmat de

către procurorul Ion Pripa, iar în privința interceptării convorbirilor, dacă procurorul

conduce cu urmărirea penală, respectiv poate să o exercite și personal, concluzie cu

4

care, apelantul nu este de acord și consideră că în virtutea cadrului legal procesual în

vigoare la data efectuării acțiunilor de urmărire penală, acestea din urmă au fost

înfăptuite ilegal și urmau a fi recunoscute nule.

În consecința unei aprecieri eronate a circumstanțelor de fapt cercetate, prima

instanță a concluzionat despre prezența în acțiunile inculpatei a calificativului

„pretindere”, reținând că acesta se confirmă prin declarațiile martorului Veronica

Rusnac, fiind exteriorizată prin cuvinte care a fost înțeleasă de către Veronica Rusnac

și nu pot fi altfel calificate decât pretindere, însă în nici una din înregistrările video și

audio examinate, asemenea cuvinte nu se atestă.

Prima instanță a concluzionat și asupra prezenței calificativului de acceptare și

primire a mijloacelor bănești, ignorând faptul, că în urma percheziției inculpatei și

biroului de serviciu, pretinsele mijloace bănești extorcate au fost depistate sub un dosar

de control de pe masa procurorului/inculpată.

A mai invocat că, în sentință este afirmat faptul, că conform înregistrărilor video

prezentate, clar se aude și se vede cum Veronica Rusnac scoate din geantă mijloace

bănești, le ține în mână, le numără, iar apoi îi plasează sub un dosar, într-adevăr

asemenea secvențe au fost vizionate în cadrul cercetării judecătorești, însă în ele nu se

remarcă faptul, dacă inculpata a văzut și ea aceste acțiuni ale martorului denunțător.

Mai mult, dacă se pretinde că inculpata a acceptat și primit, în modalitatea

reținută de instanță, mijloacele bănești menționate, nu este clar de ce petenta Veronica

Rusnac nu a comunicat despre acest fapt, dar a vorbit prin intermediul tehnicii speciale

utilizate, despre faptul, că banii sunt în locul în care ulterior au fost depistați prin

procesul-verbal de percheziție a biroului.

La fel, a susținut că potrivit art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, în

procesul penal nu pot fi admise ca probe și nu pot fi puse la baza sentinței datele care

au fost obținute prin provocarea și facilitarea persoanei la săvârșirea infracțiunii, iar în

contextul jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, hotărârea

Ramanauskas vs. Lituania din 05 februarie 2008, organele de urmărire penală sunt cele

care au sarcina de a dovedi inexistența vreunei instigări.

Totodată, ar urma a fi verificată existența unor probe că persoana instigată ar fi

săvârșit anterior vre-o infracțiune, mai ales de corupție.

Dacă întâlnirile dintre denunțător și inculpat au avut loc la inițiativa primului,

aceasta depășește nivelul cercetării pasive a unei activități infracționale, în sfârșit

există sau nu vreun indice că infracțiunea ar fi fost săvârșită fără intervenția organelor

de urmărire penală.

În opinia apărării, respectivele criterii, care caracterizează o provocare a

infracțiunii, sunt prezente și în cauza examinată de învinuire a Adrianei Popescu, ceea

ce se confirmă pe de o parte prin acțiunile de urmărire penală efectuate, iar pe de altă

parte și prin declarațiile martorului Veronica Rusnac și a inculpatei.

Conform materialelor de urmărire penală rezultă, că Veronica Rusnac la 29 mai

2013, depune un denunț prin care afirmă că procurorul Adriana Popescu prin extorcare

pretinde suma de 10000 lei, dar a ajuns să o micșoreze până la 8000 lei pentru a nu fi

supusă problemelor în legătură cu eliberarea mandatului de apărare a soțului său, însă

în lipsa unor date obiective cu privire la faptul dat, organul de urmărire penală începe

urmărirea penală și unica acțiune de verificare a caracterului obiectiv ale celor pretinse

și conținute în denunț, este organizarea operațiunii de flagrant la 31 mai 2013, în

intervalul de timp de la data depunerii denunțului și intervenirii cu reținerea inculpatei,

5

nu este înregistrată vreo acțiune activă din partea Adrianei Popescu în sensul celor

declarate de către Veronica Rusnac.

Veronica Rusnac este inițiatorul întâlnirii cu inculpata la 29 mai 2013 și 31 mai

2013, în cadrul cărora nu este fixată obiectiv prezența a careva cerințe sau extorcare de

mijloace bănești din partea procurorului Adriana Popescu, mai mult, determinarea

martorului denunțător Veronica Rusnac de către organul de urmărire penală de a da

bani procurorului în scopul constatării acțiunii flagrante de luare de mită, constituie o

încălcare a interdicției prevăzute de art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Supremă de Justiție prin decizia din

13 august 2013, adoptată în dosarul nr. 1ra-697/2013, în privința inculpatului procuror

M.C., statuând că martorul denunțător rămâne la propriu cu calitatea de persoană

interesată în finalul cauzei și în atare circumstanțe numai declarațiile sale nu pot fi

expuse în temeiul sentinței de condamnare.

Subsidiar a menționat că, careva probe obiective, certe, pertinente, concludente

și legale cu privire la înaintarea de către procurorul Adriana Popescu față de

denunțătorul Veronica Rusnac a careva cereri de transmitere a mijloacelor bănești în

schimbul îndeplinirii unor acțiuni contrare obligațiilor sale de serviciu, administrate și

examinate nu au fost.

fost respins apelul, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. La adoptarea soluției, instanța de apel a statuat că, prima instanță a respectat

normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

Adrianei Popescu în baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că, declarațiile inculpatei Adriana Popescu prin

care nu recunoaște vinovăția sa, nu pot fi luate în considerație în favoarea inculpatei,

deoarece nu combat situația stabilită pe cauză de constatare a vinovăției în săvârșirea

infracțiunii de corupere pasivă, declarații care se contrazic cu probele existente pe

cauză care demonstrează vina anume a inculpatei în săvârșirea faptei incriminate și

stabilite de prima instanță.

Respingând apelul instanța a reținut că, probele: rezoluția Procurorului interimar

a Procuraturii Anticorupție, Ruslan Popov, din 30 mai 2013, procesul-verbal de

primire a denunțului de la Veronica Rusnac din 29 mai 2013, procesul-verbal de

ridicare din 29 mai 2013, procesul-verbal de examinare a obiectelor - purtătorului de

informație CD-R model „Esperanza”, anexa nr. 1 la procesul-verbal de examinare a

obiectului din 29 mai 2013 în cadrul procesului penal nr. 20130460131 - stenograma

comunicărilor audio care au fost purtate la 29 mai 2013 de către Veronica Rusnac și

Adriana Popescu, demonstrează vinovăția inculpatei Adriana Popescu în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a respins afirmațiile invocate în apel, precum că, din conținutul

sentinței contestate rezultă evocarea de către prima instanță a probelor cercetate,

aprecierea lor fiind vădit părtinitoare în favoarea acuzării, ignorându-se în mod cinic

principiile fundamentale care guvernează procesul penal național, astfel urmând a fi

reținut că fiecare probă trebuie să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

6

vedere al coroborării lor, că procesul de apreciere urmează a fi însoțit, iar în unele

privințe precedat de verificarea legalității probelor cercetate, de verificare a

veridicității declarațiilor persoanei inculpate, astfel încât să fie realizat scopul

procesului penal: nici o persoană să nu fie neîntemeiat condamnată, fapt care incumbă

instanței de judecată și obligația, din oficiu, de a respinge în procesul de apreciere

probele ilegal administrate, de a da eficiență principiilor fundamentale ale procesului

penal și hotărârilor Curții Europene pentru Drepturilor Omului, menționând că, nu s-a

stabilit aprecierea părtinitoare de către prima instanță a probelor cercetate în favoarea

acuzării, cu ignorarea principiilor fundamentale ale procedurii penale.

La fel, instanța de apel a menționat că, pe cazul dat, nu au fost stabilite probe

administrate ilegal, cu încălcarea prevederilor procedurii penale, în acest sens făcând

trimitere la prevederile art. art. 251, 230 alin. (2) Cod de procedură penală, ori, potrivit

procesului-verbal din 31 mai 2013, de prezentare învinuitei și avocatului a materialelor

de urmărire penală, după ce au luat cunoștință cu materialele cauzei (f.d.159, vol.I)

apărarea nu a invocat careva obiecții și nici încălcarea prevederilor procedurale penale,

iar odată ce nu a fost ridicată în termenul prevăzut de lege nulitatea actelor

procedurale, presupuse a fi viciate juridic, adică la terminarea urmăririi penale, se

consideră pierdut dreptul de contestare a acestor acte ulterior, în legătură cu ce

argumentul invocat privind probele administrate ilegal se resping.

Instanța de apel a respins și afirmațiile invocate de inculpată că, deși în mod

formal instanța a redat în conținutul sentinței declarațiile inculpatei, acestea nu au fost

în nici un mod analizate, dar respinse ca ”...fiind depuse cu scopul de a evita

răspunderea penală pentru fapta săvârșită”, deoarece sunt declarative, ori declarațiile

inculpatei se contrazic în tot cu declarațiile martorilor audiați, și anume Veronica

Rusnac, Vitalie Rusnac, Lilia Mîțu, Iurie Pantaz și prin probele scrise administrate pe

caz, cercetate în cadrul ședinței judiciare, din care rezultă cu certitudine vinovăția

inculpatei în săvârșirea faptelor incriminate.

Mai mult, declarațiile martorilor sunt veridice și pot fi puse la baza sentinței de

condamnare, aceste declarații în cumul coroborează deplin cu probele scrise cercetate

pe caz, și anume: procesul-verbal de primire a denunțului Veronicăi Rusnac;

procesul-verbal de ridicare din 29 mai 2013, potrivit căruia de la Veronica Rusnac a

fost ridicat purtătorul de informație, un CD-R model ,,Esperanza” cu înregistrarea

audio petrecută la 29 mai 2013, între Veronica Rusnac și Adriana Popescu;

procesul-verbal de examinare a obiectelor din 29 mai 2013, prin care a fost examinat

purtătorul de informație, CD-R model ,,Esperanza”, cu anexa nr. 1 ce reprezintă

reproducerea în scris pe suport de hârtie a comunicărilor audio care au fost purtate la

29 mai 2013, între Veronica Rusnac și Adriana Popescu; actele procesuale de

autorizare a măsurii speciale de investigații - controlul transmiterii banilor și

interceptarea și înregistrarea comunicărilor și a imaginilor; procesul-verbal privind

marcarea bancnotelor din 31 mai 2013; rapoartele privind rezultatele măsurii speciale

de investigații - controlul transmiterii banilor din 31 mai 2013 și interceptarea

comunicărilor și a imaginilor din 01 iunie 2013; procesul-verbal de efectuare a

interceptării și înregistrării comunicărilor și imaginilor din 01 iunie 2013, precum și

anexa nr. 1 și nr. 2 la proces-verbal, care conține stenograma comunicărilor audio

interceptate dintre Veronica Rusnac și Adriana Popescu; procesul-verbal de examinare

și transcriere pe un suport aparte a comunicărilor și imaginilor din 01 iunie 2013;

ordonanță privind recunoașterea și atașarea la dosar a mijloacelor materiale de probă

7

din 01 iunie 2013, prin care au fost recunoscute în calitate de mijloace materiale de

probă suporturile de informații ce conțin înregistrările de imagini și a comunicărilor

din 31 mai 2013, precum și alte probe scrise.

La fel, instanța de apel a menționat că, careva contraziceri în declarațiile

martorilor menționați supra, nu au fost constatate și temei de a pune la îndoială aceste

declarații nu sunt.

Probe care ar dovedi că martorul Veronica Rusnac incriminează pe nedrept

inculpata nu au fost prezentate și temeiuri de a pune la îndoială declarațiile martorului

nu sunt, mai ales că Veronica Rusnac a dat declarații fiind preîntâmpinată de

răspundere penală pentru darea de declarații false, iar în cadrul ședinței judiciare a dat

declarații sub jurământ, mai ales că declarațiile martorului sunt sprijinite de declarațiile

martorilor Vitalie Rusnac, Lilia Mîțu, Iurie Pantaz, precum și de procesele-verbale ale

acțiunilor procesuale efectuate pe cauză, fiind un ansamblu probator care dovedește

deplin vina inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a)

Cod penal.

Instanța de apel nu a reținut nici afirmațiile invocate de inculpată în apel precum

că Adrianei Popescu i-a fost imputat prin actul de acuzare o încălcare a obligațiilor de

serviciu, proprii funcției de procuror, rezumată în aceia, că depistând în cadrul

urmăririi penale nr. 2013380159 faptul, că Veronica Rusnac nu întrunește condițiile de

participare în procesul penal ca apărător și constatând existența circumstanțelor care

exclud participarea acesteia, nu a acționat la încălcarea procesuală stabilită, nu a

înlăturat-o din procesul penal menționat, dar a pretins bani pentru a nu sesiza Uniunea

Avocaților din Republica Moldova cu privire la acest fapt.

Instanța de apel a respins și argumentele apelantului referitor la stabilirea certă

în cadrul cercetării judecătorești a lipsei atribuțiilor profesionale directe ale inculpatei

față de circumstanțele conținute în denunț și actul de acuzare, cauza penală aflându-se

în procedura organului de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție

Florești, ca declarative și expuse în mod de apărare a inculpatei, ori, din probele

cercetate în cumul rezultă săvârșirea infracțiunii incriminate de către Adriana Popescu,

iar temei de a pune la îndoială aceste probe nu au fost constatate.

Faptul că procurorul Adriana Popescu a cunoscut că Veronica Rusnac, nu

întrunea condițiile necesare de participare în procesul penal ca avocat, a prezentat în

cadrul procesului penal în privința lui Vitalie Rusnac un mandatul de avocat, rezultă

din declarațiile martorului Veronica Rusnac, cît și a martorilor Lilia Mîțu și Andrian

Smoleac, totodată din probele scrise rezultă că Adriana Popescu a purtat discuții cu

Veronica Rusnac, în cadrul cărora a pretins bani pentru a nu comunica la Uniunea

Avocaților din Republica Moldova, primind suma de 8000 lei, la 31 mai 2013, în

biroul său de serviciu.

Deși inculpata susține că cauza penală în privința lui Vitalie Rusnac se afla în

procedura organului de urmărire penală, totodată din probele cercetate s-a constatat, că

urmărirea penală pe cauza penală în privința lui Vitalie Rusnac în baza art. 27, 186

alin. (2) lit. d) Cod penal, în cadrul căreia a fost prezentat mandat de avocat pe numele

Veronicăi Rusnac, a fost pornită anume de Adriana Popescu, care cunoștea despre

existența mandatului respectiv și a avut discuții referitor la mandatul dat atât cu

Veronica Rusnac, cît și cu Lilia Mîțu.

Mai mult, dosarul penal respectiv se afla sub conducerea procurorului

Procuraturii Florești, Popescu Adriana, inclusiv în ziua de 30 mai 2013, dosarul a

8

intrat la Procuratura Florești cu propunere de punere sub învinuire a lui Vitalie Rusnac

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, și la

momentul reținerii procurorului se afla pe masa de serviciu a ultimului, fapt ce rezultă

din probele scrise și cercetate, și anume procesul-verbal de percheziție din 31 mai

2015, precum și prin declarațiile ofițerului de urmărire penală Andrian Smoleac și

procurorului-adjunct Lilia Mîțu, cât și prin copiile documentelor oficiale cu privire la

desfășurarea dosarului menționat, mai mult, cauza penală parvenise în Procuratura

Florești la 30 mai 2013, fără a fi însoțită de o propunere de terminare a urmăririi

penale, iar acest fapt prin prisma prevederilor art. art. 289-291 Cod de procedură

penală, împiedica procurorul să-și aroge atribuții proprii ofițerului de urmărire penală,

afirmațiile fiind pur declarative, declarațiile inculpatei fiind combătute de probele

scrise cercetate, iar simpla lor invocare nu constituie temei de admitere a apelului din

motivele invocate.

Instanța de apel a reținut ca declarative afirmațiile inculpatei referitor la faptul

cum putea inculpata să solicite careva bani pentru un pretins mandat de avocat pe care

nu numai că nu l-a recepționat de la participantul procesului, dar nici nu l-a văzut până

la data reținerii sale, fiindcă din declarațiile martorului acuzării Andrian Smoleac

rezultă clar, că el este cel care a purtat discuții cu Veronica Rusnac despre valabilitatea

mandatului prezentat, iar dosarul s-a aflat la el, fără ca în perioada de timp de la 15 mai

2013 până la 29 mai 2013, să fie solicitat de către inculpată.

Însă, pretinderea banilor de la Veronica Rusnac rezultă atât din declarațiile

martorului Veronica Rusnac, cât și a martorului Vitalie Rusnac, sprijinite de probele

scrise și cercetate, printre care reproducerea comunicărilor audio între Veronica

Rusnac și Adriana Popescu, actele procesuale privind efectuarea măsurilor privind

marcarea și transmiterea banilor, iar temei de a nu crede declarațiile respective și a

respinge documentele privind petrecerea acțiunilor procesuale instanța de apel nu a

constatat.

Faptul că, nu a fost solicitat de către Adriana Popescu dosarul aflat în procedura

lui Andrian Smoleac nu poate fi reținut, deoarece s-a stabilit că Adriana Popescu a

cunoscut și a purtat discuții cu Veronica Rusnac referitor la mandatul de avocat

eliberat de Veronica Rusnac pe cauza penală aflată în procedura organului de urmărire

penală.

Mai mult, dosarul respectiv la 30 mai 2013, a parvenit la Procuratura Florești și

a fost depistat pe masa de serviciu a Adrianei Popescu.

Instanța de apel a respins ca declarative și afirmațiile inculpatei precum că,

provoacă revoltă și indignare modul în care prima instanță a apreciat declarațiile

inculpatei drept inferioare față de declarațiile petentei Veronica Rusnac, martor

denunțător, cu calitate de persoană interesată în finalul cauzei, în condițiile în care

probe obiective despre acțiuni de pretindere, însoțite de acțiuni de extorcare din partea

inculpatei administrate și examinate nu au fost.

Ori, declarațiile inculpatei sunt combătute în tot, nu doar prin declarațiile

martorului Veronica Rusnac, dar și prin declarațiile martorilor Vitalie Rusnac, Lilia

Mîțu, Andrian Smoleac, precum și prin probele scrise ale cauzei penale, iar temei de a

pune la îndoială totalitatea de probe cercetate nu a fost stabilit, rezultând că pe cauză

există probe certe prin care se demonstrează acțiunile incriminate inculpatei.

Referitor la afirmațiile inculpatei care a invocat prevederile coroborate ale

art. art. 8 alin. (2), (3), 66 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de apel a

9

menționat că inculpata Adriana Popescu în cadrul procesului judiciar nu a fost obligată

să-și dovedească nevinovăția sa, pe când vinovăția acesteia în faptele incriminate a fost

dovedită deplin prin probe incontestabile și nu prin presupuneri, după cum invocă

inculpata, careva dubii în probarea vinovăției inculpatei nefiind constatate.

Au fost respinse ca declarative și afirmațiile invocate în apel referitor la faptul

că, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cert că urmărirea penală în privința

inculpatei Adriana Popescu, procuror conform funcției deținute, s-a exercitat de către

ofițerul de urmărire penală din cadrul Direcției Generale Teritoriale Nord a Centrului

Național Anticorupție, Eduard Caracaș și procurorul în Serviciul Nord al Procuraturii

Anticorupție, Ion Pripa, că procurorul desemnat de a exercita urmărirea penală pe

cauza dată, în persoana procurorului Serghei Gavajuc la 30 mai 2013 a dispus prin

ordonanță (f.d.18, vol.I) efectuarea urmăririi penale de către procurorul Ion Pripa și

ofițerul Eduard Caracaș, ordonanță întemeiată pe prevederile art. 270 alin. (8) Cod de

procedură penală, însă potrivit art. 270 alin. (8) Cod de procedură penală, în cazurile

unor cauze complicate și de mari proporții, procurorul ierarhic superior celui de

competența căruia este urmărirea penală poate dispune, prin ordonanță motivată,

urmărirea penală de un grup de procurori și ofițeri de urmărire penală, indicând

procurorul care va conduce acțiunile de urmărire penală, invocând nulitatea respectivei

ordonanțe în temeiul prevederilor art. 251 alin. (2), (3) Cod de procedură penală.

În acest sens instanța de apel a specificat că, din prevederile art. art. 251

alin. (1), 251 alin. (4) Cod de procedură penală, raportat la art. 230 alin. (1) Cod de

procedură penală, rezultă că nerespectarea prevederilor legale privind invocarea

nulității actelor procesuale impune pierderea dreptului procesual.

Astfel, nici inculpata Popescu Adriana, nici avocatul, la momentul prezentării

materialelor de urmărire penală nu au invocat încălcarea prevederilor procedurale

penale, iar această chestiune nu poate fi invocată la momentul judecării cauzei,

totodată potrivit explicațiilor Comentariului Codului de procedură penală la art. 251

Cod de procedură penală, se indică, că prin dispozițiile legii privind competența după

materie și după calitatea persoanei se au în vedere reglementările arătate la

art. art. 36-39, 41-46 Cod de procedură penală, privind competența instanței

judecătorești.

Această sintagmă se referă numai la competența după materie și calitatea

persoanei a instanțelor de judecată, prin urmare încălcarea dispozițiilor privitoare la

competența organelor de urmărire penală, prevăzută la art. art. 266-270 Cod de

procedură penală, nu constituie caz de nulitate absolută potrivit dispozițiilor

art. art. 27, 272 Cod de procedură penală, care stabilesc valabilitatea actelor

procedurale efectuate de către alte organe de urmărire penală.

Instanța de apel a menționat că apelantul oferă o interpretare eronată

prevederilor art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, or, din conținutul acestei

norme rezultă că, actul procedural poate fi declarat nul în cazul în care are loc

încălcarea normelor legale la sesizarea instanței, la compunerea acesteia etc., încălcări

legate doar de competența după materie și după calitatea persoanei nu și în integritatea

procedurilor de sesizare a instanței, după cum insinuează apelantul, în timp ce, alte

încălcări decât cele prevăzute în alin. (2), potrivit alin. (4) al articolului menționat,

atrag nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - când partea

este prezentă sau la terminarea urmăririi penale - când partea i-a cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată - când partea a fost absentă la

10

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță, situație inexistentă în speță.

Astfel, instanța de apel a conchis că, inculpata nu a avut obiecții la terminarea

urmăririi penale, a fost informată atât referitor la învinuirea adusă, cît și la încadrarea

acțiunilor acesteia, însă nu a invocat nulitatea la careva acte procesuale.

Din aceleași motive au fost respinse și afirmațiile invocate în apel precum că,

partea apărării a invocat nulitatea tuturor acțiunilor de urmărire penală efectuate de

către ofițerul de urmărire penală din cadrul Direcției Generale Teritoriale Nord a

Centrului Național Anticorupție, Eduard Caracaș și procurorul în Serviciul Nord al

Procuraturii Anticorupție, Ion Pripa, reieșind din faptul că acestea derivă dintr-un act

nul, în acest sens nul este atât rechizitoriul întocmit pe cauza dată, cât și actul de

sesizare a instanței de judecată, încorporat în conținutul acestuia, că prima instanță a

justificat toate derogările menționate, mai mult, procurorul ierarhic superior

procurorului Ion Pripa este procurorul Serghei Gavajuc, concluzii cu care este de

acord, consideră că în virtutea cadrului legal procesual în vigoare la data efectuării

acțiunilor de urmărire penală menționate, acestea din urmă au fost înfăptuite de

persoane incompetente, deoarece sunt declarative și nu constituie temei de admitere a

apelului înaintat.

Referitor la aceste motive instanța de apel a menționat că, fiind indicată

exercitarea urmăririi penale procurorului Procuraturii Anticorupție, Serghei Gavajuc,

se indică și constituirea unui grup complex de urmărire penală, totodată a fost dispusă

prin ordonanța procurorului adjunct-interimar al Procuraturii Anticorupție Serghei

Gavajuc din 30 mai 2013, efectuarea urmăririi penale de procurorul Serghei Gavajuc și

Ion Pripa, precum și de ofițerii Centrului Național Anticorupție, Eduard Caracaș și

Vadim Burlacu, conducător al grupului fiind desemnat șeful Serviciului Nord al

Procuraturii Anticorupție, Serghei Gavajuc.

Instanța de apel a respins ca fiind declarative afirmațiile precum că, imediat

după declanșarea urmăririi penale, fără a verifica în vreun fel veridicitatea denunțului

depus de către petenta Veronica Rusnac de către organul de urmărire penală s-a

organizat operațiunea de reținere în flagrant, în cadrul căreia ultima a fost determinată

de organul menționat să transmită în vreun fel mijloace bănești procurorului Adriana

Popescu, în acest sens atrage atenția instanței de apel că în virtutea prevederilor Legii

nr. 59 din 29 martie 2012, ,,Cu privire la activitatea specială de investigații” și

art. art. 1321, 1325 Cod de procedură penală, prin ordonanța din 30 mai 2013 a fost

dispusă efectuarea măsurilor speciale de investigații pe cauza penală respectivă de

către ofițerii de investigații din cadrul Secției Investigații Speciale al Direcției

Combaterea Corupției a Direcției Generale Teritoriale Nord a Centrului Național

Anticorupție și anume Marin Andronic, Igor Gavriliuc, Igor Klaihnet, Ruslan Bucatari,

Sergiu Grosu, Maxim Negru, Igor Cozima, Gheorghe Badarău, și astfel nu a fost

stabilită încălcarea prevederilor legale prevăzute atât în Legea nr. 59 din 29 martie

2012, ,,Cu privire la activitatea specială de investigații”, cât și în Codul de procedură

penală.

Din aceleași motive, au fost respinse și argumentele aduse în apel privind

măsura și controlul transmiterii banilor, unde s-a invocat procesul-verbal din 31 mai

2013, întocmit de către ofițerul de urmărire penală Eduard Caracaș, însă potrivit

prevederilor art. art. 1322 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3), 1325, 135 Cod de procedură

penală, măsura specială de investigații ,,controlul transmiterii banilor” este efectuată

11

de către ofițeri de investigații, care cu privire la măsura efectuată întocmește un

proces-verbal, cu consemnarea datelor prevăzute în mod obligatoriu de art. 1325 Cod

de procedură penală.

În urma cercetării înscrisurilor din dosarul penal s-a constatat cert, că un

asemenea proces-verbal nu a fost îndeplinit, iar procesul-verbal din 31 mai 2013 nu

conține decât mențiunea despre marcarea bancnotelor și înmânarea acestora Veronicăi

Rusnac, în mun. Bălți, ora 07.05 la 31 mai 2013.

Ori, prin ordonanța din 30 mai 2013, a procurorului adjunct-interimar al

Procuraturii Anticorupție, Serghei Gavajuc a fost dispusă punerea în aplicare a măsurii

de investigație - controlul transmiterii banilor de la Veronica Rusnac către Adriana

Popescu, cu dispunerea înfăptuirii măsurilor de investigație angajaților Centrului

Național Anticorupție.

Totodată, procesul-verbal privind marcarea banilor din 31 mai 2013, a fost

întocmit de către ofițerul de urmărire penală Eduard Caracaș, cu drept de efectuare a

urmăririi penale pe cauza penală respectivă, cu participarea ofițerului de investigații

Igor Klaihnet, care dispunea de dreptul de efectuare a măsurilor speciale de investigații

pe cauza dată, procesul-verbal fiind semnat atât de Igor Klaihnet, cât și de Eduard

Caracaș, deci careva încălcări în sensul invocat de apărare nu au fost stabilite, astfel

instanța de apel a respins argumentele ca neîntemeiate.

Din motivele indicate, nu au fost sprijinite nici afirmațiile aduse precum că,

partea acuzării a pretins prin actul de învinuire că inculpata a primit mijloacele bănești

extorcate în biroul său de serviciu din orașul Florești.

Or, în ce mod și pentru care motiv, declaranta Veronica Rusnac a ajuns în

această localitate cu presupusele mijloace bănești extorcate, care au fost mijloacele

tehnice folosite, condițiile și modul lor de aplicare, persoanele oficiale care au înfăptuit

măsura nominalizată, rămâne a fi un fapt incert, lipsind în acest sens vreun

proces-verbal corespunzător prevederilor art. 1325 Cod de procedură penală, la

materialele cauzei fiind prezent raportul ofițerului superior de investigații Sergiu

Grosu privind rezultatele măsurii speciale de investigații, precum și fiind consemnate

rezultatele măsurii speciale de investigații, după reținerea în flagrant a Adrianei

Popescu, potrivit procesului-verbal de reținere și percheziție corporale a Adrianei

Popescu și procesului-verbal de percheziție a biroului de serviciu a procurorului

Adriana Popescu.

Instanța de apel a respins și afirmațiile aduse că, în consecința unei aprecieri

eronate a circumstanțelor de fapt cercetate, prima instanță a concluzionat despre

prezența în acțiunile inculpatei a calificativului „pretindere”, reținând că acesta se

confirmă prin declarațiile martorului Veronica Rusnac, fiind exteriorizată prin cuvinte

care au fost înțelease de către Veronica Rusnac și nu pot fi altfel calificate decât

pretindere, în nici una din înregistrările video și audio examinate, asemenea cuvinte,

care ar putea fi circumscrise ideii de pretindere, exprimate de către inculpată, nu se

atestă, că prima instanță a concluzionat și asupra prezenței calificativului de acceptare

și primire a mijloacelor bănești, ignorând faptul, că în urma percheziției inculpatei și

biroului de serviciu, pretinsele mijloace bănești extorcate au fost depistate sub un dosar

de control de pe masa procurorului, considerate declarative, deoarece din declarațiile

Veronicăi Rusnac, confirmate prin probele scrise și cercetate, printre care denunțul

Veronicăi Rusnac, din acțiunile procesuale efectuate pe caz, rezultă pretinderea din

partea Adrianei Popescu a sumei de bani, ulterior Adriana Popescu a acceptat și a

12

primit suma de 8000 lei, care a fost depistată în biroul său de serviciu, în sensul

respectiv nefiind dubii rezonabile privind săvârșirea infracțiunii incriminate de către

inculpată.

Argumentele în sensul invocat sunt expuse în favoarea inculpatei și constituie

opinie subiectivă a inculpatei, mai ales că prin aprecierea legală a probelor s-a

constatat vina Adrianei Popescu în coruperea pasivă, care constituie infracțiune penală

prevăzută de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, declarațiile inculpatei fiind combătute

prin probele cercetate atât de prima instanță, cât cercetate suplimentar și în ședința

instanței de apel.

Instanța de apel a specificat că, nu pot fi luate în considerație afirmațiile

inculpatei precum că, nu se remarcă faptul dacă Adriana Popescu a văzut acțiunile lui

Veronica Rusnac, deoarece ultima de fapt se afla în biroul procurorului cu acordul lui

Adriana Popescu și din înregistrările efectuate se vede clar că Veronica Rusnac scoate

din geantă bani pe care îi ține în mână în fața procurorului, numără banii, iar

procurorul indică unde să fie puși banii, fapt ce a și făcut Veronica Rusnac.

Totodată, a fost respins ca neîntemeiat argumentul invocat în apel precum că,

dacă se afirmă că Adriana Popescu a văzut acești bani, i-a primit în urma unui acord cu

petenta, de ce ea nu i-a ridicat și nu a intrat în posesia lor, dar imediat ce a fost

informată despre reținere, în mod disperat ruga și și-a întins mâinile pentru verificare,

infirmând primirea lor, solicitare respinsă de procurorul prezent la fața locului,

deoarece imediat după transmiterea banilor a fost efectuată procedura de reținere și

percheziționare, or potrivit concluziilor raportului de expertiză nr. 1003-1004 din

20 iunie 2013 (f.d.65-76 vol.I), se indică, că pe bancnotele prezentate spre cercetare

este inscripția specială ,,MITA CNA”, pe toate bancnotele prezentate la examinare și

pe tampoanele de vată cu care s-au prelucrat mâinile Adrianei Popescu sunt depuneri

de substanță specială colectată de pe mâinile Adrianei Popescu și substanța specială cu

care au fost marcate bancnotele corespunde după luminiscență și conținutul chimic.

Au fost respinse și argumentele care în opinia părții apărării caracterizează o

provocare a infracțiunii, prezente și în cauza examinată de învinuire a Adrianei

Popescu, ceea ce se confirmă pe de o parte prin acțiunile de urmărire penală efectuate,

iar pe de altă parte și prin declarațiile martorului Veronica Rusnac, inculpatei Adriana

Popescu, că conform materialelor de urmărire penală rezultă, că Veronica Rusnac la 29

mai 2013 depune un denunț prin care afirmă că procurorul Adriana Popescu prin

extorcare pretinde suma de 10000 lei, dar a ajuns să o micșoreze până la 8000 lei

pentru a nu fi supusă problemelor în legătură cu eliberarea mandatului de apărare a

soțului său, că în lipsa unor date obiective cu privire la faptul dat, organul de urmărire

penală începe urmărirea penală și unica acțiune de verificare a caracterului obiectiv ale

celor pretinse și conținute în denunț, este organizarea operațiunii de flagrant la 31 mai

2013, în intervalul de timp de la data depunerii denunțului și intervenirii cu reținerea

inculpatei nu este înregistrată vreo acțiune activă din partea Adrianei Popescu în sensul

celor declarate de către Veronica Rusnac.

Aceste argumente se contrazic complet prin declarațiile martorului Veronica

Rusnac, a martorului Vitalie Rusnac, prin acțiunile procesuale petrecute pe cazul

prezent, din care rezultă, atât extorcarea din partea Adrianei Popescu a sumei de bani

de la Veronica Rusnac, cât și acceptarea și primirea acestor bani în biroul său de

serviciu.

Faptul invocării de către inculpată precum că a fost provocată la săvârșirea

13

acestei infracțiuni nu poate fi sprijinită, deoarece se combate prin ansamblul probator

pe caz, care demonstrează săvârșirea infracțiunii de către inculpată, discuțiile avute

între Adriana Popescu și Veronica Rusnac nefiind infirmate de către inculpată, mai

ales că din convorbirile purtate nici nu rezultă faptul că Veronica Rusnac a fost

inițiator și că a fost insistentă în privința transmiterii banilor Adrianei Popescu, deși au

avut loc discuții atât la 29 mai 2013, cât și la 31 mai 2013.

În acest sens, instanța de apel a ținut cont și de explicațiile oferite în pct. 25.2. al

hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 22 decembrie 2014, ,,Cu privire

la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de

corupție”, potrivit cărora se explică, că activitatea de provocare la acte de corupere

trebuie să implice forme concrete de instigare, susceptibile de a genera sub aspect

intelectiv luarea unei decizii de a comite infracțiunea.

Provocarea poate consta în: rugăminți insistente, promisiuni false, solicitări

repetate bazate pe simpatii personale, amenințări etc.

Analizând probatoriul existent la cauză și cele invocate de apărare referitor la

susținerea că a avut loc provocare în săvârșirea infracțiunii, instanța de apel a conchis

că acțiunile Veronicăi Rusnac nu au avut efect de provocare și că în cauza respectivă

nu se constată provocarea Adrianei Popescu la săvârșirea infracțiunii incriminate.

În această ordine de idei, instanța de apel a reiterat că, inculpata a interpretat

eronat noțiunea de provocare, care, în opinia acesteia, a constat în organizarea

operațiunii de flagrant la 31 mai 2013 și depunerea denunțului de către Veronica

Rusnac privind extorcarea a 8000 lei, or, noțiunea de provocare prevăzută de norma

citată mai sus, poate fi invocată doar în cazul în care provocarea a avut loc din partea

colaboratorilor organului coercitiv sau prin intermediul unor prepuși la săvârșirea de

către potențialul infractor a unei infracțiuni, adică, acțiunile persoanei vizate au

constituit o consecință a acțiunilor provocatorii ale unor terți.

În cazul dat însă, mijloacele bănești indicate au fost solicitate de la Veronica

Rusnac de procurorul Adriana Popescu, iar Veronica Rusnac sau colaboratorii

Centrului Național Anticorupție, nu au întreprins măsuri în vederea provocării

Veronicăi Rusnac de a solicita acești bani.

La fel și noțiunea de facilitare este interpretată eronat de către apelantă, motivele

invocate de aceasta în calitate de confirmare a întrunirii acestui temei de excludere a

probelor, fără a se încadra în textul normei în condițiile în care, acțiunile de urmărire

penală întreprinse pe caz au fost realizate în limitele legii, acestea nefiind în legătură

cauzală cu acțiunile inculpatei, deoarece nu au facilitat în careva mod acțiunile ultimei.

Instanța de apel a specificat că jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile

Omului invocată de apelant nu este aplicabilă în cauza dată, în condițiile în care,

acțiunile ce au dus la săvârșirea infracțiunii au fost întreprinse de Veronica Rusnac,

beneficiar final al acestora fiind Adriana Popescu și nu de către organul de stat, care a

intervenit ulterior, doar în scopul documentării săvârșirii infracțiunii și întreprinderii

acțiunilor legale de anchetă.

Săvârșirea infracțiunii de către inculpată nu a constituit o consecință a acțiunilor

organelor coercitive, intențiile criminale ale inculpatei survenind anterior aflării de

către colaboratorii Centrului Național Anticorupție a existenței acestora.

Au fost respinse și afirmațiile aduse în apel precum că, Veronica Rusnac este

inițiatorul întâlnirii cu inculpata la 29 mai 2013 și 31 mai 2013, în cadrul cărora nu

este fixată obiectiv prezența a careva cerințe sau extorcare de mijloace bănești din

14

partea procurorului Adriana Popescu, mai mult, constituie o încălcare a interdicției

prevăzute de art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, deoarece încălcările

enunțate nu s-au stabilit, nefiind constatat prin careva dovezi că martorul denunțător

Veronica Rusnac a fost determinată de către organul de urmărire penală de a da bani

procurorului Adriana Popescu în scopul constatării acțiunii flagrante de luare de mită.

Instanța nu reține nici afirmațiile că, în acest sens s-a pronunțat și Curtea

Supremă de Justiție prin decizia din 13 august 2013, adoptată în dosarul

nr. 1ra-697/2013, în privința inculpatului procuror M.C., statuând că martorul

denunțător rămâne la propriu cu calitatea de persoană interesată în finalul cauzei și în

atare circumstanțe numai declarațiile sale nu pot fi expuse în temeiul sentinței de

condamnare, dat fiind faptul că la baza sentinței de condamnare a Adrianei Popescu nu

sunt puse doar declarațiile Veronicăi Rusnac, ci și declarațiile martorilor Vitalie

Rusnac, Lilia Mîțu, Iurie Pantaz, procesele-verbale privind măsurile speciale de

investigație și acțiunile procesuale efectuate pe caz, care sunt un ansamblu probator ce

pe deplin confirmă vina inculpatei în cele incriminate.

Declarative au fost reținute și argumentele invocate referitor la faptul că, careva

probe obiective, certe, pertinente, concludente și legale cu privire la înaintarea de către

procurorul Adriana Popescu față de denunțătorul Veronica Rusnac a careva cereri de

transmitere a mijloacelor bănești în schimbul îndeplinirii unor acțiuni contrare

obligațiilor sale de serviciu administrate și examinate nu au fost, deoarece la baza

sentinței de condamnare sunt puse probe certe în constatarea vinei inculpatei.

Instanța de apel a menționat că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă sau legătura cauzală dintre acestea).

Infracțiunea săvârșită de inculpată are un impact major asupra sistemului

organelor Procuraturii, deoarece periclitează activitatea organelor procuraturii și

submină încrederea societății în aceasta, fapt ce demonstrează că concluzia referitor la

pedeapsa aplicată de prima instanță este una echitabilă.

Instanța de apel a specificat că nu pot fi reținute nici argumentele aduse în

vederea aplicării art. 96 Cod penal, față de inculpată, în cazul dat nefiind posibilă

aplicarea prevederilor enunțate, ori art. 96 alin. (1) Cod penal, prevede că, femeilor

condamnate gravide și celor care au copii în vârstă de până la 8 ani, cu excepția celor

condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracțiuni grave,

deosebit de grave și excepțional de grave împotriva persoanei, instanța de judecată le

poate amâna executarea pedepsei până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani.

În acest sens, instanța de apel a reținut și explicațiile pct. 17 din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11 noiembrie 2013, ,,Cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale”, în care este indicat că, o atenție

sporită trebuie să se acorde în cazurile stabilirii pedepsei persoanelor declarate

vinovate în săvârșirea infracțiunilor contra bunei desfășurări a activității în sfera

publică, a coruperii pasive ori active, sau dării ori luării de mită, care, în afară de

pericolul social sporit, afectează grav autoritatea și imaginea instituțiilor, organizațiilor

publice.

Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță, la stabilirea pedepsei

inculpatei, a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a

15

pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal, ce prevăd scopul pedepsei penale în

restabilirea echității sociale, reeducarea celui vinovat și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

art. 75 Cod penal, cum sunt gravitatea infracțiunii săvârșite, caracterul prejudiciabil a

faptei penale, urmările survenite, persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea, în acest sens fiind reținut faptul că, conform

caracteristicii eliberate de la locul de muncă inculpata Adriana Popescu se

caracterizează pozitiv, încălcări și sancționări nu a avut, are la întreținere doi copii

minori, dintre care unul deține grad de invaliditate, iar circumstanțe atenuante și

agravante prima instanță nu a constatat.

Totodată, a fost reținut că, prima instanță a ținut cont de prevederile art. art. 8,

10 alin. (1) Cod penal, și just a aplicat pedeapsa în limitele sancțiunii prevăzute la

art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal existente, până la adoptarea Legii nr. 326 din 23

decembrie 2013, în vigoare de la 25 februarie 2014, care a înăsprit pedeapsa.

La fel, instanța de apel a specificat că, circumstanțele la care a făcut referire

apărarea, precum că inculpata are la întreținere un copil minor cu grad de invaliditate

au fost reținute de către prima instanță, ce au permis a-i aplica acesteia pedeapsa în

limita minimă în corespundere cu prevederile legale prevăzute de sancțiunea art. 324

alin. (3) lit. a) Cod penal.

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile pronunțate,

solicitând casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare din motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii, invocând aceleași motive ca și în cererea de apel.

5.1. Inculpata Adriana Popescu, la 12 februarie 2016, a depus recurs ordinar

suplimentar, în care a solicitat aplicarea în privința sa a prevederilor art. 96 Cod penal,

invocând că, are un copil cu vârsta de 6 ani, care este invalid de gr. I de la naștere,

suferind de sindromul Down și viciu cardiac sever, actele medicale confirmative ale

respectivei circumstanțe excepționale fiind prezentate de către avocat în fața primei

instanțe.

Din cauza stării sale de sănătate, copilul are nevoie în prezent de o nouă

intervenție chirurgicală și de o permanentă îngrijire din partea inculpatei, pe care nu o

poate satisface din cauza aflării sale în instituția penitenciară.

Subsidiar a menționat că, în afară de inculpată, în familie nu sunt alte persoane

capabile să îndeplinească obligația de întreținere, având în vedere faptul, că soțul ei nu

are un loc de muncă permanent și este în căutarea permanentă de ocupație, iar părinții

inculpatei sunt de vârstă înaintată, bolnavi și locuiesc în altă localitate

pentru respingerea acestora, deoarece temeiurile invocate de recurent, precum și

argumentele aduse au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în prima

instanță și în instanța de apel și asupra cărora instanțele judecătorești s-au expus

argumentat în hotărârile pronunțate.

Prin urmare se constată că, în faza de urmărire penală cât și în cadrul cercetării

judecătorești au fost respectate normele de procedură penală, probele decisive fiind

obținute în condițiile legii.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat la 30 decembrie

2015 urmează a fi admis, iar cel declarat la 12 februarie 2016, urmează a fi respins, ca

16

inadmisibil, din următoarele considerente.

7.1. Referitor la recursul declarat la 30 decembrie 2015.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanța de

apel, inclusiv și în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărârii atacate,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului, atunci

când eroarea judiciară poate fi corectată de către instanța de recurs la etapa judecării

acestuia.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, cu dispunerea achitării inculpatului, atunci când se constată comiterea

unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale.

Analizând motivele invocate în recursul ordinar, în raport cu soluția adoptată de

către prima instanță și instanța de apel, precum și actele cauzei, instanța de recurs

conchide că în speță se constată erori de drept, care sunt cuprinse în temeiul prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cazul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea constatării inexistenței

instigării inculpatei la săvârșirea infracțiunii.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală, procesul penal are

ca scop protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni, precum și protejarea

persoanei și societății de faptele ilegale ale persoanelor cu funcții de răspundere în

activitatea lor legată de cercetarea infracțiunilor presupuse sau săvârșite, astfel ca orice

persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o

persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată.

Alineatul (3) al aceluiași articol stabilește că organele de urmărire penală și

instanțele judecătorești în cursul procesului sunt obligate să activeze în așa mod încât

nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată și ca nici o

persoană să nu fie supusă în mod arbitrar sau fără necesitate măsurilor procesuale de

constrângere.

Conform dispozițiilor art. 7 alin. (6) Cod de procedură penală, hotărârile Curții

Constituționale privind interpretarea Constituției sau privind neconstituționalitatea

unor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, instanțele de

judecată și pentru persoanele participante la procesul penal, totodată alineatul (8) al

aceluiași articol mai stipulează că hotărârile definitive ale Curții Europene a

Drepturilor Omului sunt obligatorii pentru organele de urmărire penale, procurori și

instanțele de judecată.

7.2. În aceiași ordine de idei, în Hotărârea Curții Constituționale nr. 10 din 16

aprilie 2010 pentru revizuirea Hotărârii Curții Constituționale nr. 16 din 28 mai 1998

cu privire la interpretarea art. 20 din Constituția Republicii Moldova, în redacția

Hotărârii nr. 39 din 09.07.2001, Curtea a stabilit că „principiile și normele unanim

recunoscute ale dreptului internațional, tratatele internaționale ratificate și cele la

17

care Republica Moldova a aderat, sunt parte componentă a cadrului legal al

Republicii Moldova și devin norme ale dreptului intern.

În sensul acestei interpretări, în Republica Moldova dreptul intern și cel

internațional reprezintă un tot întreg, o structură unitară. Așadar, în categoria actelor

normative se includ și normele internaționale la care Republica Moldova este parte.

Având în vedere că prin interpretarea prevederilor Convenției Europene,

Jurisprudența CtEDO face parte din dreptul accesoriu la tratatul internațional (soft

law), ea devine parte a dreptului intern.”

Conform Hotărârii Curții Constituționale nr. 7g din 23 februarie 2016, pct. 102,

Colegiul penal lărgit reține că procesul penal trebuie să fie guvernat de principii

fundamentale, cum ar fi, „legalitatea, prezumția nevinovăției, principiul aflării

adevărului, principiul oficialității, garantarea libertății și siguranței persoanei,

garantarea dreptului la apărare, dreptul la un proces echitabil, egalitatea părților în

proces.”

Astfel, în cauza Prince Hans-Adam II de Liechttenstein vs Allemagne din 12

iulie 2001, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a menționat, că statele

semnatare și-au asumat obligații de natură să asigure ca drepturile garantate de

Convenție să fie concrete și efective, nu teoretice și iluzorii, iar cele cuprinse în art. 6

au tocmai acest scop: efectivitatea dreptului la un proces echitabil, impunându-se

statelor o obligație de rezultat: adoptarea în ordinea juridică internă a măsurilor

corespunzătoare și a mijloacelor necesare realizării acestei obligații.

7.3. La adoptarea sentinței, potrivit prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 1)-4) Cod

de procedură penală, instanța de judecată trebuie să soluționeze următoarele chestiuni

în următoarea consecutivitate:

1) dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul;

2) dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat;

3) dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este

prevăzută ea;

4) dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Totodată, art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, prevede că sentința

de achitare se adoptă dacă nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

7.4. Colegiul penal lărgit, în urma analizei complexe a cauzei, conchide că

temeiul de achitare indicat supra se constată cu certitudine în speță și, prin urmare, se

impune necesitatea casării deciziei instanței de apel și a sentinței primei instanțe,

deoarece ele au comis erori de drept care condiționează intervenția instanței de recurs,

cu admiterea recursului și cu dispunerea achitării inculpatei, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

7.5. În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că art. 414 Cod de

procedură penală, prevede că chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia

să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt

următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a

fost săvârșită de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost săvârșită; dacă există

circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele sunt admisibile și corect au fost

apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

18

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de

drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârile instanțelor judecătorești urmează a fi desființate, cu

rejudecarea cauzei.

7.6. Verificând argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată că instanțele inferioare la examinarea cauzei au comis

erori de drept, pronunțând soluții, fără respectarea unor prevederi legale, a

jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, precum și a practicii

judiciare stabilite.

După cum s-a indicat supra, potrivit legislației procesuale în vigoare, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material. Sub acest aspect, instanța de recurs menționează că, argumentele invocate de

către inculpată și-au găsit confirmare și se atestă că, instanțele inferioare nu au

constatat și nu au apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind infracțiunea

incriminată inculpatei în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și de drept material, în coraport cu prevederile art. 6 din Convenție și

jurisprudența CtEDO, în cauzele (Pareniuc vs. Moldova din 01 iulie 2014, Teixeira de

Castro vs Portugalia din 09 iunie 1998, Ramanauskas contra Lituaniei din 05 februarie

2008, Khudobin c. Rusiei din 26 octombrie 2010 și Sandu c. Moldovei din 11

februarie 2014) și pct. 25.4 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din

22 decembrie 2014 ,,Cu privire la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală

pentru infracțiunile de corupție”.

În sensul vizat se atestă, că prin hotărârea din 01 iulie 2014 în cauza Pareniuc vs.

Republica Moldova, CtEDO a constatat violarea art. 6 §1 din Convenție, care s-a

manifestat prin faptul că procesul penal împotriva lui Pareniuc V.V. nu a fost echitabil,

astfel, CtEDO a reamintit că „admisibilitatea și evaluarea probelor constituie un

aspect care este reglementat de legislația națională și că, în principiu, instanțelor

judecătorești naționale le revine obligația de a le aprecia (Van Mechelen și alții c.

Olandei, 23.04.1997). Totuși, admiterea unor probe poate să conducă la inechitatea

unui proces. Astfel, în cazul, de exemplu, obținerii probelor ca urmare a unei

provocări sau înscenări din partea poliției (Teixeira de Castro c. Portugaliei,

09.06.1998).”

În ceea ce privește provocarea din partea poliției, CtEDO a statuat în cauza

Teixeira de Castro vs Portugalia că, dreptul la un proces echitabil ar putea fi încălcat în

cazul în care colaboratorii de poliție nu s-au limitat la investigarea activității

infracționale ale unui suspect într-un mod esențialmente pasiv, însă au exercitat o

influență pentru a provoca săvârșirea unei infracțiuni, care, în caz contrar, nu ar fi fost

comisă.

În cauza Vanyan vs Rusia, hotărârea din 15 decembrie 2005, CtEDO a constatat

că problema provocării poate fi pusă chiar și în situațiile în care activitatea respectivă a

fost efectuată de către o persoană privată care a acționat ca un agent sub acoperire, în

timp ce aceasta a fost de fapt organizată și condusă de către colaboratorii de poliție.

Având în vedere importanța principiilor indicate supra, CtEDO a constatat în

cauza Ramanauskas vs Lituania, hotărârea din 05 februarie 2008 că, în cazul în care un

19

acuzat susține că a fost provocat la săvârșirea unei infracțiuni, instanțele judecătorești

trebuie să examineze minuțios materialele dosarului, deoarece pentru a îndeplini

cerința unui proces echitabil în sensul articolului 6 §1 din Convenție toate probele

obținute în rezultatul provocării de către poliție trebuie să fie excluse.

În cele din urmă, dacă informația prezentată de către organele de urmărire

penală nu permite Curții să conchidă că reclamantul a fost subiectul unei provocări din

partea poliției, este esențial ca în fiecare cauza Curtea să examineze calitatea evaluării

de către instanțele naționale a pretinsei provocări și să se asigure că acestea au

respectat în mod corespunzător drepturile acuzatului la apărare, în special dreptul la o

procedură contradictorie și la egalitatea armelor (Edward Lewis și Lewis c. Regatului

Unit).

Astfel, în cauza Pareniuc vs. Republica Moldova, de către Curte a fost constatată

încălcarea art. 6 §1 din Convenție, din cauza lipsei de echitate procedurală la nivel

național. În calitate de încălcare Curtea a evidențiat problema folosirii probelor

obținute prin instigarea și provocarea persoanei la săvârșirea infracțiunii.

7.7. Colegiul penal lărgit consideră necesar de menționat că în situația în care un

acuzat susține că a fost provocat la săvârșirea unei infracțiuni, instanțele judecătorești

trebuie să examineze minuțios materialele cauzei penale, deoarece pentru a îndeplini

cerința unui proces echitabil, toate probele obținute în rezultatul provocării de către

organul de urmărire penală trebuie să fie excluse.

Pentru a verifica dacă persoana a fost provocată să săvârșească infracțiunea,

instanțele judecătorești trebuie să stabilească dacă ea putea fi în mod rezonabil

considerată ca fiind implicată în activitatea infracțională respectivă până la implicarea

organului de urmărire penală.

La fel, este de menționat că în cazul în care implicarea organului de urmărire

penală se limitează la asistarea unei persoane, la înregistrarea săvârșirii unei acțiuni

ilegale de către o altă persoană privată, factorul determinant rămâne a fi

comportamentul celor două persoane.

Prin urmare, întrucât Adriana Popescu a invocat constant argumentul instigării și

provocării la săvârșirea infracțiunii, urmează a fi apreciat modul în care instanțele

judecătorești au apreciat comportamentul lui Veronica Rusnac și a colaboratorilor

CNA, sub acest aspect în prezenta cauză.

7.8. Generalizând asupra jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturilor

Omului în materie (hotărârea Teixeira de Castro contra Portugaliei, din 09 iunie 1998,

hotărârea Ramanauskas contra Lituaniei, din 05 februarie 2008, hotărârea Khudobin

contra Rusiei, din 26 octombrie 2010 și hotărârea Sandu contra Moldovei, din 11

februarie 2014 etc.), se reține existența provocării la acte de corupere, dacă sunt

întrunite următoarele condiții cumulative:

- acțiunea presupusă ca act de corupere tinde să fie probată prin solicitarea care

provine de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracțiunea sau când există o

determinare directă la comiterea unui act de corupere din partea unui denunțător;

- lipsesc indici obiectivi că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție a

agenților statului, care nu s-au limitat la investigarea activității infracționale ale unui

suspect într-un mod esențialmente pasiv, însă au exercitat o influență pentru a provoca

săvârșirea unei infracțiuni;

- nu există suspiciuni obiective că persoana ar fi implicată în acte de corupție

înainte de implicarea agenților statului sau, după caz, a persoanelor private care

20

acționează sub supravegherea agenților statului.

Colegiul penal lărgit indică că în speța dată sunt întrunite toate aceste trei

condiții pentru a fi recunoscută instigarea și provocarea infracțiunii.

7.9. În acest sens, Colegiul penal lărgit indică că conform ordonanței de punere

sub învinuire din 30 iulie 2013 (f.d. 149, vol. I) și a rechizitoriului (f.d. 177-178, vol.

I), Adriana Popescu a fost învinuită că „activând în funcția de procuror în Procuratura

raionului Florești, (…), la 02 aprilie 2013, în procesul examinării materialelor

procesului penal cu nr. 840 din 27 decembrie 2012, pornit pe faptul tentativei de

sustragere a unor țevi confecționate din metal de la stația de pompare a apei nr. 4

amplasată pe teritoriul s. Lunga, r-nul Florești, care aparține SA „Apele Moldovei”,

nu a acceptat propunerea de neîncepere a urmăririi penale din 18 martie 2013,

înaintată de către ofițerul de urmărire penală Andrian Smoleac din cadrul Secției de

Urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Florești și a pornit urmărirea penală

conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

cu atribuirea numărului statistic 2013380159.

La 15 mai 2013, în calitate de bănuit în cadrul cauzei penale respective a fost

recunoscut și audiat cet. Vitalie Rusnac, născut la 02 iulie 1972, locuitor al mun. Bălți,

str. Heciului 112, fiind asistat la acțiunea nominalizată de apărătorul ales Veronica

Rusnac, soția acestuia, care și-a confirmat împuternicirile sale prin prezentarea unui

mandat Seria MA nr. 0234460 din 15 mai 2013.

Ulterior, Adriana Popescu, depistând faptul că Veronica Rusnac nu întrunește

condițiile de participare în procesul penal ca apărător, prevăzute la art. 67 alin. (2)

Cod de procedură penală, nu poate fi apărător conform restricțiilor prevăzute de art.

12 din Legea nr. 1260-XV din 19 iulie 2002, ,,Cu privire la avocatură”, nu are

împuterniciri de a participa în continuare pe respectiva cauză penală, precum și

constatând existența circumstanțelor care exclud participarea Veronicăi Rusnac în

această calitate și fără a o înlătura din procesul penal în modul prevăzut de art. 72

Cod de procedură penală, începând cu 27 mai 2013, în urma discuțiilor avute cu

Veronica Rusnac, în biroul de serviciu cu nr. 5 din incinta Procuraturii raionului

Florești, care au continuat și la 29 mai 2013, având ca obiect prezentarea de către

ultima a unui mandat în calitate de avocat stagiar în cadrul efectuării acțiunilor de

urmărire penală pe cauza penală nr. 2013380159 în apărarea intereselor bănuitului

Vitalie Rusnac, nu a reacționat la încălcarea procesuală stabilită și sub pretextul că

nu v-a întreprinde acțiuni pentru pornirea urmăririi penale în privința ei și nu va

sesiza Uniunea Avocaților din Republica Moldova privind prezentarea acestui mandat

de către un avocat stagiar care nu are drept de participare în procese penale și astfel

nu-i vor fi create impedimente în cadrul stagiului său ca avocat, prin extorcare, a

pretins de la ea bani ce nu i se cuvin în sumă totală de 8000 lei, mijloace bănești pe

care le-a acceptat și primit personal de la Veronica Rusnac la 31 mai 2013,

aproximativ la ora 09.00, în biroul de serviciu cu nr. 5 din cadrul Procuraturii

raionului Florești, amplasat pe adresa or. Florești, str. Alexei Brînză 15, fapt după

care a fost reținută de colaboratorii Direcției Generale Teritoriale Nord a Centrului

Național Anticorupție și Procuraturii Anticorupție.”

7.10. În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține, că inculpata a fost

condamnată în temeiul probelor obținute în cadrul activității speciale de investigații

din 31 mai 2013, atunci când Veronica Rusnac, fiind echipată de organul de urmărire

penală cu dispozitive speciale de înregistrare a convorbirii și cu banii – 8000 lei

21

marcați, i-a transmis bani lui Adriana Popescu. Banii fiind puși la dispoziție de organul

de urmărire penală, în baza cererii lui Rusnac Veronica (f.d. 7, vol. I), în care a indicat

că nu dispune de o astfel de sumă de bani.

Din probele aduse de acuzare nu reiese că pînă la 29 mai 2013 - 31 mai 2013,

organul de urmărire penală ar fi dispus de vreo probă - informație obiectivă precum că,

Adriana Popescu a fost implicată anterior în acțiuni de luare de mită - corupție.

În plângerea sa din 29 mai 2013 depusă la CNA (f.d. 5-6, vol. I), Veronica

Rusnac a susținut că inculpata i-a cerut o anumită sumă de bani. Însă, stenogramele

convorbirilor dintre ele (f.d. 16 – 17, vol. I), (f.d. 32 - 35, vol.I), inclusiv în cadrul

operațiunii sub acoperire, indică contrariul, anume Veronica Rusnac a fost persoana

care insistent a instigat-o pe inculpata Adriana Popescu să primească banii, se târguia

cu ea, la ce ultima nu a oferit nici un răspuns clar de acceptare a cărorva sume de bani,

reieșind din probele administrate.

Aceasta, în opinia Colegiul penal lărgit, demonstrează clar că inculpata a fost

supusă unei acțiuni de convingere, instigare și provocare flagrantă de a se implica în

activitatea infracțională de care a fost condamnată, în lipsa vreunui indiciu că

infracțiunea ar fi fost săvârșită fără această instigare și provocare.

În acest sens, Colegiul penal lărgit stabilește că probele ce au stat la baza

condamnării lui Adriana Popescu de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin.

(3) lit. a) Cod penal, sunt lovite de nulitate, deoarece până la momentul provocării și

implicării colaboratorilor CNA, prin intermediul lui Veronica Rusnac, nu au existat

suspiciuni obiective confirmate prin probe, că Adriana Popescu ar fi fost implicată în

acțiuni de corupție.

Ca urmare, probele administrate la caz începând cu data de 29 mai 2013, în

conformitate cu art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, nu pot fi admise ca

probe, acestea fiind obținute prin instigarea insistentă și provocarea persoanei la

săvârșirea infracțiunii și prin urmare se exclud din dosar și nu pot fi puse la baza

sentinței de condamnare.

La acest capitol, reieșind din cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că

partea apărării începând încă de la faza urmăririi penale (f.d.55-58, vol. I), la faza

judecării în prima instanță (f.d.98, 99, 100, 102, 156-163, 164-168 vol. II), mai apoi în

cererea de apel (f.d.200-202, vol. II) și de recurs ordinar (f.d.10, vol. III), a susținut că

inculpata a fost victima unei provocări, iar în această situație ținea de obligația acuzării

de a demonstra faptul că nu a existat nici o provocare. În absența unor asemenea

dovezi, era de obligația primei instanțe și instanței de apel să examineze circumstanțele

cauzei și să întreprindă acțiunile necesare pentru stabilirea adevărului și existenței sau

nu a actului de instigare și provocare. Astfel, ambele instanțe și-au motivat greșit

soluția asupra instigării și provocării inculpatei, fără a ține cont de jurisprudența

CtEDO.

7.11. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit consideră că instanțele

judecătorești în sentință (f.d.188-189, vol. II) și în decizie (f.d.281- 282, vol. II) s-au

expus superficial asupra motivului dacă acțiunile lui Veronica Rusnac, au avut efectul

de a o provoca pe Adriana Popescu, la săvârșirea infracțiunii pentru care această

ulterior a fost condamnată, sau dacă au existat careva indicii că infracțiunea ar fi fost

comisă fără provocare. Deși, în prezenta cauză instanțele ierarhic inferioare au avut

temei să bănuiască că a avut loc o provocare, acestea nu au apreciat elementele de fapt

și de drept relevante, care ar fi putut să le ajute să distingă provocarea de la o formă

22

legală a unei activități de investigații, motivând greșit că nu a existat instigarea

insistentă și provocarea în speța dată.

7.12. În opinia Colegiului penal lărgit faptul provocării, facilitării și încurajării

persoanei la săvârșirea infracțiunii în speță dată, rezultă din următoarele probe:

- declarațiile martorului Veronica Rusnac date în cadrul urmăririi penale

(f.d.11-12, 97-98, vol.I), unde fiind audiată a declarat că: „…Dat fiind faptul că în

acțiunile soțului nu existau elementele infracțiunii, deoarece el metalul dat la

procurat, de către organul de urmărire penală de două ori a fost făcut material de

refuz, însă în ambele cazuri materialul a fost anulat de procuror. Atunci a fost rugată

de soț să meargă cu el la Florești ca avocat, pentru a fi audiați hamalii care erau

prezenți atunci la fața locului și pentru a depune cerere de încetare a urmăririi penale.

Pentru a fi acceptată să participe în anchetă și pentru a avea dreptul să înainteze

careva cereri a eliberat mandat pe numele soțului. Mai târziu a fost telefonată de

anchetator, care i-a spus că nu are dreptul să elibereze mandat și că este așteptată la

procuror luni – 27 mai ora 09.00. La ora numită s-a prezentat la procuror. Intrând în

cabinetul procurorului, ultima a început să o preseze că ea nu a avut dreptul să

elibereze acest mandat, că a comis o infracțiune deosebit de gravă, amenințând-o că o

să sesizeze Uniunea Avocaților și va primi mustrare, iar după aceasta nu va mai putea

primi licența de avocat. După care a chemat-o în cabinetul său pe procurorul adjunct

Lilia Mîțu, care de asemenea a repetat cuvintele procurorului Adriana Popescu, că ele

se vor autosesiza și vor sesiza Uniunea Avocaților, aceste discuții au durat pe o

perioadă de 3 ore jumătate. După care a fost întrebată, ce poate să propună ca

această situație să nu se afle și ca ele să nu facă sesizare, la ce a răspuns că lasă la

discreția lor propunerile. Atunci, Adriana Popescu menționând faptul că este pus în

joc viitorul ei, și că ea trebuie să conștientizeze că dacă va fi făcută această sesizare,

pentru a soluționa această problemă va avea nevoie de bani mulți, de aceia a numit

suma de 10000 lei, oferindu-i termen până miercuri – 29 mai 2013, pentru a prezenta

suma numită. Procurorul adjunct nu era prezent în birou, însă Adriana Popescu a

menționat că suma dată trebuie împărțită cu procurorul adjunct, deoarece ultima

cunoaște despre cazul dat. La 29 mai 2013 ora 09.00, s-a prezentat la d-na Popescu și

sub pretextul că mașina este arestată și încă nu dispune de suma dată, a rugat-o să-i

mai acorde timp. Ultima i-a oferit timp până vineri – 31 mai 2013. De asemenea a

rugat-o să micșoreze suma de 10 000 lei, deoarece pentru ea era o sumă mare,

rugând-o să o coboare măcar cu 2000 lei, la care ultima a căzut de acord, spunând că

dacă vineri v-a prezenta 8000 lei, sesizarea nu va fi făcută iar mandatul va fi întors.

Martorul a mai menționat că discuția din 29 mai 2013, a fost înregistrată de către ea

cu telefonul mobil și la solicitarea organului de urmărire penală poate să prezinte

suportul cu înregistrările respective.

La 31 mai 2013, în jurul orelor 09.00, a intrat în incinta procuraturi or. Florești

în biroul procurorului Adriana Popescu. Dar ultima nu era în birou, dar ea în birou

nu a intrat, a închis ușa și a ieșit în holul procuraturii. Anterior a telefonat-o și a

anunțat-o că vine, la ce Adriana Popescu i-a spus că o așteaptă. După ceva timp din

biroul lui Lilia Mîțu a ieșit Adriana Popescu, s-au salutat și au intrat în biroul ei.

Adriana Popescu a anunțat-o că anchetatorul Adrian Smoleac a transmis dosarul cu

propunere către ea și a întrebat-o dacă a adus hîrtie de la partea vătămată, la ce a

răspuns că partea vătămată e plecată în Ukraina și va reveni luni. În acest timp, în

birou a intrat Adrian Smoleac și a rugat-o să iasă pe o clipă. După câteva minute

23

Adrian Smoleac a ieșit din cabinet și ea a intrat din nou. Adriana Popescu a informat-

o că o să transmită dosarul înapoi anchetatorului cu careva indicații, anchetatorul la

rândul său o să cheme un avocat de serviciu, o să facă audierea și o să scoată

procesul verbal de audiere și mandatul din dosar. De asemenea inculpata a asigurat-o

că toate întrebările ce urmează a fi rezolvate de ea conform înțelegerii prealabile, vor

fi soluționate în modul corespunzător. După ce a asigurat-o că va soluționa problema,

a numărat banii, după care Adriana Popescu a ridicat coperta unui dosar care era pe

masă, martorul a pus banii în acest dosar și a închis coperta. Au mai schimbat careva

amabilități și și-au luat rămas bun.

Martorul a mai menționat că d-na Popescu, contra sumei de 8000 lei, a

asigurat-o că nu va sesiza Uniunea Avocaților din motivul că ea nu era în drept să

prezinte un astfel de mandat și că toată suma de bani pe parcursul discuției, în jur de

câteva minute era la ea în mână și Adriana Popescu a văzut acești bani. Martorul a

început să-i numere de fața inculpatei, însă Adriana Popescu spunând că are

încredere în ea, a oprit-o și ea a pus banii la locul indicat de aceasta.

Declarațiile martorului Rusnac Veronica date în cadrul ședinței de judecată a

primei instanțe (60-64, vol.II), unde a declarat că „în luna noiembrie 2012 a aflat de la

soțul său, Vitalie Rusnac că în privința lui s-a intentat o cauză penală pe tentativă de

furt. Era chemat în raionul Florești atât de ofițerul de urmărire penală, cât și de

procuror. În luna decembrie 2012 soțul său i-a spus că de către ofițerul de urmărire

penală a fost înaintată propunerea de încetare a urmăririi penale, din motivul lipsei

elementelor infracțiunii. Însă, propunerea de încetare a urmăririi penale a fost

respinsă de către procurorul Adriana Popescu și pornită urmărirea penală. În luna

mai 2013 soțul său, Vitalie Rusnac a rugat-o să meargă cu el la organul de urmărire

penală, deoarece i s-a atribuit calitatea de bănuit. Ea trecând stagierea de avocat, a

mers cu Vitalie Rusnac și a depus o cerere de încetare a urmăririi penale. Cererea nu

s-a luat în considerație și la aceeași dată, la 15 mai 2013 Vitalie Rusnac a fost

recunoscut în calitate de bănuit. A prezentat mandat de a participa pe cauza penală.

După ce a părăsit încăperea Inspectoratului de Poliție Florești, fiind în drum spre

mun. Chișinău, a fost apelată de anchetatorul Adrian Smoleac, care i-a comunicat că

nu găsește în baza de date a Ministerului Justiției numărul legitimației indicat în

mandat, rugând-o să prezinte o copie a legitimației. Peste câteva zile, soțul său a

prezentat legitimația în original. Nu ține minte data, într-o zi a telefonat-o soțul său,

Vitalie Rusnac și i-a spus că procurorul dorește să discute cu ea, transmițându-i

telefonul procurorului. Atunci, procurorul Adriana Popescu i-a spus că, ea nu a avut

dreptul să participe în cauza penală, că a încălcat legislația și în două ore să se

prezinte la ultima în birou. I-a spus procurorului că se află în Chișinău, și nu are

posibilitatea să se prezinte în decurs de două ore. Atunci, procurorul Adriana Popescu

i-a fixat data de 27 mai 2013, ora 09.00, pentru a se prezenta la ultima în birou. La

data convenită s-a prezentat în biroul procurorului. Acolo s-a început o discuție

neplăcută, precum că ea prin acțiunile sale a comis o infracțiune gravă, că

procuratura este nevoită să se autosesizeze, că va fi făcută o plângere către Biroul

avocaților pentru a fi sancționată și după aceasta nu va mai primi niciodată licență de

avocat. Aceste presiuni, amenințări, au durat pe parcursul a câteva ore. Deoarece nu

a mai rezistat presiunilor, i s-a făcut rău, fiind chemată salvarea. După aceasta

procurorul Adriana Popescu a întrebat-o ce poate ea să propună ca să uite cazul dat.

La care ea a răspuns că lasă la discreția ei propunerile. Atunci, procurorul i-a numit

24

suma de 10 000 lei, pentru ca să nu scrie plângere la Biroul Avocaților pe numele ei,

și i-a stabilit un termen de până la 29 mai 2013 pentru a prezenta suma de 10 000 lei,

asigurând-o că îi va returna mandatul depus la dosar. La data de 29 mai 2013 ora

09.00 după cum au stabilit, s-a prezentat la procuror, și ne dispunând de suma dată a

rugat-o să îi mai acorde un termen și să îi micșoreze suma de bani, pentru că este o

sumă mare. Pentru a se asigura, a înregistrat convorbirea pe telefonul mobil a soțului

său, care se afla în acea zi la ea. Procurorul Adriana Popescu a căzut de acord, a

micșorat suma până la 8 000 lei și i-a acordat termen pînă la 31 mai 2013. Înțelegând

că nu are de unde să găsească așa sumă, și deoarece nu era vinovată, a apelat la

Centru Național Anticorupție, care au primit cererea depusă, înregistrarea audio și la

data de 31 mai 2013 i-au înmânat suma de 8 000 lei. La 31 mai 2013 s-a prezentat la

procuratură. A deschis ușa procurorului Adriana Popescu, în birou nu se afla nimeni.

A închis ușa și a apelat-o telefonic pe Adriana Popescu, ultima i-a comunicat că se

află la procurorul-adjunct Lilia Mîțu. Apoi, intrând în birou, i-a spus procurorului că

a adus banii care i-a solicitat, i-a scos din portmoneu și ținându-i în mână a întrebat-o

care sunt garanțiile că incidentul care s-a format va fi aplanat, la care ultima 1-a

chemat pe ofițerul de urmărire penale Adrian Smoleac, care au discutat ceva timp de

10-15 min, ea fiind rugată să iasă din birou. După discuția petrecută, ea a intrat în

birou și doamna Adriana Popescu a informat-o că a trimis cauza penală înapoi la

organul de urmărire penală cu indicațiile cuvenite, iar de către ofițerul de urmărire

penală va fi invitat un alt avocat din oficiu care va participa în cauza penală, după

care mandatul îi va fi restituit. Atunci ea a început a număra banii față de procuror,

însă ultima a oprit-o spunând că are încredere în ea, a ridicat coperta unui dosar

penal care era în apropierea sa, indicându-i să pună banii acolo, ceea ce și a făcut.

După care a mai schimbat careva discuții referitoare la cauza penală a soțului său.

A mai completat că, procurorul Adriana Popescu urma să nu facă sesizare pe

numele ei la Biroul Avocaților, urma să invite un alt avocat pentru efectuarea

acțiunilor de urmărire penală și să-i returneze mandatul depus la dosar. A întrebat

procurorul dacă este posibil să îi returneze mandatul la data de 31 mai 2013, la care a

primit răspuns că nu este posibil deoarece urmează să fie efectuate careva acțiuni. La

31 mai, procurorul a văzut banii la ea în mână, deoarece i-a ținut în mână în timpul

discuției pe parcursul a 20 - 30 minute. A concretizat că, la data de 27 mai 2013 cînd

se afla în biroul procurorului Adriana Popescu, întâmplător ușa a fost deschisă de

către procurorul-adjunct, Lilia Mîțu care a fost invitată în birou de către Adriana

Popescu și atunci i s-a spus doamnei Lilia Mîțu că, iată s-a prezentat doamna cu

mandatul, la care Lilia Mîțu a spus că este necesar de autosesizat, deoarece este o

încălcare gravă, apoi a plecat. La data de 27 mai, după ce i s-a administrat de către

medici preparatul necesar, și-a revenit la normal, și discuția cu procurorul a durat

aproximativ încă o oră. Doamna Adriana Popescu nu a telefonat-o niciodată,

deoarece au convenit să nu discute prin telefon. A sesizat CNA deoarece a considerat

că este nevinovată și neîntemeiat i s-a solicitat suma de bani”.

Declarațiile martorului Vitalie Rusnac depuse în cadrul ședinței de judecată a

primei instanțe (f.d.67-72, vol.II), unde a declarat că „la sfârșitul lunii noiembrie 2012

a fost telefonat de către o persoană, care i-a propus să se întâlnească și să îi arate

metal. Astfel, s-a întâlnit cu această persoană cu care a plecat în satul Sevirova,

raionul Florești. În apropierea unei stații de pompare a apei, acea persoană i-a arătat

care țevi pot fi tăiate. Au convenit prețul, atunci acea persoană i-a dat copia

25

buletinului de identitate, iar el i-a transmis cu titlu de avans suma de 10 000 lei. A

doua zi, când au început lucrările de tăiere a țevilor, s-au apropiat colaboratorii de

poliție care au comunicat că, aceasta este o cotă valorică și nu au dreptul să taie

aceste țevi. S-au prezentat la Inspectoratul de poliție Florești, unde au dat explicații și

apoi au plecat. Aproximativ peste o lună de zile, a fost telefonat de către anchetatorul

Adrian Smoleac și invitat la Inspectoratul de poliție Florești. Ajungând la poliție,

anchetatorul Adrian Smoleac i-a spus că urmează să se prezinte la procuror.

Procurorul i-a comunicat că în privința lui este pornită o cauză penală și urmează să

plece la ofițerul de urmărire penală care îi va explica ce urmează să facă. Venind la

ofițerul de urmărire penală, Adrian Smoleac, i-a comunicat că, urmează să fie căutată

persoana care i-a propus metalul spre vânzare și i-a lăsat copia buletinului de

identitate. Atunci, Adrian Smoleac i-a spus că nu intră în funcțiile lui să caute el

persoana în cauză, și i-a dat de înțeles că problema poate fi rezolvată. La întrebat cum

poate fi rezolvată problema, la ce ultimul i-a numit suma de 5 000 lei. I-a dat cît avea

la el, 4 500 lei. Adrian Smoleac i-a spus că va închide dosarul și mai mult nu îl va

deranja. Însă, peste o lună de zile a fost telefonat de procurorul Adriana Popescu,

care i-a cerut să se prezinte la procuratură, deoarece în privința lui este intentată o

cauză penală. S-a prezentat la procuror, care i-a comunicat că pentru a fi închis acest

dosar trebuie să prezinte un certificat de la SA „Apele Moldovei”, precum că ei nu au

careva pretenții. Atunci, s-a înțeles cu șeful de la SA „Apele Moldovei” că va restabili

toate țevile, în schimbul unui certificat în care se va indica că nu au careva pretenții.

A restabilit toate țevile, însă certificatul în cauză așa și nu i-a fost eliberat. Peste

cîteva zile, iarăși a fost telefonat de către procurorul Adriana Popescu, care i-a

comunicat că urmează să se prezinte cu un avocat pentru a-i fi înaintată învinuirea. S-

a prezentat la ofițerul de urmărire penală Adrian Smoleac, pe care 1-a întrebat dacă,

poate să îi apere interesele soția sa, care la acel moment era avocat stagiar, la ce

Adrian Smoleac i-a răspuns că poate. Astfel, s-a prezentat la Inspectoratul de Poliție

Florești, unde a fost audiat el, hamalii. Apoi, Adrian Smoleac i-a spus că procurorul

nu este mulțumit, și astfel a înțeles că el ar mai trebui să dea încă 3 000 lei pentru

procuror. În acea zi a dat doar 1500 lei, deoarece mai mult nici nu avea. Ofițerul i-a

spus că va rezolva această problemă și el poate să plece. Peste o zi, iarăși la telefonat

ofițerul de urmărire penală Adrian Smoleac, care i-a spus că soția lui, nu avea dreptul

să îi apere interesele, și urmează să se prezinte imediat la el, cu licența soției sale. A

doua zi, s-a prezentat cu legitimația de avocat stagiar a soției sale, și împreună cu

Adrian Smoleac au plecat la procurorul Adriana Popescu. Procurorul a solicitat

prezența soției sale. Atunci, el a telefonat-o pe soția sa și procurorul a vorbit cu ea și

s-au înțeles că a doua zi soția urmează să se prezinte. Atunci, procurorul i-a spus că

dacă soția lui nu se va prezenta, ea va informa Biroul de Avocați și îi va crea mari

probleme și va pune cruce pe cariera ei de avocat. A doua zi, împreună cu soția sa au

venit în or. Florești. Soția sa a plecat la procuror. A intrat pe la ora 09.00 și a ieșit pe

la ora 13.00. Nu cunoaște despre ce au vorbit, însă când a ieșit soția sa a început să se

certe cu el, spunându-i că procurorul îi cere suma de 10 000 lei pentru a-i întoarce

mandatul de avocat, acordându-i termen de 3 zile. Au plecat la CNA unde au depus o

plângere.

A mai relatat că, soția sa Veronica Rusnac s-a întâlnit cu procurorul Adriana

Popescu de 2-3 ori. Deoarece nu s-a putut transmite suma de 10 000 lei, soția i-a mai

cerut procurorului un termen ca să o poată aduna. După cum își aduce aminte prima

26

discuție purtată, a fost înregistrată la telefonul său mobil, care se afla la soția sa. S-a

înregistrat convorbirea purtată, deoarece soția sa, a înțeles că i se vor cere bani,

deoarece procurorul îi spunea să vină să discute, că ea tot este femeie, și totul se

poate de hotărât.”

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 29 mai 2013, prin care a fost

supusă examinării stenograma comunicărilor audio care au fost purtate la 29 mai 2013

de către cet. Veronica Rusnac și Adriana Popescu (f.d.16-17, vol.I);

- stenograma comunicărilor audio interceptate care au fost purtate de către

cet. Veronica Rusnac și Adriana Popescu la 31 mai 2013 (f.d.32-35, vol.I).

Analizând aceste probe, Colegiul penal lărgit, constată că în conținutul

convorbirilor din stenogramele anexate la dosar și declarațiile martorilor expuse supra

sunt contradicții esențiale și nu se conțin în stenograme careva date precum că Adriana

Popescu ar fi cerut, cu atât mai mult extorcat suma de bani de la Veronica Rusnac, fapt

ce afectează grav credibilitatea acestor martori.

La fel, din conținutul stenogramelor convorbirilor (f.d. 17, vol.I) nu rezultă clar

cu ce a fost de acord Adriana Popescu, când Veronica Rusnac a menționat că nu

dispune de suma de 10000 lei, și dacă 8000 va fi suficient, ori în stenograme după

cuvintele: „cu suma…”, inculpata Adriana Popescu răspunde: „Doamna Veronica,

hai…”, aceste puncte provoacă bănuieli, la fel din stenograme nu rezultă că inculpata a

fost de acord ca suma de 8000 lei să-i fie transmisă pentru a nu comunica Uniunii

Avocaților din Republica Moldova privind prezentarea unui mandat de către Veronica

Rusnac ca avocat stagiar, care nu are drept de participare în procese penale și nu va

întreprinde acțiuni pentru pornirea urmăririi penale.

În aceste stenograme se atestă că Veronica Rusnac a întrebat-o pe Adriana

Popescu: „…..8000 o să ajung ca să…”, la ce ultima îi răspunde: „Cred că o să fie

bine…… ne aduceți hotărârea lui Fiștiuc privitor la faptul că nu mai are careva

obiecții și primim hotărârea.”, unde iarăși figurează punctele care provoacă bănuieli,

apoi la finalul convorbirii din 29 mai 2013 (f.d. 17, verso, vol. I), Adriana Popescu

menționează că: „ Eu vă spun că o să discutăm…..”, ulterior la 31 mai 2015, din

stenograma convorbirilor dintre acestea (f.d. 32, verso, vol. I) se observă că Veronica

Rusnac spune că: „Mai pe scurt așa: unu, doi, trei…..”, la ce Adriana Popescu zice:

„Eu te cred din cuvânt, nu discut altceva.”, iarăși fiind punctele care provoacă

bănuieli, nefiind clar pentru ce Veronica Rusnac a dat banii și nu există careva date

concrete ce ar indica la încercarea inculpatei de a pretinde, accepta, primi și extorca

bani de la Veronica Rusnac.

Totodată, Colegiul penal lărgit invocă că chiar dacă în înregistrarea video se

vede cum Adriana Popescu ridică o copertă de dosar arătându-i lui Veronica Rusnac

unde să pună banii, această probă nu poate fi admisibilă în speța dată, fiindcă banii –

8000 lei, au fost oferiți și marcați de CNA (f.d. 22, vol. I), adică organul de urmărire

penală a depășit gradul de cercetare pasivă a unei activități infracționale oferind banii –

8000 lei, iar din conținutul acestor înregistrări, se observă cum Veronica Rusnac din

proprie inițiativă instigă insistent inculpata Adriana Popescu, scoate banii și într-un

interval de câteva minute ține banii în mână, astfel instigând-o pe inculpată, discutînd

între timp cu inculpata dosarul penal al soțului său, prin ce se confirmă atitudinea

evidentă de provocare a acesteia, or din stenograme rezultă că inculpata nu a întreprins

acțiuni active și nu a cerut nicicând să fie înmânate careva sume de bani de către

Veronica Rusnac, pentru careva-i acțiuni.

27

7.13. Cu referire la credibilitatea declarațiilor denunțătorului, martorului

Veronica Rusnac, descrise deja, s-a statuat:

- că nu se confirmă declarațiile martorului Veronica Rusnac referitor la faptul,

precum că, Adriana Popescu începea discuția despre suma necesară (f.d. 61, vol. II),

fiindcă acestea se combat prin conținutul convorbirilor din stenogramele anexate la

dosar din care rezultă, că Adriana Popescu nu a cerut nicicând suma invocată de

martor ca pretinsă a fi extorcată;

- declarațiile martorului Veronica Rusnac referitor la faptul că, după ce i-a

comunicat lui Adriana Popescu că a adus banii, ultima a început aplanarea conflictului,

dându-i indicațiile corespunzătoare anchetatorului Adrian Smoleac, ori acestea nu se

confirmă prin careva probe, și se contrazic cu depozițiile martorului Adrian Smoleac,

care a relatat că în ziua reținerii Adrianei Popescu, a fost la ultima în birou și au

discutat despre alte cauze penale, și nicidecum nu a indicat la faptul că a primit de la

aceasta careva indicații referitor la cauza penală intentată în privința lui Vitalie

Rusnac, sau mandatul avocatului anexat la acea cauză penală ilegal de către Veronica

Rusnac;

- în plângerea depusă la CNA de Veronica Rusnac (f.d.5-6, vol. I), se indică că

„a fost telefonată de anchetator care i-a spus că nu are dreptul să elibereze și să

prezinte mandatul dat și că urmează să se prezinte la procuror”, ulterior la faza de

urmărire penală, fiind audiată în calitate de martor (f.d.97, 98, vol. I), declară că

„anterior a telefonat-o pe inculpată și a anunțat-o că vine, la ce ultima i-a răspuns că

o va aștepta”, în ședința primei instanțe a declarat că: „procurorul Adriana Popescu i-

a fixat data de 27 mai 2013 ora 09.00, pentru a se prezenta la ultima în birou” (f.d.60

verso, vol. II), însă din înregistrarea convorbirilor pe stenograme dintre acestea, la data

de 29.05.2013, (f.d.16, vol. I), reiese că aceasta declară că „Am ieșit eu la

dumneavoastră ca să rezolvăm problema mea”, „soțul avea niște metal țvetnoi”. În

continuare Veronica Rusnac spune: „…Ofițerul de urmărire penală, dumneavoastră

oricum dacă faceți propunere de refuz o puteți anula”. Inculpata nu înțelege despre ce

este vorba și o întreabă „Și aveți în vedere?”. Răspunsul este „De refuz în pornire a

urmăririi penale”. Inculpatei nu îi este clar și o mai întreabă „Pe care cauză?”, la care

Veronica Rusnac i-a răspuns „Pe … cu trubele”. Din conținutul acestor convorbiri este

clar că inițiativa de a se prezenta la procuror îi aparține lui Rusnac Veronica și nu

inculpatei, iar această vizită a avut scopul de a soluționa problema soțului în altă cauză

penală și nu de a soluționa problemele apărute în privința mandatului, după cum este

indicat în rechizitoriu.

- declarațiile lui Veronica Rusnac din stenogramă (f.d.17, vol. I), unde ea

declară că „eu am dat în judecată și am contactat-o pe mama, mama este peste hotare

ca să-mi trimată…”, vin în contradicție cu cererea ei (f.d.7, vol .I), unde ea indică că

„eu nu dispun de o astfel de sumă de bani, rog să-mi fie eliberată de CNA suma de

8000 lei, pentru a-i transmite mai departe procurorului Adriana Popescu”;

- declarațiile lui Veronica Rusnac vin în contradicție și cu declarațiile altui

martor al acuzării, Vitalie Rusnac – soțul denunțătorului, care a declarat în prima

instanță (f.d.72, vol. II), că „soția sa a înțeles că în privința lui nu este intentat dosar

penal și vor să smulgă bani din el, permanent îl întrebau de la lucru și au vrut ca să se

înceteze toate acestea”. De unde rezultă cu totul alt motiv de instigare și provocare la

dare de mită și de pedepsire a procurorului Adriana Popescu, pentru că a intentat dosar

penal în privința lui Vitalie Rusnac, motiv de a se răzbuna.

28

7.14. Colegiul penal lărgit invocă că aceste contradicții esențiale în declarațiile

lui Veronica Rusnac, inclusiv în coraport cu alte probe pun la dubiu rezonabil

credibilitatea denunțătorului și declarațiile acesteia, care nu pot fi apreciate ca o probă

veridică și pertinentă, la fel nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, or

dubiile în privința acestora nu pot fi înlăturate și conform prevederilor art. 8 alin. (3)

Cod de procedură penală, acestea se interpretează în favoarea inculpatului.

7.15. Colegiul penal lărgit mai remarcă și faptul, că martorul Veronica Rusnac

este martorul denunțător decisiv în speța dată, adică persoana, care a declarat despre

săvârșirea pretinsei infracțiuni, și respectiv în acest sens, Veronica Rusnac rămâne la

propriu cu calitatea de persoană interesată în finalul cauzei și în atare circumstanțe

numai declarațiile sale nu pot fi puse la baza unei hotărâri de condamnare ca probă de

vinovăție în lipsa altor probe.

7.16. Instanța de recurs mai atestă că la baza unei hotărâri de condamnare nu pot

fi puse nici declarațiile martorului Vitalie Rusnac, care este soțul martorului

denunțător, Veronica Rusnac și în privința căruia a fost intentată cauza penală, la care

a fost anexat ilegal mandatul avocatului stagiar - Veronica Rusnac, prezentat de

ultima, declarațiile căruia, nu coroborează cu celelalte probe – declarațiile lui Veronica

Rusnac din stenograme provoacă, dubii și la fel nu sunt credibile.

7.17. Colegiul penal lărgit invocă că în speță nu a fost confirmată prin probe

pertinente, obiective și veridice învinuirea, că fapta infracțiunii coruperii pasive și

anume extorcarea, pretinderea, acceptarea și primirea de 8000 lei de Adriana Popescu

sub pretextul că nu v-a întreprinde acțiuni pentru pornirea urmăririi penale în privința

ei și nu va sesiza Uniunea Avocaților din Republica Moldova privind prezentarea

acestui mandat de către un avocat stagiar, care nu are drept de participare în procese

penale și astfel nu-i vor fi create impedimente în cadrul stagiului său ca avocat, după

cum au fost indicate în învinuire și constatate în fapta reținută de condamnare, de

ambele instanțe ierarhic inferioare.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit mai menționează că infracțiunea

de corupere pasivă este una formală și se consumă din momentul săvârșirii uneia dintre

modalitățile normative care desemnează faptele prejudiciabile, adică din momentul

pretinderii, acceptării, primirii și extorcării a remunerației ilicite.

În acest sens, se reține că prin extorcare, conform Dex (Dicționar explicativ al

limbii române) se înțelege o acțiune de „a obține ceva cu forța, prin amenințări,

violență, șantaj etc”, însă din probele descrise, inclusiv stenogramele convorbirilor nu

se atestă prezența cărorva expresii verbale, gesturi, comportament sau atitudine, care ar

fi putut fi interpretată de Veronica Rusnac, ca o cerere clară de bani, și nu există nici o

frază cu amenințări, violență sau șantaj, ce ar fi impus-o contrar voinței acesteia să

ofere careva sume de bani inculpatei pentru ca aceasta să nu întreprindă careva acțiuni.

Totodată, pentru a fi prezentă o acțiune ca pretindere în speța dată, aceasta

trebuie să se manifeste printr-o cerere - solicitare insistentă, ori într-o pretenție vizând

obiectul remunerării ilicite, care se poate manifesta verbal, în scris sau în formă

concludentă, fiind inteligibilă pentru cel căruia i se adresează, indiferent dacă a fost

satisfăcută sau nu, dar din stenogramele convorbirilor în speța dată, nu se constată

prezența unor asemenea acțiuni din partea inculpatei.

La caz, nu a fost stabilită prin probe veridice în acțiunile Adrianei Popescu

extorcarea ca modalitate a infracțiunii de corupere pasivă, din stenograme reiese că în

majoritatea convorbirilor, Adriana Popescu solicita de la Veronica Rusnac prezentarea

29

unui document oficial de la reprezentantul SA „Apele Moldovei”, cet. Fiștiuc, prin

care s-ar confirma lipsa de pretenții materiale a societății numite și dorința de a se

împăca cu Vitalie Rusnac, în cauza penală în privința ultimului, bănuit pe art. 27 art.

186 alin. (2) Cod penal, care este soțul denunțătoarei Veronica Rusnac (f.d. 17, 33, vol.

I) și nu există deloc motivele coruperii, expuse în învinuirea imputată.

La fel, din conținutul stenogramelor nu este prezentă în speța dată acțiunea de

acceptare, care prin sine presupune consimțirea sau aprobarea expresă sau tacită de

către corupt a obiectului remunerației ilicite etalat de către corupător. În ipoteza

acceptării, inițiativa aparține în exclusivitate corupătorului. Astfel, acceptarea

presupune realizarea unor acțiuni cu caracter bilateral, corelativ. Sub aspect

cronologic, acceptarea întotdeauna urmează unei acțiuni săvîrșite din partea

corupătorului. Se menționează că ambele stenograme se finalizează cu frazele lui

Adriana Popescu – „Eu vă spun că o să discutăm (f.d. 17 verso, vol. I), sau „eu cred că

până la data ceea suntem apreciați din toate circumstanțele soluționării cazului (f.d.

33 verso, vol. I), ce statuează o lipsă de înțelegere - acceptare definitivă și clară. La fel,

se statuează instigarea insistentă de a accepta banii, prin arătarea banilor înainte de a fi

transmiși, ce rezultă din declarațiile martorului Veronica Rusnac (f.d. 62, vol. II), unde

ea declară că „a ținut banii în mână în fața inculpatei timp de 20-30 min, cît discutau”,

aceasta se mai confirmă și prin înregistrarea video de la min. 055-230 pe discul nr. 1 cu

denumirea – „acme – din 31.05.2013, înregistrări operative video”, ce la fel duce la

concluzia că nu a existat o acceptare clară și definitivă. Prin refuzul de a restitui

mandatul avocatului lui Veronica Rusnac, tot se confirmă lipsa acceptării mitei de

către inculpată. Colegiul penal lărgit mai reține că, concluzia privind vinovăția

persoanei în cazul în care există instigarea de a accepta banii contravine jurisprudenței

CtEDO, hotărârea Vera Pareniuc vs Republica Moldova din 01 iulie 2014.

În privința acțiunii de primire în speța dată, care se manifestă prin luarea în

posesie, obținerea, încasare de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă,

ce nu i se cuvin coruptului de la corupător, Colegiul penal lărgit conchide că deși

primirea de bani este realizată în speța dată, aceasta a avut loc în urma acțiunilor

instigatoare și provocatoare evidente și insistente a lui Veronica Rusnac, care a

acționat împreună cu organul de urmărire penală, ca agent al statului, prin aceasta s-a

încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al Convenției Europene pentru

Drepturile Omului, situație analogică cu speța din Hotărârea CtEDO în cauza Pareniuc

vs Republica Moldova din 01 iulie 2014 și nu poate fi acceptată în speța dată.

7.18. La fel, Colegiul penal lărgit a constatat că motivul invocat în învinuire,

precum că Veronica Rusnac a transmis suma de 8000 lei pentru ca Adriana Popescu să

nu sesizeze Uniunea Avocaților din Republica Moldova despre prezentarea unui

mandat de către un avocat stagiar care nu este în drept de participare în procesele

penale și nu va întreprinde acțiuni pentru pornirea urmăririi penale, nu rezultă din

probele decisive, stenogramele convorbirilor înregistrate (f.d.16-17, 32-33, vol. I), nu

se identifică ca inculpata să fi vorbit și despre sesizarea Uniunii Avocaților cu referire

la existența acestui mandat de avocat sau despre pornirea urmăririi penale. Se

accentuează că potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre

vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului

cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Astfel, se atestă că constatarea din conținutul rechizitoriului și care a fost

30

preluată de către instanța de fond și de apel, precum că inculpata este vinovată de

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, nu este dovedită

prin probe legal administrate, pertinente și veridice în speța dată.

7.19. Colegiul penal lărgit concluzionează că în speță au fost prezente acțiuni

active de instigare insistentă și provocare a lui Adriana Popescu la săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, fapt ce reiese din

următoarele:

- organul de urmărire penală nu a prezentat probe ce ar demonstra, că inculpata

Adriana Popescu a cerut și extorcat suma de bani de la Veronica Rusnac;

- probele prezentate de către partea acuzării în susținerea învinuirii sunt lovite de

nulitate în temeiul art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, fiindcă au fost

obținute prin provocarea, facilitarea și încurajarea persoanei la săvârșirea infracțiunii;

- probele prezentate - declarațiile martorului Veronica Rusnac și înregistrările

audio a convorbirilor dintre Adriana Popescu și Veronica Rusnac nu demonstrează

vina inculpatei în cererea și extorcarea sumei de bani de la ultima, dar dimpotrivă,

dovedesc faptul instigării, provocării și încurajării lui Adriana Popescu de către

Veronica Rusnac la săvârșirea infracțiunii de corupere pasivă;

- atât legea procesuală națională în vigoare, cât și jurisprudența Curții Europene

pentru Drepturile Omului interzic procedura de obținere a probelor prin provocarea,

facilitarea și încurajarea persoanei la săvârșirea infracțiunii.

Adică rămâne constatat faptul că, în cauza dată organul de urmărire penală,

facilitând și încurajând acțiunile lui Veronica Rusnac, care începuse de sine stătător

realizarea faptei de dare de mită, a purces la investigarea cauzei nu într-o manieră

pasivă de supraveghere și investigare a pretinsei activități criminale, dar în mod activ

au sprijinit-o pe aceasta sub acoperire ca „participant la darea mitei”, prin oferirea

banilor, sfaturilor, determinând-o pe aceasta și provocînd-o ulterior pe inculpată la

săvârșirea pretinsei infracțiuni de corupere pasivă, prin ce a fost admisă încălcarea

dreptului inculpatei Adriana Popescu la un proces echitabil.

Oferirea de sfaturi din partea colaboratorilor CNA lui Veronica Rusnac este

evidentă la vizionarea video, discul nr. 1 cu denumirea – „acme – din 31.05.2013,

întregistrări operative video”, unde între minutele 315 – 515 a înregistrării, sunt fraze a

colaboratorilor – „Azi dați banii”, „Ai timp să arăți banii”.

7.20. În aceeași ordine de idei, instanța de recurs conchide că din materialele

cauzei nu rezultă să fi fost prezentate de acuzare probe ce ar demonstra că în lipsa

implicării colaboratorilor Centrului Național Anticorupție ar fi fost săvârșită

infracțiunea, or martorul denunțător Veronica Rusnac, conform cererii (f.d. 7, vol. I), a

indicat că nu dispune de bani, și acuzarea nu a adus probe că ar fi găsit acești 8000 de

lei, care i-ar fi dat inculpatei Adriana Popescu. Prin aceste acțiuni active s-a comis

evident instigarea și determinarea de către organul de urmărire penală a Veronicăi

Rusnac să dea bani procurorului Adriana Popescu în scopul constatării acțiunii

flagrante de corupere pasivă și aceasta constituie o încălcare a interdicției prevăzute de

art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală. În concluzie, probele obținute cu

participarea Veronicăi Rusnac după primirea banilor, sfaturilor de la CNA, nu pot fi

admise și nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, dar urmează a fi excluse,

cum indică jurisprudența CtEDO, hotărârea Gafton vs Germania din 30.06.2008, unde

s-a statuat că ,,dacă organele de urmărire penală au administrat o probă cu încălcarea

principiilor și loialității, aducînd atingere drepturilor garantate de Convenția

31

Europeană, iar din aceste mijloace de probă au rezultat fapte sau împrejurări ce au

condus în mod direct și necesar la administrarea în mod legal a altor mijloace de probă

(administrarea mijlocului nelegal fiind condiție sine qua non pentru administrarea

mijlocului de probă legal), acestea din urmă, vor fi excluse, instanțele neputându-și

fundamenta hotărârea pe aceste probe derivate. S-a instituit principiul „Fructele

pomului otrăvit”, care impune excluderea mijloacelor de probă administrate în mod

legal, dar care sunt derivate (în strînsă legătură) din probele obținute în mod ilegal.

Astfel spus, dacă sursa probantă „pomul”, este lovită de nulitate, atunci toate probele

obținute cu ajutorul ei „fructele” vor fi tot așa”. În consecință, menținerea mijlocului

de probă astfel administrat aduc atingere caracterului echitabil al procesului penal în

ansamblu.

În același context, se reține că, organul de urmărire penală nu a fost pasiv la

investigarea veridicității denunțului depus de către Veronica Rusnac, deoarece a

organizat operațiunea de reținere în flagrant, în cadrul căreia ultima înzestrată cu

aparate video-audio, cu bani marcați primiți de la CNA, Veronica Rusnac deja

căpătând statut de agent al statului, a fost instigată și determinată să transmită mijloace

bănești procurorului Adriana Popescu, prin acțiuni de provocare.

7.21. Din probele descrise în sentință și decizia instanței de apel, din speța

dedusă judecății și argumentele prezentate, Colegiul penal lărgit conchide că în speța

dată, Veronica Rusnac mai întâi prin acțiuni insistente de instigare, apoi prin acțiuni de

provocare împreună cu organul de urmărire penală, nu s-au limitat la examinarea în

mod pasiv a activității infracționale a inculpatei Adriana Popescu, ci au exercitat

asupra ultimei, care deținea funcția de procuror în procuratura r-lui Florești, o influență

de natură a o incita la comiterea infracțiunii, pe care, altfel, ea nu ar fi comis-o, cu

scopul de a face posibilă constatarea săvârșirii infracțiunii, deci spre a o proba în

cadrul urmăririi penale.

Astfel, acțiunile lui Veronica Rusnac susținute activ de organul de urmărire

penală, au avut ca efect convingerea și provocarea lui Adriana Popescu la comiterea

infracțiunii, pentru care a fost recunoscută vinovată de ambele instanțe ierarhic

inferioare și că nimic din datele dosarului nu indică precum că infracțiunea respectivă

ar fi fost comisă și fără intervenția organului de urmărire penală.

7.22. Colegiul penal lărgit deduce motivul adevărat al insistenței lui Veronica

Rusnac în speța dată, ca prin orice metode să facă ca Vitalie Rusnac – soțul ei, să fie

absolvit de răspundere penală cât mai repede, în dosarul intentat de Adriana Popescu

în baza bănuielilor de tentativă de furt, inclusiv prin instigare și provocare cu ajutorul

colaboratorilor CNA la darea de mită procurorului Adriana Popescu, care conducea

urmărirea penală în acel dosar.

7.23. Prin urmare în speța dată, nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea

răspunderii penale a lui Adriana Popescu, de comitere a infracțiunii prevăzute de

art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, sub aspectul lipsei probelor pertinente, obiective și

veridice, dobîndite legal, care ar confirma comiterea infracțiunii și sub aspectul

încălcării dreptului inculpatei Adriana Popescu la un proces echitabil, prevăzut de art.

6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ca rezultat urmează a fi conform

prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. b) Cod de procedură penală, admis recursul,

casate total sentința primei instanțe și decizia instanței de apel, cu dispunerea achitării

inculpatei Adriana Popescu, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

7.24. Totodată, Colegiul penal lărgit avînd în vedere utilizarea probelor

32

administrate prin implicarea activă a lui Veronica Rusnac, sub conducerea

colaboratorilor CNA, pentru a justifica condamnarea lui Adriana Popescu, precum și

neargumentarea de către instanțele judecătorești inferioare la modul cuvenit a

argumentului invocat de partea apărării privind provocarea, facilitarea și încurajarea

infracțiunii, conchide că în procesul penal împotriva lui Adriana Popescu a fost

încălcat dreptul inculpatei la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 §1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este peste termen sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este vădit neîntemeiat).

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin

lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după

expirarea termenului, el urmează a fi respins ca peste termen, cu excepția când

întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art. 230 Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că conform

procesului-verbal din 21 octombrie 2015 (f.d.250, vol.II), a fost pronunțat dispozitivul

deciziei instanței de apel în prezența avocatului Alexandru Raciula și a inculpatei

Adriana Popescu, cu înștiințarea lor despre pronunțarea și primirea deciziei integrale la

18 noiembrie 2015.

Însă la 18 noiembrie 2015, pronunțarea deciziei integrale nu a avut loc, în

legătură cu aflarea judecătorului raportor în concediu medical, fiind amânată

pronunțarea deciziei integrale pentru 02 decembrie 2015 (f.d.251, vol.II).

Așadar în speță, termenul de declarare a recursului conform art. 422 Cod de

procedură penală, a început să curgă din 03 decembrie 2015 de la pronunțarea deciziei

integrale, ultima zi pentru declararea recursului fiind 04 ianuarie 2016, iar recursul

ordinar declarat de inculpata Adriana Popescu a fost depus la 12 februarie 2016, prin

urmare, a fost declarat peste termenul de 30 de zile stabilit de lege.

Astfel, rezultă că recursul declarat de inculpata Adriana Popescu la 12 februarie

2016, urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpata Popescu

Adriana Andrei la 12 februarie 2016, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 21 octombrie 2015, în propria cauză penală.

Admite recursul ordinar declarat de inculpata Adriana Popescu la 30 decembrie

33

2015, casează total sentința Judecătoriei Florești din 14 mai 2015 și decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 21 octombrie 2015, și dispune achitarea lui Popescu

Adriana Andrei de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324

alin. (3) lit. a) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Popescu Adriana Andrei urmează a fi eliberată din penitenciar, dacă în privința

ei nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa

penală în baza altor hotărâri judecătorești

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iunie 2016.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Ghenadie Nicolaev

/semnătura/ Constantin Alerguș

/semnătura/ Vladimir Timofti

34

DOSARUL NR. 1RA-516/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

O P I N I E S E P A R A T Ă

formulată de judecătorul Ghenadie NICOLAEV conform art. 340 alin. (3) Cod de

procedură penală pe cauza penală privind-o pe POPESCU Adriana Andrei

19 aprilie 2016 mun. Chișinău

Prin sentința Judecătoriei Florești din 14 mai 2015, Adriana Popescu a fost

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 7 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei, cu amendă în mărime de 1000

unități convenționale, echivalentul a 20000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 3 ani.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 octombrie 2015, a fost

respins apelul, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 19 aprilie 2016

a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpata Popescu Adriana

Andrei la 12 februarie 2016, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 21 octombrie 2015, în propria cauză penală și, totodată, a fost admis recursul ordinar

declarat de inculpata Adriana Popescu la 30 decembrie 2015, casată total sentința

Judecătoriei Florești din 14 mai 2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 21 octombrie 2015, cu dispunerea achitării lui Popescu Adriana Andrei de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Popescu Adriana Andrei urmează a fi eliberată din penitenciar, dacă în privința ei

nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa penală în

baza altor hotărâri judecătorești.

Cu concluzia dată nu sunt de acord din considerentele ce urmează.

Opinez că instanțele ierarhic inferioare corect au apreciat conținutul probelor

administrate în cauză, acestea fiind analizate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, fapt ce a dus la condamnarea justă a lui Popescu Adriana Andrei în

baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal.

De asemenea, consider că în prezenta cauză penală, reieșind din circumstanțele de

fapt constatate de instanțele ierarhic inferioare și probele cercetate, nu se confirmă

pretinsa provocare și instigare a inculpatei la săvîrșirea infracțiunii de corupere pasivă.

În cauza deferită judecății se constată că, instanțele de fond, s-au expus argumentat

în partea descriptivă a sentinței și deciziei, asupra pretinsei provocări la săvîrșirea

infracțiunii de către Popescu Adriana, la care mă raliez, considerînd că inculpata

indubitabil urma a fi condamnată în baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Față de considerentele ce preced, îmi exprim dezacordul cu colegii din completul de

35

judecată pe marginea judecării cauzei date în ordine de recurs și susțin integral poziția și

argumentele aduse de instanțele de fond privitor la constatarea vinovăției inculpatei

Popescu Adriana de comiterea infracțiunii de corupere pasivă.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și semnez prezenta

opinie separată în cauza dată, care o anexez la dosar.

Judecător Ghenadie NICOLAEV

36