1ra-1998/2018 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-1998/2018 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1998/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 16 septembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 decembrie 2017, declarat de inculpatul

Reșetneac Alexandr XXXX, născut la

XX XXXXXX XXXXX în XXXXXX, XXXXXX,

XXXXXX, locuitor al XXXXXXX, XXXXXX,

XXXXXXX, cetățean al R. Moldova, condamnat anterior

prin:

1) sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

28.07.2005 în baza art. 190 alin. (2) lit. c), 187 alin. (2)

lit. b), d), 84, 90 Cod penal la 5 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă de 3 ani;

2) sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 26.01.2008 în baza art. 217 alin. (2), 85 Cod penal

la 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 400 unități

convenționale;

3) sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 29.05.2013 în baza art. 2172 alin. (2) Cod penal la 1

an închisoare.

Eliberat pe 02.07.2015, după executarea pedepsei.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.01.2016 – 16.09.2016,

instanța de apel: 27.10.2016 – 07.12.2017,

instanța de recurs: 13.09.2018 – 05.12.2018.

1

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

2016, Reșetneac Alexandr a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod

penal la 5 ani și 6 luni închisoare, cu amendă în mărime de 700 unități

convenționale, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 16.09.2016,

cu includerea perioadei aflării în arest din 24.11.2015 până la 16.09.2016.

20.30, inculpatul Reșetneac A., aflându-se în mun. Chișinău, com. Tohatin, str.

Vadul lui Vodă, având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

văzând-o pe Ilnițchii M. că a coborât din rutiera nr. 159, urmărind-o, intenționat,

aplicând violența nepericuloasă pentru viața sau sănătatea persoanei, manifestată

prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnul în față și cap, a doborât-o la pământ,

după care, din nou, i-a aplicat lovituri peste cap și corp cauzându-i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 5116 din 16.10.2015, excoriații pe față,

regiunea mentonieră și la nivelul mâinii stângi, care se califică ca vătămare

neînsemnată. Totodată, în mod deschis, a sustras de la Ilnițchii M. geanta din stofă

de culoare bej la prețul de 1000 lei, în care se afla telefonul mobil de model ,,Sony

Xperia”, cu imei-ul XXXXXXX, la prețul de 5000 lei, în care activa cartela

sim cu nr. XXXXXXX, la prețul de 30 lei, fondul de ten de model ,,Meci” la prețul

de 200 lei, portmoneul din piele de culoare neagră la prețul de 700 lei în care se

aflau bani în sumă de 827 lei, polița de asigurare medicală, cardul bancar de la SA

,,Banca de Economii”, buletinul de identitate cu fișa de însoțire, cartela de reducere

la magazinul ,,Fidesco” și cartela de reducere de la magazinul ,,Casa Curată”, toate

actele pe numele lui Ilnițchii M., cauzându-i părții vătămate o daună materială în

proporții considerabile, în sumă totală de 7757 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a pledat nevinovat și a indicat că nu a comis

infracțiunea incriminată, iar la 15.10.2015, ora 20.30, se afla acasă, în com.

Tohatin, mun. Chișinău, navigând pe internet, la calculatorul său personal.

Totodată, vinovăția acestuia a fost dovedită prin probele administrate, și

anume:

declarațiile părții vătămate Ilnițchii M., care a relatat că a observat inculpatul

în rutieră, în momentul când se îndrepta spre ieșire. Apoi l-a văzut când a coborât

în urma ei. În momentul când traversa strada, a auzit pași în urma ei, iar când s-a

întors a văzut inculpatul. L-a întrebat ce vrea, iar el i-a răspuns cu accent rusesc că

merge împreună cu ea. Tot atunci, s-a aruncat asupra ei, a apucat-o cu mâinile din

spate, de umeri. Ea a început să strige după ajutor, iar inculpatul i-a aplicat o

lovitură cu pumnul în cap, i-a astupat gura cu mâna. Ea l-a mușcat de deget, iar el

i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul, de la care a căzut jos, continuând să strige

după ajutor. Inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri în timp ce ea era la pământ.

Apoi, i-a smuls geanta din mâini și a fugit. Peste puțin timp, s-au apropiat Foiu G.

și Strelițov D., unul din ei a fugit după inculpat, iar celălalt a rămas cu ea. În geanta

2

sustrasă, în valoare de 1000 lei, erau lucrurile personale, portmoneul în care erau

bani în sumă de 827 lei, buletinul de identitate, polița de asigurare, telefonul mobil

de model Sony în valoare de 5000 lei, un fon de ten de 200 lei, în total, fiindu-i

sustrase bunuri în sumă de 7757 lei;

declarațiile martorului Foiu G., care a comunicat că s-a îndreptat împreună

cu Strelițov D. spre locul unde se auzeau strigăte. Apropiindu-se, au văzut că

partea vătămată încerca să fugă de la inculpat, iar acesta alerga după ea. Când i-a

văzut, inculpatul a fugit înspre pădure. A văzut fața inculpatului în momentul când

fugea după el, deoarece a trecut un automobil și i-a iluminat fața cu luminile.

Astfel, confirmă că anume inculpatul a agresat partea vătămată;

declarațiile martorului Strelițov D. care a relatat că împreună cu Foiu G. a

auzit strigăte și au alergat în acea direcție. Partea vătămată i-a spus că a fost

agresată de o persoană necunoscută, iar Foiu G. a alergat în urma inculpatului,

încercând să-l ajungă;

declarațiile martorului Ilnițchii E. care a indicat că partea vătămată a

confirmat că anume inculpatul a agresat-o și i-a sustras bunurile;

procesul-verbal din 15.10.2015, prin care a fost cercetat locul comiterii

infracțiunii, fiind depistate bunurile care au fost sustrase de la partea vătămată;

procesul-verbal de examinare a bunurilor depistate în cadrul cercetării la fața

locului;

raportul de expertiză medico-legală nr. 5116 din 16.10.2015, prin care la

partea vătămată s-au depistat vătămări neînsemnate sub formă de excoriații pe față,

regiunea mentonieră și la nivelul mâinii stângi, leziunile depistate fiind cauzate în

urma multiplelor lovituri;

procesul-verbal de examinare a descifrărilor apelurilor telefonice ridicate de

pe numărul de telefon care aparține inculpatului, prin care se confirmă că la ora

18.18 a efectuat un apel telefonic către numărul de telefon XXXXXX, aflându-se

în celula 21957 (str. Podul Înalt, sect. Ciocana, mun. Chișinău), iar la ora 18.20 s-a

aflat în celula 132 (str. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău), de unde a urcat partea

vătămată în rutieră. La ora 18.41 se afla în celula 17732 (c. Tohatin MLC), unde a

fost comisă infracțiunea, după care dispare din raza telefoniei mobile;

procesul-verbal de percheziție din 24.11.2015 și procesul-verbal de

examinare din 24.11.2015, prin care se confirmă depistarea, ridicarea de la

domiciliul inculpatului și examinarea unui rucsac de culoare închisă, cu care

inculpatul a fost în seara când a fost comisă infracțiunea;

procesul-verbal din 26.11.2015, potrivit cărui partea vătămată a recunoscut

rucsacul depistat la domiciliul inculpatului, drept cel care era la inculpat în seara

comiterii infracțiunii;

procesul-verbal din 24.11.2015, prin care se constată faptul recunoașterii de

către partea vătămată a inculpatului ca fiind persoana care a comis jaful în privința

ei;

procesul-verbal din 24.11.2015 prin care martorul acuzării Foiu G. a

recunoscut inculpatul drept persoana care comis jaful în privința părții vătămate.

Declarațiile martorului Barbu T., care este mama inculpatului, potrivit căror

acesta s-a aflat acasă în ziua și timpul comiterii infracțiunii, nu sunt credibile fiind

3

combătute prin declarațiile părții vătămate și ale martorului Foiu G., care au

confirmat că anume inculpatul este persoana care în seara de 15.10.2015, a agresat-

o și jefuit-o pe partea vătămată.

Conform declarațiilor martorului apărării Marețchi V., în toamna anului

2015, în lunile octombrie-noiembrie a frecventat cursuri de masaj, care erau

petrecute la domiciliul lui Barbu T., iar când martorul venea era tot timpul și

inculpatul acasă. Însă, din aceste declarații nu rezultă cert că inculpatul în ziua și

timpul comiterii infracțiunii se afla acasă.

Martorii apărării Titovca L. și Ghețivu F. au indicat că la 16-17.10.2015 s-au

întâlnit cu inculpatul și n-au observat la acesta careva zgârieturi pe față ori alte

leziuni corporale.

Potrivit raportului de expertiză din 15.06.2015, în istoricul browser-ului

,,Mozilla Firefox”, instalat în memoria hard discului ,,Seagate”, de model

ST9320320AS cu n/s 5SX20BNT al notebook-ului ,,Acer Aspire 5735Z” se

conține informație despre accesările unor web-site efectuate la data de 15.10.2015,

că informația despre accesările prezentate pe cele două extrase foto anexate se

conține în screenshoturile extrase din istoricul browser-ului ,,Mozila Firefox”,

instalat în memoria hard discului notebook-ului prezentat spre examinare, că data

și timpul accesărilor corespunzătoare din extrasele foto anexate și screenshot-urile

istoricului browser-ului sunt identice;

Astfel, probele apărării, apreciate în raport cu circumstanțele cauzei, nu

confirmă că inculpatul nu s-a aflat în locul și timpul comiterii infracțiunii, și nu

combat probele acuzării.

Obiecțiile apărării referitor la lipsa cărorva leziuni corporale la inculpat în

urma acțiunilor ei, și anume că l-a zgâriat pe față și l-a mușcat de mână, nu infirmă

faptul comiterii infracțiunii de către inculpat or, concluzia părții vătămate despre

existența posibilelor leziuni la inculpat nu este certă, aceasta doar presupunând că

puteau să fie astfel de leziuni corporale, dar nu a afirmat că le-a văzut. Și martorii

apărării care au indicat că au văzut inculpatul în aceeași seară ori în zile următoare,

puteau să nu atragă atenția asupra acestor leziuni, acestea nefiind esențiale, iar

martorul Barbu T. a dat declarații cu scopul de a-l ajuta pe feciorul său să scape de

răspundere penală.

Totodată, afirmațiile apărării că inculpatul s-a aflat în ziua și timpul

comiterii infracțiunii la calculator, nu au fost confirmate prin probe pertinente și

concludente or, raportul de expertiză prin care se confirmă accesarea anumitor site-

uri de la calculatorul personal, nu este în măsură să confirme cu certitudine că

anume inculpatul s-a aflat la calculator în acel timp.

Celelalte argumente invocate de apărare precum că partea vătămată l-a

recunoscut pe inculpat după culoarea părului, indicând că acesta ar avea părul de

culoare neagră, dar în realitate acesta este de culoare sură, nu sunt relevante or, în

circumstanțele comiterii infracțiunii, fiind noapte, precum și starea de șoc a

victimei, în legătură cu acțiunile violente ale inculpatului, puteau afecta percepția

părții vătămate în partea ce țin de culoarea părului inculpatului.

4

Totuși, partea vătămată a confirmat în ședința de judecată că recunoaște

inculpatul și după celelalte trăsături, în special ale feței, statură, vorbire, fără a avea

careva îndoieli în acest sens, același fapt fiind atestat și de către martorul Foiu G.

Și afirmația apărării că acțiunea procesuală de recunoaștere de către partea

vătămată a fost efectuată cu încălcări de procedură este nefondată or, vinovăția

inculpatului a fost confirmată prin celelalte probe, inclusiv declarațiile părții

vătămate, ale martorului Foiu G., care sunt probe pertinente și concludente și nu au

fost combătute de către apărare.

Sunt declarative și nu sunt probate prin careva dovezi și alegațiile

inculpatului privind fabricarea dosarului intenționat la comanda unei persoane

angajate din cadrul organelor de drept, care ar fi în relații ostile cu inculpatul.

Or, probele apărării invocate în susținerea faptului că infracțiunea nu a fost

comisă de către inculpat, nu sunt suficiente pentru a fi prezent dubiul rezonabil,

care ar răsturna concluzia instanței despre învinuirea înaintată inculpatului.

Totodată, vinovăția inculpatului a fost confirmată prin probele acuzării care

dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, că anume inculpatul a comis

infracțiunea, acțiunile acestuia fiind încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. e) și f)

Cod penal, ca jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită

cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei și cu

cauzarea unei daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de scopul pedepsei penale,

criteriile generale și cele speciale de individualizare a pedepsei, circumstanțele

cauzei și personalitatea infractorului, că inculpatul anterior a fost condamnat și are

antecedente penale nestinse, fiind stabilită recidiva periculoasă, se caracterizează

satisfăcător, nu este căsătorit, nu are copii minori sau alte persoane la întreținere,

nu este angajat în câmpul muncii, că nu au fost stabilite circumstanțe agravante și

atenuante, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă doar prin

izolare de societate.

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că sentința este neîntemeiată, având un conținut

denaturat și contrar normelor legale, fiind evident că instanța nu a constatat și nu a

elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei,

condamnând ilegal o persoană.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că dosarul penal a fost fabricat, iar toate probele care

dovedesc nevinovăția lui, și anume declarațiile martorilor apărării, descifrările

apelurilor telefonice și raportul de expertiză a notebook-ului său au fost ignorate de

instanța de fond, nefiind apreciate în modul cuvenit.

decembrie 2017, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele

de fapt și just a concluzionat că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii de

jaf, împrejurările ce dovedesc culpabilitatea lui fiind elucidate și constatate din

5

totalitatea probelor administrate, cercetate și apreciate, cu respectarea prevederilor

art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, și anume: declarațiile părții vătămate Ilnițchii M., ale martorilor

Foiu G., Strelițov D. și Ilnințchi E.;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15.10.2015, prin care a fost

cercetat locul comiterii infracțiunii, fiind depistate bunurile care au fost sustrase de

la partea vătămată;

procesul-verbal de examinare a obiectului din 15.10.2015, prin care s-au

examinat bunurilor depistate în cadrul cercetării la fața locului;

raportul de expertiză medico-legală nr. 5116 din 16.10.2015, prin care la

partea vătămată s-au depistat vătămări neînsemnate;

procesul-verbal de examinare a descifrărilor apelurilor telefonice ridicate de

pe numărul de telefon care aparține inculpatului, prin care se confirmă că la ora

18.20 s-a aflat în celula 132 (str. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău), de unde a urcat

partea vătămată în rutieră. La ora 18.41 se afla în celula 17732 (c. Tohatin MLC),

unde a fost comisă infracțiunea;

procesul-verbal de percheziție din 24.11.2015 prin care s-a ridicat de la

domiciliul inculpatului un rucsac;

procesul-verbal de examinare a rucsacului ridicat de la inculpat;

procesul-verbal din 26.11.2015, potrivit cărui partea vătămată a recunoscut

rucsacul depistat la domiciliul inculpatului, drept cel care era la inculpat în seara

comiterii infracțiunii;

procesul-verbal din 24.11.2015, prin care se constată faptul recunoașterii de

către partea vătămată a inculpatului ca fiind persoana care a comis jaful în privința

ei;

procesul-verbal din 24.11.2015 prin care martorul Foiu G. a recunoscut

inculpatul drept persoană care comis jaful în privința părții vătămate.

Totodată, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate este

dovedită cert prin declarațiile părții vătămate, care a indicat că în rutieră a

observat inculpatul în momentul când își făcea loc printre pasagerii pentru a

coborî. Când a coborât din rutieră, a observat că inculpatul a ieșit în urma ei.

Apoi, în timp ce traversa strada pentru a ajunge mai repede acasă, a auzit pași în

spatele său, iar când s-a întors a văzut inculpatul. L-a întrebat ce vrea de la ea, iar

acesta i-a răspuns cu accent rusesc, că merge împreună cu ea. În acel moment, s-a

aruncat asupra ei și a apucat-o cu mâinile din spate de umeri. Ea a început să

strige și să cheme în ajutor, iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în cap.

Apoi, inculpatul i-a astupat gura cu mâna și ea l-a mușcat de degete. Inculpatul i-a

mai aplicat o lovitură cu pumnul, de la care a căzut jos, continuând să strige după

ajutor. Acesta a mai lovit-o de câteva ori și în timpul când era jos. Auzind niște

zgomote, ea a vrut să fugă, iar inculpatul s-a speriat, a smuls geanta din mâinile ei

și a început și el să fugă.

Argumentele apărării că declarațiile părții vătămate urmează a fi apreciate

critic sunt nefondate, întrucât declarațiile acesteia nu poartă un caracter

6

contradictoriu, fiind același declarații pe parcursul examinării cauzei, care nu sunt

dubioase, coroborează cu declarațiile martorilor și probele scrise cercetate.

Nu au fost stabilite nici temeiuri de a considera că declarațiile părții

vătămate sunt neveridice, poartă un caracter defăimător sau de răzbunare în

privința inculpatului or, până la comiterea jafului, aceștia nu se cunoșteau.

În același timp, declarațiile părții vătămate coroborează cu declarațiile

martorului Foiu G. care a declarat că au auzit strigăte de ajutor și, împreună cu

Strelțov D. s-au îndreptat spre acel loc. Ajungând aproape, au văzut cum partea

vătămată încerca să fugă de inculpat, iar ultimul alerga după ea, însă când

inculpatul i-a văzut pe ei a fugit spre pădure. A văzut fața inculpatului în momentul

când fugea după el, deoarece în acel timp trecea un automobil și fața inculpatului

a fost iluminată de luminile automobilului și, cu certitudine, poate afirma că

anume inculpatul este persoana care a agresat-o pe partea vătămată în acea

seară.

Declarațiile părții vătămate Ilnițchii M. și declarațiile martorului Foiu G. se

confirmă și prin depozițiile martorului Strelțov D. care a relatat că ...în timp ce

repara un automobil pe marginea carosabilului din com. Tohatin, împreună cu

Foiu G., au auzit că cineva striga după ajutor. Împreună au alergat în direcția de

unde se auzeau strigătele și a văzut partea vătămată care i-a comunicat că a fost

agresată de o persoană necunoscută, iar Foiu G. a alergat după inculpat, însă nu

l-a ajuns.

Totodată, prin declarațiile martorului Ilnițchii E. se atestă că a fost apelat de

pe un număr necunoscut și i s-a comunicat că soția lui a fost agresată și jefuită.

Colaboratorii de poliție, în urma cercetării locului, au depistat bunurile părții

vătămate. Ulterior, aceasta i-a spus că anume inculpatul este persoana care a

agresat-o și i-a sustras lucrurile în acea seară.

Or, declarațiile părții vătămate Ilnițchii M. coroborează cu declarațiile

celorlalți martori ai acuzării și, în ansamblu, nu lasă loc pentru dubii în ceea ce ține

de culpabilitatea inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate.

Vinovăția inculpatului se confirmă și prin procesul-verbal de examinare a

descifrărilor convorbirilor telefonice, conform căruia s-a constatat că la

15.10.2015, inculpatul, de la telefonul său, a efectuat mai mult apeluri, iar la ora

18.18 se afla în celula nr. 21957 – Podul Înalt, la ora 18.20 se afla în celula 132 –

Vadul lui Vodă de unde a urcat partea vătămată în autobuz, iar la ora 18.41 se afla

în celula 17732 – Tohatin LMC, unde a fost comisă infracțiunea.

Astfel, afirmația apărării că inculpatul, la momentul comiterii infracțiunii se

afla acasă, la calculatorul său, este infirmată prin proba dată, fiind demonstrat că

inculpatul la momentul comiterii jafului se afla anume în acel loc.

Alegațiile apărării că la ora 18.30-18.40, inculpatul a efectuat un apel de la

domiciliul său, astfel că la această ora el se afla deja acasă, sunt irelevante or, de la

ora 18.40 și până la ora comiterii infracțiunii – 20.30, era suficient timp pentru

schimbarea locului de aflare.

Pe lângă aceasta, sunt neîntemeiate și argumentele apărării că în cadrul

urmăririi penale au fost admise încălcări în cadrul prezentării spre recunoaștere a

persoanei.

7

Or, procesele-verbale de recunoaștere a persoanei, prin care partea vătămată

Ilnițchii M. și martorul Foiu G. au recunoscut inculpatul ca fiind persoana care a

atacat-o pe Ilnițchii M., apoi a fugit și s-a ascuns în pădure, au fost efectuate în

strictă conformitate cu prevederile legale, iar inculpatul nu a avut obiecții la

procesele-verbale de recunoaștere pe tot parcursul urmăririi penale.

La fel, este irelevantă și afirmația apărării că inculpatul nu a fost asistat de

un avocat în cadrul recunoașterii or, art. 116 Cod de procedură penală nu prevede

prezența unui avocat în cadrul prezentării spre recunoaștere a persoanei.

Și alegația apărării că partea vătămată nu a fost audiată în privința aspectului

fizic al atacatorului este declarativă, în baza descrierii efectuate de aceasta fiind

întocmit și foto-robotului infractorului, care a avut loc înainte de prezentarea spre

recunoaștere - la data de 03.11.2015.

Mai mult, acțiunile organului de urmărire penală nu au fost contestate, iar

obiecții pe marginea proceselor-verbale de efectuare a măsurilor procesuale nu au

parvenit, fiind nefondate argumentele apărării invocate în acest sens.

Sunt lipsite de careva suport probatoriu și afirmațiile apărării că partea

vătămată a invocat că a zgâriat pe față făptașul când acesta a aplicat agresiune

asupra ei în scopul deposedării de bunurile personale și că l-a muscat de palmă pe

acesta, iar martorii apărării Marețchii V., Titova L., Ghețivu F. și Barbu T. indică că

nu au văzut ca inculpatul să aibă careva leziuni or, nu există vreun suport

justificativ care ar demonstra că partea vătămată i-a cauzat atacatorului leziuni

corporale care pot fi observate de terțe persoane. Totodată, nu după toate

mușcăturile și zgârieturile rămân urme.

În același timp, apărarea interpretează extensiv declarațiile părții vătămate,

din care rezultă că violența a fost aplicată de către inculpat, ce se confirmă și prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 5116 din 16.10.2015, astfel partea vătămată

a relatat că inculpatul s-a aruncat asupra ei și a apucat-o cu mâinile din spate de

umeri. Atunci, ea a început să strige după ajutor, iar inculpatul i-a aplicat o

lovitură cu pumnul în cap. Apoi, inculpatul i-a astupat gura cu mâna, iar ea 1-a

mușcat de degete, după care inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul, de la

care a căzut jos, continuând să strige după ajutor. Inculpatul i-a mai aplicat câteva

lovituri în timp ce se afla jos.

Cu referire la alegația că martorii apărării confirmă nevinovăția inculpatului,

instanța de apel este solidară cu poziția primei instanțe, potrivit căreia martorul

apărării Barbu T. este mama inculpatului și declarațiile acesteia că inculpatul se

afla acasă în timpul comiterii infracțiunii, nu sunt credibile și se combat prin

declarațiile părții vătămate și martorului Foiu G., care au confirmat cert că anume

inculpatul este persoana care în seara de 15.10.2015 a agresat-o și jefuit-o pe partea

vătămată.

Și declarațiile martorilor Marețchi V., Bobrova E. și Ghețivu F. nu confirmă

că inculpatul în ziua și timpul comiterii infracțiunii se afla acasă, iar martorul

Titovca L. a indicat că a văzut inculpatul la 16.10.2015, pe când infracțiunea a fost

comisă la 15.10.2015.

Și afirmația că potrivit raportului de expertiză a tehnicii de calcul, s-a stabilit

că la 15.10.2015, calculatorul în cauză a fost utilizat între 19.30-21.30, fiind

8

accesate site-uri precum facebook.com, odnoklassniki.ru, este irelevantă, din acest

raport de expertiză nefiind clar cine a accesat site-urile respective or, inculpatul

locuia împreună cu mama sa, iar site-urile respective puteau fi accesate de către

orice altă persoană, cu atât mai mult că din raportul de expertiză nominalizat nu se

deduce profilul rețelelor sociale ce au fost accesate.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 34,

61, 75, 76, 77-78, 82, 90 al. (4) Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune

gravă, cu intenție, cu scop de cupiditate, că acesta anterior a fost judecat,

infracțiunea fiind comisă în stare de recidivă, că nu se la evidența medicului

narcolog și psihiatru, este celibatar, că circumstanțe atenuante și agravante nu au

fost stabilite.

Totodată, inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 28.07.2005, în baza art. 190 alin. (2) lit. c) și art. 187

alin. (2) lit. b), d) Cod penal la 5 ani închisoare cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe 3 ani.

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26.01.2008 inculpatul

a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2), 85 Cod penal, la 5 ani închisoare cu

amendă în mărime de 400 unități convenționale.

Potrivit sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29.05.2013, acesta

a fost condamnat pe art. 2172 Cod penal la 1 an închisoare, fiind eliberat din

locurile de detenție la 02.07.2015, după executarea pedepsei.

Conform art. 34 alin. (1) Cod penal, se consideră recidivă comiterea cu

intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale

pentru o infracțiune săvârșită cu intenție.

În conformitate cu art. 111 alin. (1) Cod penal, se consideră ca neavând

antecedente penale persoanele condamnate la închisoare pentru săvârșirea unei

infracțiuni ușoare – dacă au expirat 2 ani după executarea pedepsei.

Or, inculpatul a fost eliberat din locurile de detenție la 02.07.2015, iar

infracțiunea de jaf a comis-o la 15.10.2015, prin urmare în privința inculpatului se

atestă starea de recidivă.

Astfel, instanța de fond a ținut cont de personalitatea inculpatului, de

comportamentul acestuia până la comiterea infracțiunii și după comiterea faptei

penale, de limitele de pedeapsă, și i-a numit corect pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare, cu amendă în mărime de 700 unități convenționale.

adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat, pe motiv că

infracțiunea nu a fost săvârșită de el.

Recurentul a indicat că au fost încălcate prevederile art. 116 alin. (1) Cod de

procedură penală, deoarece ele nu se încadrează în descrierea făcută de partea

vătămată.

Totodată, nu a fost dispusă efectuarea unei expertize în privința sa, în

vederea constatării cauzării vătămărilor invocate de partea vătămată.

În timpul petrecerii măsurii de recunoaștere, el nu a fost asistat de un avocat,

prin ce i-a fost încălcat dreptul la apărare.

9

Cu toate că în declarațiile părții vătămate figurează un rucsac de culoare

neagră, aceasta a recunoscut rucsacul lui, de altă culoare.

Potrivit descifrării convorbirilor telefonice, el se afla în acel interval de timp,

în alt loc, decât cel pe care îl indică partea vătămată or, este imposibil ca el, în

același timp, să se afle în două locuri diferite.

Mai mult, se atestă și faptul că la momentul săvârșirii infracțiunii el se afla

acasă, accesând de pe calculatorul său profilurile sale din rețelele sociale,

circumstanțe ce pot fi confirmate de mama lui.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că în recursul ordinar declarat, în pofida

prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor

concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens

(pct. 5. din decizie).

Rezultă că, recursul ordinar nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie),

se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

10

că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acestuia în baza art. 187 alin. (2) lit. e) , f) Cod penal, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile părții vătămate Ilnițchii M. și ale martorilor Foiu G., Strelițov D. și

Ilnițchii E., procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15.10.2015, prin care a

fost cercetat locul comiterii infracțiunii, fiind depistate bunurile care au fost

sustrase de la partea vătămată; procesul-verbal de examinare a obiectului din

15.10.2015, prin care s-au examinat bunurilor depistate în cadrul cercetării la fața

locului; raportul de expertiză medico-legală nr. 5116 din 16.10.2015, prin care la

partea vătămată s-au depistat vătămări neînsemnate; procesul-verbal de examinare

a descifrărilor apelurilor telefonice ridicate de pe numărul de telefon care aparține

inculpatului, prin care se confirmă că la ora 18.20 s-a aflat în celula 132 (str. Vadul

lui Vodă, mun. Chișinău), de unde a urcat partea vătămată în rutieră. La ora 18.41

se afla în celula 17732 (c. Tohatin MLC), unde a fost comisă infracțiunea;

procesul-verbal de percheziție din 24.11.2015 prin care s-a ridicat de la domiciliul

inculpatului un rucsac; procesul-verbal de examinare a rucsacului ridicat de la

inculpat; procesul-verbal din 26.11.2015, potrivit cărui partea vătămată a

recunoscut rucsacul depistat la domiciliul inculpatului, drept cel care era la

inculpat în seara comiterii infracțiunii; procesul-verbal din 24.11.2015, prin care se

constată faptul recunoașterii de către partea vătămată a inculpatului ca fiind

persoana care a comis jaful în privința ei; procesul-verbal din 24.11.2015 prin care

martorul Foiu G. a recunoscut inculpatul drept persoană care comis jaful în privința

părții vătămate, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând argumentat motivele

pentru care au respins probele și versiunile apărării, instanța de apel pronunțându-

se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele de fond și de apel, just și

argumentat au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 34 alin. (1) Cod penal,

conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Se

consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o

persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu intenție.

11

Or, soluția instanțelor de fond și de apel este conformă și jurisprudenței

naționale, potrivit cărei, instanțele urmează să asigure aplicarea măsurilor aspre de

pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni grave (pct. 17 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpatului, precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei

penale în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare

în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul menționat urmează a

fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

12

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Reșetneac

Alexandr XXXXX, împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 16

septembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07

decembrie 2017, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2018.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

13