1ra-516/2017 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-516/2017 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-516/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05 iulie 2016

și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016,

declarat de inculpatul

Musteața Leontie xxxxxx, născut la

xxxxxxxxxxxxxx în mun. xxxxxxxxx, or. xxxxxxx, locuitor

al mun. xxxxxxxxx, or. xxxxxxxx, str. xxxxxxxxxx,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 09.02.2016 – 05.07.2016,

instanța de apel: 28.07.2016 – 29.11.2016,

instanța de recurs: 30.01.2017 – 28.03.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fiind judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Musteața Leontie a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 1 an și 6

luni închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru un termen de probă de 1 an.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Miron E. prejudiciul

material de 449 lei, moral de 15.000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă

de 1000 lei.

1

inculpatul Musteața Leontie, conducând automobilul „Dacia Logan”, n.î. xx xx

xxx, se deplasa pe str. Studenților, mun. Chișinău, din direcția str. Florilor spre bd.

Moscovei. În timpul deplasării, ajungând la trecerea nedirijată pentru pietoni,

amplasată până la intersecția str. Studenților cu bd. Moscovei, mun. Chișinău,

intrând în zona de acțiune a indicatoarelor de informare și orientare 5.50.1 - 5.50.2

,,Trecere pentru pietoni” și a marcajului rutier 1.14.1, n-a asigurat securitatea la

trafic și nu a acordat prioritate pietonului la trecerea pentru pietoni nedirijată,

semnalizată prin indicatoarele și marcajele corespunzătoare, și încălcând

prevederile pct. 11 lit. f) al Regulamentului Circulației Rutiere conform cărui

,,conducătorul de vehicul este obligat la trecerile pentru pietoni cu circulația

nedirijată, să cedeze trecerea pietonilor aflați în traversarea drumului pe partea

carosabilului în direcția de mers a vehiculului” și ale pct. 45. 1) și 2) al

Regulamentului Circulației Rutiere, conform cărui „1) Conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

situația rutieră; 2) iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului”, și ca urmare a comis tamponarea

pietonului Miron Elena, născută la xxxxxxx, care în acel moment finaliza

traversarea carosabilului la trecerea pentru pietoni, semnalizată prin indicatoarele

de informare și orientare 5.50.1 - 5.50.2 și a marcajului rutier 1.14.1, de la dreapta

spre stânga relativ deplasării unității de transport, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico - legală nr. 3056/D din 31 decembrie 2015, o vătămare corporală

medie sub formă de fractura maleolelor laterale cu deplasare intra - articulară,

fractura fibulei în 1/3 inferioară cu deplasare.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, solicitând examinarea

cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că aceste probe

dovedesc vinovăția lui și i-a încadrat acțiunile în baza art. 264 alin. (1) Cod penal,

ca încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale și a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpatul s-a căit sincer, a

comis o infracțiune mai puțin gravă, are un copil minor la întreținere, nu a reparat

prejudiciul cauzat, concluzionând că corectarea lui poate avea loc fără privare de

libertate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, conform

prevederilor art. 90 Cod penal.

La fel, instanța a indicat că față de inculpat urmează a fi aplicată și pedeapsa

complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport, ținând

cont de modalitatea comiterii infracțiunii, tamponarea persoanei pe trecere de

pietoni, unde aceștia trebuie să se simtă în siguranță, iar în cadrul cercetării

judecătorești nu s-a stabilit necesitatea vitală de a deține permis de conducere, ca

fiind unica sursă de existență.

2

Instanța a concluzionat admiterea integral a cererii părții vătămate privind

repararea prejudiciului material, fiind probată prin bonul de plată.

Totodată, instanța a statuat că partea vătămată a suferit o trauma psihică

majoră, a suferit intervenție chirurgicală, a avut nevoi de îngrijiri medicale,

tratament și cheltuieli suplimentare. Astfel, prejudiciul moral urmează a fi evaluat

într-un cuantum rezonabil, ca să nu reprezinte în același timp o pedeapsa pentru

inculpat, și nici o sursă de îmbogățire pentru partea civilă, ținând cont și de

condițiile generale economico-sociale, motiv pentru care urmează a fi admisă

parțial cererea privind repararea daunei morale, adică în mărime de 15.000 lei.

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (1), 90 Cod penal la 1 an și 6 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 1 an, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 1 an, cu încasarea cheltuielilor judiciare de 84 lei, legate de efectuarea

expertizei medico-legale.

Apelantul a invocat că instanța de judecată nu a ținut cont de prevederile art.

61 și 75 Cod penal, încât nu i-a aplicat inculpatului o pedeapsă rezonabilă, pentru

corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Fapta inculpatului a afectat una din valorile sociale supreme protejate de

lege - sănătatea persoanei, săvârșită prin încălcarea unor reglementări rutiere

elementare, în special „marcajul trecerii pietonale”, astfel pedeapsa-i stabilită este

prea blândă.

Inculpatul a comis fapta în condiții rutiere și climaterice prielnice circulației,

ce trezește dubii rezonabile cu privire la capacitățile acestuia de a conduce în

securitate mijlocul de transport, prin urmare el trebuie privat de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

3.1. La 28 noiembrie 2016, a declarat apel și avocatul Ion Ciofu, în numele

părții vătămate Miron E., solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea civilă.

Apelantul a indicat că instanța de fond nu a ținut cont, că în urma

accidentului rutier, părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale medii, ea a

suportat o intervenție chirurgicală, iar reabilitarea ei va dura un timp îndelungat.

3.2. Avocatul Serghei Canțer la fel a declarat apel, solicitând casarea parțială

a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă cu amendă, fiind micșorat și cuantumul prejudiciului moral încasat.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a ținut cont că inculpatul este

caracterizat pozitiv, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a recunoscut

vina, totodată inculpatul a declarat în instanță că are posibilitatea să achite o

amendă.

Sancțiunea articolului incriminat inculpatului, înafara de pedeapsa închisorii

de până la 3 ani, mai prevede și amendă sau muncă neremunerată în folosul

comunității, care puteau fi stabilite inculpatului de către instanța de judecată.

În cazul inculpatului, aplicarea unei altei pedepse non-privative de libertate,

cum este amenda ar fi atins scopul pedepsei penale de corijare și reeducare a

ultimului.

3

Inculpatul este angajat în câmpul muncii în calitate de șofer, astfel șoferia

fiind unica sursă de existență a acestuia și a familiei sale, întreține un copil minor,

circumstanțe care permit instanței de apel să-i aplice acestuia o pedeapsă sub formă

de amendă.

Suma de 15.000 lei cu titlu de prejudiciu moral încasată de instanța de

judecată este exagerată, deoarece în practica judiciară existență pe asemenea cauze

suma prejudiciului moral încasat constituie 5000 lei.

Mai mult, partea vătămată nu a probat cuantumul prejudiciului moral pe care

l-a solicitat, astfel instanța neîntemeiat a încasat suma de 15.000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, urmând să admită în principiu acțiunea civilă, cu acordarea

posibilității părții vătămate de a se adresa pe cale civilă.

Automobilul condus de inculpat avea asigurare obligatorie, astfel în cazul

examinării acțiunii civile urma să fie atrasă ca parte și compania de asigurări, care

conform legislației poartă răspundere materială.

Astfel, acțiunea civilă a fost admisă parțial neîntemeiat, nefiind prezentate

probe pertinente pentru dovedirea sumei prejudiciului moral încasat, fiind

menționate în sentință temeiuri de încasare a prejudiciului moral cum ar fi că

partea vătămată a avut nevoie de intervenții chirurgicale, pentru care a cheltuit

mijloace financiare, cheltuieli care nu pot fi apreciate ca prejudiciu moral, mai

mult partea vătămată este studentă și dispune de asigurare medicală.

noiembrie 2016, apelul avocatului Serghei Canțer, în numele inculpatului, a fost

respins ca nefondat.

Apelul avocatului Ion Ciofu, în numele părții vătămate Miron E., a fost

respins ca depus peste termen.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Musteața Leontie a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 1

an și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 1 an.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea i-a fost

suspendată condiționat, pentru un termen de probațiune de 1 an.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul Elenei Miron prejudiciul moral de

30.000 lei.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a reținut că, apelul avocatului Ion Ciofu, în numele părții

vătămate Miron E. este tardiv, deoarece sentința a fost pronunțată integral la 05

iulie 2016, în prezența inculpatului și părții vătămate, fiindu-le înmânată imediat

copia acesteia, fapt confirmat prin recipisa anexată la f.d. 95, contrasemnată de

participanții vizați.

În același timp, avocatul Ion Ciofu a declarat apelul la 28 noiembrie 2016,

adică peste termenul prevăzut de lege, de 15 zile de la data pronunțării sentinței.

Argumentele avocatului Serghei Canțer sunt nefondate, deoarece la

stabilirea pedepsei instanța de fond corect a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75

Cod penal, că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer, a comis o infracțiune

mai puțin gravă, are la întreținere un copil minor, este caracterizat pozitiv.

4

Totodată, inculpatul nu a întreprins acțiuni în vederea restituirii prejudiciul

cauzat prin infracțiune. Prin urmare, instanța de fond corect a considerat că

inculpatul urmează a fi condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 1 an și 6 luni închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de 1

an, conform prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal.

Astfel, apelul avocatului privind aplicarea față de inculpate a unei pedepse

mai blânde, sub formă de amendă, este nefondat.

Mai mult, în descriptivul sentinței, instanța de fond a indicat că inculpatului

urmează a-i fi aplicată și pedeapsa complimentară. Însă, în dispozitivul sentinței

nu a făcut referire la aplicarea sau neaplicarea sancțiunii complimentare, eroare ce

urmează a fi corectat în instanța de apel.

Or, aplicarea sancțiunii complimentare, privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, este necesară și va contribui la atingerea scopului pedepsei

penale, corectarea și reeducarea inculpatului.

Scopul pedepsei în cauza dată poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării ei, și cu numirea pedepsei complimentare -

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 1 an, mai

ales că în prezent se comit cu o frecvență sporită infracțiuni similar, ce majorează

gradul prejudiciabil al acestora și rezonanța lor socială.

Pe lângă aceasta, instanța de apel a menționat că suma de 15.000 lei, încasată

de către instanța de fond, este prea mică pentru suferințele morale suportate de

partea vătămată, concluzionând că sumă de 30.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral,

va avea efect compensatoriu pentru partea vătămată.

adoptate.

Recurentul a invocat că instanțele de judecată nu au ținut cont că el este

caracterizat pozitiv, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a recunoscut

vina, urmând a-i fi aplicată pedeapsa cu amendă, pe care are posibilitatea să o

achite, fiind atins scopul pedepsei penale de corijare și reeducare lui.

Sancțiunea articolului incriminat, mai prevede și sancțiuni non-privative de

libertate, cum este: amenda, munca neremunerată în folosul comunității, care

puteau a-i fi aplicate de către instanța de judecată.

Este angajat în calitate de șofer, această meserie fiind unica sursă de

existență a familiei sale, cu un copil minor.

Instanța de fond a încasat ca prejudiciu moral suma de 15.000 lei, care este

exagerată, deoarece în practica judiciară pe asemenea cazuri, suma prejudiciului

moral încasat constituie 5000 lei.

Mai mult, partea vătămată nu a probat cuantumul prejudiciului moral

solicitat, astfel instanța neîntemeiat a dispus încasarea prejudiciului moral, urmând

să admită în principiu acțiunea civilă, cu acordarea posibilității părții vătămate de a

se adresa pe cale civilă.

Avea asigurare obligatorie, astfel că, în cazul examinării acțiunii civile urma

să fie atrasă ca parte și compania de asigurări, care conform legislației poartă

răspundere materială.

5

Acțiunea civilă a fost admisă parțial neîntemeiat, nefiind prezentate probe

pertinente pentru dovedirea sumei prejudiciului moral încasat, fiind menționate în

sentință temeiuri de încasare a prejudiciului moral cum ar fi că partea vătămată a

avut nevoie de intervenții chirurgicale, pentru care a cheltuit mijloace financiare,

cheltuieli care nu pot fi apreciate ca prejudiciu moral, mai mult partea vătămată

este studentă și dispune de asigurare medicală.

La fel, instanța de apel a dispus ilegal încasarea prejudiciului moral în

mărime de 30.000 lei, deoarece în apel acuzarea nu a solicitat încasarea acestui

prejudiciu, iar apelul părții vătămate a fost respins ca tardiv. Astfel, instanța a

depășit limitele solicitărilor din apelurile examinate.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 7) și 10) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) și (6) Cod de procedură penală,

cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427,

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens și formularea propunerilor

privind hotărârea solicitată.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept și pe

temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, recurentul indicând și pct.

7) din acest articol, care prevede temeiul că instanța a admis o cale de atac

neprevăzută de lege sau apelul a fost introdus tardiv (pct. 5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, asupra

căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța și care ar fi

circumstanțele și erorile de drept că instanța a admis o cale de atac neprevăzută de

lege sau că apelul a fost introdus tardiv, fiind omisă în totalitate și argumentarea

ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Pe lângă aceasta, în recursul ordinar lipsește cu desăvârșire formularea

propunerilor privind hotărârea solicitată, în conformitate cu soluțiile prescrise în

art. 435 alin. (1) Cod de procedură penală (pct. 5. din decizie).

Rezultă, că recursul menționat nu îndeplinește cerințele legale de conținut în

aspectul vizat, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar

justifica.

6

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat se reține că, împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat ținând cont de prevederile art.

61, 75, 90 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

7

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl

propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct.

20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent privind

pedeapsa aplicată inculpatului, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale

pe care se întemeiază soluția în această parte, că i-au aplicat inculpatului o

pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul ordinar este

neîntemeiat în aspectul reiterat supra.

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Însă, conform art. 409 alin. (2) Cod

de procedură penală, instanța de apel este obligată să examineze aspectele de fapt

și de drept ale cauzei în limitele temeiurilor invocate și cererile formulate de

apelant. Or, în corespundere cu art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de apel nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

8

În această consecutivitate se reține, că instanța de apel a comis următoarele

erori de drept.

Astfel, acuzatorul nu a contestat cu apel sentința și în latura prejudiciului

moral (pct. 3. din decizie).

Prin urmare, soluția instanței de apel privind admiterea doar a apelului

procurorului, cu casarea sentinței și în latura civilă, cu încasarea de la inculpat, în

beneficiul părții vătămate, a unui prejudiciu moral mai mare, adică de 30.000 lei,

prezintă depășirea neîntemeiată a limitelor recursului procurorului în defavoarea

inculpatului, deci nu are niciun suport legal (pct. 4. din decizie).

Astfel, decizia instanței de apel nu cuprinde motive legale pe care este

întemeiată soluția în latura civilă.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează parțial hotărârea atacată și menține hotărârea

primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept, prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, se impune soluția casării deciziei instanței de apel în latura

civilă, pe motiv că apelul a fost greșit admis în această parte, cu menținerea

sentinței primei instanțe în aspectul vizat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Musteața Leontie xxxxxx,

casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016,

în partea privind încasarea de la Musteața Leontie în beneficiul Elenei Miron a

prejudiciului moral în mărime de 30.000 lei, pe motiv că apelul a fost greșit admis

în această parte.

Menține sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05 iulie 2016, în

partea privind încasarea de la Musteața Leontie xxxxxx în beneficiul Elenei Miron

a prejudiciului moral în mărime de 15.000 lei.

În rest, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie

2016 se menține.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 aprilie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

9